Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Nufăru | County: Tulcea | Site: Trecere bac | Excavation Year: 1999

Excavation Year   1999
Epoch
Early Medieval;
Late Medieval
Periods
Byzantine Period;
Middle Medieval Period
Site Category
Defence
Site Types
Citadel
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Tulcea
Locality   Nufăru
Commune   Nufăru
Site  Trecere bac
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Andonie Corneliu
Damian Oana
National Arch. Record Site Code 161062.09 161062.10
Report În campania 1999 (25 iunie - 3 octombrie) au continuat cercetările în cetatea
bizantină situată pe teritoriul intravilan al localităţii Nufăru, concentrându-se în zona nordică a promontoriului stâncos ce coboară spre Dunăre, pe care se desfăşoară aşezarea. Cu forţă de muncă ostăşească şi finanţare asigurată de IAB şi ICEM Tulcea, s-au desfăşurat săpături cu caracter de salvare (în condiţiile afectării sitului de construirea de case cu fundaţii profunde şi beciuri) în mai multe puncte: proprietatea Mihai Pârvu, punctul Trecere bac, proprietatea Ioan Butuza, proprietatea Enache Şinghi.
Obiectivele cercetate au constat din: elemente de fortificaţie aparţinând epocii
bizantine (proprietatea Pârvu, punctul Trecere bac) şi romano-bizantine (proprietatea Butuza); vieţuirea din secolele XI-XIII (complexe de locuire şi gropi menajere - proprietăţile Pârvu, Şinghi şi Butuza, punctul Trecere bac); necropolele aşezării (proprietatea Şinghi, str. Bisericii/Căminului cultural).
Complexele arheologice descoperite sunt reprezentate de:
- Un turn cu front semicircular, descoperit pe proprietatea Butuza, cu latura de 4,50 m şi lăţimea zidurilor de 1,30 m, extrem de demantelat; zidurile, păstrate pe înălţimi variind între 0,45 şi 1,00 m, au paramentele din blocuri de piatră legate cu mortar alb şi făţuite cu pământ galben, cel puţin în cazul fundaţiei, pentru că în elevaţie construcţia era probabil tencuită cu mortar hidrofug roz; construcţia are frontul rotunjit spre nord, paramentul exterior fiind compus din blocuri neregulate de piatră, mai mici spre partea superioară şi mai mari spre bază, legate cu mortar alb, aşezate pe un pământ galben nisipos ce suprapune stânca promontoriului; colţul sud-vestic al turnului, cel mai bine conturat, este vizibil pe lungimea de 1,10 m spre nord şi 2,25 m spre est, înfăţişându-se ca o bază mare, compactă, de piatră, înaltă de 0,25-0,30 m, aşezată la rândul său pe un pat de pietre legate cu mortar, vizibil pe o înălţime de 0,80 m, dispus asimetric faţă de linia zidului, pe care o depăşeşte cu circa 0,40 m spre vest; se remarcă adaptarea constructorilor la teren - în partea de nord şi de est, unde stânca se găseşte mai la suprafaţă, zidurile au fundaţia aşezată şi în acelaşi timp lipită pe/de aceasta, iar spre vest şi sud, unde stânca este la adâncime mai mare, s-au folosit socluri mari de piatră; după fragmentele ceramice găsite în încăperea turnului şi în pământul negru din jur şi în funcţie de relaţiile stratigrafice dintre construcţie şi complexele de locuire medievale din zonă, se poate aprecia că turnul aparţine secolelor IV-VI;
- Un zid de incintă, descoperit pe proprietatea Mihai Pârvu, surprins prin sondaje pe o lungime de circa 15 m, cu orientarea NV - SE, lat de 2 m, păstrat pe înălţimea de 3,00 m, cu paramentul din blocuri de piatră fasonată legată cu mortar alb-gălbui şi rosturile umplute cu mortar hidrofug întins gen tencuială; fundaţia, vizibilă pe înălţimea de 1,70-2,00 m, este compusă dintr-o parte, înaltă de 1,10 m, alcătuită din blocuri fasonate, legate cu mortar alb, o crepidă, prezentă doar pe paramentul sudic, uşor înclinată, lată de 0,21 m şi la fel de înaltă, compusă din blocuri late de 0,21/0,21/0,60 m, legate între ele cu mortar hidrofug roz şi o parte din pietre legate doar cu pământ; o asiză de piatră, lată de 0,20-0,30 m şi înaltă de 0,15-0,28 m, marchează plinta, doar pe paramentul nordic; elevaţia, păstrată pe înălţimea de 1,00-1,30 m, este alcătuită din blocuri de piatră fasonată, cu dimensiunile de 0,50x0,15 m, 0,22x0,15 m, 0,38x0,15 m şi prezintă doar pe paramentul sudic o porţiune de 0,80 m avansată cu circa 0,10 m faţă de verticala zidului; pe ambele paramente ale zidului se observă orificiile circulare ale unor tiranţi din lemn; la sud de zidul de incintă, în partea vestică a secţiunii, se conturează pe o porţiune de 1,40 m un masiv de zidărie din pietre înecate într-un mortar foarte friabil, ce ar putea reprezenta zidul unui turn interior adosat incintei, foarte demantelat; complex databil probabil la sfârşitul sec. X, despre care presupunem în acest moment că ar putea reprezenta o dublare spre interiorul cetăţii a fortificaţiei nordice;
- Un tronson, vizibil pe o lungime de 12 m, din debarcaderul cetăţii, descoperit în punctul Trecere bac, compus dintr-un zid lipit de stânca promontoriului, cu parament doar pe faţa sa nordică, dinspre Dunăre, şi pe cea vestică, unde se termină construcţia, şi un pavaj din piatră măruntă, ce coboară din dreptul zidului spre apă în pantă de circa 45 de grade; zidul dinspre apă al debarcaderului este orientat V-E, are lăţimea de 2 m şi se păstrează pe o înălţime de 1,80 m, fiind construit din blocuri de piatră de dimensiuni mari legate cu mortar; limita vestică a debarcaderului este reprezentată de un zid orientat N-S, lung de 2,50 m, şi înalt de 1,20 m, cu paramentul compus din blocuri şi blochete de piatră legate cu mortar alb, cu dimensiunile de 0,30x0,18 m, 0,40 x 0,15 m; complex databil probabil la sfârşitul sec. X, fiind ridicat deci odată cu zidul de incintă;
- Locuinţe şi gropi menajere aparţinând vieţuirii din sec. XI-XIII, cercetate parţial în punctul Trecere bac şi pe proprietăţile Pârvu şi Butuza)
În secţiunile din curtea Pârvu, la nord de zidul de incintă, au fost descoperite: o
locuinţă adâncită, cu vatră, cu latura de 4,50 m, databilă în prima jumătate a sec. XIII; două locuinţe suprapuse, ambele adosate zidului, databile în sec. XII, una rectangulară, cu baza compusă din mai multe asize de piatră, păstrată pe lungimea de 2,75 m, înglobând o alta, cu front circular; la sud de zid a fost surprinsă o locuinţă adâncită, databilă probabil în sec. XI.
În punctul Trecere bac, în C 4, fost descoperită o locuinţă cu bază de piatră,
cu latura vizibilă pe lungimea de 3,80 m, databilă în prima jumătate a sec. XIII, precum şi o locuinţa cu podea de pământ galben tasat, cu o vatră circulară şi groapă de par, în colţul nord-estic, aşezată direct pe stâncă, databilă probabil în sec. XI. În C 1, C 2 şi C 3 au fost cercetate 4 gropi menajere, conţinând materiale ceramice din sec. XII-XIII (amfore cu torţi supraînălţate, ceramică smălţuită monocromă şi decorată în tehnica sgraffito), care au perforat pavajul debarcaderului cetăţii.
Pe proprietatea Butuza, s-a descoperit în S 1 o locuinţă adâncită, a cărei groapă
adâncă de 0,50 m se opreşte pe stâncă, cu un cuptor rectangular din piatră, cu dimensiunile 0,70 x 0,60 m, în colţul ei nord vestic, precum şi groapă cu materiale ceramic, piese de plumb, fragmente de sticlă, obiecte de bronz, ambele complexe aparţinând nivelului sec. XI.. În S 2, la sud de colţul vestic al turnului romano-bizantin, s-a cercetat o locuinţă adâncită, cu latura de 4,70 m, a cărei groapă adâncă de 0,60 m, conţinea fragmente de amfore sferoidale, materiale ceramice smălţuite (policrom, cu decor în relief) şi o monedă de aur emisă în perioada Constantin VII - Roman II; vatra locuinţei, situată spre nord, avea probabil formă circulară, cu diametrul de 1,50 m şi grosimea de 0,35-0,40 m, era înconjurată de pietre. Locuinţa, databilă probabil la începutul sec. XI, este amplasată la sud-vest de turn, fiind instalată parţial pe soclul acestuia, fără a afecta în vreun fel construcţia propriu zisă, deja demantelată la data amenajării locuinţei medievale. În S 2 a mai fost cercetată o locuinţa adâncită, tot la sud-vest de turn, vizibilă spre sud pe o lungime de 3,50 m, iar spre nord pe o lungime de 1,40 m, databilă, după materialul ceramic descoperit în sec. XII-XIII, iar în colţul nord-vestic al S 2 a fost săpată o groapă conţinând un mic tezaur de monede tăiate şi schifate, fragmente ceramice smălţuite monocrom şi pictate din sec. XII ; această groapă nu perforează zidul, ci se opreşte pe nivelul demantelat al acestuia.
- 13 morminte de înhumaţie creştine, aparţinând la două dintre necropolele de înhumaţie creştine ale aşezării - una pe proprietatea Şinghi, aflată în apropierea punctului "Piatră", unde a fost cercetată - şi publicată - o necropolă databilă în sec. XI-XII, cealaltă pe Str. Bisericii/Căminului cultural, cu morminte surprinse încă din anii '80, cărora se adaugă o serie de morminte descoperite fortuit, săpate şi cu scheletele recuperate doar parţial; un singur mormânt, de pe str. Bisericii, avea inventar, compus din mărgele de sticlă.
Materialul arheologic este reprezentat de ceramică (aparţinând atât categoriei
comune, specia nisipoasă cu decor incizat, cât şi celei de factură superioară - amfore, sferoidale şi piriforme cu torţi supraînălţate, ulcioare cu dungi lustruite, vase smălţuite), obiecte mărunte (din fier şi bronz, fusaiole, vârfuri de săgeţi, podoabe de sticlă, zgură de sticlă), monede (în majoritate bizantine, din bronz, încadrabile în sec. XI-XIII; s-a descoperit şi o monedă de aur de la Constantin VII-Roman II, 945-959).
Continuarea cercetărilor. Se va realiza în punctul Trecere bac, prin cercetarea
debarcaderului descoperit în 1999 şi dezvelirea sa integrală până în dreptul DS 120 (circa 30 m),
urmată de conservarea şi punerea în valoare a acestui monument de importanţă cu totul specială
pentru istoria aşezărilor portuare de la Dunărea de Jos (menţionăm că până în prezent singurul
monument cercetat de acest tip aparţinând epocii bizantine se află în cetatea insulară de la
Păcuiul lui Soare). Este absolut necesară realizarea unei cercetări după criterii exclusiv ştiinţifice
a zidului de incintă, surprins pe proprietatea Mihai Pârvu, actualmente distrus în mod deliberat
de către proprietarul terenului şi acoperit de o construcţie nouă, ceea ce, având în vedere
blocarea cercetării în această zonă şi în tot perimetrul curţii, nu va mai fi posibil deocamdată
decât prin sondarea DS 96, precum şi stabilirea relaţiei dintre acest zid şi cel cercetat în 1995 pe
DS 67.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu