Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Grădiştea de Munte (Grădiştea Muncelului) | Commune: Orăştioara de Sus | County: Hunedoara | Site: Dealul Grădişte | Excavation Year: 2000

Excavation Year   2000
Epoch   Latene; Early Roman (1st - 3rd cent.); Late Roman (4th - 7th cent.); Prehistory; ; ; ; ; ; 
Periods   La Tène, Roman Period
Site Category   Defence; 
Site Types   
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Hunedoara
Locality   Grădiştea de Munte (Grădiştea Muncelului)
Commune   Orăştioara de Sus
Site  Dealul Grădişte
Site Sector
Site name   Sarmizegetusa Regia
Excavation Team   Ioan Glodariu - responsabil de şantier, Gelu Florea - responsabil sector, Liliana Suciu – membru în colectiv, (UBB Cluj), Eugen Iaroslavschi – responsabil sector, Gabriela Gheorghiu – responsabil sector,(MNIT), Adriana Pescaru, Cristina Bodó, membri în colectiv, (MCDR Deva).
Sector Excavation Team   
Institutions involved  Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
 Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
 Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Persons involved  Cristina BODÓ, Gelu FLOREA, Gabriela GHEORGHIU, Ioan GLODARIU, Eugen IAROSLAVSCHI, Liliana SUCIU
National Arch. Record Site Code 90397.01
Report Sarmizegetusa Regia a fost amplasată în aripa de V a Munţilor Şureanului, pe malul drept al Văii Godeanului, numită în aval Apa Oraşului, la 42 km S de Orăştie. Ruinele au fost semnalate încă din sec. XVII, dar cercetările sistematice au început abia în anul 1924 şi, cu întreruperi de întindere variabilă, continuă până astăzi. Vestigiile antice s-au păstrat relativ bine graţie pădurilor seculare. În antichitatea dacică târzie aici a fost capitala regatului dac, începând din perioada de după Burebista şi până la cucerirea romană.
Săpăturile arheologice au vizat numai obiective care, prin natura lor, nu comportă lucrări de conservare şi de restaurare şi ele s-au desfăşurat pe "Platoul cetăţii", pe "Terasa cu cercuri" şi un sondaj pe o terasă mai mică, ambele în cartierul de V al aşezării civile de la Sarmizegetusa. La primele două obiective săpăturile le au continuat pe acelea din anii precedenţi.
"Platoul cetăţii", cu prilejul cercetărilor din anii ’50 fusese investigat doar prin câteva secţiuni, situaţie care impunea efectuarea de săpături exhaustive pentru cercetarea integrală a urmelor barăcilor dacice şi romane destinate garnizoanelor cantonate acolo.
În campania din acest an s-au cercetat două secţiuni trasate în sectorul de S al platoului. Stratigrafia este diferită. În prima secţiune, S. I / 2000, ea se prezintă după cum urmează (de sus în jos): 1. humus actual, 2. strat de amenajare romană, 3. strat de amenajare dacică şi 4. steril marcat de stânca nativă. În cealaltă secţiune, S. III / 2000, sub nivelul 1 - humusul actual - urma nivelul 2 - amenajarea romană, care a desfiinţat integral nivelul dacic, şi sub acesta se găsea nivelul 3 - stânca nativă aflată la numai -0,6 m adâncime. În nici una dintre cele două secţiuni nu s-au păstrat urme capabile să permită reconstituirea barăcilor antice.
Materialul din secţiunea I / 2000 consta, în nivelul dacic, din: un bloc de calcar trecut prin foc şi sfărâmat, fragmente ceramice, cuie, scoabe şi armături fragmentare din fier, un cosor din acelaşi metal şi o mărgea din sticlă verzuie. În nivelul roman de amenajare s-a descoperit o cărămidă de hipocaust, pişcoturi de paviment, cărămizi şi ţigle (una dacică) fragmentare, un fragment de olan, o monedă de bronz de la Domitian şi materiale dacice antrenate de amenajarea romană, respectiv ceramică (inclusiv un fragment pictat) şi un lanţ de fier fragmentar. Ambele niveluri conţineau pigmentaţie de cărbune. Urmele păstrate în ambele niveluri nu pot fi corelate cu acelea din săpăturile anterioare pentru conturarea barăcilor antice. Acelea dacice, după incendierea lor de către romani, au fost deranjate de amenajarea romană, iar resturile celor romane au fost spălate de precipitaţii după retragerea garnizoanei romane.
"Terasa cu cercuri" este situată în aşezarea civilă, la circa o jumătate de oră de coborât spre V de la poarta de V a fortificaţiei romane. În campania din anul 1999 acolo s-au descoperit unelte de făurărie şi cercuri (benzi de roţi), toate acoperite de "mantale" din piatră locală sfărâmată.
În acest an s-au cercetat trei secţiuni (II / 2000, IV / 2000, V / 2000), o suprafaţă (I / 2000) şi întreaga terasă a fost sondată. Dintre cele trei secţiuni, prima a fost paralelă cu S. II / 1999, pe axul lung al terasei, iar celelalte două transversale pe lungimea terasei pentru obţinerea profilurilor longitudinal şi transversal al acesteia. Stratigrafia (de sus în jos) este practic aceeaşi: 1. humus actual; 2. nivel de amenajare a terasei marcat de pământ de umplutură, segmentat de grupuri de piatră de stâncă cu aspect de "mantale" şi 3. steril marcat de pământ sau stâncă nativă. Dintru început este de notat constatarea potrivit căreia pe terasă nu se poate vorbi de un strat de cultură propriu-zis pentru că cele câteva (4) fragmente ceramice provin de la lucrările de amenajare a ei. În schimb grupările de piatră de stâncă cu aspect de "manta" diformă aveau o dublă menire: stabilizarea umpluturii de pământ şi marcarea orizontalei pământului de umplutură a cărei cotă superioară începe de la suprafaţa actuală. Pe 75 m, cât măsoară axul lung al terasei, doar spre mijlocul ei este o deviere de la orizontală de nici un metru. Sub două astfel de movile de piatră au fost ascunse piesele de fier descoperite în anul 1999.
Situaţia este diferită în suprafaţa I / 2000 unde sub humusul actual (1) se află un nivel de cultură (2) subţire, apoi umplutura terasei (3) şi sterilul (4). Materialul arheologic constă din multă ceramică, parţial arsă secundar, un cui de fier, un fund fragmentar de pateră de bronz, un unguentariu şi un fragment de vas ambele de sticlă. Materialele arheologice descoperite au intrat în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei. Materialele, împreună cu fragmentele de lipitură de perete arsă provin de la o construcţie modestă, care a funcţionat pe durat lucrărilor de amenajare a terasei şi ea a fost amplasată chiar la marginea de N a terasei, deasupra Văii Albe. Toată suprafaţa construcţiei este acoperită de fagi.
În sfârşit, un sondaj făcut în marginea unei terase din apropiere a dus la descoperirea de unelte de fier, toate ascunse în antichitate într-o groapă de mici dimensiuni. Ele constau din cleşti, o apărătoare de gură de foale, o secure, două sfredele şi o unealtă de scos piroane.
Urmează ca terasa să fie cercetată în anul viitor şi tot atunci va fi definitivată (dacă pădurea va permite) suprafaţa I / 2000 de pe "Terasa cu cercuri".
Săpătura a fost realizată prin secţiuni şi gen "covor".
În timp se prevede terminarea cercetării interiorului cetăţii, cercetarea barăcilor romane şi, treptat, a celor două cartiere civile ale oraşului antic. Deocamdată toate obiectivele vizate nu necesită conservarea lor, dar protejarea lor da. Conservări se fac la monumentele descoperite până acum în zona cetăţii şi a zonei sacre.
Descoperirile sunt publicate în articole axate pe categorii de monumente şi de artefacte. Cele mai recente date de ansamblu asupra zonei se găsesc în: I. Glodariu, Addenda aux "Points de repere pour la chronologie des citadelles et des établissements daciques des Monts d’Orăştie", Acta MN, 32 / 1, 1995, p. 103 - 118; I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A. Rusu - Pescaru, Florin Stănescu, Sarmizegetusa Regia - capitala Daciei preromane, Deva, 1996.
Planşa 2
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2015.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu