Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Corabia | County: Olt | Site: Sucidava - Celei | Excavation Year: 2000

Excavation Year   2000
Epoch
Latene;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.);
Late Migrations Period (7th - 11th cent.);
Early Medieval
Periods
La Tène;
Roman Period;
Byzantine Period
Site Category
Defence
Site Types
Fortifications
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Olt
Locality   Corabia
Commune   or. Corabia
Site  Sucidava - Celei
Site Sector
Site name   Sucidava
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Amon Lucian
Bâciu Florea
Cojoc Mirela
Gherghe Petre
Liciu Doru
National Arch. Record Site Code 125551.01
Report Fortificaţia romano-bizantină este situată pe platoul din zona de SE a oraşului Sucidava, aşezare edificată pe malul stâng al Dunării, peste fluviu de antica localitate Oescus. Actualmente, întregul sit arheologic este integrat, din punct de vedere administrativ, cartierului Celei, aflat în componenţa oraşului Corabia, judeţul Olt.
Istoricul cercetărilor1. După ce, la sfârşitul secolului al XVII-lea, ruinele Sucidavei au fost sumar schiţate de L. Ferdinand de Marsigli, pe parcursul primei jumătăţi a veacului al XIX-lea ele au făcut obiectul unor săpături pripite, lipsite de rigoare, întreprinse de banul Mihalcea Ghica şi de generalul Nicolae Mavros (rezultatele lor fiind parţial consemnate de colonelul Vladimir de Blaremberg); din aceeaşi perioadă datează şi însemnările datorate lui August Treboniu Laurian şi inginerului Alexandru Popovici. Ulterior, prin anii 1845 - 1866, vestigiile de la Celei au trezit interesul a doi cercetători diletanţi, maiorul Dimitrie Papazoglu şi Cezar Bolliac, iar în anul 1865 au fost studiate de arheologii francezi G. Boissiere şi Ch. Baudry, rezultatele săpăturilor celor din urmă nefiind, din păcate, valorificate suficient.
Primele cercetări ştiinţifice sistematice au debutat abia în anul 1901, sub îndrumarea lui Grigore G. Tocilescu. Din anul 1936, s-au iniţiat companii regulate de săpături arheologice, conduse până în 1981 de Dumitru Tudor; printre cei care, în ultimele decenii, au colaborat în colectivul său, amintim pe Expectatus Bujor, Marin Nica, Constantin C. Petolescu, Gheorghe Popilian, Octavian Toropu. Între anii 1982 - 1995, cercetările au fost continuate de Octavian Toropu, cu concursul lui Corneliu Mărgărit Tătulea şi Petre Gherghe.
Din anul 1991 aici îşi desfăşoară practica arheologică studenţii Secţiei de istorie a Universităţii din Craiova, sub coordonarea, începând cu anul 1995, lui Petre Gherghe, în calitate de responsabil de şantier.
Starea de conservare. Dacă urmele aşezării civile a Sucidavei sunt, în prezent, suprapuse total de clădirile moderne ale cartierului Celei, spaţiul cetăţii romano-bizantine (zidul de incintă şi unele construcţii interioare) este bine conservat şi delimitat, aflându-se în custodia Muzeului de Arheologie şi Etnografie din Corabia. La marginea perimetrului de protecţie, în afara cetăţii, au fost amenajate un punct muzeistic, depozite, un laborator de conservare şi prelucrare primară a materialului arheologic.
Importanţa sitului. Acest aspect rezultă şi din marea varietate a vestigiilor pe care situl le conţine. Ne mărginim să precizăm că în colţul sud-vestic al cetăţii a fost cercetată o aşezare sub formă de tell, cu 11 faze de locuire, începând cu perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului (grupul cultural Celei). Tot pe platoul cetăţii, urme istorice izolate indică prezenţa unor locuiri în perioada bronzului şi în prima epocă a fierului. O aşezare geto-dacică fortificată s-a înfiripat aici în Latene.
După anul 106 p. Chr. iau naştere, în afara spaţiului platoului, spre N, o mare aşezare civilă fortificată (cu o suprafaţă de circa 25 ha) şi două necropole.
În sec. IV p. Chr., din ordinul împăratului Constantin cel Mare, aici va fi realizat un important pod transdanubian, pentru apărarea căruia va fi edificată, tot pe platoul sus-amintit, o cetate cu ziduri şi turnuri din piatră. Prima etapă de existenţă a acesteia s-a încheiat o dată cu atacul hunilor, din anul 447; a doua perioadă începe cu restaurarea ei de către Justinian în veacul al VI-lea şi durează până la atacurile avaro-slave de la sfârşitul acelui secol. Mai târziu, la finele secolului al XVI-lea, Mihai Viteazul va reface sistemul de apărare în sectorul de SE al cetăţii şi îl completează cu un şanţ de mari dimensiuni plasat la V de zona amintită.
În interiorul fortificaţiei romano-bizantine au fost descoperite numeroase amenajări, dintre care se remarcă basilica paleocreştină, o clădire cu hipocaust şi fântâna "secretă", toate realizate pe parcursul veacului al VI-lea.
În concluzie, acest sit a permis constituirea, aici, a unuia dintre cele mai importante şantiere arheologice de la S de Carpaţi, având atât un rol ştiinţific, cât şi didactic, găzduind, după cum am menţionat anterior, desfăşurarea practicii arheologice a studenţilor universităţii craiovene. În acelaşi timp, şantierul de la Sucidava a permis realizarea unor colaborări internaţionale cu cercetători din cadrul Universităţii din Leon (Spania)2; cât şi pe plan intern, cu Universitatea din Bucureşti, reprezentată de Constantin C. Petolescu.
Obiectivele cercetării. În anul 2000, săpăturile arheologice au fost realizate în perioada 3 - 14 iulie de către studenţii anului I (secţia de Istorie şi secţia de Istorie - Limbă şi literatură străină, din cadrul Facultăţii de Istorie-Filosofie-Geografie) sub îndrumarea unui colectiv format din Petre Gherghe (în calitate de responsabil de şantier), Lucian Amon, Doru Liciu (Universitatea din Craiova), Florea Bâciu şi Mirela Cojoc (MAEtn Corabia).
Sub raport ştiinţific, obiectivul săpăturilor a vizat în esenţă, continuarea cercetărilor3 pe întreaga suprafaţă a celor două secţiuni deschise anterior (S. I / 98; S. I / 99) şi încheierea celor din carourile 12, 23 şi 27 - 28 din S.I / 94.
Rezultatele cercetării. Deoarece cu ocazia campaniei precedente, în S. I / 94 au rămas câteva elemente imprecis conturate (apărute la sfârşitul perioadei de cercetare), s-a urmărit definitivarea săpăturii în zonele menţionate.
Astfel, în C. 26 - 27, la adâncimea de -3,1 m s-a trecut la golirea conţinutului gropii rituale (sec. IV / III - II a. Chr.) descoperite anul trecut4 şi la recuperarea inventarului acesteia.
În C. 12, la -3,3 m a fost identificată o groapă menajeră (Gr. 12 / 2000) în formă de pară, cu următoarele dimensiuni: Dgurii = 0,55 m, Dbazei = 0,9 m, ad. = -0,95 m. Din interiorul ei s-au recuperat oase şi solzi de peşte, oase de animale ierbivore, o lamă de silex, cărbuni, cenuşă, fragmente ceramice provenite de la oale-borcan şi un castron, lucrate cu mâna dintr-o pastă neagră-cenuşie. Unele fragmente ceramice, datorită arderii secundare căpătaseră o culoare predominant maronie.
În C. 28, la adâncimea de -3,35 m, s-a identificat o altă groapă menajeră (Gr. 13 / 2000) în formă de sac, cu următoarele dimensiuni: Dgurii = 0,75m, ad. = -0,3 m. În interiorul ei s-au găsit doar cochilii de melci în amestec cu cenuşă şi cărbuni.
În C. 23, la -3,4 m a apărut o vatră de foc cu formă ovală, Dmax = 1,1 m, păstrată sub forma unei lutuieli de culoare galbenă cu pete roşii. Ea este lipsită de inventar, fără decor, iar după arsura superficială a lutului şi cantitatea mică de cenuşă şi cărbuni, deducem că a fost folosită pentru scurt timp. Ambele gropi, cât şi vatra de foc aparţin aceluiaşi nivel dacic timpuriu (sec. IV / III - II a. Chr.).
Ultimele intervenţii în S. I / 94 au constat în demantelarea treptelor de acces păstrate în capătul nordic al secţiunii, ocazie cu care au fost recuperate două monede de bronz, ilizibile, modul mijlociu: M. 22 / 2000 şi M. 23 / 2000, prima păstrând vizibil semnul crucii, a doua trecută prin foc. După dimensiuni, ele ar putea fi atribuite epocii paleobizantine.
În S. I / 98, continuându-se săpătura din anul anterior, datorită intervalului de timp prea scurt avut la dispoziţie, s-a reuşit doar identificarea a trei nivele de locuire.
Primul dintre acestea, nivelul roman târziu, încadrat între anii 367 / 369 - 377 / 3825 , este reprezentat, în special, de ceramică şi urmele unor construcţii demantelate.
Resturile unei locuinţe (L. 2 / 99), surprinsă în campania precedentă, apar acum mai clare, în C. 6 - 10, la adâncimea de -0,6 / -0,8 m şi constau din fragmente de cărămizi, ţigle şi olane amestecate cu pietre de râu de dimensiuni mari, probabil utilizate pentru fundaţie. Ea este orientată NNE - SSV şi are o lungime de aproape 8 m. Din inventarul ceramic descoperit ne-a reţinut atenţia un opaiţ executat dintr-o pastă cărămizie, fără decor. Majoritatea obiectelor de metal (fier şi bronz) sunt atipice şi foarte oxidate. Se remarcă totuşi o piesă de bronz, care nu este exclus să provină de la apărătoarea nazală a unui coif6.
Resturile parţiale ale unei alte locuinţe (L. 1 / 99), care aparţine aceluiaşi nivel, sunt vizibile în C.1, la -1,65 m. Ele constau dintr-o podină de lut care se continuă dincolo de pereţii de E, N şi V ai secţiunii. Parţial, ea este acoperită de un nivel de arsură, cărămizi şi bucăţi din lipitura pereţilor prăbuşiţi. Podina era aşezată pe un strat format din pietre mari de stâncă, sub care apare un alt strat de arsură, fapt ce ar putea sugera că locuinţa a suferit două refaceri succesive. Foarte aproape de aceasta, în C. 1 - 2, la adâncimea de -1,65 / -1,7 m, au fost identificate urmele unui cuptor (pentru copt pâinea) având lungimea = 1,8 m, deschiderea interioară = 0,5 m şi pereţii executaţi din pământ ars la roşu, cu grosimea = 0,27 - 0,3 m. Tot aici, la adâncimea de -1,75m a fost descoperită o garnitură de centură, din bronz.
În nivelul roman timpuriu, care este atribuit secolelor III - IV (267 / 275 - 364 / 365 p. Chr)7 au fost surprinse urmele a două locuinţe şi a trei gropi menajere.
Astfel, în C. 3, la adâncimea de -1,8 m a fost evidenţiat nivelul de călcare al unei locuinţe (L. 4 / 2000) distrusă prin incendiu şi cu un contur greu de precizat. El este suprapus de numeroase fragmente de cărămizi, ţigle, olane, piese din fier (cuie, un fragment de balama) şi o cană tronconică, lucrată la roată dintr-o pastă fină.
În C. 15 - 16, la adâncimea de -1,9 m apare podina unei alte locuinţe (L. 3 / 2000) cu contur neprecizat, care constă dintr-un strat de pământ galben bătătorit, cu grosimea de circa 0,1 m. Tot aici, sunt vizibile urmele unei vetre de foc (0,3 x 0,21 m) folosită, după nivelul de arsură, o scurtă perioadă de timp.
După cum am menţionat mai sus, aceluiaşi nivel îi aparţin şi trei gropi menajere.
Prima (Gr. 2/200) a fost surprinsă în C.14, la adâncimea de -1,8 m. Are formă ovală (Dgurii = 1,3 x 0,8 m) şi o adâncime de -1,1 m. În interiorul ei au fost descoperite două monede de bronz, ilizibile (M. 5 / 2000 şi M. 6 / 2000), o mărgea din sticlă, fragmente ceramice şi oase de animale, calcinate.
A doua, (Gr. 4 / 2000), apare în C. 2 - 3, la adâncimea de -1,6 m. Gura sa are formă ovală şi măsoară 0,63 x 0,54 m, iar adâncimea maximă este de -0,6 m. În umplutura ei s-au găsit oase de animale şi de pasăre, amestecate cu fragmente ceramice atipice.
A treia groapă (Gr. 5 / 2000) a fost identificată în C. 4, la adâncimea de -1,4 m. Are formă aproape cilindrică, gura ovală (1,4 x 0,9 m) şi adâncimea de 0,3 m. Conţine fragmente ceramice trecute prin foc, oase de animale şi de păsări, cenuşă şi cărbuni.
Ultimul nivel cercetat cu ocazia campaniei din anul 2000 în S. I / 98 a fost nivelul dacic târziu (sec. I a. Chr. - I p. Chr.), reprezentat de două gropi menajere.
Prima (Gr. 6 / 2000), identificată în C. 12 - 13, la - 2,2 m, are formă de sac, gura ovală (1,45 x 0,85 m) şi o adâncime de -0,75 m. Conţine ceramică dacică decorată cu butoni, oase de animale de talie mare, cenuşă, cărbuni şi lipitura de pământ cu urme de nuiele.
Urma unei alte gropi (Gr. 3 / 2000) al cărei contur nu a putut fi clar delimitat (fiind distrusă în antichitate) a fost identificată în C. 15, la -2,1 m. Ea conţine fragmente ceramice (o ceşcuţă lucrată cu mâna, o buză de fructieră, etc.), o gresie, o mandibulă de ştiucă, solzi de peşte şi cenuşă.
În S. I / 99, sub nivelul paleobizantin epuizat în campania precedentă, cercetările din acest an au permis studierea nivelului roman târziu şi parţial, în anumite zone ale secţiunii, l-au atins pe cel roman timpuriu.
Din nivelul roman târziu, reţin atenţia urmele a două locuinţe şi ale unei gropi menajere.
Locuinţa L. 1 / 99 a fost parţial surprinsă în compania precedentă, în C. 1, la adâncimea de -1 m. Aceasta este atestată de o podea lutuită, cu grosimea de 0,05 - 0,06m, al cărei contur nu a putut fi stabilit deoarece limitele sale depăşesc pereţii de V, N şi E ai secţiunii. În perimetrul său au fost descoperite fragmente de ţigle, cărămizi, ceramică, o buză de vas de sticlă, o bucată de tablă din fier şi un vârf de corn de bovideu tăiat de ferăstrău, cu urme de prelucrare. După demontarea podelei, dintre fragmentele acesteia au mai fost recuperate o scoabă din fier, o cută şi un nucleu de silex. Sub nivelul podelei, la adâncimea de -1,3 m a fost descoperit un fragment de ţiglă care păstrează parţial o ştampilă cu inscripţia [COH] ORS III. Opinăm că acesta indică cohorta a III-a din Legiunea a V-a Macedonica, unitate semnalată la Sucidava şi de alte inscripţii asemănătoare8. Ţigla provine dintr-un strat suprapus de locuinţa menţionată, deci, cronologic, ea poate fi atribuită nivelului roman timpuriu.
A doua locuinţă din nivelul roman târziu a fost identificată în C. 4 - 6, la adâncimea de -0,7 / -0,8 m, constituind continuarea, spre vest, a locuinţei (L. 2 / 99) semnalată în C. 6 - 10 ale secţiunii S. I / 98 şi descrisă anterior. În C. 4, deasupra podelei acesteia, la -0,8 m a fost descoperită o monedă de bronz (M. 3 / 2000), ilizibilă. Remarcăm şi faptul că profilul de pe peretele estic al secţiunii S. I / 99, în C. 4 - 6, sugerează că această construcţie demantelată, a fost nivelată (un strat continuu format din fragmente de cărămizi şi ţigle, între care sunt intercalate o piatră spartă de râşniţă, fragmente ceramice, pietre) şi acoperită cu un strat de pământ intens pigmentat spre cărămiziu (grosime 0,05 - 0,1 m), suprapus parţial de o lentilă de arsură puternică (grosime 0,08 - 0,1 m), căptuşită deasupra cu o lipitură de lut (cu grosimea de 0,05 - 0,1 m). Ele reprezintă indiciile unor amenajări mai târzii, probabil paleobizantine şi medievale.
Spre extremitatea sudică a secţiunii au fost identificate urmele vagi ale unor posibile locuinţe, al căror contur nu a putut fi însă precis stabilit. Menţionăm că tot aici, în C. 8 - 10, la adâncimea de -1,6 / -1,7 m, au fost descoperite şi câteva fragmente de corn de cerb, cu urme de prelucrare, fapt ce ar putea sugera prezenţa în această zonă a unui "atelier" specializat.
În apropiere de acesta, pe peretele estic al secţiunii din dreptul ţăruşului nr. 12, în ultima zi de săpătură a fost identificată o groapă menajeră (Gr. 2 / 2000). Timpul scurt avut la dispoziţie nu ne-a permis clarificarea poziţiei sale stratigrafice şi nici recuperarea totală a conţinutului său. Printre obiectele descoperite aici, se remarcă o monedă de bronz, ilizibilă (M. 4 / 2000), un vârf de corn de bovideu, tăiat la bază, două discuri ceramice cu decor şi o tijă de bronz (continuată la capătul superior cu un porumbel, iar la cel opus cu un inel), obiect care în literatura de specialitate este consemnat frecvent drept "furcă de tors" 9, destinaţie asupra căreia păstrăm unele rezerve.
Materialul arheologic. Cu ocazia campaniei arheologice din anul 2000 a fost recoltată o cantitate mare de material, predominant ceramică. În cele ce urmează nu ne propunem o prezentare exhaustivă a acestuia, ci una selectivă, în special a acelor piese la care s-au făcut referiri în textul anterior şi a celor care au fost restaurate.
Ceramică
1. Cană dacică, lucrată cu mâna dintr-o pastă poroasă, decorată pe gât cu butoni circulari (fragment). Dgurii = 12 cm, h = 9 cm (Gr. 6 / 2000).
2. Ceaşcă dacică decorată cu buton, lucrată cu mâna dintr-o pastă cenuşie. h = 5,5 cm, Dfund = 4,6 cm (S. I / 98, Gr. 3 / 2000).
3. Opaiţ roman, din pastă cărămizie, fără decor. h = 5,3 cm, Dbazei = 3,3 cm, Dmax = 6,8 cm (S. I / 98, Gr. 8 / 2000).
4. Două fragmente de discuri din pastă de culoare cafenie, decorate pe faţa superioară cu linii şi rozete. g = 1,2 cm şi 1,4 cm (S. I / 99, Gr. 2 / 2000).
5. Lustruitor din lut, pentru ceramică. L = 9 cm, l = 3,8 cm, h = 6 cm (S. I / 98, Gr. 2 / 2000).
6. Fragment de ţiglă ştampilată cu inscripţia [COH]ORS III în cartuş (S.I / 99, C. 1, adâncimea de -1,3 m).
Metal
1. Bară fragmentară (plumb). L = 4 cm, l = 0,8 cm, g = 0,3 cm (S. I / 98, C. 10, adâncimea de -1, 36m).
2. Garnitură de centură (bronz) patrulateră, cu două perforaţii. L = 4,2 cm, l = 3,9 cm, g = 0,08 cm (S. I / 98, C. 2 , adâncimea de -1,75m).
3. Apărătoare nazală de coif (bronz). L = 7,6 cm, l = 3,1 cm, g = 0,4 cm (S. I / 98, C. 7, adâncimea de -0,8 m).
4. Tijă (bronz) continuată la capătul superior cu o siluetă de pasăre, iar la cel opus cu un inel. L = 23 cm (S. I / 99, Gr. 2 / 2000).
5. Scoabă (fier). L = 4,8 cm (S. I / 98, C. 9, adâncimea de -1,48 m)
6. Scoabă (fier) fragmentară. L = 4 cm (SI/99, C. 1, adâncimea de -1,2 m)
7. Fragment de tablă (fier), cu două perforaţii simetrice. L = 2,55 cm, l = 2,1 cm (S. I / 98, C. 7, adâncimea de -0,7 m).
8. Ax de balama (fier) puternic corodat. L = 18,5 cm, g = 4,5 cm. (S. I / 98, L. 4 / 2000)
9. Disc (fier) continuat cu o proeminenţă. D = 3,8 cm, L = 4,6 cm (S. I / 99, C. 2, adâncimea de -1,1 m)
Piatră
1. Cute plată, cu formă ovoidală. L = 10,7 cm (S. I / 98, Gr. 3 / 2000)
2. Cute, ruptă la ambele capete. L = 4,2 cm, l = 2,75 cm (S. I / 99, C. 1, adâncimea de -1,2 m).
3. Nucleu de silex de culoare cafeniu-gălbui, ovoidal. Dimensiuni = 5 x 3,5 cm (S. I / 99, C. 1, adâncimea de -1,2 m)
4. Lamă de silex cu secţiune triunghiulară, ascuţită la unul din capete. L = 7,4 cm, l = 2,8 cm (S. I / 94, Gr. 12 / 2000)
Os/corn
1. Cârlig din os de pasăre. L = 5,55 cm (S. I / 98, C. 7, adâncimea de -0,7 m)
2. Corn de cerb, prelucrat. L = 5,6 cm, g = 1,6 cm (S. I / 99, C. 2, adâncimea de -1,13 m)
3. Corn de cerb tăiat la un capăt, rupt la celălalt. L = 9,5 cm, g = 3,6 cm (S. I / 99, C. 8 - 9, adâncimea de -1,6 m)
4. Corn de cerb tăiat la un capăt, rupt la celălalt. L = 7 cm, l = 4,2 cm (S. I / 99, C. 8 - 9, adâncimea de -1,6 m)
Sticlă
1. Mărgea bitronconică. L = 2 cm, g = 0,65 cm (S. I / 98, Gr. 2 / 2000)
2. Buză de pahar. L = 3,2 cm, l = 3,4 cm (S. I / 99, C. 1, adâncimea de -1 m)
Obiectele descoperite au fost conservate, marcate şi parţial desenate. Ele au fost predate, pe bază de inventar (ca în fiecare an) Muzeului de Arheologie şi Etnografie din Corabia, unde se găsesc depozitate toate materialele descoperite de noi, cât şi cele din campaniile precedente.
Obiectivele campaniei viitoare. Ne propunem încheierea cercetărilor în cele două secţiuni (S. I / 98 şi S. I / 99). În perspectivă, se va deschide o secţiune în spaţiul dintre acestea, după care se vor practica, la V de S. I / 99 noi secţiuni paralele, orientate N - S, urmărindu-se cunoaşterea cât mai detaliată a vestigiilor păstrate în interiorul cetăţii romano-bizantine. Ca şi până acum, cele mai importante construcţii descoperite vor fi conservate, iar în măsura posibilităţilor, consolidate şi restaurate parţial.
Planşa 16
Abstract other lang. La cité romano byzanthine Sucidava se trouve au bord du Danube pres de la ville romaine au meme nom. A présent, le site fait partie du quartier Celei de la ville Corabia, le département de l'Olt.
Cette fortification a fonctionné comme telle depuis le commencement du IVe J.C., jusqu' a la fin du VIe siecle J.C., mais les traces de la vie humaine ont été attestées dans son espace bien avant, au cours de la période de transition de l'énéolithique vers l'époque du bronze et cette attestation marque encore la periode écoulée jusqu'a la fin du XVIe siecle J.C.
Étant donné que le niveau paléo-byzanthin a été étudié au cours des campagnies précédentes, les recherches de l'an 2000 ont permis la collecte des informations des niveaux aux palliers suivants: le romain tardif (367 / 369 - 377 / 382), le romain précoce (267 / 275 - 364 / 365), la période dacique tardive (Ie siecle a. J.C. - Ie siecle J.C.) la période dacique précoce (IVe/IIIe - IIe siecles a. J.C). On a découvert des traces des habitation, des trous ou l'on jettait les résidus ménagers, des fours, ainsi qu'un riche matériel archéologique (des objects en céramique, en métal, en os, en verre etc).
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes Pentru detalii privind istoricul cercetărilor, a se vedea mai ales: D. Tudor, Sucidava, Craiova, 1974, p.13-19; idem Oltenia Romana,ed. a IV- a, Bucuresti, 1978, p.12-20; O.Toropu, C.M. Tătulea, Sucidava-Celei, Bucureşti, 1987, p.11-19
Tx.del Pozo Sainz , B.E. Fernandez Freille, M. Figuerola, PGherghe, F. Bâciu., L. Amon, Sucidava-Celei (Rumania), angaciamento romano-bizantino exceptional en la frontera del Danubio, în Lancia 3, 1998-1999, p.297-308
Rezultatele cercetărilor anterioare din aceste secţiuni au fost consemnate, după cum urmează: O.Toropu, P.Gherghe, P.Matiu, Fl.Bâciu, Sucidava-Celei, judeţul Olt, în Cronica cercetărilor arheologice, Campania 1994. A XXIX-a Sesiunea naţională de rapoarte arheologice, Cluj-Napoca, 11-14 mai 1995, p.85-87; O.Toropu, P.Gherghe, Fl.Bâciu, Rezultatele cercetărilor arheologice de la Sucidava Celei, în Cronica cercetărilor arheologice, campania 1995. A XXX-a Sesiunea naţională de rapoarte arheologice, Bucureşti-Brăila, 2-5 mai 1996; O.Toropu, P.Gherghe, Un important centru paleocrestin din nordul Dunării Sucidava-Celei (Corabia-judeţul Olt), în Mitropolia Olteniei, Craiova, 1996, p.31-56; P.Gherghe, Antichităţi paleocrestine descoperite la Sucidava-Celei (Corabia-judeţul Olt), în Oltenia (SN), 1, 1996, p.7-12; P.Gherghe, L.Amon, D.Liciu, Fl.Bâciu, Sucidava Celei-Corabia, judeţul Olt, în Cronica cercetărilor arheologice, campania 1997. A XXXII-a Sesiune naţională de rapoarte arheologice, campania 1997, Călăraşi, 20-24 mai 1998, p.73-74; P.Gherghe, Mărturii arheologice descoperite pe teritoriul de azi al oraşului Corabia în volumul colectiv Patru veacuri de istorie Corabia (1958-1998), Slatina, 1999, p.13-20; P.Gherghe, L.Amon, D.Liciu, Fl.Bâciu, Raport preliminar asupra cercetărilor arheologice efectuate la Sucidava (Celei-Corabia, judeţul Olt) în Oltenia, Studii îi comunicări, 12, 2000, p.80-84, P.Gherghe ş.a. Şantierul arheologic Sucidava-Celei, Corabia, judeţul Olt (campaniile arheologice din anii 1996 si 1997) Raport preliminar, în Analele Universităţii din Craiova. Seria Istorie (sub tipar); P.Gherghe, L. Amon, D.Liciu, Fl.Bâciu, Şantierul arheologic Sucidava – Celei (Corabia, jud. Olt) Raport preliminar Campania 1998, în Analele Universităţii din Craiova Seria Istorie (sub tipar).
P.Gherghe, L. Amon, D.Liciu, Fl. Bâciu, în Oltenia. Studii şi comunicări, 12, 2000, p.81.
O.Toropu, p.Gherghe, Fl.Bâciu, Şantierul arheologic Sucidava-Celei (campaniile din anii 1991-1994), în Analele Universităţii Craiova, An I, 1, 1996, p.9
Analogii, la M. Feugere, Les armes des romains, Paris, 1993, p.243-244.
Vezi supranota 5. D.Tudor, OR4, p.99-100, fig.29/2-3; IGLR, 28, 281; CIL III, 8074e.
Cf. O.Bozu, Obiecte creştine inedite de uz casnic. Furcile de tors pentru deget datate în sec. IV-VI e.n., în Analele Banatului (SN). Arheologie-Istorie, 2, 1993, p. 206-214.
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu