Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Babadag | County: Tulcea | Site: Dealul Cetăţuia | Excavation Year: 2001

Excavation Year   2001
Epoch
Hallstatt
Periods
Hallstatt
Site Category
Domestic
Site Types
Fortified settlement
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Tulcea
Locality   Babadag
Commune   or. Babadag
Site  Dealul Cetăţuia
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Ailincăi Sorin Cristian Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Jugănaru Gabriel Site director Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Morintz Alexandru Institutul Român de Tracologie, Bucureşti
National Arch. Record Site Code 159669.01
Report Aşezarea fortificată eponimă culturii hallstattiene de tip Babadag (sec. XI - prima parte a sec. VII a. Chr.) este situată la cca. 2 km NE de oraşul Babadag, la vărsarea pârâului Tabana în lacul Babadag. Promontoriul de loess pe care este amplasat situl are în momentul de faţă o suprafaţă de cca. 2 ha, partea de NV - N - NE a acestuia fiind grav afectată de eroziunea continuă provocată de apele lacului Babadag, având loc într-un ritm accelerat masive prăbuşiri.

Săpăturile arheologice din anul 2001, finanţate de la bugetul ICEM Tulcea cu suma de 32 milioane lei, au fost efectuate de Gabriel Jugănaru şi Sorin Ailincăi (ICEM Tulcea), în partea a doua a perioadei de săpături participând şi Alexandru Morintz (IRT, Bucureşti).

Cercetările au avut trei obiective principale:

finalizarea cercetărilor din Sectorul V (faleza aşezării) în cele patru casete de 4/4 m, dispuse pe două aliniamente;
taluzarea şi extinderea S.VI (secţiune trasată de S. Morintz) către SE în vederea cercetării sistemului defensiv al aşezării - Sector Fortificaţie;
actualizarea planului topografic al aşezării.


I. Sectorul V

În cele patru casete a fost demontat nivelul IV situat între -1,5/1,6 m, nivel aparţinând fazei Babadag II, unde în campania din 1999 au fost descoperite mai multe locuinţe de suprafaţă şi gropi menajere.

În Caseta I, nivelul IV acoperea un bordei de mari dimensiuni (B.1), orientat NNE-SSV, cu două trepte, surprins numai în carourile 1 şi 2. Acest complex a fost săpat pe un nivel ce se găseşte la -1,8 m, având o adâncime de -0,55/0,6 m. Depunerile din bordei ne indică două momente de evoluţie separate de o lentilă de arsură foarte puternică. Materialul ceramic recoltat din cele două nivele ale bordeiului este unitar, reprezentând practic tot spectrul de forme ceramice de tip Babadag (cu excepţia ceştilor cu două torţi supraînălţate), fiind atribuit fără nici un dubiu fazei Babadag II.

În carourile 3-4 ale Cas.I, la -1,8 m a fost sesizat un nivel de dărâmătură, cu pereţi de locuinţă prăbuşiţi, proveniţi din elevaţia bordeiului, peste un strat gălbui puternic tasat (probabil o nivelare din acea etapă de locuire).

Această nivelare a fost reperată şi în Cas.IV, aflată la NV de Cas.I, dar numai în carourile 1 şi 2, pe aceeaşi adâncime (-1,8 m). În caroul 1 al acestei casete semnalăm prezenţa unui fragment de vas bitronconic decorat cu cercuri şi tangente incizate, motive tipice fazei Babadag I. Nu putem însă data acest nivel (nivelul V) într-o etapă mai veche de faza Babadag II, ţinând cont de numărul mare de fragmente ceramice decorate cu motive imprimate, tipice acestei din urmă faze, fragmentul sus menţionat ridicând totuşi problema existenţei în acest sector a unor posibile complexe Babadag I.

În Cas.II, pe acelaşi nivel de la -1,8 m a fost descoperită o groapă menajeră (Gr. 21) cu diametrul gurii de 1,3 m, al bazei de 1,45 m, adâncă de -1,1 m, ce conţinea ceramică Babadag II, remarcându-se un fragment de vas bitronconic, decorat cu motive incizate şi imprimate, şi un perete de strachină decorat cu motive imprimate.

În Cas.III, pe acelaşi nivel (nivelul V), au fost descoperite patru gropi menajere, două intersectându-se cu material ceramic atipic.

Cel mai vechi nivel de locuire - nivelul VI, a fost sesizat numai în Cas.I, sub nivelarea amintită mai sus din caroul 3-4, la o adâncime de -1,9 m. Demontând acea nivelare, în caroul 4 s-a conturat gura unei gropi menajere (Gr.23), săpată direct în steril. Situaţia descoperirii acestui complex este una ideală pentru situl de la Babadag - unde multe amenajări se intersectează, amestecându-se astfel materialul ceramic.

Groapa avea diametrul gurii de 1,2 m, al bazei de 1,8 m, şi o adâncime de -0,4 m, şi conţinea într-un prim strat (până la -0,2 m) cenuşă, cărbune şi oase de animal mic (probabil iepure), iar în stratul următor (între -0,2/0,4 m) pământ de umplutură în amestec cu fragmente ceramice. Materialul ceramic din acest complex închis este foarte important pentru datarea celui mai vechi moment de locuire din sectorul V. Sunt de amintit fragmentele unui mare vas borcan decorat cu brâuri crestate, fragmentele a patru străchini cu buza invazată - una decorată cu caneluri oblice pe buză, dar mai ales fragmentele unei ceşti cu o toartă supraînălţată, decorată pe umăr cu o linie orizontală realizată prin imprimare. Avem aşadar certitudinea că acest complex aparţine fazei Babadag II, respectiv unei etape de început a acesteia.

Finalizarea cercetărilor din cele patru casete deschise în sectorul V ne oferă prilejul unor concluzii preliminare, legate de evoluţia aşezării:

- Au fost descoperite şase niveluri de locuire, notate în ordinea descoperirii de la I la VI, primele trei fiind atribuite fazei Babadag III (sec. VIII - prima parte a sec. VII a. Chr.), iar ultimele, fazei Babadag II (sec. X - IX a. Chr.).

- Nu au fost semnalate complexe aparţinând fazei Babadag I (sec. XI a.Chr.), ceea ce vine să confirme ipoteza lansată de regretatul S. Morintz, cu privire la dinamica aşezării, ce a înaintat progresiv de la N spre S, ca urmare a prăbuşirii încă din antichitate a falezei promontoriului.

- În ceea ce priveşte tipurile de locuinţe, cele de suprafaţă, cu podele de lut, pereţii construiţi dintr-o structură de lut lipită cu lut şi acoperişul din stuf, sunt cele mai numeroase. A fost descoperit un singur bordei, în penultimul nivel de locuire (nivelul V), situaţie ce confirmă şi alte descoperiri mai vechi de la Babadag, toate acestea demonstrând că acest tip de locuinţă mai primitiv, a fost abandonat cel puţin pentru nivelul fazei a III-a.



II. Sector Fortificaţie

Taluzarea S.VI şi mai ales extinderea acestei secţiuni în partea de SE, operaţiune nefinalizată datorită lipsei resurselor financiare, a avut ca scop verificarea sistemului defensiv. În caroul 1 al secţiunii, la adâncimea de -0,4 m, în terasa de loess, ce a fost tăiată de şanţul de apărare, a fost descoperită o groapă (Gr.1), având diametrul gurii de 0,6 m, al bazei de 0,7 m, adâncă de -0,35 m, cu un strat gros de cenuşă, în amestec cu mai multe fragmente ceramice, precum şi un mic cuţit din fier, cu limba mânerului distrusă şi lama uşor curbată în sus, piesă similară celor de tip Stoicani. Pe baza materialului ceramic - două fragmente de străchini cu buza invazată, un fragment de vas borcan, două fragmente de vase bitronconice, a analogiilor cuţitului, cât şi a poziţiei stratigrafice a complexului, acesta a fost încadrat în faza Babadag III. Pe această terasă în secţiunile mai vechi au fost descoperite mai multe gropi menajere atribuite fazei Babadag III, conturându-se ipoteza unei zone menajere a aşezării. Raportul acestei zone presupus menajere cu sistemul defensiv - situat în imediata apropiere, în opinia noastră, nu poate fi de contemporaneitate. Este greu de presupus că această zonă, care în caz de pericol era populată cu un mare număr de apărători, era pur şi simplu ciuruită de aceste gropi menajere. Opinăm că zona menajeră aparţine unei etape ulterioare folosirii sistemului defensiv, probabil o etapă finală Babadag III, ipoteză întărită şi de semnalarea în 1996 în S.XVI (cercetat între 1994 şi 1999) a unei gropi menajere în umplutura şanţului de apărare, cu material Babadag III.

În ceea ce priveşte şanţul de apărare cu o deschidere de 16 m, faţă de situaţia din S.XVI a fost sesizată amenajarea părţii inferioare a acestuia cu lespezi masive de piatră. În acelaşi timp a fost şi aici surprinsă nivelarea acestuia în perioada elenistică. Valul de apărare situat în faţa şanţului, pe muchia unei terase abrupte, nu a fost cercetat integral, aici având loc extinderea secţiunii, urmând ca în campania din 2002 să se confirme sau nu situaţia din S.XVI, unde în mijlocul structurii a fost descoperit un nucleu de piatră cu multe urme de arsură.

Cu sprijinul colegului Alexandru Morintz, cercetător ştiinţific la Institutul Român de Tracologie din Bucureşti, a fost actualizat planul topografic al aşezării, sesizându-se pentru zona falezei o diminuare evidentă a aşezării.

Pentru campania din anul 2002 ne propunem continuarea cercetărilor din Sectorul V (zona Falezei), unde vom trasa două noi aliniamente de casete, finalizarea cercetărilor din S.VI (sector Fortificaţie) şi deschiderea unui nou sector în partea de VNV, singura zonă uşor accesibilă pe promontoriu, unde se află atât poarta castrului romano-bizantin, cât şi intrarea în fortificaţia hallstattiană. Totodată va fi continuată actualizarea planului topografic al sitului.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu