Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Jurilovca | County: Tulcea | Site: Capul Dolojman | Excavation Year: 1994

Excavation Year   1994
Epoch
Greek and Hellenistic;
Late Roman (4th - 7th cent.)
Periods
Site Category
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary;
Unassigned
Site Types
Habitation;
Temple
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Tulcea
Locality   Jurilovca
Commune   Jurilovca
Site  Capul Dolojman
Site Sector
Site name   Argamum
Persons involved and Institutions
National Arch. Record Site Code 160653.02
Report A. Necropola tumulară
Săpăturile arheologice din campania anului 1994 s-au desfăşurat pe două sectoare:
I. Sectorul I, reprezentat de aria tumulilor I-XII dezveliţi până în prezent, unde cercetările au urmărit completarea informaţiilor pentru tumulul XII şi raportul său cu traseul străzii I. Rezultatele obţinute pun în evideneţă un alt mormânt - al şaptelea - din componenţa complexului familial, marcat de noi T XIII, aflat pe partea de nord a străzii. Mormântul este marcat cu un ring de piatră, în interiorul căruia s-au găsit urme slabe de cenuşă şi câteva fragmente ceramice de la: o oenochoe locală, lucrată la roată, un kantharos attic cu firnis negru şi amfore din centrele Chios şi Thasos. Datarea: ultimul sfert al secolului IV a.Chr., conform raportului cu tumulul XII, M 1, şi datării kantharosului.
II. Sectorul II, reprezentat de aria edificiului dezvelit în campania anului 1993, identificat cu Basilica IV. Acest sector este amplasat la cca. 2,5 km vest de incinta târzie a cetăţii, la extremitatea suprafeţei propusă ca rezervaţie arheologică. În ultimele două campanii (1993-1994), a fost dezvelită complet basilica, cu dimensiunile de 12 x 8 m, formată dintr-o singură navă şi atrium. Aproape de centrul basilicii, uşor spre sud, a fost amenajat un puţ cu pereţii rectangulari din piatră, care coboară până la adâncimea de -3 m. Pe latura de sud, la adâncimea de -2,30 se deschide un culoar săpat în stâncă, cu pereţii întăriţi cu piatră legată cu mortar, pe o lungime de aproximativ 11 m. În capătul culoarului, spre est a fost identificată intrarea într-o cameră subterană, a cărei deschidere a fost blocată în timp prin prăbuşirea pereţilor culoarului. Conform materialului arheologic descoperit la nivelul podelei basilicii sau în umplutura puţului, în special, opaiţe şi ceramică romană comună secolului VI, este pus în evidenţă momentul distrugerii edificiului. Aceasta pare să se fi produs violent, probabil prin incendiere, după urmele puternice de arsură şi prăbuşirea în interior a pereţilor. Din păcate, starea de conservare a momentului a fost afectată puternic de arăturile adânci care s-au practicat şi se mai practică încă în zonă. Ca urmare, interpretările de ordin stratigrafic sau arhitectonic vor fi păgubite. Ţinând cont de importanţa cu totul deosebită a acestei descoperiri, continuarea cercetărilor, pentru punerea în valoare a întregului ansamblu, se va face numai după o restaurare prealabilă a părţilor dezvelite.

B. "Bazilica mare"

Au continuat cercetările arheologice sistematice în sectorul situat la vest de intrarea în "Bazilica Mare", aflată la mijlocul laturii de est a aplatoului cetăţii Argamum. Insula decopertată aici în ultimii ani, cu o suprafaţă de peste 1000 m cuprinde o stradă orientată către poarta principală, o alta spre "Bazilica Mică" şi mai multe edificii de epocă romano-bizantină. În ultima campanie au fost practicate patru noi casete, cu laturile de 5 m şi martori de 1 m, orientate E-V, notate D1-4, cu scopul de a cerceta în întregime un edificiu de tip domus, ale cărui laturi de NE-SV şi NV-SV se află către străzile descoperite în această zonă.
Edificiul surprins în B2/1991, C1-3/1992 şi în cele patru casete recente are - în stadiul actual al cercetării - patru faze de înlocuire:
A. Prima fază, cu ziduri îngrijit construite din blochete de talie mijlocie, prelucrate, corespunde unui nivel aflat la -0,88-I,15, cu pavaj în C1; nivelul este puternic incendiat.
B. În a doua fază edificiul se reconstruieşte, de data aceasta mai neglijent, din blochete mici, respectându-se, în mare, traseele iniţiale ale zidurilor, cu o deviaţie de 10-20 cm şi se recopartimentează cu un zid în D1, cu deschidere pentru uşă, a cărei talpă suprapune umplutura incendiată.
C. A treia fază constă în blocarea uşilor din D1 şi C3/1992.
D. Ultima fază, a patra, este mai puţin evidentă în casetele ultimei campanii, dar vizibilă în cele anterioare printr-un nivel aflat la -0,30-0,50 m, căruia îi corespund mai multe ziduri şi bordura de SV a edificiului, construită peste nivelul străzii.
Primele trei faze aparţin celei de-a doua jumătăţi a sec. VI p.Chr., cu monede de la Justinian şi Justin II şi Sofia, iar a patra - începutului sec. VII p.Chr., situaţie demonstrată prin descoperirea unei monede de la Focas în C2/1992.
Menţionăm forma absidală a colţului de NE, soluţie constructivă adoptată pentru a crea un îngust spaţiu pietonal între edificiul descris şi cel aflat în partea sa de est.
Din materialul arheologic recoltat, amintim un opaiţ întreg, fragmentele ceramice aparţinând amforelor şi veselei de uz comun şi o mare cantitate de material de construcţie, în special ţigle de acoperiş.

C. SECTOR EXTRAMUROS. Mihaela Iacob, I.C.E.M. Tulcea

Pentru campania anului 1994 colectivul şantierului arheologic Argamum a hotăşât relluarea cercetării sistematice a zonei de locuire romană timpurie, situată pe platoul de la vest de cetate. Săpăturile anterioare desfăşurate aici, între anii 1973-1980, au surprins succesiunea a patru nivele - eşalonate cronologic între sec. II p.Chr.-sec. IV. p.Chr. - degajând parţial mai multe edificii şi cincisprezece morminte de înhumaţie de sec. IV p.Chr., acestea din urmă degajând nivelurile anterioare. Am început cercetarea prin trasarea unei secţiuni, orientată N-S, având lungimea dee 30 m şi lăţimea de 2 m, care dublează spre est vechiul sector. În această campanie s-a reuşit degajarea suprafeţei trasate până la adâncimea de 0,40-0,60 m. În partea de N a secţiunii, între carourile 1-7 au fost identificate patru încăperi aparţinând unui edificiu construit din blochete de piatră legate cu pământ; în stadiul actual al cercetării s-au constatat două faze constructive, prima folosind o uşă, blocată în faza a doua printr-un zid ce recompartimentează spaţiul de locuit, când se amenajează şi un pavaj din lespezi de mari dimensiuni. Datarea monumentului este asigurată de descoperirea a cinci monede de sec. IV p.Chr. În jumătatea de S a secţiunii au fost descoperite două segmente de zid, paralele, unul păstrat doar pe un singur rând de asize; în interiorul spaţiului delimitat de acestea se mai păstrează, parţial, o amenajare din lespezi de piatră ce ar părea să aibă o formă absidală.
Menţionăm şi prezenţă unui chiup spart pe nivelul de locuire, iar spre profilul de S, fragmente de oase umane, poate cu urmele unor amenajări sepulcrale. Au fost descoperite unsprezece monede, cu limitele cronologice Constantin cel Mare - Valens, fragmente ceramice aparţinând în special vaselor de bucătărie şi o însemnată cantitate de material tegular, concentrată în zona amenajării absidale.

D. SECTOR FE. Mihaela Mănucu Adameşteanu, Monica Mărgineanu-Cârstoiu, I.A.B.; Florin Topoleanu, Mihaela Iacob, Vasilica Lungu, Vera Tudorache, Paula Grigoriu, I.C.E.M. Tulcea; studenta Mihaela Pintilei-Barariu, Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi

Celor 12 casete deschise pe latura de sud a sectorului în 1991 le-au fost adăugate în 1993 încă 5 (C13-C17), suprafaţa investigată ridicându-se, astfel, la 425 mp. În 1994 cercetările au vizat definirea unora din complexele înregistrate anterior, prin înlăturarea unora dintre martori şi observarea racordurilor stratigrafice pe verticală şi orizontală. S-a constatat că succesiunea firească a depunerilor arheologice în aria cercetată este serios perturbată de activitatea edilitară din perioada romano-bizantină şi de intervenţii post-antice.
Au fost conturate încăperi ale unor edificii din secolele V-VII p.Chr., degajându-se parţial, nivelurile aferente. Pentru acest interval, principalele etape edilitare parcurse în zona investigată se situează cronologic în următoarea succesiune: N1: sfârşitul secolului VI - Heraclius; N2a: mijlocul secolului VI - Justin II şi Sofia/Mauriciu Tiberiu; N2b: Anastasius-Justinian; N3: posibil cu două faze: secolul V p.Chr. Nu există indicii privind funcţia publică a vreunuia din clădirilee acestei perioade. Excepţie face o construcţie circulară (C4, C10), cu diametrul de cca. 3,5 m, cu pardoseală din cărămizi pe pat de nisip şi dale neregulate de piatră şi tencuială hidrofugă; ar putea aparţine unei fântâni publice, însă integrarea sa certă în complexul edilitar înconjurător necesită continuarea cercetării. Aparţinând unui program urbanistic diferit şi anterior secolui V p.Chr. este edificiul masiv, construit din piatră legată cu mortar, identificat în C9-C12 şi C15-C17. Precizări în legătură cu plahul, destinaţia şi fazele sale constructive ar fi premature în etapa actuală a cercetării; suficient a aminti deocamdată că în vecinătatea lui au apărut primele monede romane timpurii din aria fortificată (Probus, Urbs Roma), chiar dacă, deocamdată, în contexte lipsite de semnificaţie stratigrafică. De asemenea, nu dispunem încă de elemente sigure care să permită identificarea acestui edificiu cu cel din planul publicat de P. Nicorescu în 1944 şi presupus de acesta a fi "prétoire de la citadelle". În C10-C11 şi C16-C17 s-a continuat investigarea unui consistent (1-1,50 m grosime) strat de depuneri din perioada preromană, identificat în săpătura din 1991. Observaţiile stratigrafice coroborate cu analiza unui bogat şi variat inventar ceramic descoperit in situ sugerează datarea acestei acumulări între primul sfert al secolului IV şi primul sfert al secolului II a.Chr. Intervalul conţine cu siguranţă mai multe momente, ilustrate prin alternanţa de straturi cu urme de incendiu şi fragmente de lut ancorate cronologic, prin inventarul arheologic aferent, către mijlocul secolului IV, sfârşitul secolului IV - începutul secolului III şi, respectiv, a doua jumătate a secolului III - începutul secolului II a.Chr. Până în prezent încercarea de definiree funcţională a acestor depuneri, prin extinderea suprafeţei cercetate, nu a dat rezultate, în C16 - C17 constatându-se urmele unei masive decapări post antice, care a dislocat total stratigrafia, substituindu-i o masă amforă de moloz.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu