Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Zalău | County: Sălaj | Site: Ortelec-Cetate | Excavation Year: 2001

Excavation Year   2001
Epoch
Bronze Age;
Early Medieval;
Late Medieval
Periods
Bronze Age;
Middle Medieval Period
Site Category
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Cemetery
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Sălaj
Locality   Zalău
Commune   mun. Zalău
Site  Ortelec-Cetate
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Cosma Călin Site director Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Rustoiu Aurel Institutul Român de Tracologie, filiala Cluj-Napoca
National Arch. Record Site Code 139713.19
Report Scopul urmărit în campania din 2001 a fost acela de a scoate în evidenţă existenţa sistemului de fortificare pe latura de E a platoului.

Secţiunea marcată prin sigla S. 1/2001, a fost orientată pe coordonatele E-V şi a fost dispusă în porţiunea de teren unde valul de pământ, observabil la suprafaţa solului, a avut cea mai mare înălţime păstrată. Se urmăreşte ca respectiva secţiune să traverseze întreg platoul de la E la V, pentru a avea o stratigrafie verticală a sitului, în dorinţa de a reliefa eventualele nivele de cultură (complexe arheologice), adiacente fortificaţiei, şi/sau altele mai noi sau mai vechi decât cele corespunzătore fortificaţiei.

S. 1/2001 a avut lungimea de 35 m şi lăţimea de 1,50 m. Metrul 0 este dispus la 4 m spre E, pe panta foarte abruptă a terasei, deoarece s-a dorit să se observe cât de jos coboară sistemul de apărare a fortificaţiei (dacă există o eventuală manta amenajată a valului de apărare, care să coboare spre baza terasei). De la buza platoului secţiunea traversează platoul înspre V pe o porţiune de 31 m.

Situaţia stratigrafică surprinsă în S. 1/2001, la care se adaugă complexele arheologice precum şi materialul arheologic descoperit, reliefează existenţa a trei orizonturi cronologice diferite: necropola medieval timpurie (a doua jumătate a secolului XI); fortificaţia medieval timpurie (a doua jumătate sau sfârşitul secolului X şi începutul secolului XI; epoca bronzului.

Necropola medieval timpurie (a doua jumătate a secolului XI)

Pe toată lungimea secţiuni humusul contemporan are o grosime în medie de 0,20 m. Între m. 4 şi 4,60 prezintă o uşoară alveolare exterioară după care coboară lin şi continuă vertical până la m. 35. Metrul 4 al secţiunii constituie punctul cel mai înalt şi în acelaşi timp marginea platoului, de unde începe o pantă foarte abruptă, spre m. 0, care continuă în jos până la baza terasei, pe la poalale căreia la o distanţă de aprox. 20 m curge valea Ortelecului.

De la m. 7 şi până la m. 28,90 sub humusul contemporan, există un strat de pământ negru-măzăros. De la m. 7 şi până la m. 8,60 coboară accentuat urmărind ductul umpluturilor care continuă spre metrul 0. Baza pământului negru-măzăros la m. 8,60 se află la adâncimea de -0,80 m de la actualul nivel de călcare. Continuă vertical spre până la m. 11 după care coboară lin până la m. 12, baza la acest metru fiind la adâncimea de -1,20 m de la actualul nivel de călcare. Baza statului continuă vertical până la m. 20, de unde încep alveolări succesive, întregul nivel încheindu-se printr-un ic care intră în humusul contemporan la m. 29. Între m. 18 şi 19 stratul de pământ negru măzăros este întrerupt de o groapă al cărui fund corespunde cu baza respectivului strat. Între m. 12 şi 14 în profil s-au păstrat oase care provin de la schelete umane.

În stratigrafie orizontală au fost descoperite 10 morminte de inhumaţie. La nici unul dintre cele 10 morminte nu a putut fi surprinsă groapa mortuară. Nu există urme care să certifice prezenţa unor sicrie. Morţii au fost depuşi direct pe pământ. Starea de conservare a scheletelor este extrem de precară. Mormintele sunt aranjate în şiruri, orientate pe coordonatele N-S.

Mormântul nr. 1

A fost descoperit între m. 7 şi 8,60. Adâncimea la care a fost descoperit: -0,27 m. Orientare: NV capul, SE picioarele (deviaţia de la axa V-E este foarte mică). Lungimea totală a scheletului: 1,60 m. Nu i s-au păstrat labele picioarelor şi nici partea de la bazin spre coaste. Antebraţul stâng lipseşte. Conform resturilor păstrate din antebraţul drept, se pare că ambele antebraţe au fost îndoite din cot şi aşezate pe piept. Capul a fost aşezat pe pământ cu privirea în sus. sFără inventar.

Mormântul nr. 2

A fost descoperit între m. 9,50 şi 10,65. Adâncimea la care a fost descoperit: -0,42 m. Orientare: V capul, E picioarele. Lungimea totală a scheletului: 1,10 m. Nu i s-au păstrat decât craniul şi oasele picioarelor fără partea inferioară. Capul a fost aşezat pe pământ cu privirea în sus. Fără inventar.

Mormântul nr. 3

A fost descoperit între m. 12,10 şi 13,50. Adâncimea la care a fost descoperit: -0,96 m. Orientare: SV capul, NE picioarele (deviaţia de la axa V-E este foarte mică, nu este exclusă o deranjare ulterioară a mormântului). Lungimea totală a scheletului: 1,45 m. Nu i s-au păstrat decât craniul, un os din mâna dreaptă şi oasele picioarelor fără partea inferioară. Capul a fost aşezat pe pământ cu privirea în sus.

Inventar:

La tâmpla stângă au fost descoperite două inele de tâmplă, din argint, care au unul dintre cele două capete terminate în formă de "S".

Mormântul nr. 4

A fost descoperit între m. 16,65 şi 17,80. Adâncimea la care a fost descoperit: -0,66 m. Orientare: NV capul, SE picioarele (deviaţia de la axa V-E este foarte mică). Lungimea totală a scheletului: 1,20 m. S-au păstrat craniul, mâinile, fragmente din coaste, din bazin şi femurele. Capul a fost aşezat pe pământ cu privirea în sus. Mâinile au fost întinse pe lângă corp. Fără inventar.

În poziţie secundară la o distanţă foarte mică de craniul scheletul, a fost descoperit un alt craniu uman, care provine probabil dintr-un mormânt bulversat de lucrările contemporane de amenajare a terenului.

Mormântul nr. 5

A fost descoperit între m. 19,22 şi 20,48. Adâncimea la care a fost descoperit: -1,15 m. Orientare: SV capul, NE picioarele (deviaţia de la axa V-E este foarte mică). Lungimea totală a scheletului: 1,30 m. S-au păstrat doar craniul, resturi din braţe şi picioare. Conform resturilor păstrate din antebraţul stâng, se pare că ambele antebraţe au fost îndoite din cot şi aşezate pe piept. Capul a fost aşezat pe pământ cu privirea în sus. Fără inventar.

Mormântul nr. 6

A fost descoperit între m. 24,60 şi 26. Adâncimea la care a fost descoperit: -0,47 m. Orientare: V capul, E picioarele. Lungimea totală a scheletului: 1,40 m. S-au păstrat doar craniul, resturi din braţe şi picioare. Conform resturilor păstrate din antebraţul drept, se pare că ambele antebraţe au fost îndoite din cot şi aşezate pe piept. Capul a fost aşezat pe pământ cu privirea în sus. Fără inventar.

La 0,10 m distanţă spre S de piciorul drept al M. 6, la aceiaşi adâncime cu acesta, a fost descoperit un craniu uman aflat în poziţie secundară, care provine de la un mormânt bulversat de lucrările contemporane de amenajare a terenului.

Mormintele nr. 7-8

Ambele morminte au fost total bulversate. Oasele scheletelor sunt împrăştiate, nefiind în poziţie anatomică corectă. Se concentrează între m. 13-14,60. Craniul scheletului numerotat cu nr. 7 s-a descoperit la adâncimea de -0,90 m. Craniul scheletului numerotat cu nr. 8 s-a descoperit la adâncimea de -0,75 m, oase din picioare fiind descoperite până la adâncimea de -1,10 m. Se pare că ambele schelete, conform craniilor au fost orientate: V capul, E picioarele. Fără inventar.

Mormântul nr. 9

A fost descoperit între m. 31,40 şi 32,63. Adâncimea la care a fost descoperit: -0,28 m. Orientare: SV capul, NE picioarele (deviaţia de la axa V-E este foarte mică). Lungimea totală a scheletului: 1,15 m. S-au păstrat doar craniul, resturi din braţe şi picioare. Fără inventar.

Mormântul nr. 10

A fost descoperit între m. 5,90 şi 7,10. Adâncimea la care a fost descoperit: -0,27 m. Orientare: V capul, E picioarele. Lungimea totală a scheletului: 1,22 m. Starea de conservare relativ bună. Ambele antebraţe au fost îndoite din cot şi aşezate pe piept. Capul a fost aşezat pe pământ cu privirea în sus. Fără inventar.

Datarea necropolei într-o perioadă posterioară fortificaţiei (urmează a fi prezentată în rândurile care urmează), este asigurată de poziţia stratigrafică a mormintelor. Cea mai clară situaţie o reprezintă mormintele nr. 1 şi 10 a căror schelete au fost depuse exact peste valul de apărare a fortificaţiei. Şi celelalte morminte apar în stratul de pământ care acoperă locuirea medieval timpurie surprinsă în interiorul incintei fortificate şi care porneşte imediat de lângă valul de apărare. Faptul că în anii trecuţi pe latura vestică a platoului au apărut elemente de datare care plasează fortificaţia începând cu a doua jumătate a secolului X (sau chiar la sfârşitul acesteia) si până în primele decenii ale secolului următor, la care se adaugă şi cele descoperite în campania din 2001 (vezi mai jos), atunci necropola conform situaţiei stratigrafice nu poate fi plasată decât cândva pe parcursul secolul XI (probabil a doua jumătate, conform datelor deţinute până acum).

Mai trebuie precizat faptul că adâncimile destul de mici la care apar unele morminte, precum şi resturile de schelete descoperite în secţiune se datorează lucrărilor de nivelare a platoului, petrecute în anii 70 ai secolului XX. Pământul a fost împins cu buldozerul dinspre partea sudică spre cea nordică a platoului.

Fortificaţia medieval timpurie (a doua jumătate sau sfârşitul secolului X şi începutul secolului XI) şi nivelul de cultură adiacent acesteia din interiorul incintei fortificate.

Între m. 2 şi 8 există o primă umplutură de pământ a cărei culoare este cenuşiu spre roz-roşiatic. La m. 2 baza acestuia se găseşte la adâncimea de -0,30 m, iar la m. 8 la adâncimea de -0,70 m, ambele adâncimi fiind măsurate de la actualul nivel de călcare. Lentila de pământ are partea superioară sub forma unei cupole, punctul cel mai înalt fiind în dreptul metrului 4, aflându-se la -0,15 m de la actualul nivel de călcare. De la m. 4 spre m. 0 coboară abrupt, urmând ductul terenului.

Între m. 1,65 şi 8,65 sub pământul cenuşiu spre roz-roşiatic, există o umplutură de pământ de culoare brun-gălbuie. La m. 1,65 baza acesteia se află la adâncimea -0,40 m de la actualul nivel de călcare. Partea superioară la m. 2 se află la adâncimea de -0,40 m de la actualul nivel de călcare. Capătul înspre m. 0 se termină în humusul contemporan. De la m. 2 spre m. 8 partea superioară urcă treptat după care coboară în pantă abruptă şi se închide în ic la m. 8,65. La m. 8,65 baza acestei umpluturi se află la adâncimea de -1,40 m de la actualul nivel de călcare. Partea superioară, la m. 8, se află la adâncimea de -0,70 m de la actualul nivel de călcare. Din lentila de pământ brun-gălbui se adâncesc în roca arinoasă, aflată dedesubtul respectivei lentile, două gropi de stâlpi. Prima groapă s-a conturat între m. 3,80 şi 4,60, dimensiuni care constituie deschiderea maximă. Se adânceşte în roca arinoasă cu aprox. -0,20 m. Fundul gropii este alveolat şi are o deschidere de 0,25 m. O altă groapă de stâlp, adâncită de asemenea în roca arinoasă, s-a conturat între m. 6 şi 6,60. Fundul este alveolat şi se adânceşte cu -0,10 m.

Sub nivelul reprezentat de pământul gri-gălbui se află o altă umplutură constituită dintr-un pământ arinos (rocă arinoasă) foarte bine tasat. Apare între m. 0,80 şi 10. La m. 0,80 baza se află -0,20 m adâncime. Partea superioară, la m. 1,60, se află de asemenea la -0,20, umplutura terminându-se în humusul contemporan. Această rocă arinoasă este dispusă exact peste steril, format dintr-un lut galben-roşietic. Grosimea acestei roci arinoase de la nivelul sterilului spre partea superioară a platoului este de aprox. 0,80 m. De la m. 0,80 până la m. 8,60 urcă în pantă lină, fiind puţin mai groasă între m. 2 şi 3,50, pentru a asigura o nivelare a terenului spre partea exterioară a platoului, după care coboară accentuat până la m. 10 unde se închide sub formă de ic. Baza, la m. 10, se află la adâncimea de -2 m de la actualul nivel de călcare. Partea superioară, la m. 8,60, se află la adâncimea de -2 m.

Adâncimea de la care apare steriul la: m. 3 = - 2 m; m. 2,80 = - 2,80 m; m. 10 = - 2m.

Sistemul defensiv constă deci, din ridicarea unui val aşezat pe marginea platoului. Se prezintă sub forma unui val de apărare care dispunea de o palisadă formată din două rânduri parale de garduri din lemn, spaţiul dintre acestea fiind umplut cu pământ.

Pentru a da mai multă consistenţă părţii superioare, pe lutul steril a fost depus un strat de pământ arinos (rocă arinoasă), care are o grosime în medie de 0,80 m. Această rocă arinoasă a constituit de fapt baza valului. În acest strat au fost înfipte cele două palisade paralele, fapt sugerat de alveolările care apar în roca arinoasă între m. 3,60-4,60 şi m. 6-6,60. Alveolarea dintre m. 3,80 şi 4,60 corespunde pe înălţime exact cu marginea platoului care este de altfel şi punctul cel mai înalt, după care urmează o pantă foarte accentuată spre partea de jos a platoului. Aceste alveolări pornesc din stratul de pământ compact de culoare brun-gălbui, depus intenţionat peste roca arinoasă. Probabil respectivul strat de pământ reprezintă nivelul de călcare al construcţiei valului. Pământul galben spre roz-roşiatic aflat deasupra acestuia, provine de la umplutura palisadei, culoarea intens spre roz-roşiatic sugerând chiar o incendiere, nu de foarte mari proporţii însă. Chiar dacă aceasta nu a existat, odată cu degradarea în timp, acest pământ a căzut de o parte şi de alta a celor două garduri din lemn putrezite sau deteriorate.

Lăţimea totală, la bază, a întregului sistem defensiv este de 9,20 m, îngustându-se apoi treptat spre vârf. Lăţimea maximă a celor două rânduri de garduri de palisadă este de 3 m. Nu este exclus ca în faţa gardului din lemn exterior să fi existat şi o bermă al cărui nivel superior să fie reprezentat de pământul brun-gălbui.

Valului de apărare îi corespunde un nivel de cultură care porneşte din sistemul de fortificare şi merge spre interiorul platoului.

Între m. 8,90 şi 12, marcat în partea superioară de ductul stratului de pământ negru măzăros, există o lentilă de pământ brun-gălbui. Demarcaţia dintre această lentilă şi stratul de deasupra este dată de un rând de pietre păstrate în profil.

La m. 8,60 sub lentila de pământ brun-gălbui şi continuând sub stratul de pământ negru-măzăros s-a conturat un strat de pământ de culoare negru-cenuşiu. Ca şi consistenţă acest strat este continuu pe orizontală până la m. 17,10 unde se întrerupe brusc. Reapare între m. 20,60 şi 26,50, iar mai apoi între m. 33,30 şi 35. La m. 8,60 partea superioară se află la adâncimea de -1,20 m, iar la m. 17,10 la -0,80 m, ambele adâncimi fiind date de la actualul nivel de călcare. De la m. 8,60 până la m. 10 coboară lin şi oblic pe lângă lentila de lut care continuă spre m. 0, iar la m. 10 coboară aproape vertical în lutul steril. Adâncimea la m. 10, în punctul unde se adânceşte în steril şi unde se termină roca arinoasă este de -2 m de la actualul nivel de călcare. De la acest nivel peretele se adânceşte cu încă un 1 m. Podeaua este dreaptă şi se termină la m. 11,60, după care urcă aproape vertical până la m. 11,90. Avem probabil de-a face cu o locuinţă (numerotată cu sigla L. 1). Între m. 10,10 şi 12,40 există o lentilă de lut galben. Are o grosime în medie de 0,20 m, partea superioară aflându-se la -1,65 m, iar baza la -1,80, ambele adâncimi fiind date de la actualul nivel de călcare la m. 11.

De la m. 12,40, de unde se termină lentila galbenă, stratul coboară într-o uşoară alveolare care se închide la m. 14,80, după care urmează începând de la m. 15 o adâncire aproape verticală care se termină la m. 15,60. Urmează o podea orizontală până la m. 17,10 după care urcă vertical. Partea superioară a stratului se află la adâncimea de -0,80 m de la actualul nivel de călcare, iar podeaua se află la adâncimea de -2 m de la actualul nivel de călcare. Această groapă din profil corespunde de fapt în plan orizontal unei locuinţe, numerotată cu sigla L. 2. În stratigrafie orizontală au fost surprinse doar două laturi ale acesteia care ambele intră în profil, fiind imposibil de a preciza dimensiunile exacte. Se pare că avem de-a face cu o locuinţă rectangulară. Cele două laturi se unesc în unghi. A fost surprinsă la adâncimea de -1,65 m podeaua fiind la adâncimea de -2 m.

Metrul 17,10 este punctul în care nivelul de cultură medieval timpuriu se întrerupe brusc. Întreruperea se datorează unei intervenţii probabil ulterioare, de forma unei gropi dreptunghiulare al cărui conţinut constă din pământ de culoare gălbuie amestecat cu pietricele şi care nu a conţinut material arheologic. Această groapă, la m. 17,10 are baza la adâncimea de -2 m, iar partea superioară la -0,80 m, ambele adâncimi fiind măsurate de la actualul nivel de călcare. La m. 20,60 baza se află la adâncimea de -1,80. În dreptul m. 21,15 (acolo unde se termină în profil), partea superioară se află la adâncimea de -1,20 de la actualul nivel de călcare. Groapa nu a conţinut nici un fel de material arheologic.

Nivelul de cultură reapare la m. 20,60 şi continuă până la m. 26,50. Între m. 20,60 şi 24 partea inferioară a stratului este orizontală, ea aflându-se la adâncimea de -1,60 m. În această porţiune avem de-a face de altfel cu o locuinţă (numerotată cu sigla L. 3), fiind surprinsă de altfel şi în stratigrafie orizontală. Au fost depistate urmele a două podele carbonizate găsite: prima la m. 23,40 cu o lăţime de 0,20 m, iar cea de-a doua la m. 24,20 cu o lăţime de 0,25 m. Locuinţa dispunea de un cuptor pietrar, bulversat în totalitate. A fost detectat între m. 22 şi 23. Din ceea ce s-a mai păstrat se pare că nu a avut un diametru prea mare. A fost construit din pietre de râu lipite cu lut. Întreaga locuinţă a fost distrusă de lucrările ulterioare de amenajare a terenului.

La m. 26,50 nivelul de cultură medieval timpuriu se întrerupe din nou brusc. Reapare sub forma unei podine de locuinţe la m. 33,30 care intră în profilul scurt la m. 35. Baza podinei, la m. 33,30, se află la adâncimea de -0,80, m iar la m. 35 la -1 m. Are o grosime în medie de 0,10 m. Sub această podină urmărind ductul acesteia, se află o lentilă de lut galbenă groasă de 0,15 m, utilizată probabil la amenajarea podelei locuinţei.

Atât în stratul de cultură, cât şi în interiorul complexelor au fost descoperite fragmente ceramice. Ceramica a fost lucrată la roată cu turaţie medie şi la roată cu turaţie rapidă, dintr-o pastă destul de fină având ca ingredient nisip şi mică. Arderea este semioxidantă, existând mai multe nuanţe de culori: negru-cărămiziu, brun-cenuşie, brun-cărămizie, cărămiziu-cenuşie. Ornamentele întâlnite se rezumă la: striuri orizontale, ornament realizat cu rotiţa, benzi de linii orizontale intercalate cu benzi de linii în val, alveole realizate cu unghia. Se datează începând cu a doua jumătate a secolului X şi în secolul XI. Ceramica este identică cu cea descoperită în anii trecuţi, în stratul de cultură adiacent sistemului de fortificare surprins pe latura vestică a platoului "Cetate" de la Zalău/Ortelec.

Sub nivelul de cultură încadrabil în perioada medieval timpurie există un alt strat de pământ, detectat între m. 12 şi până la m. 25,70. Este vorba de un pământ lutos de culoare neagră-gălbuie. În dreptul m. 12, baza acestuia se află la adâncimea de -2,50 m, iar partea superioară a lui la adâncimea de -1,70 m; ambele adâncimi sunt date de la actualul nivel de cultură. Până la m. 15,60 grosimea acestui strat este identică cu cea de la m. 12, fiind bulversat doar de o alveolare ce porneşte din nivelul de sus (între m. 12,30 şi 14). Este posibil ca groapa din nivelul de sus, dintre m. 10 şi 12, să fi tăiat acest strat negru gălbui, deoarece la m. 12 el se opreşte exact în profilul gropii. De asemenea şi locuinţa dintre m. 15,15 şi 17,10 se adânceşte în stratul respectiv. De la m. 17,10 şi până la m. 25,70 stratul se subţiază considerabil, având o grosime în medie de cca. 0,10 m. În acest strat de pământ nu a fost descoperit nici un fel de material arheologic.

Acest strat de pământ suprapune un alt nivel de cultură databil în epoca bronzului. Poate fi considerat un strat de depunere naturală, peste nivelul din epoca bronzului şi sub cel reprezentat de locuirea medieval timpurie.

Nivelul de cultură databil în epoca bronzului.

Între m. 11,80 şi 35 există un strat de pământ de culoare neagră, foarte clicos ca şi consistenţă. Până la m. 25,70 este suprapus de pământul lutos de culoare neagră-gălbuie (strat de depunere naturală ce desparte nivelul medieval de cel de epoca bronzului, a fost prezentat mai sus). Între m. 25,70 şi până la m. 26,50 este suprapus de nivelul medieval timpuriu. Între m. 26,50 şi până la m. 33,30 este suprapus de un strat de pământ lutos de culoare galbenă. De la m. 33,30 şi până la m. 35 este suprapus de lentila galbenă şi podeaua locuinţei corespunzătoare nivelului de cultură medieval timpuriu. Stratul de pământ negru lutos este aşezat direct pe lutul steril de culoare galben-roşiatică. Baza stratului, la m. 12, se află la adâncimea de -2,80 m de la actualul nivel de călcare, adâncime la care apare sterilul. Partea superioară a stratului de cultură, la m. 12, se află -2,50 m de la actualul nivel de călcare. Această grosime, în medie de 0,30 m, a stratului de cultură se păstrează pe aproape toată porţiunea pe care acesta apare, până la m. 35. Este puţin mai groasă între m. 30-33,30. La m. 35 baza pământului negru lutos se află la adâncimea de -1,60 de la actualul nivel de călcare, adâncime de la care începe sterilul. Partea superioară a stratului de cultură la m. 35 se află la adâncimea de -1,10. Între m. 15,60 şi 19,10, în partea superioară a stratului de cultură, există o lentilă de pământ negru-gălbui, care este posibil să reprezinte podina unei locuinţe. Grosimea acesteia este de 0,10 m. Între m. 23,50-24 s-au conturat urmele unei vetre de foc, cu o grosime de 0,05 m. În nivelul de cultură au fost descoperite fragmente ceramice care prin caracteristicile pe care le comportă (pastă, ardere, formă, ornament) datează în perioada de început a epocii bronzului.

Nivelul de epoca bronzului se termină brusc la m. 11,90, fiind tăiat de groapa dintre m. 10 şi 11,90, al cărui fund pătrunde până în steril. Nu continuă de la m. 10 spre m. 0. Între m. 21,20 şi 35 există un strat de pământ lutos de culoare gălbuie. Este suprapus până la m. 28,90 de stratul de pământ negru-măzăros, după care până la m. 35 este suprapus direct de humusul contemporan. De la m. 21,20 şi până la m. 26,50 suprapune nivelul medieval timpuriu. De la m. 26,50 şi până la m. 35 suprapune stratul de epoca bronzului. Până la m. 29 stratul este afectat de alveolări succesive, mai pronunţate între m. 23-24 şi 26-27. Baza stratului: la m. 21,20, = -1,20 m; la m. 26,50= -1,40 m; la m. 35 = -0,95 m; adâncimile sunt date de la actualul nivel de călcare. În acest strat de pământ nu a fost descoperit nici un fel de material arheologic. Prezintă de altfel urme de bulversări datorate lucrărilor contemporane de amenajare a platoului.
Abstract other lang.
Abstract   The research of the year 2001 was focused on the eastern side of the terrace.
We have uncovered 10 inhumation graves. The graves were set in rows and oriented on the N-S coordinates. The orientation of the deceased: the head to the West and the feet to the East. With exception of the grave M. 3, that contained two silver hair rings, with one ending in "S" shape, all other tombs had no burial inventory.

The stratigraphy of the graves shows a date after the building of the fortress (which began in the second half or even at the end of the 10th century and until the first decades of the 11th century). The clearest situation is represented by the graves M. 1 and 10, where the deceased were buried exactly on the earth wall of the fortress. The graveyard can by the stratigraphical situation be placed some time in the 11th century (most probably in the second half, by all that we know by now).

An earth wall on the limit of this terrace represents the defensive system from the eastern side of the terrace. It is an earth wall with a palisade, which is formed by two parallel rows of wood fences. The space between the fences has been filled up with earth. The wall is 9,20 m broad at the base and gets thinner toward the top. The maximum space between the two palisade rows measures 3 m. It is possible that a beam existed in front of the external palisade.

To the wall corresponds a culture level that goes from the fortification system and reaches the interior of the terrace. Three dwellings have been uncovered. One of them, L. 3 had an oven of stones bound with clay.

The pottery from the culture level and the dwellings can be dated beginning with the second half of the 10th century and in the 11th century.

The culture level from the Bronze Age has been seen between the meters 11,80 and 35. It lies directly on the sterile clay layer. Between the meters 15,60 and 19,10 a dwelling floor has been observed. Between the meters 23.50 and 24 a 0.05 m thick fire hearth has been found. The pottery from this context is dated at the beginning of the Bronze Age.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu