A. Castrul roman Apulum
Reluate în cursul anului 1994 (după o cercetare prealabilă în 1986) cercetările arheologice având ca obiectiv porta principalis dextra a castrului legiunii XIII Gemina de la Apulum şi-au propus, în campania 1995 (şi parţial au reuşit), să dezvelească turnul de vest al porţii situat pe latura sudică a fortificaţiei. Facem precizarea că aici (pe terenul situat pe str. Militari) este singurul loc liber în care investigaţiile pot să ofere şansa conservării în situ a unui obiectiv istoric important, ce pare să fi sfidat timpul.
După îndepărtarea nivelelor feudale (se cunosc menţiuni documentare că aici au fiinţat edificii monahale, monetăria oraşului, un turn de pompieri ş.a.) s-a ajuns la stratul antic corespunzător unuia din turnurile ce flancau poarta castrului, turn de formă patrulateră.
Turnul a fost ridicat în agger-ul fazei de pământ a castrului, laturile sale cuprinzând în elevaţie blocuri ecarisate, aşezate în tehnica opus quadratum. Latura vestică a edificiului, groasă de aproximativ de 1,60 m, păstrează opt rânduri de asize, ultimul nivel al acestora fiind surprins la cota de -3,75 m.
Latura opusă, din care în situ au fost surprinse doar blocurile de la bază (aici s-a intervenit mult în epoca feudală, prin dislocarea blocurilor antice) are grosimea de 2,15 m, o explicaţie, deocamdată ipotetică, fiind aceea că ea, latura, se găseşte în apropierea porţii propriu-zise, care, aşa cum au dovedit-o investigaţiile noastre mai vechi (1986) se încadrează în tipul porţilor duble, cu pilon median (central).
Intrarea în acest (deocamdată) prim turn pus în evidenţă, cu deschiderea de 1,70 m, era practicată în partea dinspre interiorul castrului (nord), unde, la adâncimea de 2,85 m am surprins pragul şi scările de acces. Cu siguranţă turnul a avut parter şi etaj.
Turnul de vest, acum degajat în cea mai mare parte, are un ieşind de 0,80 m în afara frontului incintei propriu-zise (a se vedea ca analogie castrul de piatră de la Drobeta).
Desele intervenţii după încetarea activităţii (misiunii) în castru (spre exemplificare între laturile edificiului se păstrează şi în zilele noastre un arc de boltă din cărămidă legat de activitatea monetăriei medievale) au înstrăinat, în decursul secolelor, piesele de inventar romane. Au fost recuperate, totuşi, fragmente de materiale de construcţie cu însemnele abreviate ale unităţii romane ce a staţionat aici, pe întreaga durată a stăpânirii romane în Dacia, precum şi câteva fragmente provenind de la vase terra sigillata (se remarcă o farfurioară întregibilă fără ştampila atelierului). O menţiune specială se poate face asupra câtorva fragmente ceramice dacice, lucrate cu mâna (cu motive ornamentale constând din butoni şi brâuri crestate) şi, nu în ultimul rând, asupra unui dupondius aparţinând emisiunilor lui M. Ulpius Traianus, emis între 103 - 111 (RIC, III, 505) ce pot reprezenta repere cronologice ale debutului vieţii romane la Apulum, în general, şi al castrului legiunii XIII Gemina în special.
