Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Jurilovca | County: Tulcea | Site: Capul Dolojman | Excavation Year: 2002

Excavation Year   2002
Epoch
Greek and Hellenistic;
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Medieval
Periods
Greek Age;
Byzantine Period
Site Category
Defence
Site Types
Citadel
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Tulcea
Locality   Jurilovca
Commune   Jurilovca
Site  Capul Dolojman
Site Sector Sectorul central şi sectorul de nord
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Apostol Virgil
Bâlici Ştefan
Lungu Vasilica
Mănucu-Adameşteanu Mihaela
Mărgineanu-Cârstoiu Monica
Rusu Vera
Topoleanu Florin George
Vizauer Iulian
National Arch. Record Site Code 160653.02
Report În campania 2002 cercetarea în sectoarele central şi de nord a continuat pe coordonatele trasate în anii trecuţi – identificarea mărturiilor stratigrafice pentru cronologia fină a basilicilor I şi II şi a modului în care acestea se integrează în ansamblul urban al secolelor V şi VI p. Chr.
Basilica I. Basilica uninavată din sectorul de nord al cetăţii a mai fost cercetată, după cum se cunoaşte, de către Paul Nicorescu în anii ’30 şi de Andrei Opaiţ la sfârşitul anilor ’70 ai secolului trecut. Informaţiile (destul de vagi – primul nu face observaţii stratigrafice, lăsându-ne, în schimb, planul şi releveul monumentului, iar rezultatele cercetării efectuate de celălalt întârzie să fie publicate) oferite de săpăturile acestora plasează bazilica în limitele mari ale secolelor V–VI p. Chr., conducând la concluzia că am putea avea de-a face cu cel mai vechi edificiu de cult creştin de la Argamum.
În campania 2001 cercetarea acestui monument a fost reluată, în contextul studierii relaţiei sale cu zidul de incintă construit în timpul lui Iustinian pe un nou traseu, impus de schimbările morfologice la care a fost supus promontoriul de la Argamum. Cu acel prilej au fost verificate, pe latura de sud a edificiului, datele oferite de planurile Nicorescu, conform cărora noua incintă se lipeşte de absida basilicii; s-a constatat că incinta se mulează după absidă, care-i este, astfel, în mod clar anterioară. Tot atunci a fost surprinsă, în anexe, ultima etapă de funcţionare a monumentului, datată la sfârşitul secolului VI p. Chr.
În campania 2002 am continuat cercetarea pe latura de nord a basilicii I prin două suprafeţe deschise pe marginea falezei, începând de la colţul de nord-est al edificiului. În prima suprafaţă au fost surprinse resturile zidului de incintă pe o lungime de cca. 2 m, constând în linia interioară de parament, păstrată pe prima asiză din fundaţie (deosebirile faţă de planul Nicorescu, unde figurează ambele paramente, se datorează probabil cutremurului din 1940). Groapa de fundaţie a acestui zid este săpată în stâncă, iar orientarea sa este SE – NV, oblic faţă de linia falezei. Observaţia făcută pe latura de sud asupra modului în care incinta înglobează absida bazilicii uninavate se verifică şi pe latura de nord. În extremitatea de vest a celei de-a doua suprafeţe (despărţită de prima printr-un martor, a cărui lăţime – 2 m – se justifică prin instabilitatea terenului) a fost degajat paramentul exterior şi parte din emplectonul incintei, revenită la orientarea N – S.
În prima suprafaţă, tăiat de groapa de fundaţie a incintei, s-a păstrat un fragment de zid (prima asiză din fundaţie) anterior construcţiei bazilicii, ale cărui resturi fuseseră identificate în interiorul absidei şi sub nivelul de călcare al acesteia în campania precedentă. Pe o porţiune foarte restrânsă din jurul acestui zid s-au mai păstrat resturi ale nivelului de distrugere (cu bârnă arsă) al edificiului din care făcea parte; materialul ceramic recuperat de aici aparţine secolului V p. Chr, confirmare a unei ipoteze mai vechi, conform căreia basilica a fost construită în acest secol, probabil către sfârşitul său.
În extremitatea vestică a monumentului, cercetarea s-a efectuat într-o secţiune (S III = 5 x 1 m) trasată perpendicular pe intrarea în atrium şi în două suprafeţe, deschise la nord şi la sud de aceasta, cu scopul de a identifica modul de acces în basilică. A fost descoperit un pavaj din dale de calcar de dimensiuni medii pe toată lăţimea atriului, indiciu al existenţei unei piaţete în faţa basilicii; sub pavaj se pare că exista un canal de colectare a apelor, aşa cum rezultă din prezenţa în secţiune unei dale masive de calcar, aşezată pe cant. Materialul ceramic recoltat atribuie acest moment de funcţionare al basilicii secolului VI p. Chr; momentul de funcţionare anterior, surprins imediat sub cel descris, aparţine secolului V p. Chr. (ceramică cu decor ştampilat).
Conform informaţiilor pe care le avem până în prezent, basilica I a avut două faze, încadrabile, în mare, prima sfârşitului de secol V, a doua în secolul VI p. Chr. până spre sfârşitul acestuia. Cele două faze sunt evidenţiate de observaţiile efectuate la anexele basilicii – fundaţia zidului sudic al acestora stă pe plinta zidului de incintă, cronologic posterior construcţiei bazilicii – şi de modul în care fundaţia zidului atriului din faza a doua se aşează peste resturile fundaţiei zidului atriului din prima fază, pe un traseu uşor diferit.
Basilica II. Informaţiile furnizate de cercetarea la basilica II în campania 2002, desfăşurată în trei suprafeţe deschise la sud-vest de monument, au contribuit la conturarea câtorva ipoteze legate de cronologia şi structura urbană a zonei determinată de acest edificiu, care urmează să fie atent aprofundate în campaniile viitoare.
Aliniamentul de ziduri de lângă peretele de sud al monumentului, orientate E – V, adosate unele la altele pe o lungime de peste 30 m, pare să facă parte din structura sau anexele bazilicii descoperită de Maria Coja sub basilica II şi datată către sfârşitul secolului V p. Chr., care ar căpăta astfel proporţii mult mai mari decât cele sugerate de vestigiile deja cunoscute ale acesteia. În cazul în care aliniamentul de ziduri menţionat aparţine anexelor, el ar furniza un indiciu privind existenţa mai multor faze ale edificiului, având în vedere faptul că în campaniile 1999 – 2000 au fost descoperite anexe cu formă şi orientare diferite, în colţul sud-estic al acestuia.
Basilica II a avut două faze, sesizabile prin diferenţa de mortar din zidărie. În prima fază (secolul VI, poate mijlocul acestuia) ea împărţea accesul la stradă cu clădirea cu portic din faţa acesteia, cele două edificii fiind despărţite printr-un zid care taie oblic spaţiul dintre ele (interpretat de Paul Nicorescu drept zid de protecţie împotriva vântului). În a doua fază accesul la stradă era, probabil, mult mai direct, având în vedere faptul că edificiile din faţa basilicii sunt scoase din uz – nivelul şapei de mortar păstrate de la refacerea zidului bazilicii trece peste majoritatea clădirilor din partea de vest a acesteia. Se pare că această ultimă fază de funcţionare a bazilicii a fost foarte scurtă, deoarece, spre sfârşitul secolului VI, în apropiere se construiesc locuinţe cu orientare total diferită faţă de trama anterioară – aşa cum este cea cercetată parţial în campania 2002 în colţul de sud-vest al anexelor.
În concluzie, cele două faze ale bazilicii II acoperă câteva decenii ale secolului VI, limita cronologică superioară a funcţionării sale fiind sfârşitul acestui secol. [Florin Topoleanu, Iulian Vizauer]
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu