Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Luncaviţa | County: Tulcea | Site: Cetăţuia | Excavation Year: 2002

Excavation Year   2002
Epoch
Neolithic;
Bronze Age;
Hallstatt;
Early Roman (1st - 3rd cent.)
Periods
Eneolithic;
Bronze Age;
Hallstatt;
Roman Period
Site Category
Domestic
Site Types
Tell
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Tulcea
Locality   Luncaviţa
Commune   Luncaviţa
Site  Cetăţuia
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Ailincăi Sorin Cristian
Bălăşescu Adrian
Haită Constantin
Haită Geanina
Maillé Michel
Micu Cristian Leonard
Radu Valentin
Ştefan Ilie
National Arch. Record Site Code 160699.02
Report Poziţia geografică a sitului:
Aşezarea - tell de la Luncaviţa, punctul Cetăţuia (jud. Tulcea) este amplasată la 4 km sud de localitatea amintiă, pe marginea unei terase relativ înalte, la mică distanţă de unul din afluenţii pârâului Luncaviţa.
Zona face parte din punct de vedere fizico-geografic din Depresiunea Luncaviţa, unitate ce face tranziţia dintre Munţii Măcinului şi Dealurile Niculiţelului.
Scurt istoric al cercetărilor:
Cunoscută lumii ştiinţifice încă din anul 1898, aşezarea va fi inclusă în programul de cercetări al Şantierului Garvăn–Dinogeţia în anii ’50 ai secolului trecut, perioadă în care se vor realiza două secţiuni-sondaj. Din 1998, sub autoritatea ICEM Tulcea, se derulează un program de cercetare pe termen lung în care au fost asociate IAB, MNIR şi ASPAA Aveyron (Franţa). În perioada imediat următoare avem în vedere încheierea unor protocoale de colaborare şi cu alte instituţii de cercetare din zona de sud-est a României.
Principalele rezultate ale campaniei anterioare:
În cadrul campaniei 2001 am acordat o atenţie deosebită următoarelor zone de interes ale aşezării gumelniţene:
- zona menajeră C 1 din S I, sct. 1. Am putut stabili întreaga evoluţie a complexului, fiind definite faza de amenajare a gropii G 1 şi etapele ulterioare de depunere a resturilor menajere. Întregul complex a fost încadrat în succesiunea stratigrafică generală a sitului;
- locuinţa nr. 1 din S I, sct. 1, 2, 7, 8. Cercetările au fost concentrate asupra ultimului nivel ocupaţional şi pereţilor locuinţei ;
- locuinţa nr. 2 din S I, sct. 7 şi 13. În cursul acestei campanii a fost realizat un sondaj pe direcţia N - S în intenţia de a surprinde întrega evoluţie a acestei structuri;
- primul şanţ din zona de vest a aşezării. Se poate spune că la sfârşitul campaniei 2001 am reuşit să precizăm întreaga succesiune stratigrafică a acestui complex;
- locuinţa nr. 5 din S IV. În cadrul acestei structuri de locuire a fost cercetat numai nivelul de distrugere.
Principalele rezultate ale campaniei 2002:
În legătură directă cu obiectivele generale şi cu rezultatele campaniilor de cercetare anterioare au fost fixate următoarele obiective ale campaniei 2002:
- continuarea studierii complexelor de locuire aparţinând nivelului superior de locuire din suprafaţa S I;
- realizarea unui studiu sedimentologic amănunţit al secţiunii A cercetată de E. Comşa în 1951;
- continuarea cercetărilor de suprafaţă în jurul localităţii Luncaviţa.
Locuinţa nr. 1:
- în cadrul campaniei 2002 a fost finalizată cercetarea nivelului ocupaţional al acestei structuri de locuire. Studierea amănunţită a suprafeţei L 1 a condus la identificarea unor mici diferenţe de compoziţie în cadrul sect. 1, 2, 7 şi 8, situaţie firească în condiţiile în care fiecare spaţiu al locuinţei putea îndeplini anumite funcţii;
- în sect. 2 a continuat cercetarea vetrei descoperită în campaniile anterioare în caroul D3. La începutul campaniei 2002 se cunoştea faptul acest complex a avut un strat de amenajare, gros de aproximativ 15 cm, realizat dintr-un sediment friabil, maroniu, peste care a fost aplicat un strat de lut, puternic ars, reprezentând partea activă a vetrei. Întreaga structură a fost înconjurată, probabil, de o gardină din chirpici (puternic arsă în timpul incendiului ce a determinat distrugerea locuinţei). În prezent putem preciza existenţa unei a doua faze – anterioare - de construcţie, complexul având, se pare, în acest caz, orientare şi dimensiuni în mare parte asemănătoare;
- alături de vatra L 1 a continuat cercetarea complexelor C 8 şi C 38 aflate în sct. 2, carourile D2-D3. Primul dintre acestea fusese identificat în timpul primei campanii de săpături, în spaţiul corespunzător fiind semnalate resturile unui vas de provizii. Complexul C 8 pare a se individualiza în prezent în raport cu podeaua L 1, fiind definit ca o structură realizată dintr-un sediment alb-gălbui (chirpici nearşi), aflată în colţul de sud-vest al L 1, ce încadrează un spaţiu în care a fost identificat şi cercetat un sediment maroniu cu puţine oase (în special în partea superioară a depunerii), fragmente ceramice de mici dimensiuni, granule de lemn ars şi plăcuţe de chirpici arşi. C 38 reprezintă de fapt o structură similară, aflată imediat spre nord, mărginind vatra locuinţei. Cercetările viitoare trebuie să precizeze dacă ceea ce am notat convenţional C 8 şi C 38 reprezintă cu adevărat două complexe de locuire diferite, amenajate în interiorul L 1, în acest caz importante fiind precizarea modului lor de realizare şi definirea funcţiei/funcţiilor îndeplinite în cadrul acestei structuri de locuire;
- în această campanie am continuat cercetarea peretelui L 1. Remarcăm în primul rând starea precară de conservare a acestuia pe suprafaţa sct. 8. Datele înregistrate ne permit, totuşi, avansarea unor ipoteze de lucru în legătură cu tehnicile de construcţie utilizate. În stadiul actual al cercetărilor, se poate spune că structura sa de rezistenţă a fost realizată din pari cu grosimi diferite, amplasaţi la distanţe apropiate unul de celălalt (fără a se fi urmărit o simetrie în acest sens). Între aceştia s-a plasat binecunoscuta împletitură de nuiele ce a susţinut amestecul de argilă şi materie vegetală tocată. Toată această structură a fost întărită, se pare, cu o adevărată reţea de scânduri plasate foarte aproape una de alta. Grosimea peretelui poate ajunge în anumite puncte până la 52 cm (această valoare reflectă, desigur, starea actuală de conservare a peretelui, putând fi folosită doar orientativ în eventualitatea unei analize pe această temă). Amintim faptul că suprafaţa locuinţei L 1 a fost afectată şi de intervenţii antropice din perioada contemporană, în sect. 2 fiind remarcată prezenţa unor gropi de par ce urmează un traseu regulat;
- în zona de sud-vest a L 1, pe suprafaţa sct. 1, caroul D1, parţial în sct. 1, caroul C1, a fost cercetată o zonă aflată, se pare, în directă legătură cu locuinţa amintită. Iniţial, a fost pus în evidenţă un sediment friabil, negru, ce conţine fragmente de chirpici arşi, oase de peşti şi mamifere, fragmente corn de cerb, foarte puţine fragmente ceramice, interpretat drept nivel ocupaţional. După îndepărtarea acestuia, am identificat un sediment nisipos alb-gălbui, compact pe unele porţiuni, afectat de numeroase galerii săpate de animale, fără prea mulţi constituenţi antropici, asemănător ca structură cu podeaua L 1. În imediata apropiere, spre est, au fost descoperite două gropi de pari care, pentru moment, nu pot fi puse în legătură cu spaţiul analizat în acest context. Se pare că cele două niveluri definite mai sus au aparţinut unei structuri adosate peretelui de sud al L 1 într-o fază pe care în prezent nu o putem preciza cu certitudine.
În timpul campaniilor precedente, în imediata apropiere a L 1, spre vest, pe suprafaţa sct. 2, carourile F1-F3, a fost definit complexul C 7, fără a se putea preciza cu siguranţă adevărata sa destinaţie. În structura acestuia au fost incluse atunci numeroase fragmente ceramice, oase de mamifere şi peşte, fragmente de chirpici arşi, unelte din piatră. Îndepărtarea acestui nivel, contemporan distrugerii locuinţei L 1, a permis evidenţierea unei părţi a peretelui şi nivelului ocupaţional dintr-o nouă structură de locuire, notată convenţional L 6. În stadiul actual al cercetării se poate preciza că suprafaţa L 6 ocupă în sct. 2 şi o mică porţiune din carourile E1-E3, în sct. 8 fiind semnalată doar în caroul F4. Cea mai mare parte a sa se află în sct. 3 şi 9.
Peretele locuinţei, aflat într-o stare de conservare precară, se prezintă ca un sediment galben, compact şi omogen în partea de vest, uneori, în structura sa putând fi observate şi câteva fragmente de calcar alb (rezultat probabil al circulaţiei apei în sol). Colţul său de sud-vest se află la aproximativ 10 cm de peretele locuinţei L 1. În porţiunile păstrate am înregistrat valori maxime ale grosimii peretelui de 40 cm. Au fost identificate câteva gropi (cu valori ale diametrului de 5,5 cm -9,5 cm) ce ar fi putut aparţine unor pari din structura de rezistenţă;
Nivelul ocupaţional se individualizează în sct. 2 ca un sediment nisipos, verzui, afectat pe întreaga sa suprafaţă de numeroasele galerii săpate de animale. Pe suprafaţa sct. 8 structura sa este în parte diferită – sediment friabil, castaniu, cu foarte puţini constituenţi antropici.
O atenţie deosebită a fost acordată în această campanie zonelor situate în exteriorul locuinţelor mai sus amintite. Spaţiul aflat în zona de sud a locuinţelor L 1 şi L 6 a fost definit în 2001. Între cele două structuri de locuire, pe suprafaţa carourilor E3 şi F3, a fost identificat un sediment nisipos, compact, maroniu-verzui, ce conţine fragmente de chirpici nearşi, granule de chirpici arşi, mici fragmente de lemn ars, oase de mamifere şi peşti, mici fragmente ceramice, interpretat ca nivel ocupaţional exterior (US 1057). Acest nivel pare să se prelungească şi în sct. 8, carourile F4-F6, unde structura sa pare oarecum diferită – sediment friabil, castaniu, ce conţine granule de chirpici arşi (aparţinând probabil celor două structuri de locuire menţionate mai sus), oase de peşti şi mamifere, câteva fragmente ceramice;
Şi în campania 2002 a continuat cercetarea nivelelor ocupaţionale şi de construcţie ale locuinţei L 2. Cel mai important rezultat este acela al identificării celei de-a doua "camere", aflată la vest de cea cercetată în campaniile precedente. Peretele despărţitor, aflat într-o stare precară de conservare (fragmentat de numeroase galerii săpate de animale), cu o orientare N - S, se individualizează prin sedimentul său nisipos, compact, gălbui-verzui pe suprafaţa sct.7, carourile A6, B6 şi sct. 13, caroul A7. Nivelul ocupaţional corespunzător celei de-a doua "camere" a L 2 a fost definit pe baza unui sediment nisipos, cenuşiu-verzui, ce conţine fragmente ceramice de dimensiuni medii, granule de chirpici arşi şi nearşi, pietre, oase de peşti şi mamifere. Peretele de pe latura de nord a locuinţei L 2 s-a conturat destul de bine în timpul cercetării din acest an (sediment nisipos, compact, relativ omogen, cu o lăţime de 10-20 cm), fapt ce a permis completarea datelor inregistrate anterior în legătură cu tehnicile de construcţie folosite în cazul structurii de locuire mai sus amintite;
Unul din cele mai importante obiective ale acestei campanii a fost cercetarea, din punct de vedere sedimentologic, a ceea ce anterior fusese considerat drept Locuinţa nr. 4 (L 4). Reamintim că pe suprafaţa sct. 2, carourile A3, B3 şi sct. 7, carourile A4, B4, am identificat în campaniile anterioare un nivel relativ compact de chirpici nearşi, afectat pe anumite porţiuni de galerii săpate de animale, în acest spaţiu inventarul arheologic fiind relativ sărac (în general resturi menajere). O analiză mult mai atentă a realităţilor din teren a dovedit că acest nivel s-a format mai degrabă prin depunerea resturilor unei structuri de locuire distruse anterior, cu intenţia de a nivela, probabil, spaţiul pe care se va forma, într-o etapă ulterioară, zona menajeră C 1.
Studiul sedimentologic al profilului de vest din secţiunea trasată şi cercetată de E. Comşa a fost realizat de Constantin Haită. Concluziile raportului domniei sale se regăsesc în prezentul volum de rapoarte;
Cercetările de suprafaţă din campania 2002 au avut drept scop identificarea şi definirea punctelor de locuire din microzona Luncaviţa. Atenţia noastră s-a îndreptat asupra Văii Stupina aflată în zona de sud-vest a satului Luncaviţa. Pe baza concentrărilor de materiale arheologice s-au conturat câteva zone de locuire aparţinând epocii bronzului, primei epoci a fierului şi perioadei romane.
Abstract other lang.
Abstract   The settlement – the tell of Luncaviţa, the location of Cetăţuia (Tulcea county) is located four km south of that locality, on the edge of a relatively high terrace, at a small distance from one of the tributaries of Luncaviţa stream.
The goals of the 2002 campaign: continuing the study of the occupation complexes belonging to the upper occupation level in area S I, carrying gout a thorough sedimentological study of section A excavated by E. Comşa in 1951, continuing the field investigations around the locality of Luncaviţa.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu