Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Mehadia | County: Caraş-Severin | Site: castrul şi vicus-ul militar | Excavation Year: 2002

Excavation Year   2002
Epoch
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Migrations Period (3rd - 6th cent.)
Periods
Roman Period;
Post-Roman Period
Site Category
Defence
Site Types
Camp
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Caraş-Severin
Locality   Mehadia
Commune   Mehadia
Site  castrul şi vicus-ul militar
Site Sector
Site name   [Praetorium]
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Benea Doina
Crânguş Mariana
Hurduzeu Nicolae
Lalescu Iulian
Regep Vlascici Simona
Ştefănescu Atalia
National Arch. Record Site Code 53283.01
Report Castru
Cercetările arheologice s-au concentrat doar asupra castrului, deoarece pe o porţiune de cca. 70 m lungime şi 25 m lăţime exista un lot necultivat al domnului I. Pârvu (Bolvaşniţa).
Secţiunea de 64 x 2 m a fost trasată la 31 m de colţul de nord-vest al castrului. Orientarea ei era V - E, respectiv de la zidul de incintă dinspre vest înspre centrul fortificaţiei. Scopul acestei magistrale era practic de a surprinde cele mai importante elemente din praetentura castrului. Caroiajul a fost efectuat din metru în metru.
Cercetările arheologice s-au desfăşurat extrem de anevoios datorită unei situaţii extrem de interesante şi, în acelaşi timp cu totul deosebită faţă de ce ne-am fi aşteptat într-o secţiune magistrală din interiorul castrului. Ca atare, stratigrafia este următoarea (dinspre centrul castrului spre zidul de incintă de pe latura de vest pe peretele de nord al secţiunii):
1. 0 -0,15 m - humus vegetal de culoare castanie;
2. -0,15 (-0,25) -0,60 (-0,75) m – agger-ul castrului de piatră (faza 4) de culoare galbenă închisă. Între m 2,90 - 5,80 agger-ul a fost străpuns de o locuinţă romană târzie (faza 5 de existenţă a castrului). Inventar: ceramică roşie zgrunţuroasă lucrată la roată (ulcioare cu buza trilobată, monedă constantiniană);
3. -0,75 -1,20 m – agger-ul castrului de piatră (faza 3) intersectat de locuinţa din secolul IV. Cu acest nivel corespunde m 4,15 - o parte din baraca de lemn (m 6,20);
4. -1,20 -1,40 m – agger-ul castrului etapa de lemn (faza 2) păstrat pe o lungime de 3,25 m având deasupra o lentilă de depunere;
5. -1,40 -1,55 m - aggerul castrului (faza 1) lat de 2,50 m. În apropierea zidului de incintă, la baza sa, se observă amprenta fundaţiei unei bârne din palisade. La 1,05 m spre est de aceasta se observă amprenta unei bârne din fundaţia unei barăci (lată de 0,50 m). O lentilă subţire marchează depunerea de pe agger
6. -1,55 - 1,65 m - solul viu.
Stratigrafia se schimbă de la m 6 prin dispariţia structurii interne a castrului distrusă de o depunere masivă de nisip aluvionar alături de pietre de râu de foarte mari dimensiuni. Acest strat masiv de aluviune se constată la adâncimea de -1,15 -1,60 m. El este suprapus în faţa locuinţei de secol IV de un drum amenajat (între m 6,15 - 11) din piatră şi pietriş. Deasupra drumului aferent locuinţei de secol IV, se află un strat de depunere din lut (gros de 0,20 - 0,40 m).
Cercetarea arheologică a devenit extrem de dificilă în continuare între m 11 - 19, unde nivelul de aluviune masivă din piatră de râu şi bolovani se ridică până la 0,50 m.
Între m 19 - 23,40 a fost surprinsă o amenajare de drum de secol IV. Între m 23,40 - 34 săpăturile arheologice au continuat până la -1,20 m constatându-se următoarea stratigrafie:
1. 0 -0,20 m - humus vegetal;
2. -0,20 -0,45 m – locuire de secol IV caracterizată doar prin fragmente de ţigle, olane, cărămizi, lipsind în general materialul arheologic.
Între m 43,50 - 48 se păstrează drumul principal de intrare în castru dinspre nord, respectiv via praetoria. Partea ei vestică a fost afectată de o aluviune mare de bolovani (care a dezafectat rigola şi o parte a drumului antic). Fundaţia viei pretoria a fost realizată pe un pat dur din piatră de râu (grosimea 40 cm). Drumul antic a cunoscut două etape de folosire cu amenajările respective. Doar rigola de pe latura de est se mai păstrează. Peste aceasta s-a suprapus parţial o refacere de drum (faza 3), uşor deplasată spre vest (m 41,25 - 46,25). Dezafectarea părţii de vest a viei pretoria sugerează în chip evident direcţia viiturii apelor râului Bolvaşniţa, care au pătruns pe porta praetoria.
Între m 49,63 stratigrafia este uniformă, în sensul că sub humusul actual deranjat de lucrările agricole se află o lentilă de lut nivelatoare, urmată de nivelul de locuire din secolul IV, sub care apare aluviunea galbenă de nisip, piatră şi bolovani, sterilă din punct de vedere arheologic.
Cercetările efectuate în anul 2002 au condus la îmbunătăţirea cunoaşterii bazei informaţionale privind stratigrafia generală a castrului. Astfel, apare clară existenţa a cinci nivele de locuire, două ce pot fi atribuite etapei de lemn şi trei celei a castrului din piatră.
Acestă situaţie stratigrafică complică mult studierea castrului de la Mehadia, situaţie cu care probabil s-a confruntat şi prof. M. Macrea, foarte scrupulos în observaţiile sale.
În antichitate a avut loc o inundaţie de foarte mare amploare care a distrus întreg teritoriul castrului până la 6 m de incinta de vest. Inundaţia nu a putut fi provocată de Bela Reka, râul ce curge la vest de castru, întrucât ar fi însemnat ca în cursul cercetărilor arheologice efectuate la templul lui Jupiter să fi sesizat o astfel de viitură. Templul era amplasat la cca. 60 m vest de castrul roman. În plus, locuirea este aproape intactă în preajma aggerului de pe latura de vest a castrului pe o lăţime de 6 m. Ca atare, apare evident ca viitura să fi fost provocată de râul Bolvaşniţa dinspre nord, probabil ca urmare a unor ploi masive care au dus la ieşirea sa vijelioasă din matcă. Când a avut loc acest fenomen natural este greu de apreciat dacă castrul mai era locuit sau nu.
La m 51 în stratul de lut pentru amenajarea locuirii din secolul IV a fost descoperită o monedă de la Filip Arabul, cu PROVINCIA DACIA/ AN I, deci anul 246. Cum monedele lui Filip Arabul circulă până la abandonarea provinciei este cu putinţă ca distrugerea castrului să fi avut loc sau cu câtva timp înainte de 271 sau după această perioadă, în orice caz înainte de locuirea din secolul IV, datată cu monedă constantiniană. Nici un fel de urme nu se păstrează în centrul castrului pentru secolele II-III, ceea ce poate ar indica data viiturii după abandonarea Daciei. Orice supoziţie pare plauzibilă. Este o calamitate naturală mai puţin sesizată în cercetările de epocă romană, pentru care la Mehadia ulterior s-au luat măsuri de protecţie prin săparea unui şanţ în interiorul aşezării la cca. 50 - 100 m de laturile de nord, vest şi est ale castrului, prin vicus-ul militar. Cercetările viitoare vor trebui să studieze şi acest sistem sesizabil încă pe teren.
Secolul IV este deocamdată bine documentat în castrul de la Mehadia prin amenajări ale aggerului (fapt sesizat în cercetările de până acum), cuptoare menajere, locuinţe, alături de instalaţii meşteşugăreşti sesizate în centrul fortificaţiei antice. Cele trei monede constantiniene, din care una ilizibilă, se datează în cea de-a doua parte a domniei lui Constantin cel Mare. [Doina Benea, Iulian Lalescu, Călin Timoc, Nicolae Hurduzeu]
Instalaţii meşteşugăreşti în castru:
Între m 25,25 - 28, în peretele de sud al secţiunii, a fost observată o amenajare realizată din cărămidă şi mortar. Pentru dezvelirea acestei construcţii s-a trasat o casetă de 6 x 2,50 m. Aceasta s-a dovedit a fi un bazin pentru frământarea lutului. Bazinul de pregătire în vederea prelucrării lutului dispunea de un paviment de cărămizi prinse în mortar suprapus de un strat de cocciopesto. În mijloc, bazinul avea fixat un mortarium. Fundaţia bazinului era realizată din piatră de râu şi lut. Din interiorul bazinului au fost recoltate fragment ceramice atipice, chiar fragmente de amforă romană.
La 7 m spre est a fost descoperit un cuptor de ars oale, cu gura de alimentare în peretele de nord al secţiunii (m 35,50-37,20). Pereţii erau realizaţi din chirpic, iar diametrul maxim al plăcii de reverberaţie era de 1,20 m. În placa de reverberaţie se păstrează şase orificii. Acest cuptor se încadrează în rândul cuptoarelor cu pilon central. În interiorul cuptorului au fost surprinse mai multe conducte, întregi sau fragmentare.
La 1,90 m de acesta a fost descoperit un al doilea cuptor de olar (parţial intrat în malul de nord al secţiunii). Diametrul cuptorului era de 1,15 m. Pereţii erau realizaţi din chirpic. Cuptorul aparţine tipului roman de cuptor cu pilon central, ca şi precedentul. În interiorul ambelor cuptoare s-a păstrat o mare cantitate de material arheologic.
La 2,75 m (m 43,05 - 44) spre est, în partea de sud a secţiunii, a fost descoperită o vatră delimitată de o ţiglă dispusă pe cant. Această instalaţie a servit probabil tot pentru o activitate meşteşugărească (de prelucrare a metalului). Instalaţia este amplasată într-un drum antic [Mariana Crânguş, Simona Regep Vlasici, Atalia Ştefănescu].
Abstract other lang.
Abstract   The archaeological research undertaken in the Roman camp from Mehadia was developed on different areas, with no crops, due to the fact that the entire place is the private property of the inhabitants from Bolvaşniţa. The archaeological research in the camp from Mehadia, in 2002, has tried to clarify the main elements from the inside of the camp, through a masterly section (64 x 2 m). Here was discovered a massive flood that had destroyed the entire stratigraphy at the meter 6, near the wall of the west precincts. The restoration from the 4th century, dated with coins issued by Emperor Constantine, is still preserved.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu