Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Nufăru | County: Tulcea | Site: Proprietatea Adrian Petre, proprietatea Rubanschi | Excavation Year: 2002

Excavation Year   2002
Epoch
Hallstatt;
Latene;
Early Medieval
Periods
Hallstatt;
La Tène;
Byzantine Period
Site Category
Defence
Site Types
Citadel
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Tulcea
Locality   Nufăru
Commune   Nufăru
Site  Proprietatea Adrian Petre, proprietatea Rubanschi
Site Sector Proprietatea Adrian Petre
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Andonie Corneliu
Apostol Virgil
Damian Oana
Damian Paul
Haită Constantin
Ioniţă Vasile
Stănică Aurel
Ştirbulescu Christina
Ţiculeanu Gelu
Vasile Mihai
National Arch. Record Site Code 161062.09 161062.10 161062.11 161062.12
Report Proprietatea Adrian Petre
Continuarea săpăturilor desfăşurate în 2000-20017 pe o proprietate particulară, situată în intravilanul localităţii Nufăru, pe DS 67, la nr. 276, în vederea descărcării terenului de sarcină arheologică în spaţiul construibil al unei viitoare locuinţe familiale, s-a realizat prin intermediul unei suprafeţe, cu dimensiunile de 15 x 8,50 m, înglobând cele două secţiuni trasate anterior, S I/2000-2001 şi S II/2001, orientate E - V, şi martorul de pământ dintre ele, zona de lucru fiind situată în interiorul perimetrului fortificat al aşezării.
În campania 2002 a fost desfiinţat martorul de pământ dintre S I şi S II, completându-se informaţia privitoare la complexele arheologice reperate anterior în cele două secţiuni şi s-a continuat cercetarea S II, de la cota de -2,5 m.
Complexele descoperite în S II aparţin nivelului arheologic databil în secolul XI, mai precis perioadei cuprinse între sfârşitul secolului X şi mijlocul secolului XI, şi constau din locuinţe de suprafaţă, de formă rectangulară, cu dimensiunile surprinse în secţiune de 3,8 x 3 m, 4 x 3,4 m, 2,6 x 2,1 m, 3,2 x 2,4 m, 5,2 x 1,2 m, 3,6 x 2,6 m, 3,8 x 3,8 m, 3 x 2,6 m, 3,4 x 2,6 m, 3 x 1,6 m, 4 x 2 m, 2,8 x 1,2 m, 4 x 3,6 m, 2,4 x 2,3 m, reperabile prin bazele compuse din şiruri de pietre, tălpile de lemn, păstrate sub formă de bârne sau doar de amprente, cu lăţimea cuprinsă între 0,07 şi 0,2 m, păstrate pe înălţimea de 0,1 m, aşezate în şanţuri, late de 0,15 m şi adânci de 0,05 m. Uneori, lemnul şi piatra au fost asociate în realizarea fundaţiei caselor. Complexele de locuire au mai putut fi identificate pe baza aliniamentelor gropilor de par conţinând material lemnos, a podelelor consistente de pământ galben tasat, a amenajărilor interioare constând din platforme de mortar, amprente de podele de lemn, depuneri de pietriş foarte fin, menite probabil a asigura hidroizolarea, a resturilor suprastructurii de lemn sub formă de amprente, a resturilor pereţilor, reprezentate de un amestec de lemn şi stuf, şi ale acoperişului, confecţionat din olane într-un caz. Instalaţiile de încălzit-gătit constau fie în vetre de formă circulară, simple sau cu pat din pietre ori din cărămizi romano-bizantine refolosite, fie din cuptoare rectangulare ori în formă de potcoavă, compuse în general din două şiruri de pietre legate cu pământ galben, amenajate atât în colţurile locuinţelor, cât şi central. Două dintre locuinţe, amenajate pe tălpi de lemn, sunt bicamerale, reprezentând o suprafaţă de 15 m2. Una dintre locuinţe, rectangulară, cu dimensiunile de 3,80 x 3 m, are baza compusă dintr-un strat de pietre aşezate pe un strat de pământ galben tasat; pe alocuri, pietrele bazei laturii sudice au fost înlocuite cu bulgări de mortar alb; cuptorul, amplasat în colţul de nord-vest al locuinţei, cu dimensiunile de 0,85 x 0,7 m, păstrat pe înălţimea de 0,2 - 0,25 m, are formă de potcoavă cu gura spre est, fiind compus din două straturi de pietre legate cu pământ galben şi aşezate pe un pat de pământ galben; locuinţa era prevăzută cu o anexă, cu dimensiunile de 4,8 x 3 m, reprezentând un hambar, conţinând cca. 150 kg de grâne carbonizate (probabil grâu şi mei). Se remarcă, după traseul gropilor de par, o dispunere ordonată, liniară, a locuinţelor.
Dintre complexele de locuire şi domestice, datând cu toată probabilitatea din secolul X, se remarcă cele conţinând elemente constructive şi amenajări din lemn, bine păstrate, pe o suprafaţă relativ mare, care plasează aşezarea de la Nufăru într-o categorie foarte restrânsă de situri arheologice din spaţiul românesc cu asemenea gen de vestigii. Elementele disparate descoperite în S I/2001, după desfiinţarea martorului de pământ şi atingerea nivelului în toată Suprafaţa Petre, au conturat un complex, cercetat parţial, cu trei compartimente (încăperile A, B şi C, numerotate de la est spre vest), cu dimensiunile surprinse în suprafaţa cercetată de 8 x 3,5 m şi orientarea E - V (latura lungă). Complexul se păstrează la nivelul fundaţiei, reprezentată de tălpi de lemn, compuse din segmente de bârne, pe unul sau două nivele, cu secţiune circulară şi rectangulară, fixate pe stâlpi de lemn cu secţiune circulară, păstraţi pe înălţimi vizibile variind între 0,3 şi 1 m. Compartimentul central, cu dimensiunile de 3,5 x 2,6 m, avea o podea de lemn compusă din 14 segmente de scânduri identificate. În colţul nord-estic al încăperii C, precum şi la vest de încăperea C, au fost descoperite două obiecte de lemn, cu lungimea de 0,57 m, lăţimea de 0,42 m, înălţimea de 0,18 m, cu un "căuş" cu diametrul de 0,12 - 0,14 m şi adâncimea de 0,12 m, respectiv lungimea de 0,6 m, lăţimea de 0,3 m, înălţimea de 0,23 m, "căuşul" cu diametrul de 0,17 m şi adâncimea de 0,15 m, a căror destinaţie nu o putem deocamdată preciza (elemente de ordin constructiv?, obiecte cu destinaţie gospodărească?). Precizăm că în această construcţie nu a fost identificată nici o instalaţie de încălzit-gătit, dar este foarte posibil ca o asemenea dotare să se afle în partea necercetată a complexului, aflată în malul sudic al suprafeţei. La 0,5 m distanţă spre est faţă de complexul tricameral, a mai putut fi identificat un complex de locuire, cu dimensiunile surprinse de 2,9 x 2,2 m, cu cuptor rectangular de pietre în colţul de nord-vest, cu dimensiunile de 0,7 x 0,65 m, iar la vest de acesta o vatră circulară cu diametrul de 1 m. La 1,1 m distanţă spre nord faţă de complexul tricompartimentat, a fost descoperită o încăpere rectangulară, cu dimensiunile de 2,6 x 2,4 m, cu pereţii susţinuţi de un schelet din împletitură de nuiele pe tălpi mici de lemn, fără instalaţie de foc; în colţul nord-vestic al acestui complex, într-un bloc de pământ galben, era încastrat un obiect de lemn asemănător celor descoperite în interiorul şi în afara construcţiei tricamerale, cu lungimea de 0,56 m, lăţimea de 0,42 m, înălţimea de 0,18 m şi un "căuş" cu diametrul de 0,15 m şi adâncimea de 0,09 m. La nord de complexele amintite, la o distanţă de 0,4 m de încăperea cu pereţii cu schelet de nuiele împletite, a fost identificată o amenajare din scânduri păstrate în special sub formă de amprente, având lungimea vizibilă de 5,7 m, lată de 1,2 m, orientată E - V, ce pare a fi îndeplinit rolul unui nivel de călcare (pasaj, "stradă"). Toate complexele amintite par a contura un ansamblu pe care, în actualul stadiu al cercetării îl putem considera ca având destinaţie de locuire şi gospodărească. Sub acest nivel ocupaţional, au fost identificate o serie de alte structuri, conţinând de asemenea mult material lemnos, constând dintr-o amenajare, parţial dezvelită, de bârne solide, aflată sub nivelul podelei de lemn din încăperea B a complexului de lemn tricompartimentat, cu dimensiunile surprinse de 2,85 x 2,4 m, precum şi din segmente ale unor împletituri de nuiele, susţinute de pari amplasaţi la distanţe de 0,25 - 0,3 m unul de altul, surprinse pe lungimi de 4,6 - 5 m, ce marchează probabil o serie de îngrădituri, rectangulare sau elipsoidale (cu diametrul de 2,3 m), a căror destinaţie este deocamdată greu de precizat. Această "a doua fază de lemn" a rămas protejată in situ până la cercetarea ei integrală în campania 2003. Deocamdată nu avem elemente pentru a putea nuanţa încadrarea cronologică, propusă pentru secolul X exclusiv pe baza materialului ceramic, a acestui nivel ocupaţional, cu cele două faze de funcţionare a sa.
Materialul arheologic descoperit în nivel şi complexe (locuinţe, gropi şi zone menajere) este reprezentat de ceramică, obiecte mărunte şi monede. Ceramica se compune din material uzual – fragmente provenind de la oale-borcan sau cu toarte, căni, ulcioare, opaiţe, vase de provizii aparţinând speciei nisipoase cu decor incizat, orizontal, vertical sau în val, fragmente de vase, mai ales cu toarte tubulare din specia cenuşie cu decor lustruit, fragmente de recipiente din specia caolinoidă decorată cu vopsea roşie, precum şi ceramică de factură deosebită – amfore sferoidale, vase acoperite cu smalţ olive sau divers colorat, ceramică smălţuită bizantină cu decor în relief. În afara ceramicii, ce acoperă în linii mari intervalul de timp cuprins între secolul X şi mijlocul secolului XI, apar numeroase obiecte mărunte confecţionate din fier, bronz, lut, corn, os, piatră, sticlă, reprezentând obiecte de uz casnic, arme şi piese de harnaşament, obiecte de podoabă, de port şi de cult, cum ar fi brăţări şi mărgele din sticlă, fusaiole, greutăţi pentru război şi plasa de pescuit, degetare, lame şi plăsele de cuţit, străpungătoare din os, brăţări, inele şi catarame din bronz, unelte şi piese de port din os, corn şi bronz, două cruciuliţe relicvar din bronz, obiecte fragmentare din sticlă, bronz şi fier, precum şi zgură de sticlă şi de fier.
Analiza detaliată a complexelor de locuire şi încadrarea lor cronologică mai precisă vor fi posibile doar după analiza întregului lot ceramic descoperit şi identificarea materialului monetar, reprezentat de cca. 40 de monede bizantine de bronz încadrabile în linii mari în secolul XI.
Conservarea materialului lemnos:
În condiţiile în care lemnul descoperit în mediul arheologic nu poate fi conservat in situ pe termen lung, s-a procedat mai întâi la protejarea lui prin acoperire, la sfârşitul campaniei 2001, apoi la hidratarea continuă până la degajarea complexelor, urmată de intervenţiile specialiştilor laboratorului de conservare şi restaurare a lemnului din cadrul CMB Suceava: efectuarea in situ de tratamente preventive, cu soluţie de sulfat de cupru pentru stoparea şi prevenirea dezvoltării microorganismelor şi fungilor apărute la suprafaţa materialului lemnos; după extragerea din mediul originar şi curăţirea primară (mecanică şi cu apă distilată) a 110 piese de lemn (componente constructive, obiecte), s-a procedat la conservarea lor prin aplicarea de tratamente cu alcool etilic absolut, în vederea înlocuirii apei din lemn, şi cu insectofungicide, în vederea stopării şi prevenirii atacului de fungi şi insecte xylofage, urmată de imersia materialului lemnos în 6 cuve, conţinând soluţie de polietilenglicol (PEG 1000), în apă distilată, la temperatura de 50-60oC, obţinută cu ajutorul unor rezistenţe electrice termostatate. Precizăm că la sfârşitul campaniei 2002 s-a extras doar o parte a complexelor cu material lemnos, rămânând protejate pe loc o serie de vestigii din aceeaşi categorie (podele, împletituri de nuiele) ce vor fi cercetate în 2003, urmând ca în viitor să putem contura, eventual, după încheierea tratamentelor umede de conservare a lemnului şi stabilizarea lui, un proiect de reconstituire a acestor descoperiri într-un spaţiu alternativ.
În campania 2002 s-au mai efectuat două săpături de salvare în vederea descărcării terenului de sarcină arheologică, care au adus completări privind vieţuirea atât din interiorul (proprietatea Dumitrescu), cât şi din afara perimetrului fortificat al aşezării de epocă bizantină situată în intravilanul localităţii Nufăru (proprietatea Rubanschi).
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu