|
Excavation Year |
2002 |
|
Epoch |
Neolithic;
Bronze Age;
Latene
|
|
Periods |
Eneolithic;
Bronze Age;
La Tène
|
|
Site Category |
Domestic
|
|
Site Types |
Fortified settlement
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Buzău |
|
Locality |
Pietroasa Mică |
|
Commune |
Pietroasele |
|
Site |
Gruiu Dării |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Dupoi |
Vasile |
|
Universitatea "Spiru Haret", Bucureşti |
| Liuşnea |
Mihaela Denisia |
|
Universitatea Dunării de Jos, Galaţi |
| Ludmer |
Charlotte |
|
|
| Matei |
Roxana |
|
|
| Matei |
Sebastian |
|
Muzeul Judeţean Buzău |
| Sîrbu |
Valeriu |
Site director |
Muzeul Brăilei |
|
|
National Arch. Record Site Code |
48539.01
|
|
Report |
Situl se află pe un promontoriu înalt de 534 m, înconjurat din două părţi de pante abrupte, laturile de vest şi nord-vest fiind fortificate cu un zid din piatră în epoca La Tene. Vestigii din: eneolitic (culturile Cernavoda Ic şi Cucuteni B), epoca bronzului (cultura Monteoru) şi a doua epocă a fierului. Cele mai importante vestigii datează din secolele I a. Chr. – I p. Chr., când aici a existat o incintă sacră.
În campania din 2002 s-au continuat săpăturile din anul 2001 şi au fost efectuate alte şapte suprafeţe (S 10 – S 16).
Fortificaţia:
Pe latura de sud-vest au fost îndreptate malurile secţiunii S 1, care străbate perpendicular fortificaţia; de asemenea, pentru a lămuri structura fortificaţiei a fost prelungită şi extinsă secţiunea S 2, pe o lungime de 8 m şi o lăţime de 4 m. În urma acestor intervenţii s-a observat că fortificaţia a avut două faze de existenţă.
În prima fază zidul a fost construit direct pe stânca nativă, dar în a doua etapă a fost ridicat un nou zid, parţial peste dărâmătura celui anterior. Un argument important care pledează pentru această ipoteză este dat de existenţa, deasupra dărâmăturii vechiului zid, a unui strat de pământ brun-măzăros, în care sunt prezente cantităţi destul de mari de lipitură arsă şi fragmente ceramice, inclusiv dacice. Acest strat de pământ, gros de 10 -20 cm, se întinde pe o lungime de 2,5 m şi pare a fi rezultatul unei nivelări cu pământ adus din interiorul incintei. Peste acest strat a fost pus un rând de pietre de dimensiuni destul de mari (25 – 35 cm), cu colţurile neregulate, peste care au fost depuse dalele celor două paramente. Noul zid se află mai spre interiorul incintei, cel puţin în zona cercetată, astfel încât vestigiile celui anterior puteau prelua o parte din presiunea exercitată de noua fortificaţie.
Noul zid a avut o lăţime de aproximativ 2,20, paramentul interior păstrându-se, cu opt asize, pe o înălţime de 1,25 m, astfel că se pot emite câteva observaţii. Dalele, de regulă fasonate pe partea expusă vederii, au fost prinse între ele cu un "mortar" alb–gălbui. S-a observat că dalele ultimelor două rânduri de asize aveau o culoare mai închisă, cu o tentă roşiatică, spre deosebire de cele situate mai jos, care aveau o culoare albicioasă; o posibilă explicaţie poate fi dată de faptul că primele şase asize au fost îngropate, iar dalele rămase afară au suferit efectul intemperiilor naturii, închizându-se la culoare.
Latura de nord-vest a fortificaţiei a fost parţial cercetată, prin efectuarea, perpendicular pe pantă, în continuarea lui S 7, a unei noi secţiuni – S 10, cu dimensiunile de 5 x 2 m. Din datele oferite de această secţiune, încă nesăpată până la steril, precum şi din secţiunea S 12 (aflată la aproximativ 24 m spre nord-est, în marginea incintei) putem spune doar că modul de construcţie şi structura fortificaţiei de aici sunt diferite faţă de cea de pe latura de sud-vest, folosindu-se bârne de lemn şi lut pentru a consolida fortificaţia. Date mai exacte vom putea afla în cursul campaniilor viitoare.
Incinta:
S-au continuat săpăturile în S 7, S 8, S 9, iar la aproximativ 18 m spre nord-est de acestea au fost săpate alte şase suprafeţe (S 11 – S 16), cu dimensiunile de 4 x 4 m, cu martori între ele de 0,50 m. Scopul acestor noi suprafeţe a fost de a observa, pe o zonă mai mare, dinamica, răspândirea şi modul în care au fost ridicate complexele de tip moviliţă.
Cu excepţia unei porţiuni din S 7, în toate celelalte secţiuni s-a săpat în stratul de cultură geto-dacic care, însă, nu a fost epuizat. În secţiunile S 11 – S 16, deci într-o suprafaţă mai mică de 100 m2, au fost identificate 30 de complexe, dintre care 28 sunt de tip moviliţă iar două sunt vetre distincte. De asemenea, menţionăm că nu a fost găsită nici o groapă. Cele mai multe depuneri de tip moviliţă au baza marcată prin ringuri de pietre, descriind o formă rotundă sau uşor ovală, cu diametre cuprinse între 0,50 – 1,60 m. În unele cazuri, la construcţia ringului s-au folosit chiar râşniţe de piatră, întregi sau fragmentare. Câteodată, s-a observat că pe lângă un ring mai mare de pietre existau alte ringuri mai mici, tangente la acesta (de exemplu Complexul 29). Anul acesta au fost identificate complexe de tip moviliţă care aveau baza alcătuită doar dintr-o zonă, circulară sau ovală, de lipitură arsă de la pereţi. În interiorul ringurilor de piatră, în şase cazuri, au fost descoperite vetre depuse sau amenajate pe un suport de bolovani. Aceste complexe erau, ulterior, acoperite cu pământ amestecat cu pietre, fragmente de lipitură arsă, crustă de vatră, fragmente ceramice, toate provenite din nivelele anterioare, plus un bogat şi variat inventar. Peste această umplutură de pământ s-au observat, în unele cazuri, depuneri de pietre care le acopereau, mai mult sau mai puţin compacte.
Inventarul acestor complexe este extrem de variat: fibule din bronz şi fier, podoabe, arme, unelte, ustensile, monede de argint, piese de harnaşament, râşniţe, precum şi o cantitate foarte mare de vase ceramice, multe fiind întregi sau parţial întregibile. Destul de însemnate sunt şi importurile reprezentate de amfore, fibule, fragmente de vase din sticlă etc. Dintre descoperirile interesante amintim: în C 18 un borcan care avea gura acoperită cu o cupă de fructieră pictată, în C 29 a fost depus, ca un covor de cioburi, un borcan spart, în C 38 s-au găsit două zăbale cu psalii din fier, întregi, în C 30 a ieşit la iveală o fibulă mică din bronz, lângă două jetoane din ceramică, în C 27 au fost descoperite oase de animale în conexiune anatomică ş.a.
De asemenea, s-a constatat o succesiune în timp a acestor complexe, observată foarte bine în profilul de nord-vest al suprafeţei S 11, unde C 21 a afectat parţial pe C 14, iar o parte din pietrele care au fost peste C 14 acopereau acum o parte din C 26. Asemenea situaţii pun în evidenţă o succesiune cronologică relativă a complexelor, întărită şi de inventarul acestora. Pe baza inventarului bine încadrat cronologic, cum ar fi fibulele ori monedele, putem spune că acest nivel de complexe se datează în secolul I p. Chr., poate chiar şi începutul secolului II p. Chr.
Inventarul este de o deosebită bogăţie şi varietate, el fiind descoperit, în marea lui majoritate, în complexele de tip moviliţă.
Vasele ceramice includ aproape întreg repertoriul olăriei dacice din secolele I a. Chr. - I p. Chr., modelate cu mâna sau cu roata, arse oxidant sau inoxidant: vase de provizii, borcane, ceşti - opaiţ, străchini, boluri, fructiere, cupe cu picior, kantharoi, strecurători, capace etc., decorul fiind plastic, incizat, lustruit, pictat ori realizat în tipar.
Din fier, bronz, argint, piatră ori lut s-au descoperit unelte şi ustensile (cuţite, cosoare, toporaş, teslă, undiţe, greutăţi, râşniţe, cute, fusaiole şi rondele etc.), podoabe şi accesorii vestimentare (fibule, cercei, inele, pandantive, mărgele, ace de păr etc.), piese de harnaşament (zăbale şi psalii, pinteni etc.), arme (vârfuri de săgeţi şi de suliţe, cuţite, bile de praştie), apoi monede dacice şi romane, scoabe, cuie şi piroane etc.
Importurile constau, îndeosebi, din amfore şi alte recipiente din lut elenistice.
În ceea ce priveşte complexele aparţinând altor epoci, campania acesta nu ne-a permis decât cercetarea unui rest de locuinţă aparţinând culturii Monteoru: în S 7, la adâncimea de -1,25 m faţă de nivelul actual de călcare, s-a identificat o masă de lipitură arsă, cu diametrul de 1,30 x 0,60 m, în apropierea căreia au fost descoperite mai multe fragmente de vase, o ceaşcă întreagă şi un suport de vatră fragmentar, ambele decorate, precum şi o roată de car în miniatură.
Materiale răzleţe provenind din eneolitic, epoca bronzului şi din secolele IV–III a. Chr. au fost găsite atât în dărâmătura fortificaţiei, cât şi în stratul de cultură, ele fiind antrenate în straturile superioare în urma nivelărilor executate de geto–dacii din secolele I a. Chr. - I p. Chr.
Toate piesele descoperite au intrat în patrimoniul Muzeului judeţean Buzău, în laboratoare efectuându-se operaţiunile de conservare-restaurare a lor şi, în mare parte, au fost deja desenate.
S-au folosit mijloace clasice şi moderne de înregistrare a descoperirilor: staţii GPS, aparate foto clasice şi digitale, camere video etc., s-au efectuat analize de sol.
S-au luat, de asemenea, măsuri primare de protecţie şi conservare a zidurilor şi a complexelor descoperite, prin sprijinire cu bare de fier şi pietre ori acoperire cu folii de plastic, pietre şi pământ; s-au pus indicatoare de metal privind locul unde se află situl şi faptul că este un monument protejat de lege.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
The site is on a promontory 534 m high, surrounded by two steep slopes, the west and northwest sides being fortified by a stone wall during the La Tène age. Vestiges from: the Eneolithic (the Cernavoda Ic and Cucuteni B cultures), the Bronze Age (the Monteoru culture) and the second Iron Age. The most important vestiges date to the 1st century BC – 1st century AD, when there was a sanctuary on the site.
During the 2002 campaign we continued the 2001 excavations and opened another seven areas.
The grave goods are extremely rich and varied, and most of them were uncovered in mound type complexes.
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
