Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Suplacu de Barcău | County: Bihor | Site: Corău ob. 3 | Excavation Year: 2002

Excavation Year   2002
Epoch
Palaeolithic and Mesolithic;
Neolithic;
Bronze Age;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Early Migrations Period (3rd - 6th cent.);
Late Medieval
Periods
Mesolithic;
Neolithic;
Eneolithic;
Bronze Age;
Roman Period;
Post-Roman Period;
Middle Medieval Period
Site Category
Domestic;
Unassigned
Site Types
Habitation
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Bihor
Locality   Suplacu de Barcău
Commune   Suplacu de Barcău
Site  Corău ob. 3
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Ignat Doina Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea
Lazarovici Gheorghe Site director Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Maxim Zoia Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Rotea Mihai Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Tatár Arpád
Vrâncean Paul
National Arch. Record Site Code 31271.01
Report Staţiunea Suplacu de Barcău este bine cunoscută în literatura arheologică prin cercetările dr. Doina Ignat de la Oradea. Studiile doamnei şi lucrarea monografică au arătat locul şi importanţa descoperirilor în literatura arheologică, în ţară şi străinătate (Ignat 1973; 1977; 1978; 1979a).
Localitatea este cunoscută prin cercetări de epocă:
- neolitică timpurie, staţiunea de la Lapiş;
- neolitică târzie, grupul Suplac, la Corău 1, 2, 3;
- eneolitică, braconată de un colecţionar local de-a lungul vremurilor, materiale de acolo ajungând la Muzeul din Oradea şi Zalău. (Ignat, o staţiune Tiszapolgár ne localizată exact;
- alte perioade, care nu intrau direct în sfera noastră de preocupări (cultura Coţofeni, bronz târziu, secolele III - IV ş.a.
Sectorului Cluj, situat între cel de la Zalău şi Oradea, i-a revenit sarcina ca pe distanţa din două rânduri de blocuri (prin bloc înţelegem sistemul de caroiaj stabilit de Muzeul din Sălaj), din zona de deal şi până la şanţul judeţelor, să urmărească densitatea de locuire, stratigrafia verticală şi orizontală şi elemente de stratigrafie comparată, realizarea unor prospectări (magnetometrie de rezistivitate).
Date generale:
Din studiile noastre, în cea mai mare în concordanţă cu cele ale doamnei dr. Doina Ignat, rezulta că grupul Suplac, civilizaţie a neoliticului târziu se dezvolta din contribuţia a două componente: una central transilvană complexul CCTLNIS (termenul defineşte grupele Cluj, Cheile Turzii, Lumea Nouă, Iclod, Suplac pe durata neoliticului dezvoltat) originea fiind direct din neoliticul timpuriu cu influenţe sudice ale CBA şi din nord-vest şi vest : grupele Vărzari (Ignat 1982, 361-370) şi Pişcolt (Lazarovici - Németi 1983, 13, 22-23; Iercoşan 1997, 40; Németi 1998, 57; Maxim 1999; 2000), Pericei (Băcuieţ, 2001, p. 51, pl. III-VIII; Lakó 1981, 61; Iercoşan 1997, 39).
Ridicarea topografică a sitului, de pe teritoriul judeţului Sălaj, a permis bornarea zonei şi stabilirea unor jaloane comune. Corău 3 a fost împărţit în blocuri de 20 x 20 m, marcat cu cifre de la E la V şi litere de la N la S, de la baza dealului spre şanţul dintre judeţe, aflat la sud. După acelaşi sistem s-a făcut şi caroiajul de cercetare, format din blocuri de 2 x 2 m.
Prospectarea cu rezistivitate:
Prospectarea a fost efectuată de echipele de la Cluj în sectorul în care s-a lucrat. Deoarece complexele sunt la mai mică adâncime şi s-a mers cu carouri de 1 x 1 m.
S-a săpat pe adâncimi de 15 cm deoarece grosimea depunerilor de chirpici este de cca. 10 - 15 cm, după cum rezulta din stratigrafia doamnei Ignat din obiectivul 1 şi 3.
Tratamente chimice:
Pe materialele din nivelul II sunt depuneri încât erau necesare tratamente înainte de spălare sau curăţire mecanică.
Stratigrafia verticală:
Cea mai complexă stratigrafie este in săpătura doamnei Ignat. La noi situaţia este:
- 0 - 0,15 m humus recent;
- 0,15 – 0,40 m un strat negru, negru brun care ajunge la –35 - 45 cm, amestec cioburi medievale (rare), romane târzii, epoca târzie a bronzului.
-0,40 – 0,45 m strat de cultură neolitic târziu, culoare brună, amestec cu cioburi grupul Suplac, faza III.
-0,45 - 0,55 m strat Suplac III în care sunt sau din care pornesc complexe (locuinţe, vetre cu patul din 2-3 straturi de pietre de râu, gropi, şanţuri de locuinţă, bordeie).
-0,55 - 0,65 m strat galben, eroziune din deal.
În anumite zone ale întinsei secţiuni de 120 m stratigrafia diferă. Lipsesc unele nivele, cele neolitice mijlocii, oprite, după cât se pare de un şanţ de fortificare. După acesta pe o porţiune de 20 m lipsesc depunerile neolitice mijlocii şi târzii, situaţie ce trebuie elucidată prin cercetări în alte zone şi prospectări.
Stratigrafia orizontală:
Diferenţe esenţiale sunt între carurile din deal unde lipsesc orizonturile Suplac III. In centrul secţiunii lipsesc depuneri neolitice mijlocii. În partea din vale, m. 90 – 120 lipsesc depunerile din nivelul I şi cele de secol IV.
Descoperiri paleolitice.
În urma perieghezelor efectuate de către Tatar Arpad şi apoi cu Ionuţ Băltean în vecinătatea satului Porţi, în spatele ultimelor case spre Suplac, pe o terasă din stânga drumului spre Suplac au fost descoperite mai multe aşchii şi nucele de cuarţit.
Secţiunea 1 avea dimensiunile de 120 x 2 x 1,40 m pe alocuri. Cercetarea ei nu a fost încheiată decât în zona centrală unde nu au fost complexe neolitice. Secţiunea era pe sistemul de caroiaj blocurile F. Secţiunea 2 se afla pe marginea blocurilor G. A fost deschisă pentru a verifica marginea de est a staţiunii, stratigrafia, densitatea de locuire şi mai ales pentru că măsurătorile cu rezistivitate indicaseră prezenţa unor complexe. Cum în acea arte putea fi şanţul de apărare sau palisada de est a fost deschisă o secţiune de 10 x 2 m. În secţiune au fost descoperite materiale neolitice mijlocii şi complexe de secol IV. Stratul de cultură continuă spre baza dealului (spre est), unde ne aşteptăm să descoperim un şanţ de apărare, cum pare cel de vest. Spre sud (în zona săpăturilor colegilor de la Zalău) unde sunt urmele mai multor palisade, şanţul era dificil de săpat, stânca masivă fiind la suprafaţă.
Locuirea neolitică timpurie:
În secţiunea 2 sub nivelul de secol IV a fost descoperit un nivel Starcevo - Criş, faza IV. Ceramica este amestecată cu mult nisip, mâl şi cioburi pisate. Decorul este din ciupituri rare şi puţine. Dintre piesele mai deosebite amintim o pintaderă în formă de picior cu decor meandric, tip cunoscut şi larg răspândit în cultura Starèevo-Criş.
Neolitic mijlociu:
În unele carouri au apărut fragmente ceramice caracteristice pentru Pişcolt I început de II din pastă amestecată cu mâl şi pleavă. Decorul este din incizii meandrice cu capetele rotunde. Alte materialele, după pictură şi tehnologie, se leagă de descoperirile Pişcolt mijlocii şi CCTLNI mijlocii şi evoluate, ce ţin încă de neoliticul mijlociu. Complexele şi stratul neolitic mijlociu nu a fost cercetat decât pe alocuri.
Neoliticul târziu:
Din perioada neoliticului târziu au apărut o serie de complexe neolitice cu ceramică caracteristică pentru etapa târzie a grupului Suplac.
Locuinţele. Locuinţele depistate pe parcursul secţiunii aparţin etapelor târzii ale grupului Suplac, mai puţin unele gropi ce ţin de neoliticul mijlociu.
În principal au fost găsite trei complexe: P1, fără să ştim dacă este complex sau o încăpere de la un complex; locuinţa 2 formată din 3 încăperi, la acest stadiu; locuinţa 3 formată tot din 3 încăperi, după cât se pare.
Locuinţa 1 (S1, bl. F6, c. a8 - a10, -0,45 - 0,55). Câteva gropi din nivelurile posterioare locuirii neolitice au afectat depunerile de chirpici. În săpătură a fost surprins doar o parte complexului, restul cca. 2 - 3 părţi se întindeau spre vest. Materialul ceramic era destul de sărac, constând în special din fragmente ceramice şi aşchii din silex. Nici una din dimensiunile complexului nu putea fi măsurată.
Gropile descoperite în zona locuinţei, provin de la construcţii din stratul următor, altele au fost iniţial săpate, iar altele sunt făcute din timpul funcţionării locuinţei.
Locuinţa 2 (S1, bloc F7, c. a5 - a6, -0,45 - 0,55 m). Este de fapt un complex de locuinţe sau o locuinţă cu mai multe încăperi. Lăţimea îngustă a secţiunii nu a oferit date mai importante şi nici nu au putut fi preparate complexele în întregime.
În încăperea 2a, cea din spre est, fragmentele de chirpici împrăştiate provin de la pereţi, fiind picate de-a lungul pereţilor dar şi în interior. Unele gropi de stâlp ar marca locul unor mari stâlpi, de la structura de bază a locuinţei dar sunt şi gropi de stâlp în interior, construiţi iniţial sau adăugaţi ulterior (în cazul în care cedează unii căpriori). Într-un caz, pe peretele de SE, se pot observa 3 pietre într-o groapă, grupate. Ar putea marca pietrele folosite la fixarea stâlpului.
Încăperea 2b, în zona centrală, are o mai mare aglomerare de chirpici grupat. Acesta provine de la un perete de lemn răsturnat după ardere şi nu prăbuşit în picioare, când are loc incendierea locuinţei. Se poate observa o groapă de stâlp săpată ulterior care străbate podeaua locuinţei, ce a dus la îndepărtarea chirpiciului, fiind vorba de o etapă mai târzie. Tot acolo este o grupare de pietre, considerată iniţial vatră. Lipsa urmelor de ardere ne determină să o considerăm ca parte din podea, cel puţin dintr-o anumită fază de funcţionare. Vatra se găsea la cca. 1,2 m de peretele de NV
Între încăperea A şi B se observă un spaţiu gol în masa de chirpici; acesta marchează traseul peretelui ce avea - din loc în loc - stâlpi de la structura de bază a construcţiei.
Într-un alt caz, în încăperea b se poate observa gaura circulară a stâlpului mărginit de lespezi. În acest caz lespezile sunt aşezate orizontal, pe marginea stâlpului. Este clar că lespezile ţin de podea. Ele marchează o zonă gospodărească ce necesita pietre (situaţia întâlnită la Ruginoasa în acest volum) . Ele sunt grupate într-un pătrat cu laturile de cca. 1 m. În vecinătate este o altă grupare aproape circulară.
Din aceeaşi rocă (de origine locală, din structura dealului pe care este situl) a fost confecţionat un lustruitor păstrat in situ. El a fost găsit peste resturi dintr-o podea arsă. La această încăpere podeaua avea şi lipituri de la reparaţii ulterioare.
Podeaua locuinţei, pe o anume porţiune este din lespezi. Într-un caz o asemenea lespede pusă în dungă servea ca margine de vatră, vatra fiind din pietre de râu. Între pietre au fost descoperite resturile unor stâlpi de la structura de bază a locuinţei.
Încăperea c, cea din spre apus, are o cantitate mai mică de chirpici, de la pereţi, fie structura pereţilor era din bârne, iar chirpiciul acoperea spaţiul dintre bârne, fie funcţionalitatea încăperii nu necesita bârne (cameră de vară, magazie în timp de iarnă). În acest sens sunt numeroase analogii etnografice care ar explica asemenea funcţionalităţi. Pentru rostul de magazie ar pleda prezenţa unor casete cu marginile de piatră, un lustruitor şi o râşniţă aflate în vecinătate.
O asemenea situaţie a fost surprinsă la Baltă Sărată, în 2001, doar că acolo era o parte a unei locuinţe cu o asemenea funcţionalitate şi nu o încăpere (Lazarovici – Petrescu 2001). De altfel încăperi speciale pentru păstrarea cerealelor, măcinarea lor au fost descoperite la Banjica, în cultura Vinèa, lângă Belgrad şi în staţiunea de la Parţa (Lazarovici et alii 2001, p. 262-265, şi bibl. problemei). Un viitor studiu asupra dispunerii materialului ceramic descoperit în zonă (materialele sunt în studiu şi în curs de prelucrare) ne-ar ajuta, poate, la elucidarea funcţionalităţii.
Locuinţa 2 ridică câteva probleme privind modul de construcţie al complexelor neolitice din Transilvania, unde cercetările au fost lacunare, în această privinţă.
Locuinţa 3. Acest complex are tot 3 încăperi, în acest stadiu al cercetărilor, fiind posibil ca la prelucrarea completă să mai apară şi alte încăperi sau anexe.
Încăperea a. Cu acest termen a fost marcată partea din spre răsărit a complexului, separată de un rând de stâlpi. De-a lungul pereţilor sunt resturi de chirpici cu urme de pari şi nuiele. Acestea demonstrează că pereţii interiori, cel puţin în acest caz peretele de vest, erau din asemenea împletituri, lipite cu argilă. Peretele de nord arde în picioare dovadă că chirpiciul care pică este mai aglomerat lângă perete.
Încăperea 2b se afla în centrul locuinţei sau a complexului de încăperi. Ea avea podeaua din pământ bătut şi ars. Urmele unor stâlpi pot fi observate în interior dar şi de-a lungul pereţilor, la fiecare din cele 3 încăperi.
Încăperea c. Aceasta era situată spre vest. În acea zonă a fost găsit un al doilea rând de lipituri ce nu au fost legat prea bine sau reparaţia nu necesita suprafeţe prea mari. De altfel şi acum s-au constatat numeroase denivelări, provenite de la tasări diferite ale podelei.
În vecinătatea intrării a fost descoperită o platformă de pământ ars. Aceasta era de formă dreptunghiulară, avea dimensiunile unei vetre adică 1 – 1,10 x 80 cm
Intrarea de vest şi fundaţia pereţilor. În afara construcţiei, la ambele capete, la cca. 30 cm sub nivelul de dărâmare al construcţiei au fost surprinse şanţuri de la fundaţia pereţilor. Din studiul acestuia observăm că din loc în loc sunt stâlpi masivi, iar în spaţiul şanţului sunt alţi stâlpi mai mici.
Direcţia şanţurilor de la fundaţia pereţilor urmează direcţia pereţilor intermediari şi orientările, care de cele mai multe ori sunt în unghi drept. Fiecare din aceste şanuri se opreşte cu câte un stâlp masiv la cap. Aceasta ne determină să considerăm că au fost surprinse intrările ce aveau o deschidere de cca. 1 m.
Şanţurile de fundaţie au lăţimea de cca 25-30 cm, uneori ceva mai mult. Şanţuri de fundaţie de acest tip au fost descoperite în cultura Vinèa la Zorlenţu Mare, Parţa Gomolava (Brukner 1988, p. 35, fig. 1; ), Opovo, Slatina, Ovèarovo ş.a. (Lazarovici 1979, pl. I; Lazarovici – Draşovean – Maxim 2001, fig. 59-61, 63-67, 71-75, ş.a.; Lazarovici, Gh. – Lazarovici, M. 2002; Todorova 1976, Todorova - Vaisov 1993, p. 33-37).
Vetrele. În locuinţe, în afara lor (poate că este vorba de alte locuinţe, ce nu au fost depistate, secţiunea îngustă, sondajul lat de numai 2 m nu permite întotdeauna identificarea şi localizarea marginilor unui complex) au fost descoperite aglomerări de pietre orizontale la adâncimi diferite şi de dimensiuni diferite. Iniţial, s-a crezut, datorită dimensiunilor mari de 1,2 – 1,4 m şi cu răspândirile de pietre ce ajungeau la 2 m, că este vorba de podea de locuinţă cu vatră de pietre.
Aceste aglomerări erau formate din 2-3 de pietre de râu, adunate din Barcău (asemenea pietre apar la gura de ieşire a Barcăului dintre dealuri, unde se află un vad), la numai 250-300 m de marginea staţiunii.
Vatra 1 a apărut în afara unui complex. Iniţial a fost o concentrare de cca. 90 x 1 m apoi s-a mutat spre sud şi s-a mărit. Răspândirile ulterioare şi modificările deformează imaginea asupra dimensiunilor. Oricum arată o folosire îndelungată a vetrelor în aceeaşi zona. Raportul cu complexele mai trebuie demonstrat.
Vatra 2 este o aglomerare de pietre prinsă doar parţial în secţiune. Din studiul ei rezultă 2 faze. Vatra, în ambele faze, a fost străpunsă de gropi umplute apoi cu pietre.
Vatra 3 ţine de un orizont Suplac III, o etapă timpurie, între ea şi nivelul III târziu sunt depunerile complexului 6a, un complex marcat din pietre mari dispuse în o anume ordine. Aceasta pare a fi avut un singur nivel de refaceri. Din ea sunt unele răvăşiri de pietre.
Vatra 4 a oferit cele mai bune exemple privind funcţionalitatea şi folosirea ei, etapele de refacere şi folosire. Prima aglomerare pare să fi fost circulară şi cu pietre mai mari, unele de râu, unele din lespezi locale. Asemenea lespezi au apărut la una dintre vetrele locuinţei 2. Lipitura de lut nu era prea groasă şi nici prea bine arsă, totuşi s-a păstrat. Din penultima etapă de refaceri s-a păstrat un vas îngropat, acoperit de lipiturile ultimei etape.
Depuneri rituale de vase. În vecinătatea vetrei 4 a fost depus, odată cu construirea vetrei sau la nivelul ei de calcare un vas parţial îngropat ce avea gura la nivelul de călcare al vetrei.
În S 1, lângă groapa la 48 cm au fost descoperite trei vase pe acelaşi nivel de călcare. Cum ele nu făceau parte din inventarul vreunei locuinţe şi au fost descoperite pe o circumferinţă de cca. 60 cm credem că făceau parte dintr-o groapă. Tot acolo au fost găsite câteva oase arse, dar nu suntem siguri dacă sunt depuse cu vasele sau erau acolo întâmplător, deşi oase arse apar destul de rar în strat. Altă depunere de care am mai amintit era cea din marginea vetrei 4. Deasupra intersecţiei dintre G48 şi G48b a fost găsit un vas cu gura în jos în care au fost găsite oase arse, posibil de la un mormânt de incinerare.
Şanţul neolitic
În blocul F9, în c. a9-a10 au fost descoperite resturile unei gropi ce pare a fi şanţ de apărare. La cca. 3 m de acest complex nu mai sunt nici un fel de complexe arheologice, pe o distanţă de cca. 30 m, după care reîncep depunerile ce ţin de staţiunea Corău I. Tot aici se opresc şi depunerile nivelului I, ce sunt mai timpurii decât materialele din nivelul Suplac, faza I de la Corău I. Şanţul este tăiat de fundaţia unui şanţ de la o locuinţă marcată de noi ca L 7 (numerotarea merge în continuarea complexelor), complex ce ţinea tot de depunerile Suplac, faza III.
Gropile neolitice mijlocii. Gropile nu le aranjăm în ordinea numerelor ci, în măsura posibilului, în ordine cronologică. Gropile 48, 48b şi 50 sunt în zona şanţului neolitic. Groapa 50 este tăiată de şanţ, deci este cea mai veche. Groapa 48 este acoperită de depunerile din G 48a, de un vas cu oase din nivel Suplac III şi este şanţul de vest al locuinţei 7.
Gropile 46 şi 47 pornesc de la baza stratului Suplac III sau din stratul neolitic mijlociu. Un nivel de călcare cu pietre din nivel Suplac III. În umplerea gropii 46 sunt materiale neolitice mijlocii, aflate în studiu la această etapă. Pasta lor este însă de neolitic mijlociu, poate finalul acestei etape. Nu putem preciza, deocamdată, care este raportul cu Suplac I.
Gropile neolitice târzii.
Groapa 49 este situată în aceeaşi zonă, în partea din aval, lângă locuinţa 7 şi a fost săpată din strat Suplac III. Are o formă rotundă şi cu diametrul de 0,90 m, adâncimea de 0,50 m. Un grup de pietre din nivel Suplac III suprapunea groapa 46, situaţie asemănătoare cu cea a gr. 47.
Pentru o serie de gropi nu poate fi stabilită vârsta deocamdată. Materialele din ele nu au fost studiate amănunţit.
Groapa 1. A fost semnalată în c. a5, la -0,45 m adâncime. Groapa era săpată din stratul galben, motiv pentru care s-a crezut că este de secol IV. Groapa avea formă de clopot. Asemenea gropi au fost descoperite în sectorul de la Zalău acolo având materiale de secol IV. Cum în conţinutul ei erau doar materiale neolitice Suplac III şi I (acestea din urma provin de la săparea ei în stratul mai vechi) credem că ea este o groapă de provizii neolitică târzie.
Gropile post neolitic:
Acestea au o mare regularitate ele par a indica unele posibile complexe. Umplutura lor cu pământ negru ar indica un orizont post neolitic. Datele stratigrafice nu ne ajută prea mult deoarece stratul de pământ galben, ce este la nivel Suplac III şi puţin deasupra, apare înainte şi după gropile de secol IV, cum se poate observa în secţiunea 2. Din aceste motive am realizat unele posibile aliniamente.
Trebuie să reţinem că unele din gropi au în umplutură pământ galben (ex. G 28), de parcă ar fi fost introduse în groapă coloane din lut galben. Adâncimea diferită ar fi o posibilitate de separare, dar suprafaţa îngustă cercetată, de numai 2 m a secţiuni impune rezerve.
Epoca târzie a bronzului:
În stratul de la 30 cm au apărut mai multe fragmente ceramice, de-a lungul secţiunii. Ele însă sunt cel mai adesea amestecate cu materiale de sec. I şi chiar unele medievale (ceramică, lamă de cuţit).
Groapa 12. Din perioada târzie a epocii bronzului este semnalat un bordei de formă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite, cu trei stâlpi de structură pe marginea bordeiului (gropile a-c). Bordeiul avea una din laturi de 2,10 m. Fundul gropii era drept. În umplutura gropii, formată din pământ negru-brun, au fost descoperite fragmente ceramice din pastă cenuşie, amestecate cu cioburi pisate din care unul decorat cu caneluri, caracteristic ca factură şi decor pentru bronzul târziu.
Perioade neprecizate.
Bordei 11 (bl. F7, c. a1, 0,55 –0,70; -0,90 m) a fost săpat din stratul negru până în stratul neolitic. În interior era o altă groapă cu diametrul de 0,70 m care cobora până la 0,90 m. Dimensiunile erau de 1,8 x cca. 1,6 m (mergea sub profilul de N). Materialele sunt amestecate de gropi contemporane sau ulterioare.
Groapa 13 (Bl. F7, c. a2, -0,55 – 0,75 m) diametrul era de 1,15 m, umplutura - pământ negru, fundul drept.
Gropile 14 - 15 (bl. F7, c. a3) sunt o gropi duble, iniţial considerate de stâlp. La început se sapă o groapă mai mare, apoi o gropiţă în marginea ei, mai adâncă în care era fixat stâlpul, credem noi. Groapa 14 cobora până la 1 m şi avea diametrul de 0,25 cm, stâlpul putea avea cca. 0,15 cm. Groapa 15 cobora până la 0,70 m fiind posibil să ţină de alt complex decât G14. Dimensiunile mari pun însă sub semnul întrebării funcţionalitatea legată de folosirea lor ca stâlp. Pot avea şi altă funcţionalitate
Groapa 20. Situată în c. a4, bloc F6, a fost semnalată de la adâncimea de 0,55 m. Umplerea sa era cu pământ din stratul post neolitic. Dimensiunile erau de 0,50 x 0,60 m.
Gropile de stâlp. În stratul galben ce compune partea superioară ăi inferioară a depunerilor neolitice târzii s-au delimitat o serie de gropi. Unele dintre ele sunt gropi duble, altele sunt ovale. Toate acestea proveneau de la structuri masive de lemn. Unele dintre ele au adâncimea de 0,45 m, de la nivelul de la care au fost prinse. Dacă mai adăugăm 10 - 15 cm ce e posibil să nu fi sesizat în timpul săpării pentru că un strat de săpare are 15 cm, observăm că toate au adâncimea necesară pentru a susţine structuri de lemn. Cele duble sau ovale marchează groapa de săpare şi groapa de adâncire, locul stâlpului. Intr-un caz au fost descoperite pietrele puse pentru fixarea stâlpului. Din aceasta putem deduce grosimea stâlpului care este de 14 – 16 cm, la o groapă cu diam. de 30 cm. Cele care coboară mai mult de 0,85 m par a aparţine nivelului neolitic
Alte gropi. Mai apar o serie de gropi (G13, G14, G15, G20, G25, G46, G47, (fig. 38). Acestea au diametrul de peste 50 cm (0,7 – 1,2 m) având o formă circulară sau ovală. Unele sunt neolitice iar materialul din ele arată umpleri încete sau rapide (cele în care intră amestec de pământ negru şi galben. Unele au însă straturi succesive, pigment cu chirpici sfărâmat, cioburi, oase, ele putând să fi avut altă funcţionalitate, dar a servit mai apoi pentru resturi menajere.
Secolul IV: În secţiunea 2 au fost descoperite o serie de gropi de formă ovală sau dreptunghiulară. Acestea au câteva trăsături comune: sunt săpate la mică adâncime, au marginile lipite cu lut şi au în compoziţie o mare cantitate de cenuşă şi cărbune. În umplerea lor apar fragmente ceramice lucrate cu roata din pastă cenuşie. Forma lor ovală, dreptunghiulară sau pătrată arată că nu forma este lucrul esenţial, ci faptul de a fi săpate în pământ, lipite cu lut (stratul are 1,5 până la 2 cm). Într-un caz, gropile se suprapun una peste alta de 3 ori, cea ce arată că locul era important, iar nu pământul în care erau săpate. Totuşi în acel caz umplerea era din pământ bătut. Statul de lipitură argiloasă era ars din interior spre margine, arderea pătrunzând şi în straturile în care groapa a fost săpată. Lipsa zgurii de metal, arderea nu prea mare, marea cantitate de cenuşă, cărbune, resturi carbonizate ne determină să le considerăm gropi de provizii. Prezenţa lemnelor carbonizate este importantă deoarece ele arată existenţa unor construcţii de lemn (capace sau alte instalaţii).
Cea mai interesantă situaţie a fost descoperită cu gropile 50a şi b. Prima groapă a fost 50b, săpată în pământul galben. Este abandonată, umplută bătută, lipită şi se sapă o altă groapă ce o suprapune parţial. Apoi după o vreme se ridică a treia groapă. După formă, cele dreptunghiulare par a fi mai vechi iar cele cu marginile rotunjite mai târzii, observaţie ce nu trebuie însă generalizată.
Uneori în fundul gropi cad margini de pereţi, ceea ce arată că groapa era goală, iar marginile s-au desprins şi au picat în groapă.
Mai remarcăm că gropile sunt săpate în strat galben pietros, scurgere din deal ca urmare a eroziunilor petrecute după neoliticul timpuriu şi mijlociu şi continuate în neoliticul târziu. Peste gropi apare un strat de pietriş din coastă, depuneri post secol IV.
Trebuie să remarcăm că asemenea gropi au apărut în săpăturile colegilor de la Zalău şi a celor de la Oradea în zona dintre dig şi şosea, pe marginea din spre est a drumului de pe vale.
Concluzii:
Cercetările de la Suplacu de Barcă, din vara şi toamna anului 2002 au ridicat mai multe probleme decât au putut lămuri. Aceasta pe de o parte, că aveau un caracter de sondaj, principalul obiectiv fiind precizarea locuirilor, densitatea de locuire, caracterul şi funcţionalitatea diferitelor instalaţii.
Concluzii finale vom putea elabora doar după studierea materialului descoperit. Studierea unor mari suprafeţe vor putea aduce elemente deosebite privind arhitectura neolitică din zonele de vest ale ţării.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu