Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Deva | County: Hunedoara | Site: Cetate | Excavation Year: 2003

Excavation Year   2003
Epoch
Bronze Age;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Medieval
Periods
Bronze Age;
Roman Period;
Middle Medieval Period
Site Category
Defence
Site Types
Citadel
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Hunedoara
Locality   Deva
Commune   mun. Deva
Site  Cetate
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Ardeu Adriana
Codrea Ionuţ-Cosmin
Ţuţuianu Costin Daniel
National Arch. Record Site Code 86696.01
Report Cetatea Deva este o zonă cu patrimoniu arheologic cunoscut, inclus pe lista monumentelor istorice, şi se află în intravilanul oraşului Deva, pe malul stâng al Mureşului la 46o lat. N şi 22o long. E însumând o suprafaţă de aproximativ 30 ha. Cetatea se află pe o formaţiune de natură vulcanică ce se desprinde din masivul Poiana Ruscăi, constituind punctul cel mai înalt spre N, având o altitudine de 378 m faţă de nivelul mării şi 184 faţă de oraş.
Din complexul cetăţii se mai păstrează edificiul principal de pe culmea dealului şi cele trei incinte care urmează forma terenului, prevăzute cu porţi întărite cu turnuri şi contraforturi. Primele săpături cunoscute, efectuate în interiorul cetăţii, au fost realizate în anii 1969 – 1970 când s-a degajat parţial de dărâmături interiorul cetăţii şi spaţiul dintre cele două curtine. Apoi au fost executate săpături şi alte campanii de cercetare până în anul 2002.
Prima etapă de săpături a avut loc în perioada 24.03.2003 – 14.04.2003, a vizat cercetarea zonei dintre prima şi a doua incintă în partea estică a cetăţii în bastionul de tragere circular şi în imediata apropiere a acestuia, unde s-a propus amplasarea staţiei de sosire a Monoliner-ului ABS.
A doua etapă desfăşurată între 13.05.2003 – 14.17.2003, a avut ca obiectiv cercetarea zonei dintre incintele a doua şi a treia în partea răsăriteană a cetăţii, unde a fost propusă o nouă amplasare pentru staţia de sosire a Monoliner-ului ABS. În acelaşi timp s-au început cercetările în zona podului în vederea restaurării podului de lemn şi a intrării principale în cetate, şi s-au continuat cercetările începute în prima etapă.
A treia etapă care a avut loc în perioada 15.09.2003 – 22.09.2003 a avut ca obiectiv descărcarea de sarcină a gropilor de stâlpi pentru şinele Monoliner-ului ABS, concentrându-se în special asupra gropii cu numărul cinci.
În perioada 23.09.2003 – 13.10.2003, a avut loc a patra şi ultima etapă de cercetări din acest an şi a vizat continuarea cercetării din zona podului.
Sectorul I – incinta a doua
În prima etapă s-au trasat o secţiune şi o casetă. S1(03) cu dimensiunile 8,20 x 2 m, a fost trasată aproximativ pe direcţia N - S, perpendiculară atât pe zidul cetăţii cât şi pe zidul celei de-a doua incinte. Pe profilul de V s-a păstrat o parte din zidul de incintă. Imediat după stratul vegetal, la –0,13 m a apărut drumul de rond al zidului de incintă, cu o lăţime de 0,99 m la aproximativ aceeaşi adâncime, la 1,60 m de drumul de rond a apărut un zid cu o grosime de 1.55 m, încălecat de zidul de incintă de sec. XVI. Zidul este realizat din piatră legată cu mortar de bună calitate. Cele doua paramente sunt realizate din pietre aşezate regulat, iar miezul este format din fragmente de piatră înnecată în mortar (emplecton). Materialul arheologic descoperit în această secţiune este divers şi constă din fragmente ceramice (fragmente de vase şi de cahle), obiecte de fier (în cea mai mare parte a lor cuie, dar şi un mâner de cuţit ce prezintă la capăt un ornament poligonal din os – databil în a doua jumătate a secolului al XVI-lea) şi material osteologic (bovine şi ovine). Tot aici, în dărâmătura zidului descoperit, au apărut două monede, dintre care una este un denar emis în 1540 de Ferdinand I (1526-1564), cealaltă nefiind determinată din cauza stării de degradare, dar apărută în acelaşi context.
Din materialul ceramic, cea mai mare parte aparţine sec. XVII-XVIII, iar restul se poate încadra între sec. XV-XVI.
C1(03) a fost trasată în bastionul de tragere, urmând traseul acestuia, circular. Celelalte două laturi au dimensiunile de 5,15 m respectiv 3,90 m caseta a fost realizată între cele două secţiuni efectuate în 2002, fiind lăsaţi martori de 1,20 m. Pe latura de N la –0,30 m a apărut un zid de piatră legată cu mortar (dimensiuni L=1,90 m, l=0,70 m). Pe profilul vestic a apărut un alt zid, având forma unui contrafort, care face cot cu cel deja apărut. La aproximativ aceeaşi adâncime a apărut şi drumul de rond ce are o lăţime de 0,90 m. La –0,85 m a apărut mortar, placat cu piatră, pe toată suprafaţa casetei. S-a putut continua săpătura doar într-o singură parte. Aici s-a constat că pe o grosime de aproximativ 0,15 m mortarul este de bună calitate, apoi calitatea acestuia scade datorită creşterii procentului de pietriş din compoziţie. Această umplutură coboară până la stânca nativă. Având în vedere şi zidul care se poate observa la câţiva metri spre N, zid paralel cu cel descoperit în săpătură se poate deduce că aici a existat o platformă de artilerie uşoară (archebuză), ce aparţine secolului al XVIII-lea.
Materialul ceramic descoperit aici constă din fragmente ceramice databile în secolul al XVIII-lea.
Sectorul II – incinta a treia
S 2(03), începută în a doua etapă, are dimensiunile de 10 x 2 m şi a fost trasată pe direcţia NV între incinta a treia şi stânca nativă ce susţine a doua incintă, înaintea bastionului şi după scara în spirală. Aproximativ la mijlocul secţiunii a fost lăsat un martor de 1,20 m. La adâncimea de 0,30–0,40 m pe aproape 90% din suprafaţa secţiunii a apărut stânca nativă. În rest secţiunea s-a adâncit până la –1,60 m. Lângă zidul de incintă o porţiune de aproximativ 0,30 m a rămas nesăpată datorită apariţiei unui cablul electric.
Materialul arheologic descoperit în urma săpăturii constă în fragmente ceramice databile în secolul al XVIII-lea.
Sectorul III – zona gropilor
Din acest sector s-au recuperat la adâncimea de 2,40 m resturile unei locuinţe cu pereţi groşi de chirpic şi urme de pari, antrenată în stratul de dărâmătură rezultat în urma exploziei.
Materialul ceramic (amestecat cu cel medieval) recuperat, indică apartenenţa acestei locuinţe la cultura Coţofeni. Prelucrarea materialului ceramic sugerează existenţa unei locuiri aparţinând unei faze finale a acestei culturi.
Sectorul IV – zona podului
Intrarea principală în cetate se află în partea de V şi este formată din mai multe elemente. Primul este podul de lemn, apoi poarta principală, care avea pod rabatabil, şi o a doua intrare, secundară care făcea legătura cu curtea interioară.
Primul element, podul de lemn, se prezintă astăzi având două părţi: prima fiind formată dintr-o înşiruire de ziduri aproximativ perpendiculare pe zwinger-ul cetăţii, iar a doua, o platformă, flancată pe de-o parte de zwinger, iar la cealaltă parte de un zid (de sec. XVII) care urmează traseul curbat al zwniger-ului.
C 2 (03) a fost trasată la baza bastionului Bethlen, cu scopul de a determina modalitatea de pornire a podului de lemn. Caseta, cu dimensiunile de 5,25 x 4,65 m, prinde în colţul de SV zidul de sec. XVII. Iar în partea de N se opreşte în stâncă. În colţul de NV caseta prinde o parte dintr-o structură de mortar vizibilă la suprafaţă (acesta s-a dovedit a fi o vărarniţă contemporană folosită la restaurările ce au avut loc în anii 1970).
Imediat după stratul vegetal (-0,05 m) a apărut stânca nativă care se adânceşte treptat până la –0,30 m. În colţul de SE, la adâncimea de –0,10 m a apărut un zid, cu grosimea de 0,90 m, care este încălecat de zidul existent de sec. XVII. Acesta se sprijină la rândul lui pe un alt zid care a apărut la –0,70 m, şi care iese de sub acesta cu 0,35 m. pentru a surprinde mai bine zidurile, caseta a fost prelungită în colţul de SE cu 0,50 m spre E şi 0,80 spre S. În acest colţ stânca nativă a apărut la –0,90m. Materialele apărute în această casetă sunt fragmente ceramice ce aparţin secolelor XVII-XVIII.
Cercetările, care au avut loc pe platforma podului, au plecat de la premisa că trebuie decopertată o parte a acestei platforme de la C 2(03) până la şirul de ziduri.
S-a început decopertarea cu o secţiune, S 3(03), ce urmăreşte traiectoria curbă a zidului de sec. XVII, la o distanţă de aproximativ de 3 m de acesta, lăsându-se un martor de 0,90 m de la C 2(03). Secţiunea are dimensiunile de 1 x 20,20 m.
Încă de la primul nivel au existat zone în care a apărut stânca. Astfel, stânca apare până la m. 6, ca apoi să dispară pe o porţiune de 3,40 m, când apare iarăşi doar pentru 7 m. Între aceste două porţiuni de stâncă la adâncimea de 0,30 m a apărut mortar, probabil, vărarniţa folosită pentru construirea podului. De la m. 13 stânca apare doar pe un sfert din lăţimea secţiunii, aceasta apărând pe toată suprafaţa la –1,20 m. De la m. 17,50 stânca apare pe ambele părţi ale secţiunii, adâncindu-se în interior până la –1 m. La m. 18 s-a lăsat un martor de 1 m. Aici pământul este tare, format din aşchii de stâncă amestecate în pământ negru. După martor stânca apare pe toată suprafaţa secţiunii la –0,50 m.
În această secţiune materialul arheologic de orice natură, lipseşte cu desăvârşire.
S 4(03), cu dimensiunile 3,30 x 1,40 m, a fost trasată astfel încât să prindă în spaţiul ei zidul ce închide spre N platforma. Acesta a apărut imediat după stratul vegetal şi are o grosime de 0,65 m. De la nivelul superior al zidului, în restul secţiunii a apărut un nivel de umplutură gros de 0,60 m. Aici au ieşit puţine materiale arheologice, toate ceramice: fragmente de cahle aparţinând secolului al XVII-lea (unele ce păstrează urme de smalţ verde), şi o toartă de vas. Sub acest strat a apărut un strat de pământ negru în care au ieşit mai multe materiale arheologice (metalice şi ceramice) din care o secure de dulgher, probabil tot de sec. XVII.
Stânca a apărut lângă zid la -0,80 m, coborând treptat, în restul secţiunii, până la –1,70 m.
C 3(03) a fost deschisă în zona în care zidul lipseşte pe o zonă de 2 m. Astfel caseta are dimensiunile 2 x 1,10 m (din lăţimea casetei 0,60 reprezintă lăţimea zidului). La –0,20 m la un capăt al zidului a apărut o crepidă de fundare ce iese din zid 0,15 m la 0,30 m a apărut stânca pe toată suprafaţa casetei. Ca şi în S 3(03) nici aici nu a apărut nici un material arheologic.
Abstract other lang.
Abstract   The Deva stronghold has a well known archaeological heritage, found on the Historic Monuments List. From the mediaeval complex, on the top of the hill, the three precincts remained, which follow the ground shape, and have fortified gates with towers and buttresses. The first known archaeological researches were carried out between 1969 and 1970. Afterwards few archaeological excavations took place until 2002. The research was divided into four excavation phases, and four sectors. Three of them targeted the top of the hill, and the fourth one, the eastern slop of the hill. In the first sector (the second precinct) we excavated section – S 1(03) and a square – C 1(03). Into the section S 1(03) we discovered a wall, 1.55 m wide, overlapped by the 16th century precinct. The material is mainly pottery (most of it dating to the 17th - 18th centuries, and the rest to the 15th - 16th centuries). In C 1(03) we discovered a part of a light artillery platform (from the 18th century). In the second sector (the third precinct), section S2 (03) revealed the native rock. From the third sector (the hollow zone) we recovered the remains of a dwelling. The pottery indicates that there was a Coţofeni dwelling. The fourth sector targeted the main entrance into the stronghold – the wooden bridge.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu