Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Galaţi | Site: cartierul Dunărea - Castellum roman | Excavation Year: 2003

Excavation Year   2003
Epoch
Early Roman (1st - 3rd cent.)
Periods
Roman Period
Site Category
Defence
Site Types
Fortifications
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Galaţi
Locality   Galaţi
Commune   mun. Galaţi
Site  cartierul Dunărea - Castellum roman
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Brudiu Mihalache
National Arch. Record Site Code 75105.02
Report În cursul anului 2003 cercetările arheologice din zona de V a cartierului Dunărea, Galaţi – "Micro 20", au urmărit două obiective:
- mai întâi deschiderea unei secţiuni transversale pe latura de V a şanţului fortificaţiei şi a relaţiei acestuia cu incinta.
- al doilea obiectiv a fost reprezentat de investigaţiile cartografice pe platoul Ţiglina, unde după anul 1968 a început construcţia cartierului Dunărea cu mai multe microraioane, respectiv 18, 19, 20, şi 21.
Platoul Ţiglina reprezintă terasa înaltă de la confluenţa Siretului cu Dunărea, fiind formată dintr-un depozit de loess de origine eoliană, gros de 40 m, care a fost depus pe solul aluvionar marin rezultat din transgresiunea din faza paleoeuxină a Mării Negre.
Această structură geologică se întâlneşte şi la Tirighina Bărboşi, iar depunerea paleoeuxină, este formată din argilă impregnată cu cochilii din fauna malacologică specifică complexului faunistic Bărboşi-Babele (R. Ucraina). Marginea sudică a acestei terase se termină prin versant abrupt pe sectorul SV, unde se grupează complexele arheologice de epocă romană din cartierul Dunărea: castellum, depozitele pentru amfore şi vasta necropolă romană.
În ultimele trei decenii această faleză a devenit carieră pentru excavarea lutului folosit la diverse construcţii de locuit şi industriale, fapt care a modificat relieful pe care se aflau până atunci conservate complexe arheologice şi calea de acces din zona albiei majore a Siretului la zona situată pe podul terasei, unde erau tumuli de dimensiuni impozante, de 7 m înălţime. Într-unul s-a aflat chiar un cavou roman distrus prin construirea terasamentului benzilor transportoare pentru minereu de la portul mineralier la combinatul siderurgic.
Unul dintre tumulii care acopereau un cavou roman în această zonă a fost descoperit şi cercetat în 1974. Dar studiul documentelor cartografice mai vechi relevă existenţa reliefului antropic în zonă, care ar fi putut avea construcţii funerare romane târzii, când au fost utilizate construcţii subterane (cavou) acoperite de tumuli.
În ceea ce priveşte cercetările de la castellum roman, am deschis o secţiune de 2 x 30 m pe latura de V, singura care nu fusese cercetată. Nici cu această ocazie nu s-a găsit vreun nivel de locuire în incinta castellum-ului.
Din observaţia anterioară rezultă că interes stratigrafic prezintă numai sectorul din secţiune în care se afla şanţul antic. Traseul şanţului antic este identificabil pe această latură a castellum-ului, chiar la orizontul de călcare actual sub forma unei albieri.
Având în vedere faptul că în sectorul unde se află fortificaţia în discuţie, terenul a aparţinut unor proprietari care l-au folosit, în ultimele două secole pentru vii, livezi şi agricultură, valul antic, cât s-a mai păstrat, a fost nivelat, fapt care rezultă după cum vom vedea din situaţia stratigrafică.
Stratigrafia şanţului de apărare a castellum-ului: la partea superioară adâncimea actuală a chiuvetei la care m-am referit era de 1 m, iar lărgimea de 9 m. După adâncirea secţiunii până la baza şanţului antic s-a constatat următoarea situaţie: şanţul antic a avut două taluzuri, cel de la partea superioară avea înclinaţie de 25°, iar la partea inferioară era de 45°. Baza şanţului era la 2,85 m.
Stratigrafia se prezintă astfel:
- la bază, se află umplutura din perioada antică, având o grosime de 1,5 m. Solul are o culoare galben cenuşie. În această depunere se află trei nivele cu fragmente ceramice provenind de la amforele cu ulei, care se datează în sec. II-III p. Chr.
- peste această depunere se află alta, cu aspect lentiliform, în profil. Solul respectiv este de culoare închisă (cernoziom nelevigat), care s-a format în decursul Evului Mediu, în condiţiile în care apele pluviale se adunau în chiuveta şanţului şi determinau dezvoltarea vegetaţiei. Aceasta a produs pigmentarea de culoare neagră a solului.
- acest sol de culoare cenuşos-gălbuie provine de la nivelarea valului în perioada modernă şi reprezintă un loess remaniat recent.
Materialul arheologic este cantitativ puţin, comparativ cu săpăturile anterioare. Se constată existenţa aceloraşi categorii tipologice cunoscute din cercetările anterioare:
- în nivelul de la bază, fragmentele ceramice provin de la pereţii amforelor, la adâncimea de 2,85 m. Pasta este roz-gălbuie, cu nisip maroniu.
- în nivelul al doilea au fost descoperite fragmente de amfore: de la toarte cu carenă (creastă) bine reliefată, gât tronconic şi gura inelară cu marginea interioară supraînălţată .
- în nivelul al treilea fragmentele de amfore sunt mult fărâmiţate, iar piciorul amforei este scurt, cu aspect tronconic şi un umbo teşit orizontal.
În concluzie, castellum-ul a devenit în secolul al II-lea şi începutul celui de al III-lea, depozit pentru amforele de ulei, având această funcţie economică concomitent cu alte trei depozite. Această activitate economică este posibil să fi fost mai amplă în zona cartierului Dunărea, Galaţi, dacă avem în vedere dispersarea depozitelor, precum şi drumul de acces de la artera hidrografică cea mai apropiată (Siretul, sau Bârladul ?) în timpul antichităţii.
Cercetările interdisciplinare din ultimii ani ajută la reconstituirea vestigiilor romane distruse din 1971 până în prezent, în această zonă.
Din nefericire, acest proces distructiv din zona Galaţi - Bărboşi continuă într-o formă mai mult decât barbară - de-a dreptul absurdă.
Complexele romane din sudul Moldovei – Valul Traian - Tuluceşti, zonele Bărboşi şi cartierul Dunărea Galaţi, deşi apărate de legislaţia României şi a Uniunii Europene, au devenit loc pentru depozitarea gunoiului de grajd, groapă ecologică a Galaţilor sau cariere de pământ, cum este cazul cu cea mai mare necropolă romană din această zonă, din care în decembrie 2003 au fost distruse cca. 2 ha.
Abstract other lang. Les recherches archéologiques au castellum romain du quartier Dunărea de Galaţi ont été réalisées par la section I / 2003 ouverte du côté nordique de la fosse de la fortification antique.
Ce castellum a été daté par les matériaux céramiques provenant des amphores romaines; il constitue la plus ancienne fortification de terre de la Basse Moldavie construite dans la période 102-105 a.Ch. Ultérieurement, du II-eme au III-eme siecle on l’a utilisée comme dépôt pour les amphores contenant de l’huile.
On a découvert, dans la stratigraphie de la fosse de la fortification, 3 niveaux archéologiques ou il y a seulement des fragments provenant des amphores détériorées du dépôt.
Dans la zone du quartier Dunărea de Galaţi on a étudié aussi 3 dépôts pour les amphores romaines que desservait le flux commercial avec les Dacis libres (les Carpes) de la zone centrale de la Moldavie.
Abstract   During 2003 the archaeological excavations in the west area of the Dunărea district, Galaţi had two purposes: opening a cross section on the west side of the trench of the fortification and its relation with the precincts. The second purpose was the mapping investigations on Tiglina plateau, where after 1968 they began the construction of the Dunărea district with several subdivisions. The castellum became during the 2nd century and the beginning of the 3rd century a storehouse for the oil amphorae, sharing this economic function with other three storehouses. This economic activity could have been more intense in the area of the Dunărea district, Galaţi, if we take into account the spreading of the storehouses, as well as the access road from the closest water route (the Siret or Bârlad rivers?) during antiquity.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu