Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Hârşova | County: Constanţa | Site: Tell, Edificiu, Cetate | Excavation Year: 1995

Excavation Year   1995
Epoch
Neolithic;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Medieval;
Late Medieval
Periods
Site Category
Domestic
Site Types
Tell
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Constanţa
Locality   Hârşova
Commune   or. Hârşova
Site  Tell, Edificiu, Cetate
Site Sector
Site name   Carsium
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Bem Cătălin Universitatea "Ovidius", Constanţa
Chiriac Costel Institutul de Arheologie Iași
Constantin Nicolae Universitatea "Ovidius", Constanţa
Damian Oana Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Damian Paul Muzeul Naţional de Istorie a României
Diot Marie Françoise Centre National de Préhistoire, Périgueux, France
Flaut Daniel Universitatea "Ovidius", Constanţa
Haită Constantin Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare
Hașotti Puiu Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa
Mihai Daniela Muzeul Naţional de Istorie a României
Moise Dragoş Muzeul Naţional de Istorie a României
Nicolae Constantin Universitatea "Ovidius", Constanţa
Panait Panait I. Universitatea "Ovidius", Constanţa
Popovici Dragomir Nicolae Muzeul Naţional de Istorie a României
Rădulescu Adrian Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa
Randoin Bernard Ministerul Culturii Franta
Rialland Yannick Ministerul Culturii Franta
Talmaţchi Gabriel Universitatea "Ovidius", Constanţa
Ștefănescu Aristide Muzeul Național Cotroceni
Tomescu Mihai Muzeul Naţional de Istorie a României
Vlad Florin Universitatea "Ovidius", Constanţa
Voinea Vlad Universitatea "Ovidius", Constanţa
National Arch. Record Site Code 60810.02 60810.01 60810.04
Report S-a continuat săparea şanţurilor de fundaţie depistate în anul precedent şi cercetarea locuinţei nr. 29. De asemenea, în sectoarele 10 şi 14 au fost cercetate două mici suprafeţe ce încadrau săpătura D. Galbenu; s-a început cu nivelul aparţinând locuirii cernavodene. A fost surprinsă şi cercetată - parţial - o platformă de locuinţă, cu structură de lemn (C.333). S-au descoperit, pe lângă ceramică, unelte de os, corn, piatră şi silex, cele mai multe fragmentare. S-au continuat cercetările pluridisciplinare, complexe.



Studiul sedimentelor preliminar. M.A. Courty, URA 723 - CNRS, Franţa


Pe baza probelor de sedimente arheologice prelevate s-a continuat studiul micromorfologic asupra faciesurilor sedimentare din cadrul sitului şi interpretarea lor în contextul arheologic.


O importanţă deosebită s-a acordat studiului nivelelor ocupaţionale din interiorul locuinţelor, în scopul descifrării modului şi ritmului de amenajare şi a activităţilor umane asociate utilizării spaţiilor de locuire.



Studiul preliminar al materialului litic descoperit în nivelele eneolitice.


În cadrul acestui studiu sunt prezentate datele preliminare asupra principalelor categorii petrografice identificate în cadrul materialului litic descoperit, precum şi asupra zonelor de ocurenţă ale acestora şi eventualelor conexiuni faţă de sit. Datele obţinute sunt discutate cu referinţă la rezultatele studiilor petrografice din anii 1993 - 1994.



Sondaje palinologice şi sedimentologice.


Întrucât sărăcia în polen a nivelelor arheologice de la Hârşova - Tell nu permite reconstituirea paleomediului, s-a hotărât efectuarea de sondaje în sedimente naturale halocene susceptibile să fi conservat polenul. Studierea din punct de vedere palinologic a patru eşantioane prelevate dintr-un sondaj efectuat în punctul Lacului lui Ene, în noiembrie 1994, a arătat că sedimentele de facies limno-telmatic prezintă un potenţial sporo-polinic încurajator. În iulie 1995 s-a continuat încercarea de reconstituire a paleomediului din regiune, prin efectuarea a încă 2 sondaje.


În paralel, s-a testat conţinutul în fitolite al unora dintre tipurile de depuneri arheologice ale sitului. Întrucât rezultatul testului a fost pozitiv, s-a trecut la prelevarea de eşantioane în vederea studierii conţinutului de fitolite.



Studiul osteologic al resturilor de mamifere descoperite în nivelurile eneolitice (Gumelniţa A2).


S-a continuat studiul resturilor osteologice de mamifere provenind din complexele cercetate, pe baza acestuia stabilindu-se repartiţia şi frecvenţa pe specii, precum şi unele detalii privind economia alimentară a comunităţii gumelniţene.



Studiul paleoihtiologic preliminar. Valentin Radu, Departamentul de Cercetări Pluridisciplinare, M.N.I.R.



Bogatul material ihtiologic prelevat cu precădere din zonele de deşeuri menajere a constituit un valoros material de studiu paleoihtiologic, evidenţiind valul important al pescuitului în cadrul econimiei alimentare a comunităţii gumelniţene de la Hârşova.



B. "Edificiu".


S-a continuat cercetarea edificiului din epoca romano-bizantină, urmărindu-se stabilirea limitelor sale de nord-est şi vest, scop în care au fost trasate S I c şi S V. Cu această ocazie, a fost surprinsă întreaga limită estică a edificiului şi prin observaţiile făcute în S I c s-au putut determina 3 faze constructive. Limita de vest a edificiului a fost surprinsă pe o distanţă mică, fiind distrusă de intervenţii moderne. În S V a apărut o amenajare de formă circulară, cu diametrul de 3,15 m şi adâncimea de 1,50 m, din centrul căreia porneşte un puţ, cu diametrul de 1,00 m, în care s-a coborât până la 2,20 m.


Amenajarea este realizată din cărămizi şi pietre de râu şi de carieră, legate cu pământ. În jurul acestui zid, pământul apare înroşit, pe o porţiune de 0,15 - 0,20 m. În partea de sud a amenajării se găseşte o intrare, cu lăţimea de 1,10 m, peste care era aşezată o lespede din piatră, de formă paralelipipedică, cu dimensiunile de 0,58 x 0,58 x 0,25 m; în zona intrării s-a descoperit multă arsură. Stabilirea rolului acestei amenajări, obiectiv al unei campanii viitoare, este determinată pentru lămurirea destinaţiei întregului edificiu. Totodată, s-a continuat cercetarea canalului descoperit în campaniile anterioare în S III, canal care cotea spre vest, dincolo de limita sudică a edificiului, traseul său, cu orientarea E-V, fiind surprins pe o lungime de 8,60 m. În această campanie s-au făcut observaţii asupra a două ziduri anterioare edificiului, unul orientat aproximativ E-V, celălalt S-N, din care se păstrează, din păcate, doar prima asiză din fundaţie, cu o lăţime de 2,50 m, construite din piatră de râu şi de carieră, legate cu mortar. De obicei, parametrele sunt construite din pietre de dimensiuni mari, unele chiar foarte mari, iar emplectonul este format din pietre de dimensiuni mici şi foarte mici, legate cu mortar. Un reper important pentru datarea acestor ziduri îl reprezintă o groapă de formă ovală neregulată, surprinsă în S IV, c.3, ce conţine materiale ceramice romane timpurii în asociere cu fragmente ceramice de factură getică lucrate cu mâna, care se datează cel mai târziu la începutul sec. II. Această groapă a fost secţionată de unul dintre zidurile amintite.


Aceste observaţii, la care se adaugă faptul cu edificiul a fost ridicat deasupra acestor ziduri, ne determină să considerăm că ele nu puteau fi construite decât în intervalul sec. II - III. Stabilirea traseului şi destinaţiei celor două ziduri va constitui obiectivul unei campanii viitoare. Materialul arheologic descoperit este în general sărac, reprezentat de fragmente ceramice şi provenind de la vase din sticlă, precum şi de monede, printre care şi un mic tezaur compus din 14 piese. În ceea ce priveşte nivelele post romane, surprinse anterior, precizăm că în această campanie au fost descoperite câteva gropi menajere, aparţinând epocii medievale târzii, gropi în umplutura cărora s-au găsit un inel din bronz, mărgele şi fragmente ceramice.



C. "Cetate".


Lucrările s-au efectuat în trei sectoare (secţiunea S I; secţiunea S II şi amenajare taluz est) cercetându-se vestigii din epocile romană şi medievală.



I. Cetatea romană


Campania a avut ca scop continuarea observaţiilor stratigrafice şi planimetrice începute în 1993 şi 1994.


În secţiunea S I (nord - sud) am procedat la desfacerea treptată a nivelurilor romane din sec. III - IV, în special în jumătatea sudică a şanţului. Am constatat, ca şi în 1994, că, sub aceste niveluri romane care, în parte, sunt nederanjate de cele medievale timpurii (sec. X - XI) se află un strat superficial de nivelare aşezat direct peste depresiunile şi asperităţile stâncii calcaroase pe care a fost ridicată cetatea Carsium. În acest strat de umplutură, de sub nivelul de secol III p. Chr., am constatat prezenţa unui abundent material arheologic fragmentar datând din secolele I - II, cum ar fi: terra sigillata, boluri de sticlă cu coaste (Isings, 3), monede romane de bronz de la împăraţi din secolul I şi circa 20 de fragmente de ţigle romane purtând ştampilele a trei unităţi militare (LEGIO I ITALICA, ALA GALLORUM FLAVIANA şi CLASSIS FLAVIA MOESICA). Prin desfiinţarea nivelurilor din secolele III - IV p. Chr. am recuperat un material ceramic variat, ca şi un mare număr de piese mărunte de vestimentaţie şi harnaşament. Amintim descoperirea, cu acelaşi prilej, a unui mic depozit monetar de bronz, care, se pare că datează din a doua jumătate a secolului III p. Chr. În jumătatea nordică a lui S I am continuat degajarea unor ziduri aparţinând unui edificiu de mari dimensiuni, cu absidă, pe care îl bănuim a fi fundaţia unei basilici creştine. Conform observaţiilor stratigrafice şanţurile de fundaţie ale acestui monument penetrează nivelurile din secolele III - IV şi se opresc direct pe stânca "vie", cu primele asize de cărămidă şi mortar (vezi planul alăturat). Din pavimentul distrus în cea mai mare parte al clădirii, am recuperat câteva fragmente de cărămizi cu stratigrafii reprezentând hexagoane şi alte semne. Se impune degajarea imediată a acestui monument interesant în viitoarele campanii. În secţiunea S II, continuând adâncirea sub locuinţele de suprafaţă din secolele X - XI şi ele mult afectate de construcţiile epocii medievale sau ale celei moderne, am surprins unele porţiuni cu resturi de locuire din epoca romană dar total rupte de un context stratigrafic unitar. Acest lucru ne-a condus la constatarea că suprafaţa actuală a ceea ce numim Cetate (ansamblul de ziduri dispus pe trei perimetre) a fost foarte bulversată de intervenţii constructive sau demantelări succesive care, cu greu mai permit surprinderea unei situaţii stratigrafice clare. Un câştig al campaniei din 1995 considerăm că este oferit de apariţia materialului de epocă romană timpurie (sec. I - II) care, deşi nu a fost descoperit "in situ", este foarte grăitor pentru începuturile fortificaţiei de la Carsium, ca şi pentru limesul dobrogean în ansamblu.



II. Fortificaţia Medievală.


În secţiunea S II au continuat investigaţiile pentru cunoaşterea stratigrafiei arheologice a monumentului (S II, perpendicular pe S I, 87,5 x 2,50 m). Şi de această dată, a reieşit insuficienta abordare a investigaţiilor mai vechi dar şi efectele dezastruoase ale unor escavaţii de mari proporţii. Cert este faptul că, din fazele de început şi până târziu în sec. XVIII, zona centrală a cetăţii a cunoscut o permanentă aglomerare de construcţii, de regulă făcute din bolovani de piatră. S-au descoperit şi resturi de locuinţe săpate în pământ, cuptoare, vetre, gropi de provizii, ş.a. Vestigiile medievale se află antrenate într-un strat cenuşiu-deschis, care acoperă un pământ galben purtat într-un strat pe o mare suprafaţă, provenit de la şanţul de fundaţie al unei mari construcţii. Sub acest strat se găseşte un nivel romano-bizantin.


Săpătura campaniei 1995 în S II s-a oprit la cota de -0,50 m urmând să fie preluată de cercetătorii fazelor de început ale cetăţii Carsium.


Amenajarea taluz-est este efectul săpării accesului la casa lui P. Munteanu, plasată la poalele mameleonului pe care se găseşte cetatea. Arheologic s-a regularizat profilul adâncimii gospodăreşti, care depăşeşte lungimea de 100 m, obţinându-se o situaţie clară privind formarea acestei membrane la cca. 50 m de curtina răsăriteană a fortăreţei. S-a atins cota stâncii de susţinere reieşind că toată depunerea groasă de 2,5 m este efectul evacuărilor din cetate.


În perioada romano-bizantină şi feudală-timpurie porţiunea aceasta era ocupată, probabil vremelnic, de locuinţe, unele dotate cu pietrar, gropi de cereale, cuptoare, ş.a.


Campania 1995 a permis cercetarea unui grup de trei cuptoare, dintre care unul de pâine şi două pentru ars ceramică, toate aglomerate pe 5 m². Cel mai timpuriu a fost cuptorul de pâine C3 amenajat direct pe stâncă. El avea diametrul de 0,60 m, cu bolta păstrată la cota de 0,28 m faţă de vatră. Pereţii erau slab arşi în timp ce pe vatră se mai găseau cărbuni şi cenuşă. Materialul ceramic surprins indică faza romano-bizantină. Nu s-a putut preciza dacă este o instalaţie în interiorul unei locuinţe sau un cuptor de sine stătător.


Cuptoarele 1 şi 2 (C1 şi C2) sunt în mod cert cuptoare de olar. Mai vechi este C2 a cărui cameră de foc se afundă tot la nivelul stâncii în timp ce camera de ardere a fost amenajată într-un pământ cenuşiu, rulat. Camera de coacere măsoară diametrul de 0,95 m, fiind circulară. Legătura între cele două camere se făcea prin patru tuburi verticale, bine arse, de formă tronconică, partea superioară fiind mai deschisă. Aceste cotloane au adâncimi de 0,23 - 0,52 m, în funcţie de porţiunea de contact cu bolta camerei de foc. Reglarea aerului cald se obţinea prin astuparea celor patru guri cu cioburi mari de vase borcan, cărămizi sau pietre. C2 a fost mai puţin folosit, cedând probabil pereţii camerei de sus amenajaţi în pământul afânat. C1 a fost construit la cca. 0,50 m nord de C2 dar la cotă superioară faţă de stâncă. Aici camera de foc nu se mai susţine pe stâncă ci pe un pământ cenuşiu dens în care s-a săpat întreaga parte inferioară a instalaţiei. Era o cameră cu boltă mult aplatizată din care porneau de asemenea, cotloanele de legătură cu camera de ardere. La C1 nu s-a mai păstrat decât unul din aceste veritabile tuburi în pereţii pietrificaţi, dar în mod sigur au fost în total patru. Camera de punere a recipientelor are o formă de clopot cu partea inferioară mai largă, pereţii strângându-se către extrema de sus.


Interesant este faptul că pereţii camerei respective au fost placaţi cu bucăţi mici de tegule puse pe orizontală şi lipite cu pământ. Se păstrau urmele degetelor care au întins lipitura de jos în sus. În cuptor se aflau câteva cărămizi, fragmente ceramice, bucăţi de tegule. Pereţii cuptorului au fost puternic arşi, lutul ce separa cele două camere fiind de asemenea înroşit. Gura cuptorului era spre panta mameleonului. Cele două cuptoare (C1 şi C2) aparţin aceleiaşi etape de locuire, plasându-se în funcţie de ceramica păstrată in situ în sec. XI - XII.

Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu