Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Jupa | Commune: mun. Caransebeş | County: Caraş-Severin | Site: Zidină | Excavation Year: 2003

Excavation Year   2003
Epoch
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.)
Periods
Roman Period
Site Category
Defence;
Domestic
Site Types
Urban settlement;
Camp
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Caraş-Severin
Locality   Jupa
Commune   mun. Caransebeş
Site  Zidină
Site Sector
Site name   Tibiscum
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Agotici Ştefan
Benea Doina
Micle Dorel
Popescu Mihaela
Regep Vlascici Simona
Socol Gabriel
Timoc Călin
National Arch. Record Site Code 51038.01
Report Castru:
În vara anului 2003 s-a încercat identificarea limitei de SV a castrului mare de piatră de la Tibiscum printr-o secţiune ce vine să completeze şi să clarifice săpăturile arheologice întreprinse de prof. M. Moga în anii '70.
Secţiunea S 3/2003, cu lungimea de 12 m şi lăţimea de 2 m, s-a săpat pe axa NS la capătul de S (colţul de SV) al castrului mare de piatră într-o zonă în care s-a presupus că râul Timiş a distrus, undeva în antichitate sau evul mediu, latura de S a castrului.
S-a pornit de la o săpătură mai veche a prof. M. Moga, chiar în marginea de S a rezervaţiei arheologice, pe axa zidului de V a castrului, care încă este vizibil, pe panta naturală lăsată de fostul curs de apă, într-o zonă în care braţul râului face o cotitură dinspre SV spre NE distrugând zidul de apărare al castrului.
În S 3 s-a descoperit la adâncimea de 1,5 m o platformă de pietre de râu, amenajată artificial în antichitate, lată de 1,5 m şi groasă de 0,30 m (formată din 4 rânduri de pietre în cant şi un rând de pietre în pavaj) ce se extindea exact pe axa zidului antic al castrului, continuând-ul spre exterior (latura de sud) spre malul râului antic.
Pentru dezvelirea completă a platformei s-a procedat la deschiderea casetei C 1 (6 x 2 m) spre V de S 3, surprinzându-se întreaga amenajare a colţului acestei platforme ce "curgea" în unghi de 45° spre S şi SV pe panta braţului râului Timiş.
Platforma de pietre a fost construită pe o amenajare artificială a malului râului Timiş prin tasare de balastru în lutul crud, peste care s-a amenajat apoi platforma din pietre de râu.
În partea superioară a platformei există o amenajare "în treaptă" din pietre de granit semifasonate ce marca unghiul de începere al pantei amenajate cu piatră de râu. Panta se termină la o distanţă de 5,50 m cu o nouă amenajare "în treaptă" din pietre de granit semifasonate, dispuse liniar şi paralel cu celelalte, la adâncimea de 2 m. Presupunem că această nouă delimitare marca nivelul apei într-o amenajare antică de tipul unui chei îndiguit (modest dar practic) utilizat pentru ancorarea bărcilor la mal.
Amenajarea cu pietre a malului râului continuă şi la adâncimea de 2,20 m, dar din cauză că în această zonă S 3 intră în teritoriul arabil al sătenilor din Jupa, nu s-a putut continua săpătura pentru surprinderea întregii lăţimi a îndiguirii.
Platforma cu pietre amenajată în zona superioară a malului îndiguit marca, se pare, cotul râului care aici face un unghi de 90° spre SE, malul de est fiind doar cu balastru bătut în lutul crud, fără amenajări din piatră de râu, fie datorită faptului că această latură nu este expusă direct direcţiei din care curgea râul, fie a fost spălată de apele râului la un moment ulterior când, probabil, râul a spart digul şi zidurile castrului.
Creşterea nivelului râului a dus, probabil, la amenajarea, pe această platformă a unui zid din piatră şi mortar, în mare parte distrus de localnici pentru exploatarea pietrei şi care, printr-o serie de blocuri de calcar, marca una din laturi (interioară) de E a platformei. Platforma şi zidul de deasupra ei continuă pe axa N - S, fiind de fapt o continuare a zidului de incintă al castrului, ce închidea latura de E dintre castru şi malul râului [Dorel Micle].
Săpăturile din castrul mare de la Tibiscum în anul 2003 s-au concentrat în mai multe sectoare importante: principia – zona sacră (basilica); edificiul IV – extremităţile clădirii (intrarea cu portic şi capătul opus).
În principia s-a executat o casetă în ultima parte rămasă necercetată din basilica impozantului edificiu. C A/2003 (7,5 x 4,15 m) a fost trasată la 0,30 m de C A/2002 şi 0,40/0,65/1,2 m de zidurile ce delimitează interiorul acestei "zone sacre", cercetată prima dată de M. Moga la sfârşitul anilor ’60. Scopul cercetării noastre era de a verifica stratigrafia şi identificarea unor urme de locuire romană anterioare existenţei clădirii comandamentului.
Stratigrafia destul de simplă - fără cei 0,80 m decopertaţi de excavaţiile lui M. Moga – începe de pe podeaua de mortar, groasă (5 cm), dar în mare parte distrusă, sub care am putut identifica o altă podea de mortar din var ceva mai bine păstrată. Această structură de podele au fost susţinute de un strat de nisip cu pietriş şi un pat de bolovani gros de 0,50 m. După înlăturarea destul de dificilă a acestui strat de pietre de carieră a fost identificat un nivel de arsură, subţire, pe alocuri abia sesizabil şi un strat de lut de amenajare. Din acest strat am descoperit în centrul suprafeţei o groapă menajeră cu diametrul de 1,2 m, din care am recoltat o cantitate destul de mare de ceramică, cele mai întâlnite fiind ulciorul şi amfora.
În rest, cantitatea de materiale arheologice a fost destul de redusă. S-au mai descoperit un mâner din corn de cerb de la un arc, probabil reflex, un fragment de inel de sticlă de culoare gălbuie, mici aplici de bronz de tipul "Pilzbeschlag", probabil de la încălţăminte romană.
O altă casetă (C B) la edificiul IV rămasă deschisă de anul trecut C A/2002, a fost lărgită şi excavaţiile au coborât până la solul viu. C B/2003 (3,10 x 7 m), aflată la o distanţă de 2 m faţă de zidul dublu al incintei castrului mare, a oferit un sărac dar interesant material arheologic.
Fiind poziţionată în preajma valului castrului, nu ne aşteptam să găsim piese arheologice prea multe. Pe grundul suprafeţei (-1,90 m) am surprins resturile de fundaţii din piatră ale unei construcţii de tip baracă anterioare ridicării castrului mare. Din îndreptarea profilului în această casetă au mai apărut o aplică traforată de bronz, ceramică uzuală roşie şi cenuşie şi un dupondius de la Traian.
Stratigrafia este deranjată în multe locuri de intervenţii moderne şi depuneri de pământ rezultate din excavaţii anterioare din preajma zidului de incintă. Totuşi trebuie să menţionăm existenţa unui strat de incendiere apărut imediat peste nivelul prim de călcare din această zonă, atunci când aici exista o baracă din lemn, cu pereţii ridicaţi pe un rând de pietre de râu.
Tot la cealaltă extremitate am efectuat o secţiune de control şi apoi o casetă pentru a putea măsura lungimea reală a acestei construcţii care a fost ridicată paralel şi în imediata apropiere a zidului estic de apărare a castrului.
În S 2/2003 (13 x 1 m) am surprins relaţia dintre exteriorul şi interiorul edificiului IV, care nu depăşeşte în lăţime 4,5 – 4,6 m. Pe lângă zidul ce mărgineşte clădirea am descoperit un sistem de hipocaust ridicat pe piloni de cărămidă şi ziduri mici din piatră de rău legate cu mortar nu mai late de 0,20 – 0,25 m. Tot în acest capăt de clădire am identificat o intrare cu portic lată de 2,75 m. Sub stratul de cultură din interiorul edificiul IV am identificat via sagularis, groasă de 0,10 m, a castrului mic (II) la aprox. 4 m distanţă de zidul de incintă al fortificaţiei.
Cele mai interesante materiale arheologice descoperite aici sunt un opaiţ mic de bronz şi un denar de argint de la Septimius Severus găsit chiar pe o bază de calcar, în gaura de fixare a unei coloane din portic.
Concluziile preliminare, ce pot fi trase cu privire la funcţionalitatea edificiului IV din castrul tibiscens se rezumă deocamdată la a părerea că intrarea cu portic şi sistemul complex de încălzire nu susţin ideea unei bărăci aşa cum am afirmat în urmă cu un an [Călin Timoc].

Thermae
La 71,45 m E de clădirea Muzeului Rezervaţiei Arheologice Tibiscum şi la 15 m de colţul de SV al edificiului respectiv a fost trasată o secţiune de 18 x 1,50 m în vederea delimitării spre E a edificiului XII din vicus-ul militar. Cu această ocazie au fost identificate urmele unui clădiri care a fost înzestrată cu bazine de apă şi sistem de încălzire (hypocaust). S-au constatat mai multe etape de locuire după cum urmează:
-0 -0,30 m humus actual;
-0,30 -1,10 m un strat dens de dărâmătură cu ţigle, olane, fragmente ceramice databile în secolele III-IV;
-1,10 -1,50 m un nivel de locuire galbenă-castanie în care apar bolovani mari de calcar, mortar, caramizi şi ţigle cu stampila NPT (în ligatura), CIS şi CIV aparţinând trupelor din castru: numerus Palmyrenorum Tibiscensium, cohors I Sagittariorum, Cohors I Vindelicorum.
În partea centrală a secţiunii s-a conturat o construcţie care a impus trasarea unei casete de 8 x 4 m. În spaţiul dezvelit s-a conturat o absidă, care într-o faza ulterioară a fost obturată prin introducerea unui praefurnium. Spaţiul interior al absidei dispunea de o podea cu suspensura, stratul gros de cocciopesto cu mai multe refaceri se păstra în partea de nord-vest a absidei. Canalul praefurniului a fost construit din cărămidă legată cu mortar. Edificiul care se conturează este cu totul nou şi nu aparţine clădirii XII. La V de absidă se conturează un spaţiu care a avut de asemenea o podea susţinută pe pile din cărămidă.
În exteriorul absidei, în partea de nord-vest a fost dezvelită o amenajare târzie aparţinând unui cuptor de topit minereu de fier (?) cu urme de zgură, metal topit (diametru: 1,00 m). Această amenajare târzie a avut loc după dezafectarea construcţiei. Adâncimea la care apare podeaua de cocciopesto este 1,40 m, iar suspensura este păstrată până la 0,60-0,75 m.
Materialul arheologic rezultat este extrem de modest ca factură constând mai ales din ceramică, nu oferă prea multe elemente de încadrare cronologică, doar cadrul larg al secolelor II-IV.
Edificiul în discuţie face parte dintr-un complex de băi militare, care se pare ca au aparţinut trupelor Numerus Palmyrenorum şi cohors I Sagittariorum. Timpul scurt afectat cercetării în campania din acest an nu oferit mai multe elemente cu caracter istoric [Doina Benea].
Cercetările arheologice efectuate la Tibiscum în castru şi vicus au adus precizări importante privitoare la istoria complexelor studiate.
În castru a continuat cercetarea edificiului din zona de E a castrului, s-au adus noi precizări stratigrafice şi de organizare internă a clădirii.
La SV de castru a fost identificat un sistem de amenajare în panta a unui chei, probabil pentru apărarea zonei în discuţie de apele râului Timiş.
La 71,45 m de clădirea Rezervaţiei arheologice un sondaj a permis identificarea unui complex de thermae,care pe baza ştampilelor tegulare descoperite poate fi atribuit lui cohors I Sagittariorum şi numerus Palmyrenorum Tibiscensium. Se constată şi o amenajare cu caracter meşteşugăresc de secol IV.
Abstract other lang.
Abstract   The archaeological investigations in the camp and vicus of Tibiscum offered some important information about the history of this complex. In the camp the investigations upon the building on the east side continued. South-west from the camp we identified a platform, probably from a quay along the Timiş River. At 71.45 m from the building of the Archaeological Reservation a thermae complex belonging to cohors I Sagittariorum and numerus Palmyrenorum Tibiscensium were identified.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu