Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Drajna de Sus | County: Prahova | Site: Castru | Excavation Year: 1995

Excavation Year   1995
Period   Early Roman (1st - 3rd cent.); Prehistory; ; 
Site Category   Defence; 
Map it   Find it on the Romanian map
County / District Prahova
Locality   Drajna de Sus
Commune   Drajna
Site Castru
Site Sector
Site name   
Excavation Team   Mihail Zahariade, Ion T. Dvorski, Institutul de Studii Operativ-Strategice şi Istorie Militară; Marinela Peneş, Muzeul Judeţean Prahova; Romeo Avram, Muzeul Militar Naţiona
Sector Excavation Team   
National Arch. Record Site Code 132903.01
Report


Au fost executate 5 secţiuni (S 9-13) şi 5 casete (C 11-15). În C 11-13 (3 x 3 m) practicate pe latura de sud a castrului în scopul precizării ei şi a identificării porţii, au fost descoperite fundaţiile, păstrate la nivelul primelor 2 - 3 asize din piatră de râu şi calcar, legate cu pământ, ale celor două ziduri de incintă, ceea ce confirmă existenţa dublei incinte a castrului de la Drajna de Sus. În S 9 (12 x 1,5 m) executată pe latura de sud, la 1-1,50 m de colţul de sud-est al castrului au fost de asemenea, precizate fundaţiile celor două ziduri de incintă, late de 1-1,50 m, construite din piatră de râu legate cu pământ şi păstrate în condiţii asemănătoare celor din C 11-13. S 10 executată pe latura de est, la 10 m nord de S 8 (1994) şi de colţul de sud-est al castrului a scos la iveală fundaţiile celor două ziduri de incintă, construite şi păstrate în condiţii aproximativ asemătoare celor de pe latura sudică. S-a observat în această secţiune, o îngroşare evidentă, a zidului interior, situaţie ce urmează a fi verificată în viitor.


Colectivul de cercetători a executat lucrări de consolidare a colţului de sud-est al castrului.


Au fost reluate, în aceeaşi campanie, săpăturile la marele edificiu a cărei primă investigare a început în 1993. În acest scop, au fost executate C 14 şi C 15 (5 x 4 m), la 1,70 m nord de S 4 (1993); S 11 (16 x 2 m) la 1 m sud de S 5 (1993) şi paralelă cu aceasta; S 12 (11 x 2 m), perpendiculară pe S 11 şi S 13 (12 x 2 m), la 5 m sud de S 11 şi paralelă cu aceasta. În S 11-13 au fost precizate: incinta de vest a edificiului, două noi camere (camere 5 şi 6) şi un vestibul (?) compartimentat în două încăperi inegale ca suprafaţă.


Incinta de vest a edificiului, groasă de 1,5 m, este construită din piatră de talie, din calcar alb de carieră, legată cu mortar.


Zidul este tencuit la exterior cu mortar alb-cenuşiu dur. La interior, zidul este placat cu ţigle (tegulæ sine marginibus) de mari dimensiuni.


Camera 5 cu dimensiuni de 6,80 x 4 m dispunea de instalaţie de hypocaustum. Au fost descoperite in situ, mai multe pilæ, o parte din ele (cele de lângă incinta vestică) fiind lipite, câte 2 sau câte 3. O gură de pătrundere a aerului cald dinspre cuptorul secundar (1993) este delimitată de 2 piloni construiţi prin alipirea mai multor pilæ. Pavimentul inferior al camerei este construit din cărămizi mari, de 0,64 x 0,64 x 0,07 m, foarte fărâmiţate acum. Între cei doi piloni a fost descoperită o mare cantitate de cenuşă precum şi fragmente de lemn carbonizat, provenite de la tirajul aerului cald din cuptor. Se mai păstrează in situ, fragmente din cărămizile care alcătuiau substructura pavimentului superior al hypocaustului, resturi din podeaua construită în opus signinum precum şi 4 tuburi paralelipipedici (cu secţiune pătrată) destinaţi circulaţiei aerului cald prin pereţii încăperii, adosaţi zidului de est al camerei.


Camera 6, de 7,50-4,75 m, dispune, de asemenea, de instalaţie de hypocaustum. S-au păstrat, fragmentar, ţigle fără margini ce căptuşeau, sub podea, zidurile camerei şi, de asemenea, un număr de pilæ. Pavimentul superior, mult mai bine păstrat decât în camera 5, este construit din cărămizi mari peste care a fosr aşternut un strat gros de 0,15-0,20 cm de mortar alb şi cărămidă sfărâmată (opus signinum). Pe o porţiune a zidului de nord al camerei, la colţul de nord-est, precum şi de-a lungul aproape întregii laturi de est a camerei, s-au păstrat, in situ, foarte puţin deranjate, bazele tuburilor de "calorifer" lipite de pereţi peste nivelul podelei. Ca particularităţi de construcţie a camerei 6, se pot evidenţia colţurile îngroşate, probabil pentru susţinerea optimă a acoperişului, precum şi faptul că, zidul de est al camerei este un zid construit din două paramente cu spaţiu gol între ele, în scopul izolării adiabatice. La mijlocul laturii de nord a camerei a fost identificată o deschidere care făcea legătura cu camera 1 (1993). Vestibulul compartimentat, construit în acelaşi timp cu restul edificiului, lipit de latura sudică a camerelor 5 şi 6 nu a putut fi cercetată amănunţit în această campanie. În C 14 a fost identificată limita de nord a bazinului pentru apă cercetat în anul 1993, limită ce constă într-un zid cu spaţiu pentru izolare. Acest perete este mărginit la nord de o altă cameră (camera 7), a cărei intrare a fost surprinsă de incinta de vest a edificiului, pusă în evidenţă şi în C 14. În C 15 a fost identificată limita de nord a camerei 2, pavată cu opus spicatum.


Colţul de nord-est al camerei prezintă un stâlp de rezistenţă asemănător celor din camerele 5 şi 6.


Materialul arheologic recoltat constă, în marea majoritate, din material tegular ştampilat, foarte puţine fragmente ceramice, 3 bile de praştie, un piron de fier.

Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO
 

Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2013.