S-a continuat secţiunea magistrală cu S IX (10 x 2 x 1,80 m) în zona nordică a sitului cu scopul de a secţiona şi şanţul şi valul de apărare a tell-ului, dar, din motive obiective, cercetările au fost întrerupte. În S VII s-a constat următoarea succesiune stratigrafică: la adâncimea de 2,30 - 2,20 m apare lutul roşcat, suprapus de solul vegetal antic de culoare neagră. Deasupra humusului antic, fără să se distingă clar, s-a observat o slabă depunere ce conţinea puţine fragmente ceramice de la sfârşitul epocii neolitice. Stratul de cultură din epoca bronzului are la bază o depunere din cultura Nir, faza Sanislău, cu o grosime de 0,20 - 0,30 m, care dispare, treptat, spre pantele promontoriului. Suprapusă stratigrafic nivelului din epoca bronzului timpuriu apare o depunere care, deşi conţine puţine fragmente ceramice, totuşi, atât ca formă cât şi ca ornament, diferă de nivelul anterior. Fragmentele ceramice au analogii cu ceramica cunoscută din complexul de la Andrid - curtea grajdurilor (fostul CAP).
La adâncimea de 1,45 - 1,40 m s-a descoperit o vatră ovală cu diametrul maxim de 1,50 m. În jurul vetrei, sub nivelul platformei de lut, au fost depuse în poziţia verticală mai multe vase mici, lucrate din pastă grosolană. Aceste vase au fost îngropate în jurul vetrei, fără îndoială cu un scop ritual. În S VII au fost surprinse două locuinţe, ambele în stratul de cultură specifică epocii bronzului mijlociu, cultura Otomani. În L 2 au fost descoperite un număr de 22 de greutăţi din lut, un vas de tip borcan, o găuritoare din os, un cuţit curb, cioplit din obsidian şi o ceaşcă mică, ruptă în bucăţi.
În S VII, în stratul superior al culturii Otomani, la adâncimea de 1,10 m, s-a surprins o parte dintr-un schelet uman (mormânt ?) fără o conexiune anatomică. Complexul are un aspect neobişnuit, se pare că un corp uman a fost ciopârţit şi o parte din el a fost aruncat într-o groapă. Nu este exclus că avem de-a face cu o practică magico-religioasă. În S VIII au fost descoperite trei morminte de adulţi şi alte trei de copii, unele dintre ele având şi inventar funerar (ace de păr, monede feudale) datate din sec. XVI-XVII.
Secţiunile S VII, S VIII şi S IX au dat un material arheologic similar cercetărilor anterioare. Cea mai bogată este ceramica formată din olăria specifică fazei mijlocie şi evoluată a culturii Otomani. Uneltele mai frecvente sunt: săpăligi din corn de cerb, ace şi găuritoare din os, fragmente de râşniţe şi frecătoare, prâsnele şi modele de roţi de căruţe, greutăţi din lut, fragmente de topoare din piatră şi un cuţit curb din obsidian. Din partea superioară a stratului de cultură Otomani au fost găsite: un fragment dintr-un ac de bronz cu capul rotund şi un fragment de idol (statuetă) foarte simplă din lut.
