Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Jurilovca | County: Tulcea | Site: Capul Dolojman | Excavation Year: 2004

Excavation Year   2004
Epoch
Neolithic;
Bronze Age;
Hallstatt;
Greek and Hellenistic;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Medieval;
Late Medieval
Periods
Neolithic;
Eneolithic;
Bronze Age;
Hallstatt;
Hellenistic Period;
Roman Period;
Byzantine Period;
Middle Medieval Period
Site Category
Defence;
Civil;
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Tulcea
Locality   Jurilovca
Commune   Jurilovca
Site  Capul Dolojman
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Bâlici Ştefan
Mănucu-Adameşteanu Mihaela
Mărgineanu-Cârstoiu Monica
Nuţu George
Rusu Vera
Scurtu Florin
National Arch. Record Site Code 160653.02
Report Situl arheologic Cetatea Orgame/Argamum ocupa poziţiile 184-191 din LMI 2004 (Judeţul Tulcea), aprobata prin OMCC nr. 2.314/8 iulie 2004, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646/16.VII.2004 şi, respectiv, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 bis, Anexa 1, p. 2262-2263, fiind clasat în grupa A.
Terenul pe care se distribuie componentele sitului face parte din Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", dar, în prezent, statutul său juridic este încă neclar.
Situl se compune din ansamblul arheologic Cetatea Orgame/Argamum, amplasat pe Dealul Doloşman, la 8 km E de localitatea Jurilovca, jud. Tulcea, suprafaţa 120 ha, cuprinzând vestigii suprapuse ale locuirii din epocile Hallstatt, greaca, romana, medie bizantina, intra şi extra muros, cu necropolele aferente, sec. X-IX a. Chr., VII a. Chr.-VII p. Chr., XI p. Chr.) şi ruinele de pe insula Bisericuţa (neolitic; epocile greco-romana – inclusiv o fortificaţie şi resturi de cuptoare – şi bizantina medie), aflata la cca 4 km SE de Capul Doloşman, în apele lacului Razim. La cca. 12 km SE de Capul Doloşman se afla Gura Portiţei. Amplasamentul este lipsit de locuire moderna şi contemporana, fiind frecventat ocazional, în timpul verii, de turişti, iar în restul anului de pescari, vânători şi crescători de animale.
După cele şase campanii de săpături conduse de Paul Nicorescu în perioada interbelică (1926-1932), cercetarea arheologică a sitului a fost reluată, în formă sistematică, în anul 1965, sub conducerea Mariei Coja (1965-1985), continuând, fără întreruperi, până în prezent. Actualmente cercetarile de la Orgame/Argamum se derulează în cadrul Proiectului "Cetatea greco-romana Orgame/Argamum şi teritoriul sau", înscris în Planul de cercetare al IAB şi în PNCA. Între anii 1997-2001 cetatea a fost inclusă în Planul Naţional de Restaurare, beneficiind de finanţări pentru cercetare arheologică în vederea restaurării, proiectare şi intervenţii de restaurare la trei obiective (două bazilici paleocreştine şi un tronson de incintă).
Şantierul arheologic îşi desfăşoară activitatea conform Protocolului de colaborare ştiinţifica şi organizatorica înregistrat la Serviciul de Arheologie al MCC sub nr. 378/01.04.2002. Potrivit acestuia, responsabilul ştiinţific al şantierului este dr. Mihaela Mănucu-Adameşteanu, de la IAB, la derularea proiectului participând şi specialişti de la alte institute şi instituţii de profil. Sapaturile arheologice efectuate în anul 2004 la Orgame/Argamum au fost autorizate de MCC prin Autorizaţia de sapatura arheologica sistematica nr. 123/2004, înregistrata la DMIM sub nr. 3598/07.06.2004. Cercetarea s-a desfăşurat în intervalul 1 august–15 septembrie 2004.
În anul 2004 programul de cercetare arheologica a fost finanţat de la bugetul de stat (prin IAB, MCC) şi de la bugetul local (Consiliul Judeţean Tulcea, prin Institutul de Cercetari Eco-Muzeale). Valoarea totala a alocaţiei bugetare asigurată de MCC prin intermediul MNIR a fost de 30.000.000 lei. Nu avem informaţii referitoare la quantumul contribuţiei financiare a CJ Tulcea/ICEM). Ca urmare a restricţiilor financiare, activitatea de cercetare nu a putut fi continuată în toate cele cinci sectoare ale sitului, restrângându-se la numai doua dintre ele: SIG (sector incinta greaca; responsabil ştiinţific dr. Mihaela Manucu-Adameşteanu) şi Central (dezvoltat în jurul bazilicii paleocreştine nr. 2; responsabil ştiinţific dr. Florin Topoleanu). Beneficiind de finanţarea de către MEC a unui proiect de prospecţiuni geofizice în mai multe situri arheologice, Florin Scurtu (GEI-PROSECO Bucureşti) a efectuat o cercetare geofizică într-o zonă intra muros, adiacentă sectorului Central, spre N). În sectorul insula Bisericuţa cercetarea a fost posibilă numai datorită entuziasmului grupului de arheologi.
La începerea lucrarilor s-a constatat o degradare accentuata a starii de conservare a monumentelor degajate în campaniile precedente. Procesul de degradare este progresiv, fiind favorizat de natura însaşi a structurilor antice degajate de-a lungul anilor (construcţii din zidarie de piatra legata cu pamânt). Pe de alta parte, în condiţiile climatice ale locului (diferenţe excesive de temperatura şi umiditate între anotimpuri, vânturi puternice şi, în ultimii ani, abundenţa precipitaţiilor, teren în panta accentuata), expunerea monumentelor la intemperii, în absenţa unor masuri de protecţie eficace, are ca efect, erodarea accelerată a materialelor utilizate în zidaria originara şi surparea zidurilor. Pe alocuri, chiar cimentul folosit la restaurarea celor două bazilici, în cadrul PNR, a cedat diferenţelor de temperatura, ceea ce sugereaza cautarea şi gasirea altor soluţii de conservare in situ a patrimoniului arheologic imobil. În acest sens, în campania anului 2004 s-au experimentat procedee de conservare primara a monumentelor, prin utilizarea unor materiale non invazive şi a caror procurare şi punere în opera necesita un efort minim: zidaria în piatra - la sec sau cu liant din pamânt galben (argila locala) – refolosindu-se piatra recuperata din darâmaturile edificiilor antice.
Totodata s-a constatat ca vegetaţia spontana tinde sa devina, de la un an la altul, tot mai densa şi mai viguroasa, invadând întreg situl, ceea ce face ca debutul fiecarei campanii de sapaturi sa fie precedat, în mod obligatoriu, de o lunga perioada de "curaţire" a terenului (îndepartarea ierburilor şi a molozului cazut în interiorul zonelor cercetate, în urma erodarii profilelor sau a surparii zidurilor). Pe lânga efectul benefic, de valorizare a tramei urbane degajate prin cercetare în anii precedenţi, "curaţenia" anuala antreneaza şi efecte nedorite, cum ar fi alterarea stratigrafiei originare, prin razuirea succesiva a nivelurilor şi a straturilor arheologice, în scopul îndepartarii radacinilor vegetaţiei spontane, dar şi diminuarea, cu un procent semnificativ, a fondurilor disponibilizate pentru campania anului respectiv. Ca urmare, ar fi de dorit aplicarea unei alte metode de îndeparatre a ierburilor, poate prin erbicidare direcţionata asupra anumitor specii, mai agresive cu fondul arheologic.
Sector Incinta Greacă (SIG)
Activitatea s-a desfaşurat în doua etape: sapatura arheologica şi conservare primara (2-31 august 2004); cercetarea de arhitectura releveu şi secţii (6-11 septembrie 2004).
Scopul cercetării: completarea documentaţiei arheologice referitoare la zidul de aparare al oraşului grec Orgame. Pornind de la tronsonul lung de 12 m, descoperit de Maria Coja în anii 1973-1975 de-a lungul falezei, care a furnizat prima dovada a existenţei monumentului şi ţinând cont de importanţa cunoaşterii sale pentru istoria cetaţii Orgame/Argamum şi pentru studiile comparative privind specificul colonizarii greceşti vest-pontice, am reluat cercetarea acestuia, având drept obiectiv recuperarea traseului sau pe latura de S şi, eventual, urmarirea întregului sau parcurs. Cercetarea prilejuieşte şi o apropiere mai directă de stratigrafia de epoca greaca a sitului, dat fiind ca se desfaşoara în afara fortificaţiilor romano-bizantine, ştiut fiind ca, în zona adapostita de ele, cele aproape 14 veacuri de locuire neîntrerupta pe un teren cu denivelari semnificative au provocat constant distrugerea depunerilor mai vechi şi au dus la creşterea densităţii structurilor edificate în ultima etapa de vieţuire, fapt care face extrem de dificil şi hazardat accesul la stratigrafia preromana.
În campaniile precedente au fost practicate trei secţiuni cu orientare NNE-SSV în zona extramurana a sitului, taind panta accentuata a terenului, spre S (SIG, SIG001, SIG003) şi cinci casete cu dimensiuni variate (ultimele doua, C02 şi C03, fiind deschise în 2002 şi 2003). Aceste cercetari au făcut posibilă urmărirea traseului incintei, pe latura de S, pe o lungime totala de cca. 50 m. De la un loc la altul, monumentul prezintă stari de conservare diferite, de la dispariţia completa, cu posibilitatea de recuperare numai a amprentei sale în negativ (SIGCas2 E/1999-2000), la identificarea nucleului de emplecton, lipsit de paramente (SIG001/2000) sau descoperirea unui tronson in situ, demantelat pâna la nivelul primelor asize ale fundaţiei (SIG003/2001). Abia casetele C02 şi C03, deschise succesiv între SIG001 şi SIG003, în scopul confirmarii traseului şi a unitaţii monumentului, au furnizat cadrul necesar observării unor detalii constructive şi stratigrafice. Astfel a fost posibila degajarea unei curtine având lungimea de aprox. 18 m, care, în locurile unde se pastreaza integral (ambele paramente, de-o parte şi de alta a nucleului de emplecton), are laţimea de 2,6 m. Înalţimea la care se conserva ruinele sale oscileaza între 0,5 m şi 1,2 m, deasupra unui soclu cu înalţimea de 0,3 m, care-i adauga, la baza, o laţime de cca. 0,25–0,3 m. Dupa aspect şi starea de conservare, este foarte probabil ca monumentul descoperit în aceste campanii sa reprezinte numai fundaţia zidului de incinta, ea însaşi grav afectata de dematelari datând din epoca romano-bizantina şi posibil de succesive alunecari de teren.
În anul 2004 am continuat cercetarea în casetele C02 şi C03, largindu-le cu câte 1 m pe laturile de N şi S şi continuând sapatura stratigrafica în C03, suprafaţa astfel investigata totalizând cca. 18 m2. Au fost degajate total paramentul de sud al zidului (Z1) şi faţa de N a acestuia, al cărei aspect este cu totul diferit. Paramentul sudic se prezinta ca o succesiune de şiruri din blocuri de piatra de calcar, mai aplatizate (înălţime =0,1/0,15 m; lungime =0,37/0,47/0,64 m) sau mai robuste (înălţime =0,23/0,25/0,27 m; lungime =0,28/0,32/0,48 m), cu laturile şi suprafeţele sumar fasonate, formând asize orizontale sau orizontalizate. În rosturile dintre blocurile paramentului este vizibil liantul: un pamânt galben-roşcat, caracterizat printr-o aderenţa la piatra şi o duritate asemanatoare mortarului de var. Pe faţada sudica, paramentul se pastreaza pâna la înalţimi variind între 0,52 m şi 0,75 m. Acelaşi liant leaga pietrele emplectonului, de dimensiuni mai mici şi nefasonate. Nucleul de emplecton s-a pastrat cu denivelari, datorate pe de o parte demantelarii, pe de alta alunecarii darâmaturilor pe panta accentuată a terenului. Faţa de N a zidului nu pastreaza urme de parament, limita sa pe aceasta latura neurmând un traseu rectiliniu. De altminteri, în campania 2003, în aceasta parte a fost identificata urma unui şanţ lat de cca. 1 m, ce ar fi putut constitui urma unei demantelari sistematice a paramentului nordic. Spre deosebire de situaţia observata spre S, spre N zidul pare sa se fi acomodat conturului reliefului stâncii, samânţa fundaţiei sale fiind aşezata peste un strat de arsura ce capacuieşte umplutura sterila a unei gropi în stânca, la nivelul de sapare al acesteia. De aceasta parte, zidul s-a pastrat pe o înalţime medie de 1,2 m.
Detaliile stratigrafice observate în campaniile anterioare au fost confirmate de cele prilejuite de efectuarea unui sondaj cu laţimea de 4 m, de-a lungul laturii de vest a C03. Mai ales în partea de sud a acestuia se evidenţiază ca, în locurile unde samânţa fundaţiei nu suprapune direct stânca, zidul a fost construit peste o acumulare din epoca arhaica (sec VI a. Chr.), cu grosimea de cca 1,8 m, suprapusa de un strat de nivelare orizontalizat, cu grosimea între 0,2–0,6 m, format din piatra marunta de calcar amestecata cu pamânt galben, steril din punct de vedere arheologic. Deasupra acestuia se afla unul de culoare brun-cenuşie, cu o grosime de 0,4–0,6 m, peste care zac darâmaturile zidului, blocuri întregi şi sparte într-un pamânt cenuşos, afânat, în care se afla şi material arheologic. Pentru stratul arhaic capacuit de primul strat de nivelare cu pamânt galben şi piatra marunta datarea este vârfuri de sageţi premonetare şi fragmente ceramice greco-orientale şi attice din sec. al VI-lea a. Chr. De pe nivelul pe care zaceau darâmaturile incintei s-a recoltat o cantitate însemnata de fragmente ceramice, dintre care câteva ştampile amforice de Sinope sugerează un interval catre mijlocul sec. al III-lea pentru dezafectarea monumentului. Stratul de darâmaturi, ca şi ruinele in situ ale zidului (Z1) poarta urmele unor excavaţii pe care, dupa inventarul ceramic ramas pe loc, le putem atribui sec. al VI-lea p. Chr.
Pe latura de N a zidului, fundaţia strapunge un strat consistent (1,2–1,5 m grosime) de pamânt cu aspect afânat, purtând urme de incendiu (cenuşa, bucaţi de chirpic ars, ceramica variata şi abundenta, oase de animal). Alaturi de vârfurile de sageţi premonetare, ceramica îndeosebi importurile greco-orientale – îngaduie datarea stratului în sec. al VI-lea a. Chr. El suprapune direct un strat de arsura cu grosimea de 0,015-0,02 m, care acoperă uniform nivelul stâncii (aflat la adâncimea de cca. -2,3 m), inclusiv o groapă de forma neregulata, adâncită cu 0,3–0,5 m şi umpluta, pâna la nivelul de săpare, cu pamânt brun-deschis nisipos, lipsit de materiale arheologice. În stratul afânat descris mai sus se observă o darâmatură din blocuri de piatra şi piatra marunta, a carei dispunere urmeaza linia accidentata a pantei spre S, ajungând pâna în imediata vecinatate a fundaţiei zidului (Z1). Aceasta darâmatura pare a proveni de la un alt zid (Z2), care urmeaza un traseu paralel cu (Z1) în cele doua casete (C02; C03), la o distanţa constanta de cca 1,1 m spre N de acesta. Este construit într-o maniera asemanatoare zidului (Z1), dar este amplasat pe o cota mai înalta a terenului, pastrând, în suprafaţa investigata, înălţimea a doua-trei asize. Starea de conservare a (Z2) este şi mai precara decât a zidului (Z1), sugerând o demantelare sistematica pâna în apropiere de samânţa fundaţiei. Judecând dupa ceramica descoperita în stratul de pamânt tasat care-l suprapunea, aceasta acţiune a putut avea loc în cursul sec. al VI-lea p. Chr., cel mai probabil cu prilejul construirii fortificaţiilor romano-bizantine, aflate în imediata apropiere, spre N. Intervenţia de recuperare a pietrei de construcţie dintre darâmaturile şi chiar din ruinele celor doua ziduri a antrenat amestecarea materialului arheologic, excavat împreuna cu piatra, fapt care se recunoaşte în prezenţa unor fragmente ceramice din epoci diferite (VI a. Chr.-VI p. Chr.) atât în depunerile de deasupra celor doua ziduri, cât şi în "culoarul" dintre ele, pâna la nivelul la care s-a oprit demantelarea. Sub acest nivel, în spaţiul dintre (Z1) şi (Z2) se pastreaza depunerea arhaica, fara intruziuni.
Cercetarile viitoare vor aduce precizarile necesare în legatura cu relaţia dintre cele doua ziduri şi funcţia lor. De asemenea, ele vor continua să urmarească reconstituirea traseului incintei greceşti şi observarea raportului urbanistic dintre aceasta şi organizarea spaţiului locuit şi a spaţiului funerar.
Întrucât rezultatele acestei campanii impun revenirea asupra monumentelor degajate, singura intervenţie de conservare primara din sectorul SIG a fost umplerea cu pamânt a vechilor săpături SIG001 şi SIG003, pâna în proximitatea tronsoanelor de incintă identificate. În sectorul FE, situat intra muros, unde cercetarea este suspendata de câţiva ani, ca urmare a diminuarii fondurilor de săpătură, au fost consolidate, la sec, zidurile câtorva edificii romano-bizantine degajate în anii 1990-1997.
Inventarul arheologic mobil (191 pachete cu ceramica fragmentara şi oase de animale, 19 ştampile amforice şi 47 obiecte marunte - monede şi obiecte din bronz, diferite obiecte din fier şi plumb, margele din sticla, obiecte marunte din ceramica etc.) au fost predate d-nei Vera Rusu, restaurator la ICEM, pentru a continua în laborator activitatea de restaurare. Ceramica a fost spalata în timpul campaniei, însă starea de conservare a obiectelor metalice, la descoperire, era foarte precara, îngaduind slabe speranţe de recuperare a lor în laborator. Tot materialul ceramic şi descoperirile marunte au fost fotografiate în format digital la sfârşitul campaniei. [M. Mănucu-Adameşteanu].
Sector Central
Scopul cercetării: completarea documentaţiei relative la stratigrafia verticală şi orizontală a sectorului în vederea reconstituirii evoluţiei urbanistice a zonei şi degajării complete a unei unităţi urbanistice (insula).
Prin cercetările din sectorul Central, reluate în 1981, a fost degajată complet bazilica 2 (cercetată anterior de P. Nicorescu şi Maria Coja), un tronson important al incintei romano-bizantine precum şi mai multe edificii, separate prin străzi, datând din sec. V-VII p. Chr. Totodată au fost identificate şi sporadice vestigii ale unor etape pre-romane de ocupare a zonei (sec. IV-II a. Chr.).
Continuând activitatea ultimilor ani, unul dintre obiectivele campaniei 2004 din sectorul bazilica 2 de la Argamum a fost identificarea de elemente de datare mai precise pentru bazilica de sec. V şi precizarea modului de acces în bazilica de sec. VI raportat la axa stradală şi la edificiul cu portic aflat între aceste ultime două monumente.
Cercetarea s-a desfăşurat în cele două şiruri de casete care pornesc din colţul de SV al bazilicii 2 (începute în campaniile anterioare), completate în acest an prin câteva suprafeţe noi (renumerotate şi redenumite) şi o secţiune practicată în anexe.
Secţiunea din anexele bazilicii conţine, imediat sub primul strat de pământ, unul dintre cele două pavaje ale acestui edificiu şi resturile zidurilor de compartimentare. Reamintim că anexele bazilicii 2 suprapun anexele bazilicii anterioare, cu forme şi dimensiuni total diferite; edificiul anexă la bazilica 2, iniţial o singură încăpere lungă de peste 20 m, a fost compartimentat în trei camere, repavate. Momentul compartimentării trebuie legat de dezafectarea bazinului baptismal din interiorul spaţiului de cult şi construirea altuia nou, pe treptele de acces dintre bazilică şi anexe. Raţiunea practicării secţiunii fiind identificarea depunerilor arheologice corespondente anexelor bazilicii de sec. V, prezenţa pavajului amintit a blocat, pentru moment, demersul nostru (de altfel, spaţiul aflat la dispoziţia noastră nu a fost prea generos – locaţia săpăturii este în imediata vecinătatea marginii falezei); de aceea precizările vor fi căutate în campaniile viitoare, la S de săpătura actuală.
Cercetarea în suprafeţele amintite la început a relevat faptul că, cel puţin într-o primă fază, accesul în bazilică se făcea ocolind edificiul cu portic au fost descoperite resturi de stradă orientate spre intrarea în bazilică; apar astfel două ipoteze, care vor trebui confirmate sau infirmate de săpăturile viitoare:
- posibila existenţă a unei intersecţii poate o piaţetă în proximitatea intrării în bazilică (spre SV), formată din axa stradală care porneşte de la poarta de V şi o alta, care vine dinspre poarta mică;
- posibilitatea ca edificiul cu portic să fi îndeplinit o funcţie religioasă şi nu una economică.
În casetele B1, B2 au fost descoperite resturile unei locuinţe cu două faze, ambele ulterioare încetării funcţionării bazilicii – sfârşit de sec. VI p. Chr., monede Iustin II şi Sofia; pe nivelul corespunzător primei faze a acestei locuinţe a fost descoperit un cuptor.
Un element de noutate, în caseta B4, este descoperirea resturilor unei construcţii cu fundaţiile aşezate direct pe stâncă, de pe podeaua căreia a fost recoltată o cantitate impresionantă de ceramică grecească de perioadă elenistică. Este vorba de singura structură cu aspect de locuinţă din această perioadă identificată până în prezent în sectorul bazilică II, unde, stânca având cota cea mai înaltă în raport cu restul cetăţii, decapările din perioada romană târzie au afectat puternic toate depunerile anterioare; reamintim că un depozit asemănător a fost descoperit în anii precedenţi în caseta A1, în apropierea accesului dinspre SV în bazilica 2.
În contextul aplicării principiului de conservare primară, am realizat un experiment de consolidare a unor ziduri deteriorate în proporţie mai mare de 50 % după o reţetă locală, fără lianţi industriali; este cunoscut faptul că materialul de construcţie de la Argamum este un calcar foarte friabil, care nu rezistă mult la ciclul de îngheţ-dezgheţ. În măsura în care zidurile consolidate de noi vor rezista până la campania viitoare, procedeul va fi extins la restul sectorului. [F. Topoleanu].
Cercetări geofizice
Florin Scurtu (GEI-PROSECO Bucureşti)
Pentru utilizarea cercetării geofizice în interiorul sitului de la Capul Dolojman am ales, pentru această primă etapă, interiorul aşezării romane târzii, într-o zonă adiacentă săpăturilor arheologice din anii precedenţi la N de "sectorul central" şi la SE de poarta de V.
Măsurătorile de teren au fost realizate în interiorul unui dreptunghi cu laturile de 40 m ( pe direcţia N 76o E) şi respectiv 30 m (pe direcţia N 14o V), colţul nord-vestic al perimetrului fiind amplasat chiar deasupra zidului de incintă, imediat la E de poarta de V.
Având în vedere că principalul contrast de proprietăţi fizice dintre obiectivele arheologice din zonă (edificii construite din blocuri de calcar) şi spaţiul înconjurător este cel de susceptibilitate magnetică, metoda de cercetare geofizică aleasă a fost magnetometria.
Din examinarea hărţii magnetometrice obţinute după o primă etapă de prelucrare matematică a datelor de teren, se constată că, pe lângă cele două zone anomale puternic negative din colţul de NV şi din colţul de SE (care corespund unor grămezi de pietre rezultate din săpăturile arheologice anterioare), harta are anomalii, de maxim şi de minim, foarte pregnante.
Dintre anomaliile de maxim (colorate în nuanţe de roşu pe hartă), cele mai importante (din punct de vedere al dimensiunilor orizontale şi al amplitudinilor) sunt următoarele: cea din carourile F2-G2 (amplitudine de peste 50 nanotesla şi diametru mediu cca. 6 m; o vom numi anomalia I), cea din carourile G4-H5 (pe sub grămada de pietre) – H6 (amplitudine asemănătoare celei precedente, dar formă dreptunghiulară cu dimensiunile de cca.15x cca.3 m – anomalia II), o anomalie aprox. circulară cu amplitudinea de cca. 40 nT şi diametru cca. 3 m în caroul F3 (anomalia III), precum şi altele de dimensiuni şi amplitudini ceva mai mici.
Anomaliile de minim (colorate în nuanţe de albastru pe hartă) sunt în general de formă alungită, cele mai importante dintre ele având orientarea aprox. N 65° E. Cea mai bine reliefată dintre acestea (anomalia IV) străbate în diagonală harta magnetometrică, traversând carourile G1-F1-F2-E2-E3-D3-D4-C4, având deci lungimea de cca. 25 m şi lăţimea medie de cca. 3 m. Ceva mai la S de această anomalie de minim apar alte două anomalii: în carourile D6-E5-F5-G4 (orientarea ei este N 72° V, deci divergentă faţă de anomalia precedentă; anomalia V) şi în carourile D6–G4 (paralelă cu anomalia majoră prezentată mai sus; anomalia VI).
O altă anomalie de minim remarcabilă se află în partea de V a hărţii, ocupând carourile A3–A4–B4–A5–B5–B6 (anomalia VII). Ea are amplitudine foarte mică, dar are o formă foarte aplatizată.
Alte anomalii de minim apar în partea de E, în carourile G3–H3-H2-G1, ele formând un ansamblu, care sugerează o formă pătratică (anomalia VIII).
Interpretarea arheologică a anomaliilor evidenţiate de harta magnetometrică, având în vedere contrastele de susceptibilitate magnetică dintre rocile participând la construcţia, naturală şi antropică, a zonei, precum şi caracteristicile anomaliilor magnetometrice specifice emisferei nordice (anomalii dipolare, orientate aprox. N–S în cazul absenţei magnetizării remanente), este următoarea:
- Anomalia de minim IV reprezintă amplasamentul unui zid din calcar, cu grosime probabilă de peste 1 m; este posibil ca zidul să fie flancat spre S de un strat gros de dărâmătură.
- Anomalia de minim VI corespunde unui alt zid din calcar, cu grosime mai mică decât a celui menţionat mai sus (de ordinul a 0,5 m) şi paralel cu acesta.
- Anomalia de minim V reprezintă şi ea un zid din blocuri de calcar, cu grosime relativ mică, divergent faţă de cele două precedente, probabil ca urmare a faptului că ele au fost construite în etape istorice diferite.
- Anomalia largă de minim din vestul perimetrului (anomalia VII) reprezintă o stradă (această stradă apare şi în săpătura efectuată la NV de perimetrul cercetat de noi, iar zidurile ce apar în săpătură în carourile A3-A4-B4 aparţin unui edificiu cu faţada la strada menţionată).
- Complexul anomal VIII reprezintă un edificiu de formă pătratică, cu latura de cca. 7 m, construit din blocuri de calcar.
- Anomaliile de maxim (I, II, III) reprezintă zone, care conţin o cantitate mare de material constituit din argilă arsă, corespunzând fie unor foste acoperişuri de ţiglă căzute, fie unor ziduri de cărămidă dărâmate spre interiorul edificiului, fie efectul unui incendiu, care a provocat "coacerea" solului argilos, pe care era construit edificiul.
Harta magnetometrică filtrată arată, mai schematic, dispunerea în teren a construcţiilor din piatră din zona studiată de noi la Argamum.
Cercetările au fost efectuate cu fonduri de la MEC (Programul CERES).
Abstract other lang. Résumé:
Le site, situé sur le Cape Dolosman, au bord du Lac Razim, 8 km Est de Jurilovca (dép. de Tulcea) et 12 km Nord-Ouest de Gura Portitei, est formé par la cité gréco-romaine Orgamé/Argamum (habitat fortifié, extra muros et nécropoles; Xe s. av. J.-Chr. – XIe s. apr. J.-Chr.) et l’ensemble des vestiges de l’île Bisericuta (quelques 4 km loin; fortification romaine, traces sporadiques préhistoriques, grecques et byzantines).
Des fouilles archéologiques régulières ont été menées sur le site entre les deux guerres mondiales (sous la direction de P. Nicoresco) et sont encore en cours, portant à la lumière des tronçons d’enceintes, des basiliques paléochrétiennes, des pièces du réseau urbain des époques grecque et romaine, des ateliers céramiques et des tombes des nécropoles grecque et romaine (Voir http://argamum.freeservers.com; M. Manucu-Adamesteanu, Orgamé-Argamum, Bucuresti, 2001; eadem, dans Ancient Greek Colonies in the Black Sea. Vol. I-II, éd. D. V. Grammenos – E. K. Petropoulos, Thessaloniki, 2003, p. 341-388 (avec bibliographie du site); în CCA 2003, cIMEC 2004, nos. 97-98.).
La campagne de l’année 2004 a marqué la poursuite des fouilles dans les secteurs de l’enceinte grecque, Central, et de l’île Bisericuta.
Secteur de l’enceinte grecque (SIG). On a élargi les surfaces tracées aux années 2002-2003, tout en continuant à observer le parcours de la muraille du côté sud et son rapport à la stratigraphie du site. Malgré l’état de conservation très inégal du monument, son tracé a été confirmé pour une longueur de 50 m. La stratigraphie suggère une datation aux V-IIIes siècles av. J.-Chr., mais la poursuite des fouilles peut en apporter des nouveaux éclaircissements.
Secteur Central. On a continué les fouilles dans les alignements de carreaux A et B et dans les annexes de la basilique no. 2, de son côté Sud. On a identifié l’emplacement d’une place en proximité de l’entrée dans la basilique, les vestiges d’une habitation à deux phases datées de la seconde moitié du VIe siècle apr. J.-Chr. dont la première présente un four ménager et un dépôt assez consistent d’époque grecque (IV-IIIe siècles av. J.-Chr.).
Abstract   
Bibliography http://www.argamum.freeservers.com;
M. Mănucu-Adameşteanu, Orgame/Argamum, Bucureşti, 2001;
eadem, în Ancient Greek Colonies in the Black Sea. Vol. I-II, ed. D.V. Grammenos – E. K. Petropoulos, Thessaloniki, 2003, p. 341-388;
Vasilica Lungu, On the etymology of ????µ?. A Greek colony on the West Black Sea, RESEE, XLI, 2003, 1-4, p. 103-109;
CCA 2004, nr. 97-98.
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu