Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Margine | Commune: Abram | County: Bihor | Site: Poini (Sinica) | Excavation Year: 2004

Excavation Year   2004
Epoch
Modern
Periods
Site Category
Domestic
Site Types
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Bihor
Locality   Margine
Commune   Abram
Site  Poini (Sinica)
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Crişan Ioan Site director Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea
Hágó Attila Nándor Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea
Lakatos Attila Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea
Marta Doru Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea
Romát Sándor Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea
Szabó Erika Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea
National Arch. Record Site Code 27132.03
Report Programul Naţional de Cercetare Arheologică "Autostrada"
Situl arheologic de la Margine Poini (Sinica) a fost reperat cu ocazia cercetărilor de teren efectuate în iarna anului 2003 în cadrul proiectului de diagnosticare pe tronsonul viitoarei autostrăzi Oradea-Braşov, în sectorul C3, în zona Km 018+000. Cu această ocazie au fost colectate fragmente ceramice premoderne (sec. XVII-XVIII) situl fiind catalogat în raportul de diagnosticare ca o aşezare deschisă databilă în această perioadă şi a fost propusă sondarea acesteia. În urma unor modificări tronson, cu ocazia unei cercetări repetate în vara anului 2004 a fost recoltat în cantităţi considerabile material ceramic databil în epoca medievală timpurie (sec. VIII-IX p. Chr.).
Situl se află la extremitatea vestică a satului Margine, la cca. 500 m SV de biserica de lemn a acestei localităţi, pe terasa mijlocie a văii Colţii, pe panta vestică a acesteia. Conform perieghezelor efectuate în acest loc, situl se întinde între km 017+950–018+050. Terasa se află la altitudinea de 165-170 m.
În prima perioadă a campaniei arheologice, în cursul lunii august stadiul exproprierii terenurilor aflate în proprietate privată din zona sitului a permis doar efectuarea unor sondaje arheologice care au avut ca scop identificarea şi caracterizarea sitului, respectiv stabilirea situaţiei stratigrafice. În acest sens în cursul lunii august au fost trasate suprafeţele S001 (2 x 10 m), S002 (2 x 10 m), S003 (2 x 10 m), S004 (2 x 40 m) şi S005 (1 x 35 m) şi două casete (S006 şi S007) care au avut ca scop delimitarea unor complexe surprinse în secţiunile S002 şi S003. În cursul lunii septembrie a devenit posibilă cercetarea sistematică a sectorului sud-vestic a sitului aflat la V de drumul de pământ care intersectează în direcţia N-S situl arheologic. În cursul acestei luni au fost săpate suprafeţele: S008-S022 (2 x 20 m) şi au fost trasate suprafeţele S023 (2 x 40 m) şi S024-S027 (2 x 10 m). Abia în lunile octombrie şi noiembrie a devenit posibilă cercetarea unor suprafeţe mai mari, decopertate cu mijloace mecanice (S028-030, S033-S035) şi au fost săpate două secţiuni de dimensiuni normale (S032-033) pentru a delimita în sectorul nord-vestic a sitului suprafeţele care urmează să fie decopertate cu utilaje mecanice.
În ceea ce priveşte delimitarea aşezării în urma cercetărilor din anul 2004 s-a stabilit că în direcţia sudică situl nu se întinde până la marginea tronsonului, ultimul complex periferic fiind identificat în colţul nord-estic a suprafeţei S028. Limita aşezării a fost identificată şi în direcţia vestică: ultimul complex izolat era conturat spre mijlocul suprafeţei S013. În schimb în S014-015, S017, respectiv S029 şi S30 nu au fost identificate arheologice. Spre S aşezarea se întinde peste limita tronsonului de autostradă, în această zonă însă cercetarea se opreşte la limita tronsonului. Doar în direcţia estică a rămas deschisă problema delimitării. Aici în secţiunea de sondaj S033 au mai apărut urme de gropi însă putem presupune că aceste se mai întind spre limitele inferioare ale terasei pe care se află situl.
Din punct de vedere a stratigrafiei situl nu prezintă probleme excepţionale. În urma defrişării pădurilor care acopereau întreaga regiune, procesul de eroziune a distrus aproape straturile de suprafaţă. Astfel stratul actual superior de arătură a distrus aproape complet stratul de cultură arheologică şi a intrat în argila sterilă. Urmele stratului de cultură s-au păstrat numai în anumite porţiuni mici unde plugul nu a ajuns la adâncimea normală. În aceste locuri nivelul de cultură se prezintă sub forma unui strat fin de max. 0,02-0,05 m care reprezintă partea inferioară a nivelului. Din situl arheologic s-au păstrat doar fundurile complexelor care erau adâncite în steril. Aceste s-au conturat imediat după decopertarea stratului de arătură la adâncimi variabile între 0,15 ş 0,3 m.
În cadrul săpăturilor din anul 2004 au fost conturate şi cercetate 75 de complexe arheologice. În mod neobişnuit nu au fost descoperite complexe care pot fi interpretate în mod cert ca locuinţe. Judecând după numărul semnificativ a gropilor de stâlp suntem nevoiţi să presupunem existenţa unor locuinţe de suprafaţă sau alte construcţii rudimentare ridicate cu asemenea scop. Acest lucru însă este neobişnuit în cazul aşezărilor de sec. VIII-IX din nord-vestul României şi ne duce cu gândul la posibilitatea să fi vorba despre o aşezare cu caracter sezonier.
Majoritatea complexelor arheologice sunt gropi de stâlp (peste 30 de complexe). Au mai fost cercetate gropi simple de forme şi dimensiuni diferite. Unele dintre acestea deşi au dimensiuni considerabile (6 x 3,5 m; 10,8 x 2,7m etc.) însă lipsa unor serii de elemente (formă regulată, gropi de stâlp, instalaţii de foc etc.) exclud posibilitatea să fie vorba despre construcţii de locuit. În S019 a fost cercetată o construcţie complexă, prevăzută cu un cuptor de suprafaţă construit din blocuri de gresie.
Materialul arheologic recuperat în cadrul campaniei din anul 2004 constă în exclusivitate în material ceramic, material osteologic şi câteva fragmente ale unor instrumente de fier (cuţite). Materialul ceramic este databil în sec. VIII-IX şi se compune în primul rând din oale simple fără toartă, lucrate la roată înceată din pastă zgrunţuroasă, degresată cu nisip fin sau semifin, în câteva cazuri cu microprundiş. Decorul constă în exclusivitate din benzi de linii drepte şi în formă de val. În afară de oalele simple au mai fost recuperate două categorii de ceramică lucrată cu mâna: tăvi de formă ovală, circulară sau dreptunghiulară, respectiv ţesturi. Ambele categorii au fost confecţionate din pastă grosieră degresată cu macroprundiş. Din două complexe arheologice izolate, din stratul de arătură şi de pe suprafaţa sitului a mai fost colectat material arheologic de epocă romană (sec. II-III p. Chr.).
Între aşezarea de la Margine–Valea Taniei (Km. 19.080) şi Km. 22.0801 au fost efectuate cercetări arheologice pentru a descărca de sarcină arheologică acest tronson. În acest scop au fost trasate 12 secţiuni (360 m2). În nici una dintre ele nu a fost descoperit material arheologic; stratigrafia fiind alcătuită din nivelul vegetal şi sterilul arheologic. În acest context această porţiune se înscrie în prefaţa următoarelor sectoare, exterioare aşezărilor propriu-zise.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes 1. De la Km. 22.080 începe sectorul inclus în porţiunea aferentă şantierului Poiana–La Pădure.
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu