Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Tilişca | County: Sibiu | Site: Dealul Căţănaş | Excavation Year: 2004

Excavation Year   2004
Epoch   Latene; Prehistory; ; ; ; 
Periods   La Tène
Site Category   Defence; 
Site Types   
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Sibiu
Locality   Tilişca
Commune   Tilişca
Site  Dealul Căţănaş
Site Sector
Site name   
Excavation Team   Dumitru Popa (ULB Sibiu), Ioan Glodariu (UBB Cluj), Gabriela Gheorghiu (MNIT), Gheorghe Natea (masterand)
Sector Excavation Team   
Institutions involved  Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
 Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
 Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Persons involved  Gabriela GHEORGHIU, Ioan GLODARIU, Gheorghe Vasile NATEA, Dumitru POPA
National Arch. Record Site Code 145916.01
Report Cetatea dacică de la Tilişca, jud. Sibiu, este situată pe dealul Căţănaş, aflat la N de comună, cu înălţimea absolută de 716 m şi cu o vedere largă asupra zonei depresionare Apold-Miercurea. Cunoscută în literatura de specialitate de la sfârşitul sec. XIX, ea a fost redescoperită şi cercetată prin săpături sistematice între anii 1959-1965. Rezultatele, cu adevărat excepţionale, ale acestor cercetări au fost valorificate monografic de autorul lor.1
Cercetările arheologice din anul 2004 s-au desfăşurat în cadrul unui proiect de restaurare, conservare şi reabilitare a acestui obiectiv, iniţiat şi susţinut financiar de către DCCPCN Sibiu şi aprobat de forurile de decizie la nivel naţional. Proiectul propune o gamă de lucrări de cercetare, conservare şi valorificare complexă (ştiinţifică şi cultural-educativă) eşalonate pe mai mulţi ani între care cele mai importante prevăd:
- dezvelirea integrală a turnului locuinţă nr. 1 şi conservarea sa (acoperiş, ziduri, interiorul turnului)
- degajarea de depuneri şi vegetaţie şi marcarea pe toată lungimea a sistemului de fortificaţii şi a drumurilor antice, precum şi aducerea acestora la configuraţia antică pe o porţiune mai redusă din zona de intrare în cetate;
- curăţarea cisternei de apă şi conservarea sa;
- refacerea topografiei cetăţii (terasele de locuit şi de apărare) puternic deranjată de cercetările arheologice executate între anii 1959-1965, marcarea în teren a tuturor complexelor (locuinţe, gropi, ateliere) identificate în cursul cercetărilor şi reconstituirea unora dintre ele pe baza observaţiilor stratigrafice;
- continuarea cercetărilor sistematice pentru obţinerea de noi informaţii privind arheologia şi istoria cetăţii.
Cercetările din campania 2004, desfăşurate între 26 iulie - 28 august şi finanţate de Consiliul Judeţean Sibiu cu suma de 50 milioane de lei s-au executat la turnul locuinţă nr. 1.
La exteriorul turnului pe latura sa de S, dezvelită integral încă din cercetările anterioare, după îndepărtarea depunerilor recente s-au evidenţiat foarte clar lucrările constructorilor antici de pregătire a stâncii platoului pentru aşezarea zidului şi de obţinere a unei suprafeţe perfect orizontale la baza primei asize prin intermediul unor lespezi de piatră locală. Abaterea de la orizontală a acestui pat de lespezi nu depăşeşte 2,5 cm pe toată lungimea sa de 10,6 m.
Pe latura de V am constatat aceeaşi pregătire a patului de stâncă executată prin îndepărtarea de către constructorii antici a stratului superior care era probabil fisurat şi măcinat de intemperii şi obţinerea unei suprafeţe rezistente şi stabile. Zona astfel amenajată depăşeşte cu aproximativ 0,4 m faţa exterioară a zidului vestic şi coboară cu 0,2-0,3 m sub nivelul de sus al stâncii. La baza zidului au fost aşezate tot lespezi neprelucrate, unele din rocă locală altele din calcar de aceeaşi provenienţă cu blocurile prelucrate din asize. Diferenţa de nivel între cele două capete ale zidului vestic a fost compensată prin folosirea unor blocuri de înălţimi diferite în prima asiză, astfel că linia superioară a acesteia este perfect orizontală.
Latura de E a turnului a fost dezvelită prin cercetările anterioare doar pe o lungime de 2 m din colţul de SV, iar ipotezele avansate atunci cu privire la configuraţia acestui zid nu păreau convingătoare2.
În campania din acest an am urmărit dezvelirea integrală a întregii suprafeţe aflate la E de turn până la limita stâncii, pentru a surprinde atât eventualele amenajări ale masivului de stâncă practicate de constructorii antici cât şi modul de construcţie a zidului.
Am practicat o săpătură de tip covor adâncindu-ne cu straturi succesive pe toată suprafaţa aflată în faţa zidului estic, până la limita stâncii native.
Stratul de depuneri era format la partea superioară dintr-un sol rezultat din măcinarea masivului de gresie, cu aspect nisipos şi cu multe resturi vegetale, iar în straturile mai de jos au apărut tot mai multe fragmente de cărămizi prăbuşite din zid iar spre baza stratului de depuneri acestea erau formate din pietrele căzute din emplectonul părţii de piatră a zidului şi din lutul care lega iniţial aceste pietre. Pe toată grosimea stratului de depuneri au apărut fragmente ceramice de mici dimensiuni datând atât din prima cât şi din a doua vârstă a fierului dovadă că ele au ajuns aici odată cu lutul folosit la emplecton sau la legarea zidului de cărămidă. Am constatat ample lucrări de modificare a marginii platoului stâncos îndeosebi în partea de sud unde s-a creat o degajare artificială largă de aproximativ 4 m pentru a se obţine o intrare corespunzătoare în parterul turnului, ca şi amenajarea patului de aşezare a zidului prin practicarea unei adânciri suplimentare în masa stâncii pe traseul zidului. După îndepărtarea întregu lui material depus pe latura estică a turnului am constatat că zidul estic are aceeaşi structură ca şi celelalte, iar blocurile paramentului exterior s-au păstrat pe 8 m lungime şi pe două şi chiar trei niveluri în înălţime. În dreptul m. 7, măsurat dinspre colţul sud-estic, marginea peretelui de stâncă se apropie de zid până la 0,6 m. Zidul este aşezat tot pe un pat de lespezi dar pe acestă latură ele ies în faţa zidului cu 0,4 m şi se îmbină perfect formând un plan uşor înclinat, al cărui rost credem că era să permită degajarea apei strânsă la piciorul zidului din precipitaţii. Observaţiile stratigrafice efectuate în acest spaţiu îngust dintre zid şi peretele de stâncă al platoului ne indică cu certitudine că acest spaţiu nu a fost barat, umplut în antichitate.
Un rezultat deosebit al cercetărilor din acest an îl reprezintă dezvelirea în întregime a uşii de intrare în turn. Aceasta se află în zidul de E, la 4 m de capătul sudic al acestuia şi prin modul cum a fost concepută şi realizată face dovada unor remarcabile cunoştinţe de arhitectură şi o înaltă stăpânire a meşteşugului de a ciopli şi pune în operă piatra. Pragul uşii este un bloc de calcar foarte bine finisat, care la partea superioară este prelucrat cu o treaptă dispusă în lungimea sa. Golul uşii este delimitat de două blocuri dispuse la cele două capete ale pragului, pe care îl suprapun parţial dar se şi ţes cu el prin falţuri practicate pe faţa inferioară a blocurilor, în unghi drept. Aceste două blocuri lasă între capetele lor o deschidere de 0,92 m şi au încă un rând de falţuri dispuse vertical, pe faţa interioară, prin care capetele lor, care delimitează cadrul uşii, sunt subţiate la aceeaşi dimensiune cu partea de sus a pragului peste care se suprapun perfect. A rezultat astfel un veritabil cadru cu golul uşii de 0,92 m şi adâncimea până la planul foii de uşă de 0,24 m. Spre interior cele două falţuri verticale nu erau simetrice: la blocul ce forma latura nordică a uşii falţul are 0,25 m lungime iar la blocul de pe latura sudică doar 0,14 m.
Un detaliu foarte semnificativ am surprins în capătul nordic al pragului. Pe treapta mai joasă a acestuia a fost executată de constructorii antici o adâncitură de formă paralelipipedică lungă de 0,3 m, lată de 0,13 m şi adâncă de 0,06 m. Singura explicaţie pe care am găsit-o pentru acest locaş adâncit în prag este că în el se introducea capătul unei traverse din lemn tare dispusă vertical pe faţa internă a uşii propriu zise în partea opusă balamalelor. Foarte probabil că la partea superioară a cadrului exista o degajare similară în care se fixa capul de sus al traversei. În felul acesta se putea bloca dinspre interior uşa de intrare în parterul turnului. Dacă rostul locaşului din prag a fost acesta, lucru de care noi nu ne îndoim, atunci deducem logic că parterul turnului comunica prin interior cu nivelul superior care funcţiona ca spaţiu de locuit.
Pe latura de N stratul de depuneri avea cea mai mare extindere şi înălţime, iar cercetările anterioare au constat doar dintr-o secţiune transversală care a secţionat atât zidul cât şi depunerile din faţa sa dar numai până la nivelul de jos al părţii de cărămidă.
Am îndepărtat pe toată lungimea zidului depunerile din exteriorul său, până la baza părţii de cărămidă iar în continuare ne-am adâncit doar cu două casete de 3 x 4 m perpendiculare pe faţa externă a zidului. Am constatat că blocurile din paramentul exterior lipsesc aici până la bază şi cu excepţia unuia singur nu se află nici pe berma de aproximativ 2,5 m din faţa zidului. Mai mulţi bolovani ce alcătuiau emplectonul zidului se aflau prăbuşiţi pe această bermă care prezenta la partea superioară un strat de arsură gros de de 0,06-0,07 m. Situaţiile observate aici permit avansarea unor ipoteze cu privire la sfârşitul turnului, pe care le vom face în alt context.
Materialul arheologic, aflat în poziţii nederanjate de cercetările anterioare, constă din ceramică (fructiere, vase de provizii şi oale cu şi fără toartă), o balama de uşă şi un fragment de podoabă din bronz. Ele au fost predate spre conservare-restaurare Laboratorului Zonal de pe lângă MNB Sibiu şi vor constitui exponate într-un viitor Muzeu al cetăţii.
Abstract other lang.
Abstract   The Dacian fortified settlement at Tilişca, Sibiu county, is situated on Căţănaş Hill. Known in the relevant literature since the end of the 19th century, it was rediscovered and systematically excavated between 1959 and 1965. The 2004 campaign excavation was focused on the research of the dwelling tower no. 1.
A special result of the excavations of this year is the full uncovering of the entrance door to the tower. It is the east wall door, four meters from its south end, and its design and structure prove the remarkable architectural knowledge and the skills of the workers who cut into the rock and moulded it. The door threshold is a well finished limestone block that in the upper part is fitted with a step laid along its length. On its lower step the ancient builders carried out a parallelepiped-shaped hollow 0.3 m long, 0.13 m wide and 0.06 m deep. The only possible explanation for this shallow hollow in the threshold is that it was used as inlet for the end of a hard piece of wood laid vertically on the inner side of the door itself in the opposite part to the joints. It is very likely that in the upper part of the framework there was a similar clearance where the upper end of the piece of wood was fastened. This way the entrance door to the tower ground level could be blocked from the inside. Supposing that the role of the hollow in the threshold was that and then it was logic that the tower ground level communicated inside with the upper level that was used as a dwelling place. The archaeological material consists in pottery (fruit trays, storage vessels, and pots with and without handles), a door joint and a bronze ornament fragment.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2015.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu