Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Albeşti | County: Constanţa | Site: Cetate | Excavation Year: 2005

Excavation Year   2005
Epoch
Greek and Hellenistic
Periods
Greek Age;
Hellenistic Period
Site Category
Defence;
Domestic
Site Types
Fortified settlement;
Citadel
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Constanţa
Locality   Albeşti
Commune   Albeşti
Site  Cetate
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Alexandru Nicolae
Bărbulescu Maria
Buzoianu Livia
National Arch. Record Site Code 60954.01
Report Aşezarea de la Albeşti este plasată la limita de V a teritoriului coloniei doriene Callatis. Zona fortificată, de formă rectangulară, ocupă o suprafaţă de cca. 2800 m2. Spre E, S şi V de aceasta locuirea se întinde pe o suprafaţă de cca. 12 ha. Fortificaţia propriu-zisă cunoaşte trei faze constructive: primele două, ocupând suprafeţe aprox. egale, se plasează în sec. IV a.Chr; faza a treia, care reprezintă şi o extindere a suprafeţei fortificate spre S, se plasează în sec. III a. Chr. (după primele decenii ale sec. până spre sfârşitul lui sau începutul sec. următor). Amenajarea spaţiului interior al fortificaţiei se plasează între aceleaşi limite cronologice. Cercetarea arheologică a urmărit stabilirea unei corelaţii între cronologia amenajărilor din interiorul fortificaţiei şi întregul sistem de apărare reprezentat de incinte.
S-au putut detaşa două perioade de vârf ale activităţii economice a cetăţii: prima, plasată spre sfârşitul sec. IV şi începutul sec. III a.Chr, iar a doua, în a doua jumătate a sec. III a.Chr Coordonatele politice între care îşi desfăşoară existenţa cetatea sunt mai puţin clare. Prima incintă este legată de procesul apariţiei aşezărilor de tip mixt, în care, în sec. IV a.Chr, elemente etnice de bază (autohtoni şi greci, între care nu excludem şi unele prezenţe scitice documentate în zonă) sunt quasiegal reprezentate. Construcţia celei de a doua incinte, mai întărită, demonstrează caracterul militar (sau strategic) defensiv al fortificaţiei.
Faza a III-a demonstrează o existenţă înfloritoare a aşezării, la adăpost de orice evenimente, care, chiar dacă au avut loc, au afectat într-o anumită măsură numai Callatida, nu şi teritoriul ei.
Campania 2005 pe şantierul arheologic Albeşti şi-a propus cercetări ale complexelor de locuire din zona de extindere a spaţiului fortificat în sectorul A şi eventuale locuiri extra-muros (prin verificarea datelor obţinute prin măsurători geofizice).
S-au deschis carouri noi SA, c.48, 40, 39, 65 şi au fost reluate, din săpăturile mai vechi, c. 38, 32 şi 31.
În ordinea enunţată, situaţia surprinsă pe carouri este următoarea:
SA, c.48 - carou fără sarcină arheologică; caroul este situat în apropierea incintei de S din sectorul B. Succesiunea straturilor: strat vegetal gros/dărâmătură/stânca naturală. S-au recuperat mai multe pachete cu material ceramic provenit din complexe de locuire apropiate (SA, c.41 şi 55). Situaţia înregistrată pe profile:
- profilul de N: 0 –0,28 m – vegetal; -0,28 m – blocuri de piatră căzute; -0,50 m – stânca naturală;
- profilul de E: 0 –0,33 m – vegetal; -0,33 m – dărâmătură în linie continuă (primul nivel de tasare din SA, c.41); -0,50 m – stânca naturală;
- profilul de V: 0 –0,23 m – vegetal; -0,23 m – dărâmătură; -0,50 m – stânca naturală.
SA, c. 40 - la –0,30 m de la nivelul actual de călcare s-a dat de un zid pe direcţia S-N, care traversează caroul pe o lungime de 4 m; celelalte dimensiuni păstrate sunt: 0,55–0,64 lăţime şi 0,33 m înălţime; este continuarea zidului de V al locuinţei din SA, c.41-34. Zidul locuinţei continuă şi sub martorul dintre SA, c.40-39. În colţul de SE al caroului apare o amenajare din câteva pietre mai mari aşezate în unghi. Profilul de S înregistrează o dărâmătură între colţul de SE şi zid, pe o lungime de 2,20 m; dărâmătura apare de la nivelul vegetalului până la –0,60 m. Între zid şi capătul de SV al caroului se conturează o groapă: vegetal până la –0,50 m urmat de o dărâmătură groasă de 0,13 m. Profilul de V – curat; în profilul de N – urmă de pietre şi cărămizi la –0,45 m. Profilul de E înregistrează: -0,60 m – lutuială (primul nivel de locuire); -0,45 m – nivel I de tasare (marchează nivelul de construcţie din faza a II-a de locuire); -0,30 m – nivel II de tasare (corespunde pavajului superior din SA, c. 32, după cum pavajul inferior din acelaşi c. 32 ţine de nivelul II de locuire din c.40).
Se verifică astfel ipoteza mai veche (raport arheologic 2002) pentru locuinţa surprinsă parţial atunci în SA, c. 41-34 privind amenajarea şi funcţionarea ei în două faze.
SA, c. 39 - şi acest carou este traversat de la N la S de un zid. Parţial este continuarea zidului de V al locuinţei care începe în SA, c. 41; această continuare se păstrează pe o lungime de 1,20 m. Pe aceeaşi linie, spre S, este un zid din pietre mijlocii, cu aspect neregulat, aşezat pe un strat de pământ gros de 0,25–0,30 m şi care se opreşte în zidul masiv, paralel incintei notat în rapoartele noastre ca „zidul ζ”; dimensiunile noii prelungiri sunt de 3,05 m lungime şi 0,55 m lăţime; este de fapt ultima compartimentare a spaţiului. Exterior lui, spre V (deci exterior locuinţei) este amenajată o vatră circulară cu diametrul de 1 m, protejată de pietre aşezate vertical. În partea de N a caroului a fost surprins un zid care intră în profil, uşor deviat NV-SE (este zidul din faza I a locuinţei). Închiderea spre S în faza a II-a a locuinţei este marcată de un bloc de calcar cu dimensiunile 0,95 x 0,55 m. Curăţarea pavajului superior din SA, c.32 a dus la delimitarea unui zid amplasat pe direcţia SV-NE (deplasarea se datorează presiunii pavajului superior şi a zidului de S din faza I a locuinţei). În aceste condiţii, zidul surprins ar constitui împreună cu blocul de calcar zidul de S din faza a II-a a locuinţei. O etapă ulterioară a însemnat dezafectarea locuinţei (a zidului de S), blocarea pavajului şi blocarea intrării la zidul ζ. În felul acesta în SA, c. 39 se creează un nou spaţiu delimitat de zidul ζ (la S), blocarea pavajului (spre E), zidul de S al locuinţei din faza a II-a; suprafaţa compartimentării este de 3,10 x 1,60 m; înălţimea pavajului blocat este de 0,67 m.
O a doua compartimentare este înregistrată în SA, c.32 (vizibilă şi prin desfiinţarea martorului dintre c. 39-32), cu o suprafaţă de 4,40 x 1,60 m; compartimentarea spre E foloseşte pavajul superior din SA, c.32.
Cele două compartimentări (din SA, c.39 şi SA, c.32 + martor) sunt contemporane între ele şi contemporane cu blocarea pavajului şi a intrării din zidul ζ.
SA, c. 32 (reluat) - pe vechiul plan este înregistrat un pavaj, limitat spre E de un zid; un alt zid – în profilul de S al caroului.
Reluarea săpăturilor înregistrează:
- un pavaj superior (1), la –0,40 m de la nivelul actual de călcare, format din dale de calcar; suprafaţa pavajului este de 2,35 x 1,10 m; este continuarea pavajului din SA, c.33 surprins în campania din anul 2000;
- un pavaj inferior (2), la –0,90 m, din dale de calcar bine fixate; suprafaţa pavajului este de 2,80 x 1,63 m;
- între cele două pavaje este un strat de pământ gros de cca. 0,30 m.
Pe profilul de E – dărâmătură încă de la nivelul vegetalului până la –0,45 m; –0,45 –0,50 m – blocuri (plăci) de calcar (corespund pavajului superior; urmează un strat de pământ cu o grosime maximă de 0,30 m; la –0,65 m – tasare (deasupra pavajului inferior până la baza asizei superioare a zidului ζ); -0,80 m – pavaj inferior; -0,90 m – lutuială.
Din analiza profilului, pavajul inferior poate fi contemporan cu zidul ζ. În profilul de N apare închiderea zidului de S al locuinţei din faza I (el se plasează în aceeaşi linie cu zidul dinspre profilul de N din SA, c.39). La zidul de S din faza a II-a a locuinţei, surprins după curăţarea pavajului superior ne-am referit mai sus. Compartimentarea secundară a spaţiului în acest carou avea ca limite pietrele verticale de blocare a pavajului (spre V) şi zidul înregistrat în vechile planuri, dar care nu s-a mai păstrat (spre E). Acest zid probabil era construit tot din pietre neregulate aşezate pe pământ ca şi zidul din SA, c. 39 (prelungirea) şi reprezenta pandantul lui, spre E.
Curăţarea carourilor mai vechi din SA, c.38 şi 31 ne-a permis unele observaţii privind raportul dintre incintă (latura de S) şi zidul ζ:
- incinta se păstrează pe această latură până în SA, c.44;
- zidul ζ este surprins şi în SA, c.52.
Cele două ziduri sunt paralele; distanţa dintre ele este de 5,60 m. În dreptul carourilor 38 şi 31, spre V şi spre E, şi perpendiculare pe incintă şi zidul ζ, sunt două ziduri ferme. Ele au lungimea de 6,60 m şi lăţimea de 1,20–1,38 m; ambele se păstrează pe o înălţime de 0,45 m. Din punct de vedere al construcţiei, sunt întreţesute cu incinta şi cu zidul ζ şi flancau probabil o intrare. Ulterior intrarea în zidul ζ a fost astupată şi zidul capătă o linie continuă (lăţimea intrării astupate este de 2,80 m).
Rezultă că incinta, zidul ζ şi zidurile 1 (de E) şi 2 (V) sunt contemporane. Celelalte amenajări din spaţiul dintre incintă şi zidul ζ sunt ulterioare. Este vorba de: pavajul din SA, c.45; zidul ce s-a aflat sub martorul din SA, c. 45-52; zidurile din interiorul c. 52. De la SA, c.31 spre E nu mai apare nici o compartimentare; în schimb, compartimentările spre V sunt mai multe (vezi SA, linia c.60, 61, 62). Locuinţa mare care ocupă suprafaţa SA, c.41, 40, 39 (V) şi SA, c. 34–33–32 (E) păstrează alinierea faţă de incinte. Locuinţa (a cărei suprafaţă este de 7,30 x 9,20 faza I şi 7,30 x 10,20 faza a II-a) poate să fi fost contemporană (în faza I) incintei, zidului ζ şi pavajului inferior; durata funcţionării ei (în faza a II-a) ia sfârşit o dată cu blocarea intrării la zidul ζ.
SA, c. 65 - caroul a fost deschis pentru surprinderea locuirii (eventual incintei) spre V. Săpătura a picat pe o mare depresiune naturală, umplută în timp cu pământ negru, granulos. În profilul de S, punctul de vârf al depunerii de pământ este la –0,70 m; la –0,90 m s-a dat de pământ amestecat cu pietre. Se secţionează o suprafaţă spre latura de E a caroului, pe o lăţime de 0,90 m. Secţiunea a ajuns la adâncimea de –1,30 m la un pământ galben tasat. Pe profilul de E se înregistrează: 0 –0,30 m – depunere de pământ; -0,30 m – linie continuă de pietre, groasă de 0,25 m; la –0,80 m – alt rând de pietre care coboară spre colţul de SE al caroului; la –1,50 m stânca naturală. Rezultă că pe linia carourilor SA 65-70, datorită depresiunii naturale este puţin probabilă aflarea vreunei construcţii.
Secţiuni de verificare ale măsurătorilor geofizice
În urma măsurătorilor efectuate pe baza unui contract de colaborare cu societatea GEI-PROSECO Bucureşti, pe platoul cetăţii, în afara fortificaţiei, au fost efectuate 4 secţiuni de control (SG I-IV).
SG I (3 x 1 m) – nu a dat rezultate;
SG II (14 x 2 m), la cca. 150 m SSV de fortificaţie; pe mijlocul secţiunii a fost surprins colţul unei construcţii orientate NV-SE;
SG III (3 x 2 m); a fost surprins un zid orientat NV-SE; zidul apare la –0,30 m de la nivelul actual de călcare; dimensiunile zidului: L=3 m; l=0,60; î=0,35 m; zidul este din pietre mici legate cu pământ. În colţul de SE, la nivelul zidului, restul unui pavaj din dale de calcar cu suprafaţa de 0,67 x 0,62 m. În colţul de NE apar blocuri de calcar, cu aspect regulat, de la o eventuală amenajare. La adâncimea de –0,80 m, pe fundul secţiunii, apar dale de calcar (pavaj).
Materiale recuperate: ştampilă de amforă de Sinope (grupa V b), panse de amfore de Sinope, picior de amfore de Heracleea Pontică şi Soloha I, frecător de piatră, fragmente de kantharos şi platou cenuşiu;
SG IV (14 x 2 m); cercetare nefinalizată.
Materiale arheologice databile (ştampile amforice):
SA, c. 32, -0,40 m (între pietre, spre profilul de N)
Ştampilă Sinope, grupa V d (cca. 222-211 a.Chr.)
Άστυνόμου
ΐφιος τοΰ mască de Silen
Εστιαίου
Άρτε(…)
SA, c. 32, -0,57 m (în profilul de E)
Ştampilă Sinope, grupa V d (cca. 222-211 a.Chr.)
άστυνομοΰντος
Ικεσίου τοΰ hermă
Άντιπάτρου
Η φ[αίστιος]
SA, c. 32, -0,60 m (sub platforma de piatră de pe profilul de E).
Ştampilă Heracleea Pontică; englifică pe toartă; prima jumătate sec. III a.Chr.
[Άριστο-]
κράτεος
SA, c. 34 (la curăţenie)
Ştampilă Sinope; grupa V b (cca. 252-243 a.Chr.)
άστυνόμου
Άντιπάτρου proră de corabie
τοΰ Νίκωνος
[………….]
SA, c. 34-33 (locuinţă; la desfiinţarea martorului)
Ştampilă Sinope; grupa V b (cca. 252-243 a.Chr.)
άστυνόμου
[Ικ]εσίου τοΰ proră de corabie
Βαχχίου
[Ηρ]ακλ[είδης]
SA, c. 37 (la desfiinţarea martorului c. 38-37)
Fragment gât şi toartă Heracleea Pontică; ştampilă englifică pe toartă; prima jumătate sec. III a.Chr.
Άριστο-
[κ]ράτεος
SA, c. 38-45 (la îndreptarea profilului)
Ştampilă Sinope; grupa V b (cca. 252-243 a.Chr.)
[άστυνόμου]
Ιοβάκχου τοΰ proră de corabie
Μολπαγόρου
[……….]ιων
SA, c. 39
Ştampilă Sinope, grupa V c
άστυνόμου
Θηρικλέους τοΰ câine
Άπολλωνίου
SA, c. 39, -0,20 m (în colţul de SV)
Ştampilă Sinope, grupa V c (cca. 242-223 a.Chr.)
άστυνόμου
Φημίου τοΰ personaj care presează struguri
Θεοπείθου
SA, c. 39, -0,55 m
Ştampilă Heracleea Pontică; englifică pe toartă; sfârşitul sec. IV – prima jumătate sec. III a.Chr.
Άριστοκρά[τεος]
SA, c. 39-38 (pe zidul ζ)
Ştampilă Sinope; grupa V b (cca. 252-243 a.Chr.)
[άστυνόμου]
[Ιοβάκ]χου τοΰ proră de corabie
[Μολπ]αγόρου
[………..]
SA, c. 40, -0,40 m
Ştampilă Sinope; grupa V b (cca. 252-243 a.Chr.)
άστυνόμου
Ικέσιος τοΰ
Βαχχίου
SA, c. 40, -0,40 m
Ştampilă Rhodos; cerc perlat; în centru, înscrisă în cerc, floarea de rodie. Inscripţie slab lizibilă; anterioară complexului Pergam; lizibil numele producătorului Ἄξιος, în genitiv.
SA, c. 48, -0,50 m
Ştampilă sinopeană, de producător; dublu imprimată.
[Ισ]τιαί[ου]
SG III
Ştampilă Sinope; grupa V b (cca. 252-243 a.Chr.)
άστυνόμου
Άντιπάτρου proră de corabie
Κτήσων
Obiectivele viitoare au în vedere cercetarea zonei de SE al sectorului, dintre incinta III şi zidul ζ, precum şi conservarea primară a complexelor rezultate în campaniile 2004-2005.
Abstract other lang. La campagne 2005 du chantier archéologique d’Albeşti s’est proposé de faire des fouilles dans les complexes d’habitation de la zone d’extension de l’espace fortifié, dans le secteur A et dans les éventuelles habitations extra-muros (par la vérification des données obtenues par des mesurages géophysiques).
On a dégagé une habitation de grandes dimensions, à deux phases de construction, les deux datant du IIIe s. av. J.-C. (les dimensions de l’habitation sont de 7,30 m x 9,20 m dans la première phase et de 7,30 m x 10,20 mètres dans la IIe phase).
On a examiné aussi la zone située entre le côté Sud de l’enceinte et l’espace intérieur rapproché. Toutes les observations dans le terrain nous conduisent à identifier une entrée dans la cité, de la direction Sud, flanquée de murs larges d’environ 1,20 m et longs de 6,60 m. Un mur intérieur, parallèle à l’enceinte et conservé sur une longueur d’environ 40 m, renforce le système défensif et représente l’élément d’appui pour des compartimentages plus réduits.
Le matériel archéologique datable consiste en estampilles amphoriques d’Héeaclée Pontique - période C, de Sinope - groupe V et de Rhodes - période II.
Abstract   The settlement of Albeşti is located in the west end of the territory of the Dorian colony of Callatis. The fortified area, rectangular in shape, stretches over an area of about 1.800 sq.m. To the east, south and west of it the occupation level stretches over a surface of about 12 hectares. The fortification itself was built during three phases: the first two date to the 4th century BC; the third phase, representing an extension of the fortified surface to the south, dates to the 3rd BC. The setting of the fortification interior dates to the same centuries. The excavation was meant to establish a correlation between the chronology of the setting of the fortification interior and the whole defense system represented by the precincts. The fortification underwent two periods of intense economic activity: the first one, dating to the end of the 4th century and early 3rd century BC, and the second one to the second half of the 3rd century BC. The political activities prevailing in the fortification are less clear. The first precinct relates to the emergence process of the mixed settlements, where, during the 4th century BC, the basic ethnic elements (locals and Greeks, that might have included a few Scythian, documented in the area) are almost equally represented. The construction of the second stronger precinct proves the military defense nature of the fortification. The third phase proves the flourishing existence of the settlement, free from any events, that might have taken place, but affected to a certain extent only Callatida, not also its territory. The 2005 campaign on Albeşti archaeological site was meant to excavate the occupation levels in the area of the fortified space in sector A, and possible extra-muros occupations. We excavated a large-sized occupation site, with two construction phases, both dating to the 3rd century BC. We also excavated the area situated between the south corner of the precinct and the adjoining inner space. All the field observations lead to the identification of a new entranceway to the fortification, on the south side. An inner wall, parallel to the precinct, preserved along 40 m, strengthens the defensive system. The datable archaeological material consists in amphora stamps from Heraclea Pontica - period C, from Sinope - group 5 and from Rhodes - the second period.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu