Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Capidava | Commune: Topalu | County: Constanţa | Site: Cetate | Excavation Year: 2005

Excavation Year   2005
Epoch
Hallstatt;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Medieval;
Late Medieval
Periods
Hallstatt;
Roman Period;
Roman-Byzantine Period;
Byzantine Period;
Middle Medieval Period
Site Category
Defence;
Unassigned
Site Types
Habitation;
Camp;
Citadel
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Constanţa
Locality   Capidava
Commune   Topalu
Site  Cetate
Site Sector
Site name   Capidava
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Alexiu Alexandru
Constantin Nicolae
Constantin Robert
Covacef Zaharia
Dobrinescu Cătălin
Miron Costin
Opriş Ioan Carol
Pinter Zeno-Karl
Urduzia Claudia
National Arch. Record Site Code 63063.01
Report Ameliorarea rasială a animalelor domestice evaluată prin specia taurine (bos taurus ), făcută de către romani, după venirea lor în antichitate, în actuala Dobroge
Se ştie că domesticirea multor specii de animale, printre care şi cea a bovinelor, a fost executată în prima parte a holocenului, probabil în zona Semilunei roditoare. Prin mişcările unor populaţii umane, la începutul neoliticului, specia sus citată, de acum domesticită a ajuns şi în regiunea Dobrogea, cam la paralela 45° şi meridianul 28°, zona în care mai exista atunci, oarecum abundent, chiar şi strămoşul acesteia - Bos primigenius (bourul). Intre neolitic şi La Tène, talia lui Bos taurus, exprimată prin înălţimea la greabăn, printr-un proces descrescendo a coborât mereu (mai accelerat în Bronz şi Hallstatt); astfel, geto-dacii dar şi sciţii aveau indivizii acestei specii destul de mărunţi şi cu dimorfism sexual puţin perceptibil1. În prima decadă a mileniului I p.Chr, acvilele imperiale romane s-au întins şi asupra Dobrogei, aducând cu ele o civilizaţie mai înaintată şi mai prosperă, printre altele şi animale ameliorate.
Este cunoscut faptul că fenomenul denumit ameliorare rasială, sens strict, a apărut foarte târziu în Europa (poate cu excepţia calului), mai intâi oarecum empiric, mai ales in Anglia, Olanda şi chiar Danemarca, cam prin sec. XVII şi XVIII şi abia mai târziu, în sec. XIX, s-au pus într-adevar bazele ştiinţifice ale acesteia, încât la începutul celei de-a şasea decadă a sec., Darwin a putut - considerând şi date rezultate din ameliorare - să publice bine cunoscuta sa carte, ce stă la bazele evoluţionismului lumii vii.
Trebuie însă să constatăm că, încă din antichitate, probleme de ameliorare rasială şi chiar executarea ei concretă, au fost folosite pe deplin mai ales de către romani, cu toate că această ştiinţa nu a fost cu totui circumscrisă şi recunoscută. Astfel Epicarnus din Grecia Mare (născut în 540 a.Chr) a scris un fel de manual cu privire la medicina veterinară şi igiena animalelor de ferma. Herodot, Xenofon, Aristotel studiază şi ei unele reguli raţionale de creştere a animalelor; excelează însă romanii cu unii scriitori ca Vergilius, dar mai ales cu aşa zişii agronomi ca Porcius Cato (cel Bătrân), Columella şi Varro (116-27 a.Chr.), ce aduc prin scrierile lor date de apreciat cu privire la creşterea şi ameliorarea animalelor.
Este meritul arheozoologiei, prin studiul ei privind resturile animaliere descoperite de către arheologi, să evidenţieze foarte concret faptul că romanii au reuşit să facă o bună ameliorare a animalelor domestice (în ceea ce priveşte acum Bos taurus) şi că prin ei, acolo unde s-a instituit tipul de viaţă romană, această ameliorare a reuşit prin două căi: direct, aducând indivizi gata amelioraţi, sau oarecum indirect, importând din Italia masculi (tauri) de prăsila, ce au putut, în timp, să schimbe în bine caracteristicile bovinelor din diferitele provincii ale imperiului. Pentru Europa Occidentală şi în partea ei centrală (în acea zona unde Roma republicană şi apoi imperială şi-a întins acvilele sale şi a romanizat autohtonii), o sinteză făcută de Audoin Rouzeau este cu totul definitorie2. Pe teritoriul României acest lucru a fost bine arătat deocamdată pe un studiu asupra unui material arheozoologic din aşezarea de la Stolniceni – Vâlcea3.
Noi ne referim în această lucrare doar la specia Bos taurus, întrucât există două cauze care au făcut posibilă mai uşor evidenţierea unei ameliorări a respectivei specii în Dobrogea, în perioada romanica clasică, din sec. I-III p.Chr, dar ca urme ale acesteia, bine definite şi pe material arheozoologic din epoca romană târzie, sec. IV-VI p.Chr. Mai întâi datorită faptului că în respectivele situri, Bos taurus este cel mai bine reprezentat, având frecvenţa cea mai înaltă, printre mamiferele domestice găsite în material arheozoologic (ca de altfel în cele mai multe aşezări cercetate în România din cadrul culturilor şi epocilor preistorice şi istorice), iar pe de alta parte pentru ca specia este de talie mare şi astfel, atât liniar, dar şi ca volum (masa) o creştere oarecare prin ameliorare se poate pune mai uşor în evidenţă, alungindu-se şi îngroşându-se aproape toate segmentele osoase ale unui individ, fapt ce poate fi constatat atât morfoscopic cât şi biometric. Trebuie să mai amintim că o creştere liniară ce se măsoară în n1, dar volumul căruia aceasta ii corespunde se măreşte la n3, încât individul creşte foarte mult în greutate, dând o masă de ,,carne”, care se exprimă pe de o parte, prin sacrificare, în material de tip alimentar, dar totodată, pe de altă parte, în timpul vieţii, ca putere de „motor” animal pentru varii necesităţi umane. Menţionăm că bovinele sunt (prin sexul femel) şi producătoare de lapte, dar materialul osteologic nu poate aduce date directe cu privire şi la mărirea cantităţii de lapte per capita prin ameliorare; totuşi este logic ca şi acest fenomen să aibă loc.
Având în vedere cele specificate mai sus, vom trece acum să exemplificăm pe material osos din şapte situri dobrogene, şase aşezări şi o necropolă, în mod concret prin măsurători (exprimate toate în mm), că au existat în cadrul materialelor arheozoologice şi resturi osoase de Bos taurus, ce au aparţinut unor indivizi asupra cărora s-a executat o ameliorare rasială (aşa cum am arătat, direct sau indirect).
În cadrul tabelelor cu măsurători, ne vom referi la resturile osoase ce au atins maximum variaţiei, sau sunt aproape de aceasta, de la diverse segmente osoase, maximum care apare de altfel foarte înalt, fiind chiar aproape de minimum variaţiei pentru aceleaşi segmente osoase ale bourului (Bos primigenius), strămoşul bovinelor domestice (Bos taurus) şi care era evident mai mare şi mai masiv chiar decât rasele actuale de bovine ameliorate pe criterii cu totul ştiinţifice.
1. Aşezarea de la Teliţa Amza, sec. II-III4
2. Aşezarea de la Teliţa Amza, sec. IV5
3. Aşezarea de la Dinogeţia (Garvăn), sec. IV6. Autorul arată mai mult în text decât scriptic că existau pe lângă resturi osoase de talie mică şi gracilă şi altele provenite de la indivizi mari şi masivi, amelioraţi.
4. Aşezarea de la Histria, nivel de sec. VI7
5. Aşezarea de la Halmirys (Murighiol), sec.VI8
6. Aşezarea de la Capidava, sec. VI9
7. Necropola de la Histria sector Basilica, sec III-VII10
Mormintele din necropolă au avut depuse ca ofrandă şi porţiuni de la indivizi de taurine sau bovine ( Bos taurus ), ce au fost deshumate sub formă de resturi osoase, unele dintre ele putând fi măsurate. Se constată de către autoare că „resturile bovinelor se dovedesc a fi animale robuste”. Cunoscând lungimea unor oase întregi, s-au calculat acum, de către noi, taliile unor indivizi.
Se constată deci, în toate siturile, existenţa unor indivizi de talie înaltă iar unii dintre ei sunt chiar masivi.
Menţionăm, de asemenea, că Alexandra Bolomey a fost prima, în zona noastră, care a emis ipoteza că ar fi existat în sec. respective şi indivizi amelioraţi aduşi de către romani.
Trebuie deci să conchidem că romanii au venit în Dobrogea de atunci, fie cu indivizi deja amelioraţi, fie doar cu tauri de prăsilă, de talie mare. Totodată este insă evident că pe lângă aceste bovine (Bos taurus) ameliorate rasial se găseau şi indivizi ai respectivei specii de tip neameliorat, ce aparţineau autohtonilor, de talie mai joasă şi desigur cu o productivitate mai scăzută sub toate aspectele. Cu cât ne apropiem de mileniul al doilea, aceste bovine de tip ameliorat sunt din ce in ce mai puţine ca frecvenţă, ele dispărând cu totul, încă înainte ca bizantinii, la trecerea dintre milenii, să reocupe provincia Dobrogea.
Abstract other lang. Dans l’Europe antique, ceux qui ont effectué pour la première fois une amélioration raciale des espèces de mamiferes domestiques ont été les romains. Ce fait a été mis en relief surtout pour les provinces de l’ouest et du Centre de l’Europe. Sur la base de certains restes archéozoologiques appartenant à sept sites de Dobrodja, datés entre le II-ème et le VI-ème siècles a.Chr., on a pu établir sans doute que le phénomène de l’amélioration raciale a eu lieu aussi sur le territoire contemporain de la Roumanie. Il a été établi pour l’espèce Bos taurus, qui a, parmi les animaux domestiques, la taille la plus haute. On a pu, donc, mettre en évidence ce fait par des mensurations, sur les restes de leurs squelettes.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes 1. S. Haimovici, Creşterea animalelor la Geto-Daci (sec. IV. i.e.n. - sec I. e.n.) din Moldova şi Muntenia, Thraco-Dacica 8, 1987, p. 144-153.
2. Françoise Audoin Rozeau, La taille du boeuf domestique en Europe de I'antiquite aux temps moderne, Fiches d'osteologie animale pour l'archeologie serie B: Mammiferes, 2, APDCA, Juan - les - Pines, 1987, p. 9-40.
3. Şt. M.Udrescu, Aşezarea civilă romană de la Stolniceni; unele date despre influenţa romană asupra creşterii animalelor în Dacia. Studiu arheozoologic, RMM 9-10, 1979, p. 104-108.
4. S. Haimovici, Studiul arheozoologic al ''resturilor din două nivele aparţinând sec. II-IIl şi IV p.Chr. în situl autohton de la Teliţa Amza (nordul Dobrogei), Peuce 14, 2003, p. 487-510.
5. Ibidem.
6. S. Haimovici, Studiul arheozoologic al resturilor de la Dinogeţia (Garvăn) aparţinând epocii romane târzii, Peuce 10, 1991, p. 357.
7. S. Haimovici, in print, Studiul arheozoologic al unor resturi faunistice descoperite în nivelul aparţinând sec.VI p.Chr. al cetăţii Histria.
8. S. Haimovici, in print, Studiul materialului arheozoologic provenind din situl bizantin (sec VI-lea) de la cetatea Halmyris (Murighiol).
9. S. Haimovici, L. Cărpuş, C. Cărpuş, in print, Studiul arheozoologic al unui lot de faună provenit din situl bizantin de la Capidava, sec. IV-VI p. Chr.
10. Alexandra Bolomey, Materiale paleofaunistice de la Histria, SCA 2, 2, 1965, p. 179-189.
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu