|
Excavation Year |
2005 |
|
Epoch |
Hallstatt;
Latene
|
|
Periods |
Middle Hallstatt;
Middle La Tène;
Late La Tène
|
|
Site Category |
Defence;
Domestic
|
|
Site Types |
Fortified settlement;
Citadel
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Covasna |
|
Locality |
Covasna |
|
Commune |
or. Covasna |
|
Site |
Cetatea Zânelor |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Apostol |
Virgil |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Crişan |
Viorica |
Site director |
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Duţescu |
Maria-Magdalena |
|
Facultatea de Istorie, Universitatea București |
| Mărgineanu-Cârstoiu |
Monica |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Pascu |
Ștefan |
|
Muzeul Brăilei |
| Popescu |
Mariana-Cristina |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Sîrbu |
Valeriu |
|
Muzeul Brăilei |
| Ştefan |
Călin Dan |
|
SC Net4You SRL Bucureşti |
| Stoian |
Viorel |
|
Muzeul Brăilei |
|
|
National Arch. Record Site Code |
63535.01
|
|
Report |
La E de oraşul Covasna, în curbura interioară a Carpaţilor, între Pârâul Cetăţii şi Pârâul Miska (cota 958), se ridică un promontoriu, numit Cetatea Zânelor sau Muntele Cetăţii, înconjurat din trei părţi de piscuri impozante. Panta estică a acestuia este abruptă, iar pe cele de N, V şi S se află mai multe terase de origine antropogenă, primele patru fiind fortificate cu ziduri de piatră. Tot cu zid de piatră este înconjurat şi platoul sau acropola cetăţii.
Vestigiile bine păstrate ale cetăţii au atras de-a lungul secolelor numeroşi cercetători şi oameni de cultură care au încercat să dezlege misterul originii lor. Printre primii care au realizat o amplă descriere a ruinelor cetăţii este de amintit Orbán Balázs1 (a doua jumătate a sec. XIX). Cercetări arheologice propriu-zise au fost iniţiate însă mult mai târziu, în anii 1942-1943, de către arheologul clujean Alexandru Ferenczi. Artefactele descoperite de acesta au fost depozitate, în bună parte, în Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. Din păcate rezultatele săpăturilor nu au fost publicate, iar documentaţia şantierului s-a pierdut. După unele informaţii apărute în presa vremii se ştie, printre altele, că pe acropolă a fost cercetată o locuinţă în interiorul căreia s-au descoperit, pe lângă vase ceramice, o statuetă romană, două fibule (una de bronz şi alta de argint), precum şi numeroase cuie şi piroane de fier aparţinând epocii dacice. Au fost executate de asemenea mai multe secţiuni pe terasele I, II şi III urmărindu-se linia şi dimensiunile zidurilor. Autorul menţionează existenţa, pe lângă materialele de factură dacică, a unor piese mai vechi, din prima vârstă a fierului, dar şi mai târzii, din epoca romană.
Sondajul de verificare executat în 1949 de un colectiv condus de Constantin Daicoviciu a confirmat concluziile lui A. Ferenczi. În raportul publicat în 19502 se spune că cetatea este asemănătoare ca mărime şi concepţie celor din Munţii Orăştiei (de la Costeşti şi Piatra Roşie), fiind diferită doar modalitatea de construire a zidurilor.
În anul 1968 săpăturile au fost reluate de Z. Székely3, de la muzeul din Sfântu Gheorghe. Prin cercetarea unei secţiunide peste 100 m lungime, cuprinzând acropola şi primele două terase, au putut fi estimate dimensiunile impresionante ale cetăţii şi ale zidurilor de fortificare, unele fără precedent în lumea dacică. Cu această ocazie au fost descoperite numeroase piese arheologice constând din vase ceramice, unelte, arme, un tezaur monetar (denari republicani şi imperiali romani) precum şi un mormânt de inhumaţie.
În noiembrie 1995 zona Covasnei şi implicit a cetăţii a fost afectată de o furtună devastatore. Copacii smulşi din rădăcini au dislocat părţi din ziduri şi din complexele de locuire. Ca urmare s-a impus supravegherea arheologică a curăţării şi exploatării masei lemnoase precum şi reluarea săpăturilor arheologice sistematice. Cercetările propriu-zise au început în 1998. Pe parcursul celor opt campanii a fost realizată (în mod ştiinţific), topografia cetăţii şi au fost studiate sistemele de fortificare ale acropolei şi a celor patru terase. S-au făcut de asemenea demersuri pentru realizarea unui proiect de restaurare a vestigiilor şi de punere în circuitul turistic al monumentului4.
Cetatea Zânelor de la Covasna este una dintre cele mai mari şi mai bine conservate cetăţi dacice din afara Munţilor Orăştiei. Prin modul de realizare a sistemului de fortificare şi de amenajare a teraselor ce înşurubează muntele, ea este un unicat în lumea dacică. Prima fază de construire a început cândva pe parcursul sec. II a.Chr, urmată de o distrugere (posibil în vremea lui Burebista) şi apoi de o refacere grandioasă la sfârşitul sec. I a.Chr - începutul sec I p.Chr. Cetatea a fost arsă şi dărâmată la cucerirea romană sau imediat după aceasta. Piesele descoperite până acum nu ne îndreptăţesc să credem într-o locuire ulterioară a sitului.
În amestec cu materialele de epocă dacică (în special cu cele din prima fază de locuire) au apărut şi fragmente de vase aparţinătoare primei vârste a fierului (cultura Reci-Mediaş) ceea ce ne îndeamnă să presupunem că o primă amenajare (fortificare?) a muntelui a început încă în acea perioadă. Şi atunci, ca şi mai târziu, poziţia strategică deosebită a muntelui a fost hotărâtoare. Alegerea a fost însă impusă şi de amplasarea lui într-un punct nodal de legătură între ţinuturile intra şi extracarpatice. Spre acest punct converg mai multe drumuri montane dinspre ţinuturile extracarpatice („drumul Vrancei” ce iese la Ojdula şi de acolo la Covasna, cunoscutul drum comercial ce pătrunde prin pasul Breţcu, drumurile de pe Bâsca Mare şi pasul Buză) şi tot de aici puteau fi supravegheate căile comerciale şi de acces existente de-a lungul Râului Negru, intens folosite în antichitate. De pe Muntele Cetăţii se vede mai toată depresiunea Târgu Secuiesc cu aşezările care o împânzesc (peste 42), dar şi celelalte cetăţi contemporane (Cetatea din Valea Casinului, cetatea Vârful Ascuţit de la Cernat ) cu care putea avea o bună comunicare.
Fără nici o exagerare, putem afirma cu toată responsabilitatea,că Cetatea Zânelor este un monument de excepţie. Ea reprezintă un model arhitectural pentru tradiţia şi originalitatea constructivă a dacilor. Asemănătoare ca amplasare şi concepţie cu alte cetăţi ale vremii, precum cele din Munţii Orăştiei (Costeşti, Piatra Roşie), Cetatea Zânelor se individualizează şi uimeşte prin simplitatea, nu lipsită de profunzime şi complexitate, a gândirii arhitecţilor şi constructorilor autohtoni.
Cercetările arheologice din campania anului 2005 au continuat pe terasa a II-a, în zona bastionului şi a zidului de curtină din partea sud-estică a acestuia. Deşi s-a dezvelit o bună parte din latura sud-estică a bastionului cercetarea nu a fost finalizată. Existenţa mai multor faze de construire şi refacere precum şi cantitatea imensă de piatră rezultată din dărâmarea lui au îngreunat foarte mult lucrările. În acest sector a fost extinsă S7E (6 x 8 m), aflată în faţa bastionului şi a zidului de curtină. În continuarea ei, spre SV, a fost deschisă o nouă secţiune S7F(6 x 6 m, spre colţul sud-estic al bastionului), urmărindu-se prin aceasta dezvelirea laturii sud-estice a bastionului şi paramentul exterior al zidului de curtină. S-a constatat că spre deosebire de colţul nordic, unde zidul de curtină, adosat bastionului, continua linia acestuia, colţul estic a fost lăsat liber, motiv pentru care s-a degradat foarte tare. Zidul se leagă de corpul bastionului la cca. 1,10 m de colţ. În acest sector a fost, se pare, intrarea în bastion, concepută ca o încăpere cu laturile de cca. 2,60 m, marcată la colţuri de patru stâlpi groşi de 0,37 m. Cercetările din S7F, au evidenţiat de asemenea, în imediata apropierea a colţului sud-estic, platforma de piatră (B1?) depistată în campania anterioara lângă coltul vestic. Aceasta a fost construită în prima fază de locuire, probabil ca bază a unui turn (de cca. 11 x 11 m).
S7E a fostîncepută în campania precedentă dar nu a fost finalizată nici în 2005. Cantitatea mare de dărâmătură (piatră, bârne carbonizate de suprastructura de lemn a bastionului) a făcut ca lucrările să înainteze foarte greu. Tot în această secţiune a fost decopertată în întregime locuinţa apărută în S7. Din nefericire, o bună parte din ea a fost tăiată de secţiunea efectuată de Z. Székely în 1968. În interior au fost descoperite mai multe vase fragmentare, din ambele categorii, un cui de fier, un cuţit, un fragment de oglindă şi diverse unelte de lut şi piatră.
După cum este cunoscut Z. Székely consemnează descoperirea pe T2 a unui tezaur monetar format din şapte monede5. În imediata apropiere a secţiunii lui Z. Székely au mai fost descoperite încă şase monede, datate între 157-156 a.Chr. şi 80-81 p.Chr., ceea ce ne face să presupunem că numărul pieselor din tezaur este mult mai mare. Sperăm ca în campania viitoare să le putem recupera pe toate.
Carourile noi deschise S7A2, S7B2, S7C2 au fost cercetate până la adâncimea de 0,60 m, o bună parte din pământul excavat fiind din săpăturile anterioare. Aceste secţiuni au fost extinse cu scopul de a decoperta în totalitate una din construcţiile existente în apropierea bastionului. Definitivarea săpăturii se va face tot în campania 2006.
S7D (4 x 8 m)
Deşi săpătura părea finalizată am constatat că în lutul galben, cu aspect de steril (argilă amestecată cu gresie) se observau mici bucăţi de cărbune. Am continuat adâncirea constatând că pământul respectiv, gros de 1,40 m, a fost pus pentru amenajarea şi orizontalizarea terasei. La bază, pe stânca nativă, au fost descoperite câteva fragmente ceramice aparţinătoare primei vârste a fierului.
S7C
În caroul aflat în imediata apropiere a colţului vestic al bastionului am continuat adâncirea pentru a putea vedea şi aici grosimea stratului de amenajare. Acesta are în acest sector 0,50 m după care urmează un pământ cenuşiu bogat în fragmente de vase hallstattiene. După grosimea stratului de umplutură se poate spune, pentru moment, că zona a fost altfel amenajată în prima vârstă a fierului.
Studiul arhitectural a fost realizat şi în campania anului 2005 de colectivul condus de Monica Mărginenu-Cârstoiu, urmând a fi finalizat, pe sectorul respectiv, după epuizarea cercetărilor arheologice. A fost, de asemenea, actualizată ridicarea topografică de către un colectiv condus de Dan Ştefan.
Unul din obiectivele pe care şi l-a propus colectivul de cercetare de la Cetatea Zânelor încă din 2004, şi anume realizarea a unui prim volum monografic al sitului, nu a fost însă îndeplinit. Dificultăţile întâmpinate în campania 2005 (ploi abundente şi de lungă durată) precum şi fondurile reduse nu ne-au permis finalizarea săpăturilor începute şi firesc elaborarea concluziilor. Sperăm din nou ca viitoarea campanie să fie mai rodnică.
Cercetările arheologice de la Covasna se desfăşoară în general cu dificultate. Complexitatea sitului (mai multe faze de locuire, de construcţie, de distrugere şi demantelare, de refaceri etc.), urmele păguboase ale vechilor săpături şi ale căutătorilor de comori, distrugerile şi dislocările provocate de furtună sunt doar câteva din motivele pentru care aici nu se poate lucra decât cu multă migală. Cu toată pasiunea şi efortul colectivului de cercetare, aproape fiecare campanie am încheiat-o cu un sentiment de neîmplinire şi de abandonare a lucrului început şi neterminat. Ne propunem de câţiva ani finalizarea sectorului început pe terasa a doua, zona bastioanelor. Acesta continuă să fie obiectivul cercetării şi pentru campania anului 2006.
În sectoarele cercetate au fost descoperite numeroase vase fragmentare (unele întregibile) modelate cu mâna sau roata precum şi fragmente de amfore pontice. S-au descoperit de asemenea mai multe monede romane republicane şi imperiale, cute, un vârf de săgeată de fier, cuie şi cuţite de fier, un ataş de bronz, piese de podoabă, unelte de lut (fusaiole, jetoane) etc. Materialele descoperite în campania anului 2005 au fost spălate, marcate şi inventariate la Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe.
La sfârşitul şantierului au fost montaţi în faţa zidurilor stâlpi de lemn şi de fier la distanţă de 1 m între ei şi de 0,50 faţă de zid. Între stâlpi şi zid s-au aşezat scânduri şi piatră. Partea superioară a zidurilor a fost acoperită cu carton gudronat, piatră şi pământ. La fel au fost acoperit construcţiile din S7 şi S7E precum şi sectoarele neterminate din celelalte secţiuni. Sperăm ca fondurile ce vor fi alocate în viitor să fie suficiente pentru a se putea realiza un proiect de conservare-restaurare şi protejare a imenselor structuri de apărare a cetăţii. În acest fel grandiosul monumentul dacic va putea deveni şi un important obiectiv turistic, nu numai de interes ştiinţific.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
Cetatea Zânelor at Covasna is one of the largest and best preserved Dacian fortresses outside the Orăştie Mountains. Due to its fortification system and the layout of the terraces winding up the mountain, it is unique in the Dacian world. The first construction phase began during the 2nd century BC, followed by destruction (possibly during Burebista’s reign) and later by a grand rebuilding by the end of the 1st century BC – early 1st century AD. The fortress was burned and pulled down upon the Roman conquest or immediately after it. The artifacts discovered until now do not prove a later occupation of the site.
The archaeological excavations of the 2005 campaign were carried out on the 2nd terrace, in the area of the bastion and of the curtain wall in its south-east part. Although a large part was uncovered in the south-east of the bastion, the excavations were not completed.
In the excavated sectors we discovered many fragmentary vessels (some of them reconstructable) modeled by hand or wheel as well as Pontic amphora fragments. We also found many Roman Republican and imperial coins, an iron arrow tip, iron nails and knives, a bronze attachment, ornaments, clay tools (whirling pools, counters), etc.
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
