Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Roşia Montană | County: Alba | Site: Pârâul Porcului – Tăul Secuilor | Excavation Year: 2005

Excavation Year   2005
Epoch
Early Roman (1st - 3rd cent.)
Periods
Roman Period
Site Category
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Plane cemetery
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Alba
Locality   Roşia Montană
Commune   Roşia Montană
Site  Pârâul Porcului – Tăul Secuilor
Site Sector
Site name   Alburnus Maior
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Bălan Gabriel Muzeul Naţional de Istorie a României
Bocan Ionuţ Muzeul Naţional de Istorie a României
Damian Paul Site director Muzeul Naţional de Istorie a României
Dumitraşcu Emil Muzeul Naţional de Istorie a României
Ion Alexandra Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Neagu Cătălina Mihaela Muzeul Naţional de Istorie a României
Nicolae Vlad Universitatea "Ovidius", Constanţa
Paraschiv Eugen Dorel Muzeul Naţional de Istorie a României
Raţiu Alexandru-Mircea Muzeul Naţional de Istorie a României
Samson Andra Muzeul Naţional de Istorie a României
Simion Mihaela Muzeul Naţional de Istorie a României
Vleja Decebal Muzeul Naţional de Istorie a României
National Arch. Record Site Code 6770.06
Report În campania de cercetări arheologice din anul 2005, colectivul de arheologi a MNIR a continuat cercetarea perimetrului amplasat la est de cariera de gresii Pârâul Porcului. Această zonă, cunoscută în literatura arheologică de specialitate şi sub denumirea generică de Tăul Secuilor1, a beneficiat de o evaluare de teren anterioară2 în cadrul campaniei din anul 2000 şi parţial 2003. Astfel, în stadiul incipient al investigaţiei era semnalată, cel puţin pentru zona de Nord, o necropolă romană de incineraţie. De asemenea, sunt vizibile o serie de intervenţii antropice, legate de specificul economic al zonei (amenajări de tăuri şi a sistemului de canale aferent acestora)3.
Situl supus investigaţiei arheologice se află amplasat în partea de NV a actualei localităţi Roşia Montană (jud. Alba). Din punct de vedere geografic, perimetrul pe care au fost identificate şi cercetate complexele care fac obiectul prezentului raport, este poziţionat pe un platou, aflat la altitudinea relativă de cca. 810 ( suprafaţa aproximativă a zonei pe care se întinde necropola este de cca. 10000 m2). Toată zona este cunoscută sub toponimul de Tăul Secuilor. Denumirea provine de la prezenţa, în extremitatea de E a sitului a unui fost lac artificial, în prezent aproape colmatat. Extremitatea de nord-vest este marcată de culoarul transversal al cursului de apă cu hidronimul Pârâul Porcului.(direcţia de curgere, NV/SE).
Zona în care s-a concentrat investigaţia arheologică se prezintă ca o succesiune de mici platouri, ce urmează cursul pantei pe direcţia NS-SV. Integritatea sitului arheologic în ansamblu a fost parţial afectată de lucrările de supraînălţare a tăului4.
Informaţiile cu privire la potenţialul arheologic din zona cunoscută sub toponimul „Tăul Secuilor” sunt evidenţiate prin descoperirile întâmplătoare consemnate în mai multe lucrări de specialitate5, precum şi prin sondajele efectuate în anul 1984 sau 19866, în anul 20007.
Pe proprietatea Tomuş Ioachim, în cadrul operaţiunii de evaluare de teren din anul 2000 au fost cercetate integral trei morminte iar alte patru doar identificate8. Toate aceste argumente au confirmat existenţa, în zona Tăul Secuilor, a unei necropole romane de incineraţie. De aceea, pentru completarea evaluării de teren, în anul 2003, a fost efectuată, pentru un anumit segment (proprietate Ioachim Tomuş), o analiză geofizică, care a confirmat potenţialul arheologic al zonei9. Cercetarea sistematică a obiectivului a început în campania din anul 2004, fiind implicate colective aparţinând, MNIR, IAB şi FIB. Sistemul de înregistrare, atât a unităţilor de săpătură cât şi a complexelor arheologice, a fost unul unitar. La sfîrşitul campaniei au fost identificate şi cercetate 167 de morminte de incineraţie, de tip bustum sau ustrina, elemente de arhitectură funerară şi o structură constructivă cu o funcţionalitate incertă10. De asemenea, au fost identificate parţial limitele de V şi S a necropolei romane de incineraţie Pârâul Porcului /Tăul Secuilor. Astfel, s-a constatat că necropola se întinde pe o suprafaţă mai mare decât cea cunoscută din literatura istorico-arheologică anterioară. Tocmai de aceea, deşi perimetrul era cunoscut anterior sub denumirea de Tăul Secuilor s-a optat pentru o extindere a toponimului la întreg perimetrul necropolei, respectiv Pârâul Porcului/ Tăul Secuilor. De asemenea, este clar, în stadiul actual al cercetării, că nu poate fi vorba de prezenţa unor înhumaţi în cadrul acestei necropole, ipoteză formulată de unii autori11 pe baza interpretării eronate a funcţionalităţii unor elemente de arhitectură (chaperoane care constituiau asiza finală de zid) pe post de “capace de sarcofag”.
Obiectivele cercetării arheologice din campania 2005, pe sectorul Pârâul Porcului - Tăul Secuilor au vizat cercetarea exhaustiva a complexelor din perimetrul care a constituit obiectul contractului.
Au fost trasate 56 de unităţii de săpătură, cu dimensiuni şi orientări variabile, care însumează aproximativ 2500 m2, precum şi 2 suprafeţe de cca. 1250 m2 care, la rândul lor, pentru o mai bună gestionare, au fost împărţite în careuri de 6/6 m.
În campania 2005 în sectorul Pârâul–Pocului – Tăul-Secuilor, a fost decapată o suprafaţă de aproximativ 3750 m2, în care au fost cercetate integral 105 complexe funerare, alte 10 complexe deja identificate şi cercetate parţial, urmând a fi investigate în cursul campaniei 2006 (o dată cu demontarea profilelor magistrale).
Caroiajul utilizat în interiorul tuturor unităţilor de săpătură este unul în formă de tablă de şah, alfabetic pe axa V – E şi numeric pe axa N – S (1/1 m). În ceea ce priveşte modalitatea de înregistrare a informaţiilor, s-au folosit ca:
Metode descriptive:
- însemnările de teren
- baza de date
Metode de înregistrare grafică:
- Planuri şi profile (Scara 1/20, în cazul situaţiilor de ansamblu, a complexelor şi a profilelor de secţiunii).
- fotografiile au fost realizate în format digital.
Colaborare interdisciplinară:
- ridicări topografice pentru determinarea actuală a configuraţiei terenului şi reconstituirea unor elemente geomorfologice, precum şi utilizarea sistemului GPS pentru poziţionarea cît mai exactă a unităţilor de săpătură şi a complexelor.
Stratigrafia generală a sectorului:
- uniformitatea stratigrafică a perimetrului este redată de prezenţa stratului vegetal care are o grosime variabilă cuprinsă între 0,00 -0,15 m.
- orizontul organic al solului actual (-0,05 –0,15 m) - culoarea brun – cenuşie, nisipos, omogenitate moderată, are în compoziţie pietre de mici dimensiuni, resturi vegetale şi organice, fragmente ceramice, potcoave şi cuie de epocă modernă sau contemporană.
- nivel de sedimente de culoare negricioasă, cu grosimi variabile, între adâncimile 0,15-0,40 m; - sol brun negricios, textură nisipoasă, friabil, în compoziţie are resturi organice, pietricele, (şisturi argiloase şi cuarţ), concentraţii de oxizi de fier, fragmente ceramice atât moderne cât şi de epocă romană (aceste din urmă poziţionate îndeosebi la baza stratului), pigmenţi de cărbune şi de pământ ars.
- nivel de sedimente de culoare galbenă, de la -0,40 m la -0,80 m; în acest caz, se observă variaţii de ordin cromatic de la galben - deschis la galben - roşcat; este atât nisipos cat si argilos, compact, are în compoziţie şisturi argiloase, concentraţii de oxizi de fier, fragmente ceramice de epocă romană (poziţionate la partea superioară a nivelului), cuarţ, pigmenţi de cărbune, pământ ars.
- nivel de sedimente galben, lutos, compact; are în compoziţie gresii şi conglomerate, concentraţii de oxizi de fier, cuarţ – fără urme de intervenţie antropică.
Stratigrafia zonelor cu complexe arheologice
Se pot distinge două momente constructive:
- amenajarea gropii sepulcrale
- amenajări exterioare (ringuri, movile). În anumite cazuri aceste amenajări sunt sesizate în stratul de pământ brun – negricios (nivelul 2), iar în altele aceste se află în conexiune stratigrafică cu nivelul 3.
Nivelul de amenajare al gropii este sesizabil, în cele mai multe cazuri, la baza nivelului 2.
Perturbările stratigrafice care anulează calitatea de complexe închise (intervenţiile ulterioare asupra complexelor), sunt traduse prin prezenţa unui sol brun – negricios, nisipos, amestecat cu pietricele, pigmenţi de cărbune, uneori oase calcinate şi fragmente ceramice (de epocă romană).
Starea de conservare a necropolei
Necropola se prezintă într-o stare medie de conservare în ansamblul său, majoritatea complexelor fiind prezervate integral, atât în ce priveşte groapa sepulcrală, cât şi amenajările exterioare. Mai puţine sunt cazurile în care amenajările exterioare sunt parţial distruse. Există însă, în cadrul necropolei, zone în care au avut loc şi importante intervenţii ulterioare.
În mai mult de două treimi din totalul mormintelor au fost observate intervenţii ulterioare asupra gropii sepulcrale.
Repartiţia mormintelor în planul necropolei
S-a remarcat o concentrare mai mare a mormintelor în partea de nord-vest a necropolei, la intervale cuprinse între 0,30 m şi 3, 00 m (în medie,1 mormânt pe 10 m2). În restul necropolei distanţa dintre morminte este oarecum constantă, de obicei la intervale cuprinse între 1,50 m şi 2,00 m (în medie, 1 mormânt la 25-30 de m2).
Orientarea gropilor mormintelor nu prezintă diferenţe majore, constatându-se, la prima vedere, o predilecţie pentru axa NV–SE. Se înregistrează, în unele cazuri, uşoare deviaţii spre nord sau spre vest de la această axă, însă nu sunt majore. Au fost constate puţine cazuri, mormintele sunt orientate E–V, sau NE–SV, fără însă a constitui grupuri aparte în cadrul necropolei.
Groapa sepulcrală
Groapa este practicată de la adâncimi variabile în raport cu nivelul actual de călcare, de la -0,10 până la –0,80 m (pământ afânat, de culoare brun-negricioasă şi stratul de pământ lutos, galben). În cazul mormintelor tumulare gropile sunt acoperite, în interiorul ringului, cu o manta de lut galben tasat. Sunt înregistrate şi cazuri în care gropile sunt acoperite cu o manta compactă din pietre de mici dimensiuni.
Profilul şi tratamentul gropilor sepulcrale oferă posibilitatea încadrării în patru tipuri.
I. Gropi arse cu treaptă – 37 de morminte.
a) pereţii gropii sunt verticali sau uşor evazaţi (de formă trapezoidală), platforma plată şi etajul inferior al gropii de formă rectangulară.
În funcţie de structura geomorfologică a solului şi de configuraţia pantei se constată două variante adaptate la ambele situaţii.
a1) Pereţii gropii verticali sau uşor înclinaţi, însă platforma nu este perfect plată, Aceste cazuri sunt determinate de compoziţia geomorfologică a stratului în care este săpată groapa sepulcrală, impregnată cu blocuri de gresie. În aceste cazuri, forma gropii este uneori uşor neregulată, datorită faptului că este adaptată configuraţiei terenului.
a2) Groapă este săpată pe panta naturală, existând un decalaj de nivel între laturi.
Dimensiunile acestor gropi sunt variabile, cu lungimi de 1,42-3,60 m, lăţimi de 0,92-1,95 m, iar stratul de reziduuri ale cremaţiei este dispus unitar, de obicei în interiorul etajului inferior. De asemenea, urme de cărbune de lemn în amestec cu cenuşă şi oase calcinate sunt vizibile şi pe platformă. În unele cazuri etajul inferior este marcat, la rândul său, de pietre dispuse pe contur.
II. Gropi arse de formă rectangulară - 73 de morminte.
Gropile e acest tip au în general dimensiuni mai mici şi se încadrează în două subtipuri, în funcţie de profilul acestora:
a)cu pereţii uşor evazaţi şi fundul plat (de formă trapezoidală în secţiune).
b) gropi de formă albiată.
Predominant este primul tip, aici integrându-se majoritatea mormintelor descoperite în cadrul necropolei.
Pereţii şi fundul gropii prezintă în majoritatea cazurilor o crustă de arsură de culoare roşie portocalie, cu grosimi variabile (1 -4 cm) în funcţie de intensitatea focului, de natura solului sau de diverşi factori externi (condiţii atmosferice, substanţe volatile folosite sau cantitatea de lemn utilizată). În unele cazuri, arsura pereţilor nu este consistentă sau continuă.
Stratul de reziduuri ale cremaţiei de pe fundul gropii este de asemenea variabil (de la 1 - 2 cm până la 30 - 40 cm).
III. Gropi nearse de formă rectangulară – 4 morminte
Resturile cremaţiei, cu un posibil tratament intermediar de separare parţială de reziduurile lemnoase, sunt depuse direct in groapă, după care complexul funerar este sigilat.
IV. Morminte cu resturile cremaţiei depuse în anumite tipuri de receptacol. Este vorba de un mormânt în care resturile cremaţiei, după un tratament de îndepărtare a reziduurilor arderii (cărbune şi cenuşă, elementele de inventar) sunt depuse în cista de piatră.
Amenajări exterioare gropii sepulcrale
Prezenţa structurilor şi amenajărilor exterioare gropilor mormintelor este una dintre caracteristicile a acestei necropole. Astfel, sunt întâlnite atât forma simplă a ringului de piatră cât şi cea complexă a incintelor funerare. Au fost identificate şi cercetate parţial două incinte funerare, dintre care una se individualizează printr-un sistem elaborat de edificare. În cea ce priveşte ringurile, acestea sunt alcătuite din pietre de diverse dimensiuni (cuprinse între 0,15-0,60 m) dispuse în majoritatea cazurilor pe o singură asiză. Diametrele ringurilor variază între 1,90–4,50 m. Sunt înregistrate câteva cazuri particulare în care pietrele sunt dispuse pe două sau trei asize, întotdeauna fără liant. Prezenţa ringului de piatră este asociată în unele cazuri cu forma tumulară a mormântului. În anumite dintre cazuri, amenajarea exterioară urmărea conturul rectangular al gropii sepulcrale. În ce priveşte starea de conservare a amenajărilor exterioare se constată, în cazul mai multor morminte, demontarea ulterioară, parţială sau integrală a acesteia.
Intervenţii ulterioare asupra gropii sepulcrale
În majoritatea cazurilor complexele funerare sunt perturbate de intervenţii ulterioare poziţionate fie în centrul gropii sepulcrale, fie lateral, afectând parţial una din laturi. În general gropile de intervenţie au un diametru cuprins între 0,80 – 1,20 m, şi o adâncime variind între 0,20 – 1,40 m. În unele cazuri, de la suprafaţa sau din umplutura gropii sunt recoltate fragmente ceramice, fragmente de cărbune de lemn sau, în unele cazuri, oase calcinate.
Inventarul din necropola de la Pârâul Porcului/Tăul Secuilor este unul comun, adesea întâlnit în necropolele din Dacia romană. Acesta este reprezentat de ceramică, piese din metal şi obiecte din sticlă.
Inventarul ceramic este constituit din piese comune, utilizate în lumea romană în cadrul ceremonialului de înmormântare. Acesta constă în amfore, urcioare, oale, castroane, turibula, cupe (boluri), platouri, farfurii, şi opaiţe. Un lucru destul de rar întâlnit în necropolele de la Roşia Montană, dar comun în cazul necropolei de la Tăul Secuilor, este reprezentat de prezenţa amforelor în morminte. În necropola de la Tăul Secuilor au fost descoperite mai multe vase din această categorie. Atrage atenţia o piesă descoperită în M 207, fragmentară, dar întregibilă. O altă menţiune specială merită câteva piese, care fac parte din categoria vaselor cu glazură plombiferă, fiind foarte posibil să fie confecţionate într-unul din atelierele de la Ampelum (Zlatna). Piesele din metal sunt bine reprezentate prin: obiecte din bronz şi obiecte din fier. O atenţie deosebită trebuie acordată unui cercel din aur, ce face parte din inventarul mormântului M 225, prima descoperire de acest gen din necropola de la Tăul Secuilor. Piesele din bronz sunt bine reprezentate de fibule şi monede. Cea mai mare pondere în inventarul complexeor funerare din această necropolă o au obiectele din fier (scoabe, piroane, cuie şi ţinte). Obiectele din sticlă sunt reprezentate de vasele de tip unguentaria, de diverse dimensiuni. Menţionăm apariţia în cadrul inventarului din mormântul M 205 a trei piese din chihlimbar cu o valoare artistică deosebită.
Rezultatele cercetărilor arheologice efectuate în cadrul necropolei romane de incineraţie din perimetrul Pârâul Porcului – Tăul Secuilor a evidenţiat faptul că această necopolă are anumite caracteristici prin care, la o analiză în detaliu a elementelor de rit şi ritual funerar, se pot obţine informaţii noi relative la configuraţia etnică şi socială a populaţiilor care au fost colonizate în zonă. Au fost identificate şi cercetate un număr de 287 de morminte, elemente de arhitectură funerară, trei incinte funerare precum şi o posibilă clădire cu funcţionalitate sacră. Astfel, pe lângă faptul că este vizibilă o predilecţie pentru înmormântările busta se individualizează şi prin caracterul mixt, plan şi tumular al amenajărilor funerare. De asemenea, prezenţa ringurilor de piatră şi a incintelor funerare într-o podere mare faţă, anumite particularităţi ale inventarului-mobilierului arheologic al complexelor funerare (prezenţa amforelor în depunerile ofrandă, prezenţa pieselor de chihlimbar etc) precum şi ponderea scăzută a mormintelor în care resturile cremaţiei sunt depuse în diverse tipuri de recipient (cistae, urne ceramice) pot indica o serie de influenţe din spaţiul balcanic într-o măsură mai mare, comparativ cu restul necropolelor de la Roşia Montană, cel puţin în stadiul actua al prelucrării informaţiei arheologice.
Din punctul de vedere al metodologiei de cercetare adoptate în cazul acestui obiectiv arheologic subliniem abordarea unitară (numerotare şi înregistrare comună a tuturor unităţilor de săpătură şi a complexelor arheologice cercetate) precum şi demersul interdisciplinar (participarea pe parcursul cercetării a echipelor de topografi, geologi – microsedimentologi şi antropologi).
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes 1. Zona Pârâul Porcului/ Tăul Secuilor este cunoscută ca loc de provenienţa a unor monumente funerare, vezi infra Istoricul Cercetării.
2. Vezi infra Istoricul Cercetării.
3. Vezi infra, Cadrul fizico–geografic.
4. Crăciun, Moga, Cercetări de teren şi sondaje, în Alburnus Maior I, 2003, p.36.
5. Wollmann, Mineritul metalifer, extragerea sării şi carierele de piatră în Dacia Romană, Cluj-Napoca, 1996, p. 222-223; RAJA 1995, p. 161.
6. Crăciun, Moga 2003, p. 36, n. 34.
7. Vezi istoricul cercetării perimetrului publicat in CCA 2005, p 293; Crăciun, Moga 2003, p. 37.
8. Crăciun Moga 2003, p. 37.
9. CCA 2004, p. 383.
10. CCA 2005, p. 291-296.
11. Vezi supra Istoricul Cercetării
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu