Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Alba Iulia | Site: Izvorul Împăratului | Excavation Year: 2006

Excavation Year   2006
Epoch
Bronze Age;
Hallstatt;
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Medieval;
Late Medieval
Periods
Middle Medieval Period;
Early Medieval Period
Site Category
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Cult/religious structure;
Funerary find;
Cemetery
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Alba
Locality   Alba Iulia
Commune   mun. Alba Iulia
Site  Izvorul Împăratului
Site Sector
Site name   Apulum
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Blăjan Mihai
National Arch. Record Site Code 1026.10
Report Potrivit contractului de finanţare nr. 5209/26 iunie 2006 semnat de conducerea MCC şi MNUAI, în valoare de 34,00 RON, suplimentat la rectificarea bugetară din vară cu încă 50,00 RON, între 28 iulie-13 august şi 12 septembrie - 28 noiembrie 2006, s-a desfăşurat cea de a treia campanie de săpături arheologice pe marginea sudică a terasei a doua a Mureşului, la miazăzi de municipiul Alba Iulia.
În cursul cercetărilor s-a vizat nucleul cimitirului medieval timpuriu identificat în locul numit “Izvorul Împăratului”. În acest scop, între 28 iulie - 13 august, s-au trasat două secţiuni (SV şi SVI), cu dimensiunile de 36 x 2 m şi 37,90 x 2 m, amplasate la S şi la N de marginile longitudinale ale parcelei decopertate în octombrie 2005. Dispuse pe direcţia E - V, cele două şanţuri au străpuns stratul arător alcătuit dintr-un pământ negru-cenuşiu (0,38 m) şi partea superioară a depozitului de argilă brună-gălbuie, la adâncimi cuprinse între 0,28-0,80 m. Continuate şi în cursul toamnei (12 septembrie - 28 noiembrie 2006), investigaţiile s-au desfăşurat în partea centrală a cimitirului prin executarea a încă şase secţiuni, late de 2 m, cu lungimi diferite: 41,50 m (VII şi VII); 36,50 m (X) şi 39 m (XI - XII). Parcelele VII, VIII, XI şi XII au fost trasate pe latura de N a patrulaterului cercetat, SIX pe latura S şi SX pe latura de E. Suprafaţa celor opt secţiuni descoperite în cursul cercetărilor însumează 420 m2.
În stratul arat din aria cercetată s-au descoperit fragmente ceramice preistorice răzleţe din culturile Coţofeni, Wietenberg şi Basarabi, materiale de construcţie (bolovani de râu, lespezi din gresie calcaroasă, olane, cărămizi şi ţigle fragmentare, pişcoturi şi ceramică din epoca romană). În cursul săpăturilor s-au identificat gropi menajere şi de provizii din epoca bronzului (cultura Wietenberg), Hallstatt, epoca romană şi perioada prefeudală (sec. V p.Chr.) precum şi morminte de inhumaţie.
În parcelele cercetate s-au dezvelit 30 gropi menajere: VI (2), VII(7), VIII(4), X(3), XI(8) şi XII(6). Unul din depozitele de cereale aparţine epocii bronzului (cultura Wietenberg). Construcţia, săpată până la 1,28 m adâncime, are corpul bitronconic, pereţii oblici cu umărul boltit spre bază pe laturile de E, S şi V, cu gâtul cilindric şi conturul gurii pentagonal. O scară cu două trepte cruţate în argilă asigură pe latura de N accesul în depozit. În colţul de NE s-a găsit o lentilă de cărbune cu cariopse de grâu carbonizate şi două castroane sparte, decorate cu motive incizate; dbazei =1,74 m; dpântecelui 1,42 x 1,60 m şi dgurii =1,46 m.
Perioadei Hallstatt-ului îi aparţin patru gropi, din care două săpate la mică adâncime (0,41-0,50 m), cu fundul plan, pereţii drepţi, corpul cilindric, cu d = 0,60 m. Groapa a treia, săpată până la 1,16 m, are corpul bitronconic turtit, cu d = 1,28 m şi gâtul tronconic cu d = 1,47 m. Ea este împărţită de un pod de argilă, gros de 0,17 m, în două încăperi separate, care comunică între ele pe latura estică printr-o deschidere rombică.
Depozitele menajere au umplutura asociată cu fragmente ceramice hallstattiene timpurii şi oase menajere de animale.
Epoca romanăeste reprezentată de 11 gropi menajere săpate la adâncimi cuprinse între 0,57-1,39 m, începând din humusul antic până în depozitul de argilă brună-maronie sau gălbuie. Construcţiile subterane au corpul cilindric, cu d = 0,90 m, în formă de lighean cu pereţii alveolat-concavi (d=0,76 x 0,82 m), bitronconică, cu fundul albiat-concav (d=1,39 m) şi colţurile rotunjite, pereţii curbaţi, umărul boltit lateral, gâtul cilindric (d=1,72 m). Fundul gropilor este plat, alveolat-concav şi conic, cu pereţii verticali, oblici, arcuiţi concav în afară şi cotloniţi. Gâtul are formă cilindrică, cu gura ovală, rombică cu colţurile rotunjite, oval-alungită şi circulară (d=0,86 x 0,90 m). Gura construcţiilor subterane s-a conturat pe fundul şanţului de la baza stratului vegetal până la 0,62 m. Una din gropi avea cruţată pe latura sudică o treaptă de acces în depozit.
Pământul din umplutură din puţurile menajere conţine pigmenţi de cărămidă pisată, tegulae fragmentare, galeţi de râu, bucăţi dintr-un altar votiv anepigraf, ceramică, fragmente de sticlă, o placă şi un sfredel din fier, o porţiune dintr-o tablă de bronz, fragmente din piatra unei râşniţe şi oase menajere de animale. Câteva gropi erau secţionate de mormintele medievale timpurii 78, 79 şi 106.
Gropile prefeudale (sec. V p.Chr.) cuprind 14 complexe de provizii sau menajere, repartizate câte două în SVI, VII, VIII, X; cinci în SXI şi una în SXII. Ele s-au conturat în parcelele săpate la baza humusului vegetal sub forma unor pete ovale (d=1,10 x 1,16 m; 0,56 x 0,60 m şi 0,96 x 1,16 cm), circulare (d=1,04 m) sau neregulate şi pătrund în orizontul de argilă aluvionară la adâncimi cuprinse între 0,55 - 1,98 m.
Construcţiile subterane au corpul cilindric (0,86 x 0,88 m), ovoidal, cu dmax=1,26 m şi 1,05 x 1,20 m; sferoidal (d=1 x 1,02 m şi 1,19 x 1,27 m), tronconic, cu d=0,60, 1,04 şi 1,10 m şi bitronconic (1,46 x 1,52 m). Fundul gropilor este plat (plan), cu colţurile rotunjite şi d=0,40-1,10 m, înclinat spre E (d=0,40 m), albiat-concav, cu d=0,52-0,80 m, şi pereţii arcuiţi la bază. Gropile au pereţii săpaţi vertical sau oblic şi arcuiţi la locul de trecere spre fund, simetrici, cu umărul cotlonit lateral între 0,10-0,16 m. Conturat la şase complexe, gâtul are formă cilindrică turtită (1,10 x 1,16 m), cu d=0,92 m; tronconică, cu d=0,81-0,88 m şi tronconică ovală (1,02 x 1,10 m). Una din gropi prezintă două faze de evoluţie, iar Gr1/VII avea adâncituri pe peretele de SV pentru asigurarea ieşirii din interiorul depozitului de cereale. După scoaterea din funcţie a hambarelor de provizii, gropile au devenit puţuri menajere. Umplutura alcătuită din pământ negru sau argilos gălbui conţine cărămizi, ţigle, olane, pişcoturi antice, bolovani şi lespezi din calcar alb-gălbui şi plăci din gresie nisipoasă, galeţi de râu de dimensiuni mijlocii şi mari, fragmente de râşniţă, bucăţi mari de chirpici (trei gropi) cu impresiuni de nuiele, pari, loazbe, frunze şi tulpini de grâu, un sâmbure de măr carbonizat, frunze de fag; ceramică fragmentară lucrată cu mâna şi la roată, de culoare gri-cenuşie (12 gropi), un fragment de mărgea din sticlă, fragmente din fundul şi pereţii unor vase antice din sticlă albă-mată, piese de metal (un ac de fibulă şi o porţiune de tablă de bronz; o verigă, cuie, o toartă de căldare şi o bară din fier; oase menajere de ovine, bovine, porcine şi cabaline; greutăţi de la războiul de ţesut vertical (trei gropi), lentile de cenuşă şi cărbune, cochilii de melci etc.). G9 a secţionat depozitul menajer hallstattian 8 din SVIII, iar altă groapă are jumătatea estică suprapusă de capătul vestic al M81.
În cursul cercetărilor arheologice s-au dezvelit 80 morminte de inhumaţie medievale timpurii. Ele au gropile sepulcrale săpate în depozitul de argilă brun-maronie sau gălbuie la adâncimi diferite cuprinse între 28 - 80 cm. Complexele funerare, de formă patrulateră, trapezoidală sau dreptunghiulară, prezintă colţurile drepte şi rotunjite. Unele gropi adăpostesc schelete de copii din grupele de vârstă infans I şi infansII (M77, 86, 93, 106, 113, 119), altele cuprind oseminte de adulţi şi maturi, de ambele sexe. Indivizii aşezaţi în decubit dorsal, cu capul spre V şi picioarele la E, au osemintele păstrate în stare mediocră sau relativ bună. Se semnalează subiecţi depuşi la adâncime mică, sub stratul arător, cu oasele dezarticulate şi răvăşite de fierul plugului pe direcţia de executare a arăturii (M49, 50, 59). Alte schelete (M65 şi 70, 80 şi 112) situate la o adâncime mai mare, păstrează osemintele descompuse în parte sau în totalitate sub forma unui praf gălbui sau resturi de oase macerate. În cursul dezvelirii au fost afectate labele picioarelor, oasele bazinului şi craniul.
Din cele 80 schelete cercetate cu atenţie, doar unul (M65) se afla depus într-un sicriu de lemn, reprezentat prin suprafeţe acoperite cu resturi de cărbune.
Poziţia mâinilor diferă de la un individ la altul. Semnalăm subiecţi cu mâinile îndoite din cot şi aşezate cu antebraţele, unul peste altul, pe abdomen, torace sau bazin; cu ambele mâini întinse de-a lungul corpului sau cu una pe lângă corp şi cealaltă dispusă cu palma pe bazin.
Toate mormintele conţin subiecţi aşezaţi cu picioarele întinse paralel (femei) sau cu genunchii şi călcâiele apropiate (bărbaţi). Individul de sex masculin din M69 a fost aşezat pe spate, în poziţie chircită, cu genunchii aduşi la piept şi mâinile îndoite din cot şi antebraţele depuse cu palmele pe umăr. După ce fusese ucis, bărbatul din M67 a fost aruncat într-o goapă săpată în grabă la mică adâncime, deasupra individului din M66, înmormântat în condiţii normale. Aşezat pe spate, cu torsul răsucit spre dreapta, subiectul avea mâinile întinse lateral, picioarele adunate, în unghi obtuz şi genunchii suprapuşi prin chircire, ca şi scheletul din M124. Bărbatul din M86 zăcea în decubit dorsal, cu mâinile aşezate cu palmele pe bazin, piciorul drept flexat spre marginea gropii şi genunchiul stâng depărtat spre latura opusă, ridicat în sus, cu o seceră de fier sub articulaţie. Pe latura de S a gropii se afla o vatră rituală cu bolovani de râu, pământ ars şi ceramică fragmentară provenită din oala spartă deasupra gropii sepulcrale şi aruncată pe capul defunctului şi lângă şoldul stâng. Scheletul din M124 fusese depus pe partea stângă, la 0,34-0,48 m adâncime, deasupra M125, în poziţie chircită.
Inventarul aferent al indivizilor cercetaţi se compune din ustensile (lame de cuţit; fusaiole din lut ars, amnare), obiecte de podoabă din moluşte (Cypraea moneta), sticlă, bronz şi argint (cercei, şiraguri de mărgele, coliere fragmentare compuse din trei sârme din bronz împletite, un şir de aplici circulare (1) şi rombice (21) depus pe pieptul unei femei), vase din lut ars, ouă de pasăre, scheletul unei găini şi oasele (craniul, picioarele) unor animale mari care reprezintă ofranda alimentară etc. În M81 s-a găsit o cruce dublă de tip relicvar, iar în şiragul de mărgele din M89 o cruciuliţă din bronz.
În câteva morminte s-au aflat galeţi de râu de dimensiuni mici, mijlocii şi mari, lespezi izolate din gresie calcaroasă şi fragmente de cărămizi romane refolosite, care marcau marginile gropilor M49, 54, 55, 56, 57, 64, 66, 79, 80, 88, 98, 107, 110, 114 şi 120; o treime dintr-o cărămidă antică fusese dispusă pe cant în colţul de SV al gropii M60 pentru a proteja capul individului, iar un bloc paralelipipedic roman, cioplit grosier, cu dimensiunile de 30 x 47 x 62 cm, era aşezat deasupra pământului de umplutură al femeii din M 65, spre partea superioară a gropii sepulcrale. Mormintele 87, 90, 114 şi 116 aveau marginile longitudinale şi transversale amenajate cu lespezi din gresie, bolovani de râu şi cărămizi aşezate pe cant.
Piesele de inventar recuperate din morminte asigură datarea complexelor funerare în prima jumătate a secolului al X-lea, în deceniile premergătoare penetraţiei maghiare în partea centrală a Transilvaniei. Ele aparţin unei populaţii sedentare, paşnice şi creştine, care se identifică cu românii din ultimul veac al mileniului I din aşezarea Bălgrad, atestaţi arheologic şi în alte localităţi din bazinul mijlociu al Mureşului.
În concluzie, săpăturile arheologice efectuate în cursul anului 2006 în locul numit “Izvorul Împăratului”, împreună cu cele din primele două campanii, au investigat o suprafaţă de 1149,67 m2, adică un sfert din aria estimată a cimitirului. Ele aduc o contribuţie importantă la argumentarea tezei continuităţii româneşti în Transilvania şi subliniază relaţiile strânse ale românilor cu provinciile sud-dunărene ale Imperiului Bizantin.
Având în vedere importanţa excepţională a descoperirilor premaghiare recente (piese de podoabă şi cinci cruci din bronz), pentru salvarea integrală a cimitirului - un document arheologic românesc important al aşezării de la Alba Iulia - solicit cu insistenţă MCC şi Consiliului Judeţean Alba să dispună următoarele măsuri urgente:
- înscrierea cimitirului cu o suprafaţă de cca. 5500 m2 pe lista siturilor arheologice de importanţă excepţională;
- măsuri de protecţie a necropolei prin interzicerea depozitării molozului din oraş pe capătul vestic al sitului, ridicarea grămezilor de moloz din aria cimitirului şi sistarea oricăror construcţii abuzive în spaţiul delimitat până la cercetarea sa;
- alocarea mijloacelor financiare (250 milioane lei) pe anul 2007 pentru continuarea dezvelirii, salvării şi valorificării necropolei de la “Izvorul Împăratului”.
Abstract other lang.
Abstract   The surface investigations performed in the spring of 1980 on the south-west side of the second terrace of Mureş River, on the place called “Izvorul Impăratului” (“Crăcuta”), situated on the border between Alba Iulia and Pâclişa village, identified rests of human bones and fragments of vessels revealed by the plough during the agricultural works.
The first archaeological investigation has been done in the fall of 2001 and discovered 22 inhumation graves. Began in the fall of 2005, the second investigation campaign took place on the central area of the early mediaeval cemetery placed above the spring that comes up from the northern hillside of DJ 107 Alba Iulia-Pâclişa. During the excavations, another 27 inhumation graves were revealed. The third campaign of excavations continued between the 28th of July and the 13th of August and from the 12th of September to the 28th of November 2006. We traced eight sections. These are 2 m wide and have different lengths: 36 m (V), 37.90 (VI), 41.50 (VII and VIII), 36.50 (IX), 27 m (X) and 39 m (XI-XII).
During the investigations, we discovere 30 kitchens middens and provision pits, and 80 inhumation graves. The finds include a cereal pit from the Bronze Age (Wietenberg culture), four pits from early Hallstatt (B), 11 complexes for provisions from the Roman Period and 14 from the pre-mediaeval period (5th century A.D.).
The graves have quadrangular, rectangular or rhombic shapes, and the pits have been dug up between 0.29 and 1.80 m depths. The subjects, placed in dorsal position, with head towards west and feet towards east, but vice versa too, have dislocated and scattered bones at the base of the ploughing layer; the plough carried these away to different distances from their initial location. The skeletons disposed at great depth (0.50 - 1.80 m), often present dislocated and fragmented or macerated segments.
In the researched area (420 square meters), 80 graves were discovered having subjects of infants I and infants II ages, juveniles, and adults of both sexes. The grave goods consist of numerous jewels (glass and onyx beads, silver and bronze earnings, simple or granulated, necklaces and three bronze fragmented interlaced bracelets; clay spindle whorls, knife blades with fastening devices on the hilt, bronze buttons, an iron sickle and clay pots, placed at the head and the feet of the deceased). Other two graves, one of a man and the other of a woman, contained a double bronze cross and a small cross worn on a string of beads.
The majority of the subjects were placed directly in the non-aligned sepulchral pit; but there are situations when the ends or the lateral margins of the grave were plated with fragmentary or whole bricks, river stones and reused antique limestone slabs. Three graves were covered with a massive brutishly made slab.
The poor inventory recovered from the graves assures the dating of the funerary complexes in the 10th century, in the decades before the Hungarian penetration in the central part of Transylvania. They belong to a peaceful, Christian sedentary population, identified in other localities from the middle basin of Mureş too, with Romanians (“blahi”) from Bălgrad settlement. In conclusion, the archaeological discoveries from “Izvorul Impăratului” bring forward an important contribution to prove the Romanian continuity in Transylvania and the strong economic and religious relationships between the natives and South-Danubian provinces of the Byzantine Empire.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu