Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Capidava | Commune: Topalu | County: Constanţa | Site: Cetate | Excavation Year: 2006

Excavation Year   2006
Epoch
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Medieval
Periods
Roman-Byzantine Period
Site Category
Defence
Site Types
Citadel
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Constanţa
Locality   Capidava
Commune   Topalu
Site  Cetate
Site Sector
Site name   Capidava
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Bălăşescu Adrian
Beldiman Corneliu
Covacef Zaharia
Duţescu Maria-Magdalena
Ene Daniel Lucian
Gândilă Andrei
Miron Costin
Munteanu Florentin
Opriş Ioan Carol
Pârcălăbescu Ştefan
Pinter Zeno-Karl
Potârniche Tiberiu
Radu Valentin
Raţiu Alexandru-Mircea
Scurtu Florin
Ştefan Călin Dan
Stoian Gabriel
Sztancs Diana Maria
Urduzia Claudia
National Arch. Record Site Code 63063.01
Report În campania 2006 cercetările arheologice sistematice şi de conservare primară de la Capidava s-au desfăşurat în trei sectoare intra muros şi alte patru sectoare extra muros, pe perioada lunilor iunie - octombrie (conservarea primară în perioada 1 august-15 noiembrie), după cum urmează: sectoarele VI, III (conf. univ. dr. Ioan I.C. Opriş - FIB), care asigură şi coordonarea ştiinţifică generală a cercetărilor arheologice de la Capidava; sectorul de E (dr. Zaharia Covacef - MINAC); sectorul VII (lector drd. Costin Miron - ULB Sibiu); sectorul VIII extra muros (conf.dr. Zeno Karl Pinter, drd. Claudia Urduzia, ULB Sibiu şi Muzeul Astra Sibiu); punctul “La Bursuci” (drd. Cătălin Ionuţ Dobrinescu - MINAC); cetatea romană de la Topalu, cariera “Cekirgea” - cercetare arheologică de evaluare (conf.univ. dr. Ioan I.C. Opriş, drd. Cătălin Ionuţ Dobrinescu); villa rustica de pe valea Vlahcanara (conf.univ. dr. Ioan I.C. Opriş, Maria Magdalena Duţescu, Dan Ştefan - FIB).
Finanţarea săpăturilor a fost asigurată în primul rând de către MCC, prin contractul de cercetare arheologică şi conservare primară nr. 4160 din data de 4.07.2006, completat cu un act adiţional din octombrie 2006, la care se adaugă participarea cu alte sume a Univ. Bucureşti, a ULB din Sibiu, a MINAC etc., destinate mai ales pentru acoperirea practicii arheologice a studenţilor, cât şi pentru alte cheltuieli curente etc.
În sectorul VI al cetăţii au continuat cercetările conduse de conf.dr. Ioan Carol Opriş (FIB), împreună cu Andrei Gândilă (MNIR), Alexandru Raţiu (MNIR, FIB), drd. Gabriel Stoian (FIB), masterandul Daniel Ene (FIB), studenţii Florentin Munteanu şi Ştefan Pârcălăbescu, în cursul lunilor august-septembrie 2006. Ele s-au concentrat, în continuare asupra clădirii romane târzii din piatră legată cu mortar şi cu arază intermediară de cărămidă, descoperită în campania 2004 - S 1/2004 (dimensiuni 15 x 2 m), obţinându-se noi date importante legate de traseul şi tehnica constructivă a edificiului. De asemenea, au fost cercetate în continuare careurile Ş 71, T 70, U 71. A fost demontat martorul de pe linia carourilor T-Ş-S 71-72 (mai precis martorul Ş 71-72), cât şi martorul T-Ş 71. S-au demontat şi martorii de S şi N al careului T 70 (T 70-71 şi T 70 - S1/ 2004. Săpăturile din 2006 au însemnat şi demontarea martorului U-V 72, care bloca strada din rândul de carouri 72 din caroiajul general al cetăţii. Pe partea opusă a străzii, pe linia de demarcaţie a careurilor Ţ-U-V 72-71, a fost observat şi curăţat zidul de piatră şi pământ care continuă perimetral clădirea identificată în T 71, sub zidul castrului târziu.
Cercetarea din aceste careuri a urmărit cartarea şi înlăturarea elementelor posibile de arhitectură medio-bizantină (bordeie), dar şi punerea în evidenţă a traseului zidurilor de epocă romano-bizantină; în S 1/ 2004 şi Ş 71 s-a continuat verificarea traseului valului şi şanţului aferente castelului roman târziu, toate având ca scop atingerea straturilor inferioare, de epocă romano-bizantină. A continuat cercetarea şi în clădirea C 1/ 1994 din sectorul III, în carourile T 74-76, în stratul superior romano-bizantin, identificându-se noi detalii de arhitectură. Nu în ultimul rând, cu ocazia curăţării pilelor angajate de pe curtina H a Corpului de Gardă şi a pilelor interioare ale edificiului, au rezultat noi materiale arheologice, databile în sec. VI p.Chr. Prezentului raport i-a fost anexat şi un raport asupra materialului arheoihtiologic rezultat în cursul campaniei, redactat de către Valentin Radu (MNIR-CNCP). Materialul arheozoologic, recoltat în mari cantităţi (mai ales în careurile situate pe traiectul şanţului castrului târziu), de provenienţă medio-bizantină şi rezultat în urma colmatărilor succesive ale şanţului, se află în curs de prelucrare (dr. A. Bălăşescu, MNIR-CNCP), urmând a intra într-o publicaţie viitoare. În schimb, a putut fi oferit spre publicare în paginile actualului volum de rapoarte arheologice, o aşteptată şi valoroasă contribuţie, Capidava - Industria materiilor dure animale, rezultat al cercetării dr. Corneliu Beldiman (UCDC Bucureşti) şi Diana-Maria Sztancs (ULB Sibiu). Pe lângă cele câteva piese descoperite în cursul campaniei 2006 (Lotul II, din sectorul VI intra muros, S 1, carourile Ş-T 71-72), acesta recenzează într-o formă preliminară piesele adunate în depozitele şantierului din campaniile 1955-2006.
În sectorul de Eal cetăţii, săpăturile au fost continuate de un colectiv format din dr. Zaharia Covacef, masterandul Tiberiu Potârniche (UO Constanţa, MNIR), alături de studenţi (în practică arheologică, în iunie-iulie 2006) ai aceleiaşi universităţi. Campania de săpături a durat în acest sector între 26 iunie şi s-a încheiat pe 29 octombrie, fiind desfăşurată în trei etape: prima s-a încheiat pe 21 iulie; a doua s-a realizat în cursul lunii septembrie (4 - 29), iar a treia în cursul lunii octombrie (24 - 29 ale lunii). S-a urmărit în mod prioritar demontarea mai multor martori dintre carouri pentru a se putea realiza cercetarea în suprafaţă, precum şi adâncirea în anumite zone, pentru a surprinde nivelul de distrugere şi a dezveli zidurile marelui Edificiu din partea centrală a sectorului. Înainte de a începe săpătura propriu-zisă a trebuit curăţat întregul sector (în suprafaţă de 1134 mp) de iarbă şi dărâmăturile de peste an. În 2006 s-au demontat mai mulţi martori, între carourile c. Q.76 - c. Q.75; c. Q.75 - c. R.75; c. Q.74 - c. R.74; c. Q.73 - c. R.73; c. Q.72 - c. R.72; c. R.72 - c. R.73; c. R.73 - c. R.74; c. R.74 - c. R.75; c. Q.74 - c. P.74; c. P. 73 - c. P.74; c. O.77 (martorul de sprijin al zidului de incintă, la curtina G). Fiecare martor avea lungimea de 4 metri şi lăţimea de 1 metru şi au fost demontaţi (săpaţi) până la adâncimi cuprinse între 0,75 m şi 1,90 m.
Au continuat operaţiunile de curăţare şi adâncire în clădirea C 11, săpăturile în clădirea C 13, unde a fost pusă în evidenţă existenţa unui bazin aparţinând termelor domestice ale clădirii. S-au descoperit noi locuinţe-bordei medio-bizantine, completându-se, totodată, laturile bordeielor numerotate local B.2/ 2002 şi B.2/ 2003. Se cuvine subliniată descoperirea, cu ocazia demontării martorilor dintre carourile Q 72-73 şi R 72-73 a mai multe fragmente de marmură dintr-o mensa sacra, utilizate la construcţia bordeielor (la aceste fragmente se adaugă perfect un altul, descoperit în careul R 73 în campania din 2003). Este prima asemenea descoperire cunoscută pentru provincia Scythia, cu datare în sec. V-VI p.Chr. Asemenea mensae sacrae - mese pentru împărtăşanie (euharistie) sunt realizate din marmură (probabil de Procones), cu dimensiuni medii de 1.10 x 1 m, şi au formă sigmoidă (una dintre laturile scurte este semicirculară), cu bordură înaltă şi urme de montură a picioarelor la partea inferioară, neşlefuită. Raportul este însoţit de un plan general al sectorului, actualizat, realizat după încheierea săpăturilor din 2006 de către arh. Anişoara Sion.
În sectorul VIIintra muros alcetăţii au continuat cercetările conduse delector dr. Costin Miron - ULB Sibiu, Facultatea de Istorie şi Patrimoniu “Nicolae Lupu”, Catedra de Conservare-Restaurare, cu participarea a numeroşi studenţi ai ULB Sibiu, în perioada 11-30 iulie, respectiv 1-20 august 2006. Acestea au urmărit, pe mai departe, clarificarea colţului de SV al castrului, mai puţin cercetat. S-a săpat în zona careurilor b-c-d-e 77-76), în zona aşa-zisului turn 8, care face joncţiunea dintre curtina H şi curtina I şi zidul de incintă al cetăţii dinspre Dunăre.
În capătul dinspre SE al străzii ce mărgineşte curtina H, comandamentul din sectorul VI, clădirea cu absidă, şi zidul cu declivitate din careurile c 77-73, s-a continuat adâncirea cu cca 30 de cm, ocazie cu care a fost descoperit un schelet de cal incomplet, dar in conexiune anatomică. În proximitatea scheletului de cal a fost descoperită o monedă din timpul lui Constantius II (anii 348-350). Prezentului raport i-a fost anexată şi o scurtă analiză arheozoologică a complexului, urmând ca aceasta să facă obiectul unui studiu special, redactat în colaborare.
În sectorul VIII extramuran al cetăţii au continuat săpăturile, conduse de un colectiv format din conf.dr. Zeno K. Pinter, Claudia Urduzia şi masteranzi, studenţi (ULB Sibiu). Ele urmăresc finalizarea unui proiect început încă din anul 2001, concentrat asupra surprinderii stratigrafiei platoului ce se întinde între latura de SE a curtinei G şi sectorul X - terme. A continuat cercetarea secţiunii S 4/2005, cu dimensiunile de 10/2 m, segment al magistralei stratigrafice trasate în anul 2001, perpendicular pe zidul de incintă. În această secţiune s-a putut observa încă în campania 2005, coborârea unui şanţ umplut cu piatră şi moloz, ce nu a putut fi degajat integral. În campania 2006, s-a continuat adâncirea secţiunii S 4/2005, doar în zona şanţului, respectiv în carourile 4 şi 5, păstrându-se ca martor fundaţiile construcţiilor cercetate în carourile 1, 2 şi 3. În vederea clarificării planimetriei acestor construcţii şi în scopul urmăririi traiectoriei şanţului, s-a deschis în paralel, pe partea de N cu păstrarea unui martor stratigrafic de 1 m, o nouă secţiune; S 5/2006, cu aceleaşi dimensiuni. Sunt prezentate complexele descoperite în cele două secţiuni, cât şi materialele apărute în umplutura şanţului defensiv.
În punctul «La Bursuci», săpăturile arheologice au continuat şi în iunie-iulie 2006, conduse de drd. Cătălin Ionuţ Dobrinescu (MINAC), urmărind identificarea şi salvarea altor complexe de locuire de pe malul înalt al Dunării, care se erodează de la an la an. În 2006 a fost trasată o secţiune S VII, de 6,5 x 3 m, orientată N-S pe latura scurtă, având următoarea situaţie stratigrafică: strat vegetal (U.S. 4000), 0 - -0,25/0,50 m, sol brun-cenuşos, cu numeroase gropi de crotovine, cu puţine fragmente ceramice de tip Babadag şi medievale, pietre şi oase de animale; nivel de locuire medieval (U.S. 4031), -0,25/0,50—1/1,20 m, sol cenuşos, cu fragmente ceramice medievale, pietre; nivel de locuire hallstattian (U.S. 4032), -1/1,20 - -1,60 m, sol de culoare brună-gălbuie, bine tasat; conţine fragmente ceramice de tip Babadag I/II, pietre şi fragmente mici de oase; stânca naturală (U.S. 4033), calcar. Secţiunea S VII/ 2006 nu a dus la descoperirea unor complexe de locuire.
În perioada 15-31 iulie 2006 a fost realizată şi o cercetare arheologică de evaluare de teren la cetatea romană de la Stânca-Topalu, cariera Cekirgea, cu un colectiv format din Cătălin Dobrinescu (MINAC), conf.dr. Ioan C. Opriş (UB), studenţi ai Universităţii « Ovidius » din Constanţa. S-a practicat un sondaj (S I/ 20006, cu dimensiunile de 8 x 2 m). În anii trecuţi fuseseră culese fragmente ceramice romano-bizantine şi hallstattiene (Babadag II) de submalurile botului de deal, pentru realizarea repertoriului de aşezări din landul Capidavei. Sondajul a fost orientat N-S pe latura mică, în apropierea malului erodat. Suprafaţa rămasă din această fortificaţie este de aprox. 6-7000 mp, latura de V şi de N fiind distrusă de carieră. Adâncimea la care am ajuns este de -1,10 m, situaţia stratigrafică surprinsă fiind următoarea: strat vegetal (U.S. 1000): 0 -0,40 m, sol de culoare brună, cenuşoasă, străpuns de gropi de crotovine, cu pietre şi fragmente mici de ţiglă; abandon (U.S. 1001): -0,40 -0,90 m, nivel de abandon, cenuşos ca textură şi culoare, ce conţine pietre şi ţigle, fragmente ceramice romano-bizantine (castroane şi amfore, sec. V-VI p.Chr.) şi intrusive (slave ?); distrugere (U.S. 1002): sol brun-roşcat, cu arsură de la lemn, aspect fărâmicios datorat arderii, chirpici ars, fragmente ceramice din a doua jumătate a sec. VI p.Chr. (?), pietre şi oase de animale; reprezintă ultimul nivel de locuire al fortificaţiei romano-bizantine. În raportul de mai jos sunt prezentate, în detaliu complexele de locuire şi artefactele descoperite cu această ocazie. Se impun, în cursul anilor următori, noi cercetări, în măsură să lămurească sistemul defensiv şi cronologia fortificaţiei.
La villa rustica de pe valea Vlahcanaracercetarea a fost reluată de un colectiv format dinconf.dr. Ioan Carol Opriş, masteranzii Dan Ştefan, Maria Magdalena Duţescu (FIB). Au mai participat masterandul Daniel Ene şi studenţii Florentin Munteanu, Ştefan Pârcălăbescu (tot din cadrul FIB). În vara anului 2006 au fost reluate preocupări mai vechi, de extindere a investigaţiilor arheologice în microzona adiacentă sitului, menite să aducă noi informaţii din territorium Capidavense, prin cercetări de suprafaţă, măsurători topografice şi săpături arheologice, urmărind, în final, definirea comunităţilor umane din trecut în relaţie cu mediul geografic. După investigaţii de teren, care au ajuns în lungul văi Vlahcanara până la cca 3 km distanţă de cetate, soldate cu culegerea de material arheologic, măsurători topografice ale terenului şi obiectivelor arheologice întâlnite, au fost reluate săpăturile arheologice pe un platou unde, în 1975, dr. Z. Covacef găsise (la cca 900 m de cetate) urme de locuire romană (sec. II-III) şi medio-bizantină. A fost cercetată prin săpătură o suprafaţă de 56 mp, respectiv o secţiune de 24 x 2 m şi o casetă de 2 x 4 m, localizate în apropiere de marginea nord-vestică a platoului, în regiunea în care periegheza a indicat cea mai mare concentraţie de material, urmărind, în mod special, lămurirea stratigrafică şi cronologică a contextelor arheologice întâlnite. [Ioan I. C. Opriş]
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu