Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Grădiştea de Munte | Commune: Orăştioara de Sus | County: Hunedoara | Site: Dealul Grădiştii | Excavation Year: 2007

Excavation Year   2007
Epoch   Hallstatt; Latene; Prehistory; ; ; ; ; ; ; 
Periods   Late La Tène
Site Category   Defence; Religious, Ritual and Funerary; 
Site Types   open settlement, urban settlement, citadel, sanctuary, coin hoard
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Hunedoara
Locality   Grădiştea de Munte
Commune   Orăştioara de Sus
Site  Dealul Grădiştii
Site Sector
Site name   Sarmizegetusa Regia
Excavation Team   Ioan Glodariu, Darius Sima (UBB Cluj), Eugen Iaroslavschi, Gabriela Gheorghiu, Răzvan Mateescu, Paul Pupeză (MNIT), Cristina Bodó (MCDR Deva)
Sector Excavation Team   
Institutions involved  Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
 Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
 Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Persons involved  Cristina BODÓ, Gabriela GHEORGHIU, Ioan GLODARIU, Eugen IAROSLAVSCHI, Răzvan MATEESCU, Luca Paul PUPEZĂ, Darius SIMA
National Arch. Record Site Code 90397.01
Report Sarmizegetusa Regia se află la S de Orăştie, satul Grădiştea de Munte, pe o ramificaţie a Muncelului intrată în literatura arheologică cu numele de Dealul Grădiştii. Ruinele antice s-au semnalat încă din sec. al XVI-lea. De-atunci probabil au început şi răscolirile celor vizibile la suprafaţă. Cele mai mari s-au făcut în sec. XVIII-XIX pentru că în ultimul deceniu al sec. XX şi la începutul veacului nostru să fie călcate de căutătorii de comori înzestraţi cu aparatură de detectare modernă. Primele cercetări sistematice s-au făcut în 1924 şi au fost reluate cu întreruperi variabile ca întinderi, din 1950.
Locuirea antică se întinde pe aproape 6 km, pe terase amenajate de daci mai ales pe coama şi pe versanţii de S ai Piciorului Muncelului. Capitala regatului dac are două „cartiere” civile la V şi la E între care se află cetatea şi zona sacră. Cercetările arheologice din anul 2007 au vizat zona sacră şi anume terasa a X-a şi zona Căprăreaţa.
Cercetările arheologice în anul 2007 s-au efectuat dupăvechile principii ale colectivului de cercetare, anume continuarea săpăturilor la obiectivele anterioare abordate pentru terminarea pe sectoare a cercetării generale şi verificări acolo unde ele se impun. Activitatea s-a masat mai ales în zona sacră pe terasa a X-a şi s-au facut verificări mai ales la NE de zona sacră, în punctul Căprăreaţa. În subsidiar s-a „periat” din nou Piciorul Muncelului pentru a verifica dacă el a fost din nou „căutat” de către căutătorii de comori şi, eventual, pentru recuperarea materialelor arheologice aruncate de braconierii siturilor arheologice.
Terasa a X-a
Continuarea cercetărilor din anii 2004 şi 2005 era imposibilă din moment ce încă nu a fost soluţionat diferendul între MCC (care susţine cercetarea arheologică), pe de o parte şi Ministerul Mediului, recte Administraţia Parcului Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina (care protejează câţiva copaci), pe de altă parte. Ca urmare s-a preferat continuarea cercetării sectorului de N al terasei. Acolo nu era cercetată integral porţiunea dintre sanctuarul mare de andezit şi cele trei încăperi cu ziduri din blocuri fasonate situate la N de sanctuar şi tot acolo nivelarea terenului pentru accesul utilajelor necesare conservării din anul 1980 a acoperit cele trei încăperi amintite.
Se impunea continuarea SI/2006 şi redecopertarea feţei de S a zidului celor trei încăperi. Ca urmare, SI/2006, de 22 x 2 m a fost prelungită spre N cu încă 8 m şi a devenit SI/2006-2007 având în total dimensiunile de 30 x 2 m. Ea a dovedit că la amenajarea terasei de către daci, după tăierea şi nivelarea stâncii native din buza terasei, spărturile nedorite ale ei au fost nivelate cu pământul de umplutură al terasei. Ici-colo era câte un fragment ceramic.
Secţiunea IB, de 7,50 x 2 m s-a trasat perpendicular pe SI 2006/2007 în m. 22 -23 ai ei şi cu orientarea SV–NE. Ea a fost paralelă cu SII/2006 şi la distanţă de 4 m.
Stratigrafia (de sus în jos): - strat subţire provenit de la nivelarea făcută în anii 1979-1980, numai la joncţiunea cu SI 2006/2007; humus format până în anul 1979; pământ din umplutura terasei; stânca nativă tăiată aproape orizontal şi doar în faţa paramentului exterior (dinspre S) era tăiată în unghi.
În m. 6-7,50 din peretele de SV, la 1 m adâncime au apărut blocuri de calcar, unele cu obişnuitele jgheaburi pentru tiranţii de bârnă şi mergând oblic în secţiune, intrau în peretele de NE al secţiunii. În prima asiză erau patru blocuri, iar în asiza a doua s-au păstrat doar două. Alte trei blocuri erau căzute la distanţe variabile departe în faţa paramentului.
Materialul arheologic consta din câteva fragmente ceramice, fragmente de ţigle dacice, unul dintr-un olan, dar şi două fragmente de cărămizi triunghiulare; la cele din urmă, cu toate că trădează intervenţia romană, pasta este identică cu acelora dacice („sursa” de lut conţinea nelipsitele particule de mică).
Desigur paramentul protejat a fost acoperit, la fel ca şi secţiunile. Oricum se impune dezvelirea încăperilor chiar dacă mici alunecări de pământ o fac destul de anevoioasă, întreprindere posibilă numai după ce Administraţia Parcului va fi convinsă că expunerea unor încăperi cu ziduri din blocuri de calcar, vechi de două milenii, este mai importantă decât păstrarea în picioare a patru –cinci fagi de 20–30 de ani.
Verificărileau vizat doar parţial porţiunea din Piciorul Muncelului cunoscută cu numele Căprăreaţa. Acolo în anii 70 ai secolului trecut s-au cercetat două terase, unde s-a descoperit un mare atelier de făurărie. Tot acolo căutătorii de comori au găsit primul lot de brăţări dacice de aur.
Groapa cu primul lot a fost identificată, curăţată de pământul scurs în ea şi desenată. Ea a fost săpată în stâncă, în pantă abruptă şi avea un colţ de stâncă drept reper pentru cei ce le-au ascuns. Cum desenele gropii au fost făcute la aproape 7 ani de la golirea ei de către braconieri, planul şi profilele ei au fost parţial „ajustate” de cei care au găsit cele 10 brăţări de teamă să nu scape vreun alt obiect. Importantă este săparea ei în vechime în stânca nativă într-un loc unde panta naturală era de 700 şi în apropierea unui reper natural trainic (colţul de stâncă). Desigur cel care a ales locul a pierit în războiul daco-roman din 105-106 p.Chr., iar cei ce au săpat groapa probabil imediat după ascunderea brăţărilor, protejate de-a lungul timpului de alunecările terenului, precum şi de lespezile de micaşist aruncate de braconierii sitului arheologic în apropierea gropii. Chiar în această împrejurare se impun trei observaţii: - romanii nu au găsit după căderea Sarmizegetusei întreg tezaurul regal, tezaurul nu a fost îngropat într-un singur loc, ceea ce este firesc (vezi de pildă monedele de aur) şi la daci, ca şi la alte popoare (celţi, germani, romani) aurul era rezervat „suveranului” şi familiei sale şi numai ei aveau dreptul să poarte obiecte de podoabă din acest metal. Ultima constatare explică absenţa aurului în mulţimea de tezaure cu piese de argint găsite până acum în Dacia preromană.
Nu departe se află alte două colţuri de stâncă lângă care nu sunt nici un fel de amenajări. Perieghezele sistematice la Căprăreaţa au dus la descoperirea de materiale arheologice abandonate de braconieri sau scoase la iveală de torenţii iscaţi după tăierea pădurii. Menţionăm o fibulă disc cu balama fragmentară, un capac de fier, o caserolă fragmentară cu toartă, un bol de fier fragmentar, un drug de poartă, două lupe de fier, un fragment de tub de canal din lut şi fragmente ceramice.
Perierea Piciorului Muncelului de la Căprăreaţa până La Porţi, adică pe toată lungimea anticei Sarmizegetusei Regia nu a depistat existenţa unor gropi recente ale căutătorilor de comori, semn foarte probabil că zona a fost „epuizată” din punctul lor de vedere. În schimb au mai fost recuperate câteva piese izolate din fier.
Mulţumită aceleiaşi înţelegeri a MCC, menţionată şi în anul 2006, a continuat şi s-a încheiat ridicarea topo a întregului sit. Concret s-au executat: ridicarea topografică a cartierului civil de la E (Căprăreaţa) în proiecţie stereografică 1970, sistem de referinţă - Marea Neagră 1975, planul topografic al zonei Căprăreaţa cu specială privire asupra teraselor antropogene (realizat în premieră prin validarea pe ortofotoplanuri) în aceeaşi proiecţie şi baza de date de tip GIS.1
Abstract other lang.
Abstract   On the sacred area, the 10th terrace, the exploration of the northern sector came to the end. At the same time the external part of the edifice with three compartments located on the North side of the large sanctuary of andesite.
At the Căprăreaţa site, North-East of the sacred area, a pit dug into the natural rock was emptied and recorded (on a slope of 700). That was the spot where the treasure hunters found the 10 golden bracelets.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2015.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu