Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Timişoara | Site: Castelul Huniade | Excavation Year: 2007

Excavation Year   2007
Epoch
Late Medieval;
Restoration of Historic Monuments;
Modern
Periods
Middle Medieval Period;
Late Medieval Period;
Modern Age
Site Category
Defence;
Domestic
Site Types
Citadel
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Timiş
Locality   Timişoara
Commune   Timişoara
Site  Castelul Huniade
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Ciobotaru Dan Muzeul Banatului, Timişoara
Flutur Alexandru Muzeul Banatului, Timişoara
Köpeczny Zsuzsanna Muzeul Banatului, Timişoara
Rădulescu Alexandru Universitatea de Vest, Timişoara
Tănase Daniela Muzeul Banatului, Timişoara
Timoc Călin Universitatea de Vest, Timişoara
National Arch. Record Site Code 155252.09
Report Situl se află la aprox. 30 m de Piaţa Victoriei, centrul oraşului, clădirea este monument istoric, sediu al MB Timişoara. La Castelul Huniade au mai fost efectuate cercetări în anul 1980, când au fost descoperite structuri ale castelului angevin situate în actuala curte interioară, dar şi la parterul clădirii, unde a fost reperat şi şanţul de apărare. Au fost recuperate artefacte databile în sec. XIV-XVI şi sec. XVII-XIX.
Cercetările arheologice preventive sunt determinate de lucrările de restaurare a Castelului Huniade şi au drept scop observarea stratigrafiei, stabilirea pe cât posibil a planului castelului din epoca angevină, descoperirea sistemului de fortificare, a zidurilor exterioare, precum şi stabilirea stratigrafiei în exteriorul castelului absolut necesară pentru a determina fazele de construcţie succesive ale clădirii din sec. al XIV-lea până în sec. al XIX-lea, aşa cum se menţionează şi în documente.
S1, perpendiculară pe turnul de N-E (dimensiuni: 3 x 22 m).
Sub stratul vegetal au apărut straturi de moloz şi gropi şi ţevi ale sistemului vechi de canalizare, şi de la un cablu de telefon.
La fundaţia castelului, la o ad. de 1,45 m faţă de actualul nivel de călcare, s-a descoperit o centură de beton turnată în anii ’50 ai sec. XX, care ne-a împiedicat să observăm structura originală a fundaţiei. În profilul de S al secţiunii s-a conturat foarte clar conturul gropii săpate pentru betonare. În c.1-3 (un carou are L=2 m), abia la o ad. de 3,15 m faţă de actualul nivel de călcare apar straturi nederanjate de intervenţiile moderne. La ad. de 3,70 cm a apărut o bârnă groasă şi o serie de pari dispuşi transversal. Sub aceste bârne s-au găsit numeroase fragmente ceramice de la vase aproape întregi, cahle, oase de animale, din sec. XIV-XV, dar şi stâlpi de lemn, posibil de la vechea fortificaţie a castelului. La această adâncime este un pământ de culoare cenuşie-albăstruie şi s-a putut observa în profilul de S al secţiunii că în această zonă era primul şanţ de apărare al castelului angevin, pe care îl regăsim şi în c. 4-5. Acest şanţ al castelului a apărut şi în săpătura din anul 1980, în interiorul sălii de marmură a Castelului Huniade. Prin urmare, este foarte posibil ca în vechiul şanţ să fi fost aruncate vase ceramice, cahle, resturi de alimente. Apoi, probabil în perioada otomană (a doua jumătate a sec. XVI-XVII) sau chiar mai devreme, să se fi renunţat la acest şanţ de apărare, fortificaţia a fost extinsă şi atunci s-au construit aceste trotuare din lemn, similare celor descoperite în anul 2006 la săpăturile arheologice de la Timişoara str. 9 Mai şi Piaţa Sfântul Gheorghe, deorece aceste bârne căpăcuiesc zona foarte bogată în material arheologic.
Stratul steril apare la ad. de 4,40 m, un lut albăstrui de mlaştină. La aceeaşi adâncime s-a ajuns la talpa fundaţiei şi s-au găsit stâlpi din lemn, faţetaţi, dispuşi vertical unul lângă altul peste care era o platformă de lemn pe care s-a construit fundaţia zidului. Acest sistem de construcţie pe piloţi de lemn era practicat pentru a se putea ridica clădiri în soluri mlăştinoase.
În c.4-7 până la ad. de 2 m sunt straturi contemporane de la demolări sau nivele constructive, dar şi de la o construcţie din cărămidă, efectuată în perioada interbelică sau în timpul celui de-al doilea război mondial. Această construcţie era situată în apropierea turnului, la cca 1 m spre est, cu o lungime de 13 m şi avea scări pe care se cobora într-o pivniţă cu podea din lemn. Posibil să fi fost un adăpost din vremea războiului, deoarece era construit din cărămidă şi un mortar de foarte slabă calitate din nisip amestecat cu lut galben şi cu var. Sub această clădire sunt nivele nederanjate Într-un strat de lut galben-maroniu apar rar artefacte, dar sunt stâlpi de lemn de-a lungul profilului de S al secţiunii, care pot proveni de la un pod construit pe latura de E a castelului peste râul Bega sau de la un ponton ori să aibă legătură cu vechiul sistem de fortificare. Aceşti stâlpi orientaţi V-E apar până în c.11, la marginea şanţului exterior de apărare dinspre râul Bega.
Sub acest strat galben-maroniu apare un pământ cenuşiu-albăstrui de mlaştină în care au fost bătuţi stâlpii de palisadă, reperaţi deja, de formă dreptunghiulară, pătraiă, rotundă, atât de-a lungul profilului de S cât şi orientaţi N-S, situaţi în apropierea stâlpilor cu aceeaşi orientare din c.1-3, fiind în legătură cu aceştia, posibil să fi făcut parte din sistemul de fortificare angevin.
În c.8-9, de la ad. de 2,15 m de la actualul nivel de călcare s-au conturat gropi de stâlpi, orientate N-S, de la palisadă. Între stâlpii palisadei, în pământul de umplutură s-au găsit numeroase fragmente ceramice, fragmente de vase din maiolică şi porţelan, monede otomane, fragmente de cărămizi, care duc la concluzia că palisada orientată N-S, construită în perioada paşalâcului de Timişoara are o fază de refacere în sec. al XVII-lea. Pământul de umplutură apare până la ad. de 3,65 m faţă de actualul nivel de călcare.
În c.10-11 la ad. de 2,25 m s-a descoperit o zonă de arsură care pare a fi de la escarpa şanţului de apărare. De asemenea, s-a observat în profilul secţiunii unde începea şanţul exterior de apărare, dinspre albia râului Bega. În arsură s-au descoperit numeroase fragmente ceramice, unele smălţuite, fragmente de vase din porţelan şi faianţă, databile în sec. al XVII-lea şi în sec. al XVIII-lea, pipe din lut, fragmente de ghiulele. În c.10-11, s-a ajuns la ad. de 3,90 m, s-a săpat printre stâlpii palisadei, dar şi în şanţul aflat înspre E. S-a observat că zona a fost inundată, fapt relevat de prezenţa unui strat de nisip cu scoici, în care se aflau şi fragmente ceramice şi oase de animale. Apoi, s-a ajuns în stratul albăstrui de mlaştină, lutos, în care mai apar rare fragmente ceramice şi oase de animale. Sub stratul albăstrui de mlaştină apare un strat albăstrui-albicios, nisipos, în care nu mai apar artefacte. În zona palisadei şi a şanţului de apărare au fost găsite fragmente ceramice, dar şi fragmente de talpă de încălţăminte din piele, pipe din ceramică, ghiulele întregi sau fragmentare.
S2 perpendiculară pe bastionul de SE (dimensiuni: 3 x 10 m).
Sub stratul vegetal au apărut straturi de moloz şi gropi ale sistemului vechi de canalizare, precum şi conducte de apă care sunt încă funcţionale.
În c.2, la o ad. de 0,35 m de la actualul nivel de călcare a apărut un zid construit din cărămidă prinsă cu mortar, lat de 0,28 m. Baza zidului se află la ad. de 1,35 m. La aceeaşi adâncime, în partea de V a acestui zid, în c.2, a fost găsit un pavaj din pietre de râu acoperite cu o pojghiţă de arsură neagră, rezultat al unui incendiu. De menţionat că zidul este construit astfel încât este drept spre castel şi neregulat înspre partea de E, iar pavajul este adosat acestui zid, prin urmare erau funcţionale în acelaşi timp, zidul având rolul de a înconjura castelul, cel mai probabil în sec. al XVIII-lea, posibil prima jumătate a sec. al XIX-lea.
La fundaţia castelului, la ad. de 1,50 m faţă de actualul nivel de călcare, a apărut cămăşuiala din beton, surprinsă şi în S1. S-a ajuns până la ad. de 3,50 m faţă de actualul nivel de călcare şi a fost descoperită baza acestei centuri care era până la talpa fundaţiei, sub aceasta fiind stâlpi din lemn, faţetaţi, dispuşi vertical unul lângă altul, peste care era platforma de lemn pe care s-a construit fundaţia bastionului. De asemenea, s-a conturat clar atât în plan cât şi în profile groapa modernă săpată pentru turnarea centurii de beton. În solul nederanjat s-au găsit fragmente ceramice databile în sec. XIV-XV şi oase de animale.
În c.1-3 la ad. de 2,35 m faţă de actualul nivel de călcare, apar stâlpi de la sistemul de fortificare, de formă rotundă sau dreptunghiulară, dispuşi în semicerc de la N spre S şi intră sub fundaţia actuală a bastionului, ceea ce înseamnă că vechiul castel era mai mic decât cel actual. În opinia noastră, aceşti stâlpi sunt de la fortificaţia angevină.
Stâlpi de fortificaţie şi palisada compusă din pari şi crengi împletite apar şi în c.4 la ad. de 2,30 m, cu orientarea N-S, iar în c.5 a apărut şanţul exterior. În c.3-5 s-a ajuns până la ad. de 2,80 m faţă de actualul nivel de călcare, unde apare deja stratul steril mlăştinos de culoare albăstruie în care au fost bătuţi stâlpii palisadei. În şanţul de apărare exterior nu s-a putut continua cercetarea din cauza apei.
Materiale arheologice recuperate: fragmente ceramice şi vase întregibile din sec. XIV-XV, fragmente de cahle, pipe din ceramică, fragmente de vase din porţelan şi maiolică, din sec. XVII-XVIII, fragment de pafta de bronz, obiecte din fier (cuţite, vârf de săgeată, vârf de arbaletă), monede, ghiulele din piatră şi fontă. Materialele sunt depozitate la MB Timişoara, unde urmează a fi restaurate.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu