Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Adamclisi | County: Constanţa | Site: Cetate | Excavation Year: 2007

Excavation Year   2007
Epoch
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.)
Periods
Roman Period;
Late Roman Period
Site Category
Defence;
Domestic
Site Types
Urban settlement;
Citadel
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Constanţa
Locality   Adamclisi
Commune   Adamclisi
Site  Cetate
Site Sector
Site name   Tropaeum Traiani
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Bălăşescu Adrian
Barnea Alexandru
Bogdan Cătăniciu Ioana
Căpiţă Carol
Constantin Robert
Ellis Linda
Gămureac Emilian
Ionescu Mihai
Ionescu Mihai Severus
Lungu Liviu
Olariu Cristian
Panaite Adriana
Papuc Gheorghe
Radu Valentin
Scurtu Florin
Talmaţchi Gabriel
Tusa Sebastiano
Vintaloro Angelo
National Arch. Record Site Code 60892.08
Report Verificarea arheologică a unor anomalii geofizice din sectorul B
În cursul cercetării geofizice (magnetometrice) realizată de noi în anul 20051, la E de bazilica de marmură a fost evidenţiată o zonă anomală care includea un contur dreptunghiular cu dimensiunile de cca. 50 m (pe direcţia V–E) pe cca. 15 m (pe direcţia N–S), delimitat spre S de o stradă cu lăţimea de cca. 6 m şi lungimea de cca. 150 m tangentă la colţul de NE al bazilicii de marmură.
Având în vedere dimensiunile şi orientarea acestei zone, am sperat ca ea să corespundă unei bazilici şi am amplasat o secţiune (SG4/2006) care să traverseze partea de E a presupusei construcţii (săpătura a fost supervizată de Cristian Olariu, FIB2). Secţiunea (L=32 m şi l=2 m, orientată N–S) a prins, în partea sa centrală (între m 13 şi m 28) partea exterioară (estică) a unui zid din piatră care ajunge spre S la un pavaj din dale de piatră lat de 2 m (situat la adâncimea de 0,60 m sub nivelul solului actual), iar spre N la un zid din piatră orientat V–E. S-a mai constatat prezenţa unei zone puternice de arsură (prognozată de noi ca atare după interpretarea datelor geofizice) incluzând cantităţi mari de topitură de sticlă (m. 6 – m. 9), a unei baze de coloană (m.26, în poziţie secundară), a unui fragment de sculptură reprezentând un leu apotropaic (m. 30), a unui recipient din piatră in situ considerat piuă pentru râşnit cereale (m. 20, la adâncimea de 0,50 m), precum şi a numeroase fragmente ceramice şi oase de animale (preponderent bovine).
Pentru a obţine informaţii mai clare despre edificiul prezent în această zonă, am amplasat, la 4 m V de SG4, o nouă secţiune, SG5/2007, orientată N–S, cu l=2 m şi L=22 m. Pentru a ne putea corela cu SG4, am notat reperele metrice din SG5 aşa încât ele să fie situate în ambele secţiuni pe aceeaşi linie V–E, rezultând că SG5 se află între m 6 şi m 28 din SG4. Săpătura a fost realizată în luna septembrie 2007 şi a fost supervizată de Ioana Bogdan-Cătăniciu (IAIA Cluj), care efectua în perioada respectivă o cercetare arheologică într-o zonă apropiată din sectorul B - poarta de nord (îi aducem cu această ocazie mulţumiri pentru implicarea sa altruistă în descifrarea structurii arheologice din zona cercetată de noi). Rezultatele săpăturii sunt prezentate în planşa anexată.
Săpătura a început din partea sudică a secţiunii (m. 28), unde urma să decopertăm pavajul situat între m. 26 şi m. 28 în secţiunea SG4. În SG5 în acest interval apare o zonă cu pietre la adâncimea de 0,70 m şi o zonă cu mortar (ca şi în SG4, o parte din dalele de piatră fiind probabil scoase şi refolosite) la ad âncimea de 0,80 m.
Imediat la N urmează un nivel de lut la ad âncimea de 0,75 m şi apoi (m. 26 – m. 25,5, la adâncimea de 0,35 m) un zid orientat V–E realizat din blocuri de piatră legate cu pământ, iar adiacent acestuia, imediat la N, un altul (m. 25,5 – m. 25,2) identic, la adâncimea de 0,60 m. Ambele ziduri ocupă numai jumătatea estică a secţiunii, lăsând probabil loc unei intrări în jumătatea sa vestică.
Săpătura continuată spre N până la m. 22 a întâlnit la m. 23,7 – m. 22,3, exact în zona mediană a secţiunii, un chiup (dolium) cu diametrul la gură de 140 cm, întreg, cu excepţia buzei - spartă de dărâmătură dar reîntregibilă cu fragmentele găsite în imediata sa apropiere. Adâncirea secţiunii între m. 24 şi m. 25,2 (în exteriorul chiupului) până la -1,00 m a evidenţiat mai multe blocuri de piatră de dimensiuni medii la adâncimea de 0,65 m (unul dintre aceste blocuri pare a fi fost prelucrat) şi un orizont de lut tasat, în baza secţiunii.
Între m. 22 şi m. 21,4 apare, începând cu adâncimea de 0,30 m, un zid din blocuri de piatră cu mortar, care este acoperit la partea superioară cu un strat subţire de mortar. Un zid de aceeaşi natură ocupă sfertul vestic al secţiunii la m. 20, având grosimea de cca. 0,70 m şi fiind de asemenea acoperit cu un strat orizontal de mortar.
Între m. 21,4 şi m. 13,5 săpătura a ajuns la un nivel de călcare (?) la adâncimea de 0,80 m, dar între m. 15,5 şi m. 13,5 apare la adâncimea de 0,40 m, orientat N–S, longitudinal, un alt zid, inclus în întregime în secţiune, acoperit cu un strat orizontal de mortar. Un alt zid din piatră cu mortar este transversal pe secţiune între m 13,5 şi m 13 la adâncimea de 0,25 m şi se uneşte cu zidul longitudinal.
În continuare spre N, între m. 13 şi m. 11 apare un pavaj spectaculos constituit din dale de piatră, apoi mai spre N (m 11 - m 10), la adâncimea de 0,35 m un nou zid din piatră cu pământ, transversal pe secţiune. Următorul interval (m. 9 – m. 10) este ocupat, începând cu adâncimea de 0,60 m, de o aglomerare de blocuri de piatră probabil dărâmate dintr-o construcţie. În centrul acestei zone se situează un fus de coloană cu diametrul de cca. 40 cm, în poziţie verticală, care este vizibil între cotele +15 cm şi -60 cm faţă de nivelul actual al solului, deci pe o înălţime de 75 cm. Coloana continuă şi sub cota de -0,60 m, dar nu am înlăturat blocurile de piatră căzute în jurul ei pentru că am evitat să intervenim în condiţii de siguranţă incerte pentru baza coloanei.
Pe următorii 2 m spre N (m. 9 – m. 7) toată secţiunea este ocupată de o masă compactă de ţigle sparte şi de chirpici arşi îngrămădiţi în dezordine, care începe chiar din apropierea suprafeţei actuale (la ad. de 0,15 m). Această zonă de arsură apare foarte clar în harta magnetometrică şi se corelează cu zona cu sticlă topită din SG4 (m. 7 – m. 9). O bună corelaţie între repere arheologice din SG4 şi SG5 există şi în privinţa pavajului din partea de S a SG5 şi a zidului care apare la m. 13 – m 13,5 în ambele secţiuni.
Partea cea mai nordică a SG5 (m. 7 – m. 6) este ocupată de asemenea de o zonă de dărâmătură, dar aici apar chirpici nearşi, ţigle, fragmente de chiup şi bucăţi mari de lemn carbonizat.
În ceea ce priveşte descoperirile de material “mobil”, menţionăm o cantitate destul de mare de fragmente ceramice (depuse la muzeul din Adamclisi), oase de mamifere, precum şi două monede de bronz.
Rezultatele obţinute în secţiunea SG5 sunt prezentate şi în fotografiile (realizate de I. B.- C.) anexate. Una din fotografii (foto 7) prezintă “piua” descoperita in situ în secţiunea SG4 din anul 2006. Prezentăm această imagine pentru a arăta că partea inferioară a interiorului recipientului respectiv are forma unui cilindru vertical cu diametru foarte mic (circa 10 cm), sugerând că în această parte ar trebui să se acumuleze un material care s-ar decanta din partea sa superioară. Cum această construcţie nu este caracteristică pentru o piuă, ea ar fi putut servi pentru orice alt scop pe care ni l-am putea imagina până în momentul în care alte elemente ar aduce precizări suplimentare.
Din jumătatea sudică a secţiunii SG5 (deci de pe o suprafaţă de circa 25 m2) am recoltat selectiv cca. 48 fragmente de oase de dimensiuni medii şi mari. Acestea au fost analizate de Adrian Bălăşescu şi Valentin Radu.
Studiul arheozoologic a stabilit că oasele provin în majoritate de la mamifere (47), doar unul fiind de peşte (o vertebră de somn - Silurus glanis care certifică un individ de cca. 65 kg cu o lungime de cca. 1,90 m, pescuit probabil în Dunăre, care se află faţă de Adamclisi la mai puţin de 20 km în linie dreaptă).
Speciile de mamifere identificate aparţin mamiferelor domestice - vită (Bos taurus), porc (Sus domesticus), ovicaprine (Ovis aries/Capra hircus), cal (Equus caballus), măgar (Equus asinus), cu excepţia unui mamifer sălbatic - un rest distal de humerus de cerb (Cervus elaphus). Oasele de bovine (aparţinând la cel puţin 3 indivizi) sunt prezente în proporţie de 63%, ele fiind urmate de cele de suine - 19% şi de cabaline - 12%.
Oasele sunt fragmentate din vechime şi prezintă pe suprafaţă numeroase urme de tăiere (dezarticulare şi descărnare), de ardere, de vegetale şi de dinţi de carnivore (în principal de câine).
Un caz special îl constituie un fragment de corn de bovideu de formă şi constituţie asemănătoare celor de bivol (F.S.), prezentând urmele unei abraziuni pe suprafaţa sa, indicând posibilitatea de a fi fost utilizat ca unealtă. Alte fragmente osoase: un molar de bovideu în vârstă de 2-3 ani, un os de porc cu urme adânci de tăiere pe colul scapular şi oasele şoldului unui bovideu în vârstă de cca. un an, cu urma unei tăieturi adânci pe pubis.
Vârstele de sacrificare ale bovinelor domestice sunt extrem de variabile (de la animale foarte tinere până la foarte bătrâne - în vârstă de peste 7 ani). Suinele au avut vârsta de cca. 1,5-2 ani. Urmele antropice de dezarticulare şi descărnare identificate pe oasele de cabaline sugerează consumul alimentar al acestora.
O probă din lemnul carbonizat gasit in sectiunea SG5 a fost analizată, atât vizual cât şi la binocular, în cadrul laboratorului de dendrocronologie de la Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc din cadrul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice, de către Dr.Ing. Ionel Popa. Pentru determinare s-a utilizat cheia de determinare publicată de Schweingruber (2004).
În secţiunile efectuate pe eşantion se observă foarte clar vasele cu lumen mare, tipice pentru speciile de foioase cu dispunerea inelară a porilor. Modul de grupare a vaselor din lemnul timpuriu (de primăvară) este specific genului Quercus. Proba de lemn aparţine genului Quercus spp. - stejari. Determinarea la nivel de specie pentru stejar nu este posibilă deoarece nu există caracteristici anatomice care să permită diferenţierea lemnului pentru diferite specii ale genului Quercus. Ţinând cont de zona de provenienţă (Dobrogea) se poate preciza că proba de lemn aparţine stejarului pedunculat (Quercus robur) sau stejarului brumăriu (Quercus pedunculiflora), prima specie fiind cea mai probabilă.


Note:
1. CCA 2005, p. 41-42.
2. CCA 2006, p. 24-26.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu