Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Târguşor | County: Constanţa | Site: Peştera La Adam | Excavation Year: 2008

Excavation Year   2008
Epoch
Palaeolithic and Mesolithic
Periods
Palaeolithic
Site Category
Domestic
Site Types
Cave habitation
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Constanţa
Locality   Târguşor
Commune   Târguşor
Site  Peştera La Adam
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Bălescu Sanda Mission archéologique française
Doboş Adrian Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Dobrescu Roxana Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Dobrinescu Ionuţ Cătălin Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Goval Emilie Mission archéologique française
Hérisson David Mission archéologique française
Lefevre Bertrand Mission archéologique française
Petculescu Alexandru Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti
Popescu Gabriel Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Ştiucă Emanoil Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti
Tuffreau Alain Mission archéologique française
National Arch. Record Site Code 62994.04
Report Dintre obiectivele săpăturii din 2008, amintim: terminarea planurilor topografice şi stratigrafice ale peşterii, continuarea săpării banchetei situate pe partea de N a intrării în peşteră şi efectuarea de sondaje la exteriorul peşterii. Sedimentul a fost în întregime spălat şi înregistrat.
În exteriorul peşterii au fost deschise sondajele S1, S2 şi S3. Primul sondaj, situat la cca. 30 m NE de intrarea în peşteră, s-a dovedit a fi steril. În S2, implantat între S1 şi intrarea în peşteră, au fost observate pe o grosime de 50 cm sedimente holocene. S3, cu o suprafaţă de 10 m2 a fost deschis la 8 m distanţă de intrarea în peşteră, la baza peretelui calcaros, într-un loc unde am presupus prezenţa pământului de azvârlitură al vechii săpături. Într-adevăr, cam o jumătate din sondaj era reprezentat de vechea săpătură, sedimente in situ, de vârstă pleistocenă, conservându-se în jumătatea de N a sondajului, lângă peretele calcaros.
Bancheta din sectorul EG
Stratigrafia din 2007 a fost completată de cea de anul acesta, pe măsură ce săpătura pe banchetă a avansat. Straturile observate sunt următoarele, de sus în jos:
- C: limon brun gălbui (10 YR 5/4) conţinând plachete calcaroase, cu o lungime de 10 cm. Grosimea maximă: 0,30 m
- C1: limon brun deschis (10 YR 6/4), conţinând mici plachete (L= câţiva cm), mai puţin numeroase decât în C. Grosime maximă: 0,15 m
- C2: limon brun închis (7,5YR 4/6), cu numeroase granule de calcar. Grosime maximă: 0,20 m
- D: limon maroniu (10 YR 4/4 à 3/4), conţinând câteva plachete calcaroase ce nu depăşeau 10 cm lungime. Grosime maximă: 0,50 m
- E: limon galben maroniu (10 YR 6/6), conţinând câteva blocuri de calcar şi prezentând în partea superioară o zonă mai închisă (7,5 YR 6/8), numită D1. Grosime maximă: 0,60 m
- E1: limon gălbui maroniu (10 YR 6/4 à 6/6). Grosime maximă: 0,50 m
- F: limon gălbui, conţinând câteva blocuri de calcar. Grosime maximă: 0,30 m.
Această secvenţă are la bază un strat gros cu plachete calcaroase şi o uşoară umplutură interstiţială, care urcă lateral spre interiorul peşterii începând cu P42. Se pare că unităţile stratigrafice de la C la F colmatează o depresiune ce pare să fie rezultatul unei rupturi ce a afectat plăcile calcaroase.
Bancheta de N din sectorul AG:
Bancheta situată în sectorul AG constituie prelungirea banchetei din sectorul EG. Cu toate acestea, corelarea dintre unităţile stratigrafice din cele două sectoare este dificilă din cauza unui imens bloc de calcar, cât şi datorită schimbării de facies a unităţilor stratigrafice provocată de sedimentarea care a avut loc în exteriorul peşterii. Secvenţa observabilă este următoarea, de sus în jos:
- dală imensă de calcar prăbuşită
- plachete de calcar observabile într-o manieră discontinuă
- limon brun gălbui (10 YR 5/4), conţinând plachete de calcar (stratul C din sectorul EG)
- limon cu porţiuni argiloase, roşu gălbui (5 YR 5/6) spre brun închis (7,5 YR 5/8), cu o grosime de 0,20 m urcând peste un limon gălbui maroniu (loess ?) cu o grosime maximă de 0,30 m. Limonul cu porţiuni argiloase constituie un orizont pedologic care ar putea corespunde unităţii D1 din sectorul EG.
- loess bej închis cu pete de mangan separat de limonul de deasupra prin câteva plăcuţe de calcar.
Se pare că unităţile de limon observate în acest sector sunt rezultatul unei sedimentări eoliene (loess). Pedogeneza observată prezintă caracteristicile primului paleosol din secvenţele de loess din Dobrogea. Acest paleosol a fost atribuit ultimului interglaciar (Balescu et al., 2003).
Sondaj S3
- III: limon brun deschis (10 YR 6/4) conţinând numeroase granule de calcar şi mici blocuri de calcar (L = 3 à 5 cm).Grosime : 0,3 m.
- IV: blocuri de calcar (L = 5 à 7 cm) într-o matcă de limon gris deschis (10 YR 6/2). Grosime: 0,4 m.
- V: blocuri de calcar (L = 4 à 8 cm) într-o matcă de limon maronie (10 YR 5/3). Grosime: 0,7 m.
- VI: substrat fragmentat în plachete.
Această secvenţă se încadrează în pleistocenul superior, aşa cum demonstrează un racloar din silex gălbui descoperit în vechile debleuri. Bilanţul sedimetar din S3 rezultă din prăbuşirea plachetelor din peretele stâncos. Unitatea V, cu matricea de limon mai închis la culoare, corespunde unei uşoare pedogeneze. Diferitele unităţi stratigrafice din S3 au livrat resturi de micromamifere şi câteva oase de mamifere mici care se vor constitui în indicatori cronologici.
Două elemente de podoabă au fost descoperite în 2007: o aşchie de os de formă triunghiulară cu o perforaţie ovală, şi un capăt de articulaţie pe care se distinge clar perforaţie de formă circulară.
Materialul litic descoperit în 2008 nu a fost încă studiat. El provine în principal din sectorul EG al peşterii, din partea inferioară a nivelului C, dar şi din nivelurile C1 şi C2. Materia primă folosită este silexul local. Foarte rar apare însă şi şistul verde, care aflorează la câţiva km de peşteră. Debitajul are în mod sigur o componentă aparţinând paleoliticului mijlociu, dar deocamdată este prea devreme să stabilim caracteristicile materialului litic, care poate fi atribuit cu siguranţă mai multor industrii de la sfârşitul Paleoliticului mijlociu şi începutul Paleoliticului superior.
Din sondajul S3 nu au ieşit decât câteva piese. Un racloar de silex caracteristic Paleoliticului mijlociu a fost descoperit în pământul de azvârlitură al vechilor săpături.
Fauna este foarte bine reprezentată.

Micro- şi macromamifere. Studiu preliminar
Emanoil Ştiucă, Alexandru Petculescu
Introducere
Situarea Dobrogei între Dunăre şi Marea Neagră face ca, din punct de vedere biogeografic, aceasta să fie integrată în provincia pontică a subregiunii ponto-central - asiatică din regiunea Palearctică.
Siturile fosilifere sunt situate într-o zonă restrânsă, delimitată de localităţile Târguşor, Cheia, Casian şi Gura Dobrogei. Depozitele fosilifere din acest perimetru (situate în pesteri sau adăposturi sub stâncă) au furnizat bogate asociaţii de micro- şi macromamifere de vârstă pleistocen mediu – superioară. Aceste asociaţii documentează influenţe pontice şi central asiatice, la care se adaugă cele ale Mediteranei de est.
Succesiunea faunelor de mamifere în Dobrogea centrală
În Peştera „La Adam” - crevasă umplută cu sedimente de origine loessică - structura tripartită a ultimului ciclu glaciar (Wurm) apare cu toată claritatea, fazele stadiare (reprezentate prin acumulări de loess, gelivaţie activă, fenomene de soliflucţie şi crioturbaţie) fiind separate între ele prin sedimente de tip interstadiar, dominate de procese de pedogeneză şi formare de argile brune sau brun-roşcate, fin stratificate incluzînd elemente de calcar puternic alterate.
Fauna teriologică este compusă din micromamifere cât şi macromamifere abundente pe unele niveluri (ursul de peşteră în prima parte a Wurmului inferior, iar hiena de peşteră, equidele şi bovidele în Wurmul mediu). Au fost analizate formele din nivelele C, C1, C2 şi D urmând ca restul materialelor sa fie lucrate într-o fază ulterioară. Primele observaţii care au putut fi facute prin aceste observaţii au un caracter general şi se referă la o parte a Wurmului inferior şi mediu. De un interes major, atât pentru stabilirea indicatorilor biostratigrafici, cât şi pentru elaborarea unei cronostratigrafii, este precizarea componenţei asociaţiilor succesive de micromamifere, care conţin specii deosebit de sensibile la modificarile condiţiilor de mediu. Pe baza succesiunii stratigrafice se poate afirma că secţiunea corespunzătoare primei parţi a Wurmului inferior, este caracterizată, din punct de vedere faunistic, prin talia mare a lemingilor de stepă (Lagurus lagurus) şi a şoarecelui de stepă (Stenocranius gregalis), ca şi prin absenţa unor specii ca Allactaga jaculus şi Allocricetus eversmani.
Lista speciilor care apar în acest interval este următoarea:
Spermophilus citelloides Kormos
Allactaga majori Kerr.
Allactagulus acontion (Pallas)
Ellobius cf. talpinus (Pallas)
Cletrionomys glareolus
Arvicola terrestris (forma arhaică)
Lagurus lagurus
Eolagurus luteus (Eversmann)
Chionomys nivalis (Martins)
Microtus levis
Acest tip de asociaţie arată că unele specii, ca lemingii de stepă (Lagurus şi Eolagurus) îşi continuă evoluţia la nivel local, constituind, de regulă, fondul faunistic principal, în timp ce alte specii sunt înlocuite prin imigranţi: Spermophilus nogaici prin Spermophilus citelloides, Allactaga orghidani (cu afinităţi mediterranean orientale) cu Allactaga majori (din stepele eurasiatice). Un taxon particular, propriu nivelului superior este M. guentheri vistierensis, o specie locală cu afinităţi balcanice şi est mediterraneene (Radulescu & Samson, 1995).
În raport cu Europa Orientală secvenţa saaliană de la Gura Dobrogei4 şi peştera „La Adam” se înscriu în diversele faze ale Hazarianului (două faze reci separate prin interstadiul Kamenka).
Menţionăm că forma de talie mare a lemingului cenuşiu de stepă (L. lagurus dobrogicus) din Wurmul inferior este un succesor al lemingului de stepă de la finalul ciclului glaciar rissian care se caracterizează, de asemenea, prin dimensiuni robuste. Cele două interstadii ale Wurmului inferior se disting prin apariţia în regiune a speciilor adaptate la biotopuri cu vegetaţie de arbuşti sau chiar forestiere.
Masiva dărâmătură termoclastică de la sfârşitul Wurmului inferior, marchează o fază de culminaţie glaciară, circumscisă prin formarea de fenomene de crioturbaţie (plicaturi, pana de gheaţă etc.). Aceste depozite sunt practic sterile atât din punct de vedere faunistic cât şi arheologic.
Noul subciclu, aparţinând Wurmului mediu, include două interstadiale complexe (Adam I şi Adam II, ultimul bipartit) succedate de un interval oscilant care se încheie cu o fază interstadiară bine exprimată (interstadiul Vistorna I).
Subciclul urmator, corespunzător Wurmului superior, este caracterizat prin fenomene intense de gelivaţie, întrerupte de faze de ameliorare climatică de scurtă durată, ansamblul fiind suprapus de o importantă darămatură termoclastică.
Fauna de micromamifere din Wurmul superior indică o accentuare a gradului de continentalizare. Elementele dominante sunt reprezentate, în special, prin lemingul de stepă cenuşiu (Lagurus) şi lemingul galben de stepă (Eolagurus). Spre partea finală a Wurmului superior îşi face apariţia în regiune Scirtopoda telum, un şoarece saritor adaptat la stepele aride.
Nivelele din care au fost colectate şi analizate resturi de micro- şi macromamifere; interpretări biostratigrafice şi paleoambientale
Nivelul C
Sedimentul este un limon care, în stare uscată, are culoarea brun gălbui 10 YR 5/4. Ansamblul faunistic, prezintă aspecte temperate, arătând apropierea unor zone de tip forestier. Fauna de macromamifere este reprezentată prin urmatoarele forme: Cervus elaphus, Megaceros giganteus şi Bos primigenius. În acelaşi context trebuiesc amintite, deşi rare, resturile de castor, care pe lângă mediul forestier are nevoie şi de zone cu planuri întinse de apă.
Acest strat, bine dezvoltat în zona de studiu ca şi în punctele apropiate (Gura Dobrogei 5, Gaura Vulpii, Cheia) poate fi omologat cu un interstadiu.
Nivelul C1
Culoarea 10YR 6/4, ocru galben cu dungi mai închise şi foarte bogat în concreţiuni calcaroase. Fauna caracteristică acestui strat este reprezentată, spre deosebire de nivelul anterior prin elemente arctice: Lepus timidus, Microtus gregalis, M. nivalis, Rangifer tarandus; formele de stepă ca: Alactaga jaculus, Lagurus lagurus, L. luteus, Vulpes corsac, Putorius eversmani, Equidae (? E. sciticus), Saiga tatarica, Bison priscus ating maximul de frecvenţă ca şi Crocuta spelaea.
Nivelul C2
Litologic stratul este reprezentat printr-un limon de culoarea brun – roşcată 7,5YR 4/6 ce se remarcă prin prezenţa a numeroase resturi de Mammuthus primigenius şi Coelodonta antiquitatis. În acest interval se constată, de asemenea, o diminuare numerică a hienei de peşteră şi a formelor de stepă, precum şi o frecvenţă crescută a faunelor de pădure (Apodemus sylvaticus, Cervus elaphus, Bos primigenius) precum şi a ursului de peşteră (Ursus spelaeus). Existenţa chiropterelor indică un regim climatic moderat.
Nivelul D
Prezintă o culoare ocru – cenuşie, 10 YR 6/5 conţine multe piese angulare, în special spre bază, unde capătă o culoare cenuşie. Fauna eate compusă din elemente de stepă şi resturi rare de Rangifer tarandus. Deşi, dupa tipul faunei şi al depozitului acest strat se încadrează tot în acelaşi interstadiu ca şi Stratul C2 trebuie sa acceptăm, pentru partea sa bazală o racire de scurtă durată.
Caracteristicile asociaţiilor de macromamifere din Peştera „La Adam”
Rezultatele cercetărilor întreprinse asupra depozitelor carstice din centrul Dobrogei, raportabile ultimei glaciaţii, au pus în evidenţă alternanţa a două complexe de macromamifere cu exigenţe climatice distincte.
Primul complex, cel mai important, cuprinde specii indicatoare ale unui climat rece şi stepic: Mammuthus primigenius, Coelodonta antiquitatis, Equus transilvanicus ssp. Equus sp. (talie mare), Equus spelaeus ssp., Rangifer tarandus, Bison priscus, Alopex lagopus. La aceste forme se adaugă elemente de stepă extremă ca Saiga tatarica şi vulpi de talie mică, apropiate de Vulpes corsac.
Acest tip de complex de macromamifere este tipic pentru fazele de deteriorare climatică (stadii glaciare).
Cel de al doilea complex se caracterizează prin prezenţa unor forme legate de un climat mai blînd, cu precipitaţii mai numeroase, favorabile constituirii unei cuverturi vegetale care include şi zone forestiere.
Menţionăm, astfel, apariţia în Dobrogea, în timpul intervalelor cronologice de ameliorare a condiţiilor climatice (interstadii) a unor specii ca: Sus scrofa, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Megaceros giganteum, Bos primigenius, Hydruntinus hydruntinus, Martes Martes.
Evaluari paleoclimatice
Nu avem încă date care să ne permită o ilustrare a variaţiei faunelor de mamifere pe diferitele stadii ale ultimului ciclu glaciar, dar prin corelaţii cu asociaţiile cunoscute din depozitele carstice ale Dobrogei centrale putem avansa ipoteza că ansamblul faunistic apărut în urma săpăturilor din 2007 şi 2008 aparţine primei parţi a Wurmului mediu, stadiul izotopic 3.
Prima parte a Wurmului mediu indică o încălzire cu magnitudine de interstadiu fiind urmată imediat de începutul unei noi crize climatice, exprimată prin frecvenţa ridicată a şoarecelul de câmp – Microtus epiroticus – preludiul fenomenelor de continentalizare şi răcire, prin extinderea suprafeţelor deschise, cu vegetaţie ierboasă (baza nivelului D).
O fază interstadială mai târzie a Wurmului mediu este sugerată prin nivelul C2, corespunzător interstadiului Adam II; în acest caz se observă absenţa indicatorilor criofili (S. Gregalis, M. nivalis). Aprecierea temperaturii medii anuale indică oscilaţii în jurul valorii de 60C.
Faza rece ulterioară (nivelul C1), în care fauna de stepă este dominantă şi renul (Rangifer tarandus) este prezent, corespunde unor scăderi relativ moderate de temperatură a căror medie anuală furnizează valori de 40 – 4,50 C.
Un tablou asemănător interstadiului Adam II, oferă şi interstadiul (Arcy ?) din a doua parte a Wurmului mediu (nivelul C). Mediile de temperatură anuale oscilează în acest interval între 60 – 70C.
Compararea diverselor asociaţii de micromamifere wurmiene cu datele referitoare la micromamiferele recente din Dobrogea face să reiasă reducerea considerabilă a numărului de specii în fauna actuală. Comprimarea şi, în mare măsură, suprapunerea zonelor de vegetaţie, provocată de extensia calotelor glaciare nordică şi alpină,au avut drept rezultat formarea unor comunităţi animale originale al căror corespondent este foarte rar în natura actuală.
În ansamblu, climatul ultimului ciclu glaciar se distinge, spre deosebire de condiţiile actuale din Dobrogea, prin caracterul său foarte constant.
În fazele reci (stadiare), cu excepţia instalării unui permafrost, temperatura medie pentru luna iulie nu înregistrează valori prea ridicate, verile rămânând relativ calde (190 – 210C) dar sensibil mai scurte. În schimb, rigorile iernii se accentuează, temperaturile medii pentru ianuarie atingând – 10 până la – 120C. Cantitatea anuală de precipitaţii diminuează, situându-se între 349 – 350mm.
În fazele de ameliorare (interstadiare), amplitudinea mediilor temperaturilor de iarnă şi de vară se reduce într-o oarecare măsură; verile devin mai calde (210 – 220C), iar iernile mai puţin dure, media atingând –6 până la – 80C; cantitatea anuală de precipitaţii creşte între 370 şi 400mm.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu