Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Bucureşti | Site: Biserica „Trei Ierarhi“ Colţea | Excavation Year: 2008

Excavation Year   2008 Epoch Late Medieval; Modern Periods Middle Medieval Period Site Category Religious, Ritual and Funerary Site Types Church Map it   Find it on the Romanian map County / District  Bucureşti Locality   Bucureşti Commune   mun. Bucureşti Site  Biserica „Trei Ierarhi“ Colţea Site Sector Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Ciocănel Camelia Mirela Muzeul Municipiului Bucureşti Ignat Theodor Aurelian Muzeul Municipiului Bucureşti Ionescu Dan D. Institutul Naţional al Monumentelor Istorice Mănucu-Adameşteanu Gheorghe Site director Muzeul Municipiului Bucureşti Pîrvulescu Cosmin Dan Muzeul Municipiului Bucureşti National Arch. Record Site Code 179132.77 Report Săpăturile din anul 2008 au fost efectuate în curtea bisericii, pe laturile de S, E şi N, între zidul bisericii actuale şi suprafaţa cercetată în anul 20061. Terenul aflat în faţa pridvorului bisericii actuale nu a putut fi cercetat nefiind inclus în proiect. Au fost trasate 11 casete, pentru verificarea depunerilor şi a fundaţiilor celor două biserici. În cadrul celor două campanii au fost descoperite 127 de morminte medievale - sec. XVI-XIX. Lucrările de amenajare executate în curtea bisericii au deranjat unele morminte. Adâncimea la care au fost săpate gropile a fost variabilă, fiind cuprinsă între -0,44 m şi -1,85 m, cotele fiind luate de la nivelul din curtea Spitalului Colţea, care este un nivel arbitrar, dar singurul păstrat2. Forma gropilor a fost în general greu de sesizat, putându-se observa doar la cele care au coborât până la solul galben. Prezenţa sicriului a putut fi documentată în mod direct, prin prezenţa lemnului conservat (M17, 23, 57, 113, 122, 123, 126), a urmelor de ţesătură (M1, 75) sau a cuielor de îmbinare a scândurilor (M62, 108). M41 şi M65 ne-au furnizat date care indică prezenţa unor morminte monahale3: craniul lui M41 a fost protejat de trei cărămizi ce formau o casetă (una din ele având incizată o cruce mare) iar craniul lui M65 era aşezat pe o cărămidă. Dimensiunile acestor cărămizi sunt: la M41 – două de 28 x 14,5 x 4 cm şi una de 29 x 14,5 x 4 cm iar la M65 de 25 x 12 x 4 cm. Pe lângă inventarul funerar (38 monede: 12 europene4 – M20, 22, 41, 51, 63, 77, 84, 108 - şi 26 emisiuni ale Imperiului Otoman5 – M1, 4, 26, 33, 34, 42, 50, 51, 72, 77, 78, 88, 113, depus în cadrul mormintelor, au mai fost găsite obiecte de podoabă: 8 inele din argint (M24, 26, 48, 50, 65, 66, 2-79); 7 din bronz (M22, 28, 63, 75, 110, 111, 113); 176 mărgele de diferite culori şi mărimi (M61); un cercel (M113) precum şi accesorii vestimentare – nasturi de diferite mărimi, metalici (M18, 23, 31, 88) sau din os (M18, 24), bumbi din bronz (M22, 27, 28, 37, 63, 77, 110); verigi din bronz (M1, 79); paftale (M78), o “broşă” din bronz, cu motive florale (M66); un pandantiv de os, ovoidal, cu o urechiuşă de prindere din bronz (M48). Prezenţa monedelor a fost documentată mai ales în zona pieptului, a capului, în apropierea mâinilor. În câteva cazuri, monedele au fost observate pe bazin şi chiar în zona picioarelor. Din perimetrul suprafeţelor cercetate, provenind probabil, de la alte morminte deranjate, au mai apărut două monede otomane, una occidentală şi un inel. Materialul numismatic acoperă un interval cronologic mare şi ilustrează mai multe secole de circulaţie monetară (sec. XV-XIX). Astfel, cea mai timpurie monedă, descoperită în campania din anul 2006, la M22, o reprezintă o emisiune a Poloniei, de la Cazimir IV (1444-1492), un ½ Gros perforat; cel mai probabil a fost refolosit, iar terminus post quem, este dat de o emisiune otomană de la Mahmud II (1808-1839), o para databilă între anii 1834/1835-1839, descoperită de asemenea în anul 2006, la M4. Prezenţa monedelor din sec. XV-XVI, intră în neconcordanţă cu datarea rezultată de cercetarea arheologică a restului mobilierului funerar, cu precădere a obiectelor de podoabă şi a accesoriilor vestimentare, fenomen des întâlnit în cursul cercetărilor arheologice efectuate de specialiştii MMB şi la alte bisericii din Bucureşti (Biserica „Sf. Nicolae Dintr-o Zi”6, Biserica „Sf. Nicolae Udricani”7) şi Ilfov („Biserica Sf. Nicolae” din Tunari8). Explicaţia este dată de reîntrebuinţarea anumitor monede. Lângă actuala biserică Sf. Trei Ierarhi şi Sf. Cuvioasa Parascheva, la cca. 2,50 m S faţă de latura sudică, au fost dezvelite, aproape în totalitate9, vestigiile vechii biserici Colţea (a lui Udrea şi Colţea Doicescu)10. Aproximativ două treimi din vechea biserică (o parte din pronaos, naos şi altar) se află în curtea bisericii actuale, iar circa o treime în exterior (altă porţiune din pronaos şi un posibil pridvor) - dezvelită în porţiunea pavată cu lespezi prefabricate, paralelă cu latura S a pridvorului bisericii actuale şi la V faţă de poarta de acces în curtea bisericii11. Porţiunile lipsă se datorează unor lucrări mai vechi de sistematizare verticală a spaţiului bisericii actuale – aprox. sec. XIX-XX. Dimensiunile bisericii: Lmax păstrată = cca. 15 m; lmax păstrată (naos)= cca. 6 m; Gziduri = 0,55/0,65 m (parţial pronaos - altar) - 1 m (parţial pronaos); hfundaţii = 0,35-0,80 m. Rezultă că biserica veche era uninavată, cu absida de E decroşată şi pronaos (pridvor?) supralărgit. Evazare, în capătul de V: 0,32 m pe o lungime de 0,45 m, începând de la 2,95 m V faţă de pragul porţii. Adâncime, faţă de nivelul pavajului din dale prefabricate: 0,30 m la N şi 0,72 m la S. Zidurile fundaţiei bisericii vechi, de la absida altarului până la segmentul V, inclusiv, sunt compuse din bolovani de râu şi fragmente de cărămidă legate cu mortar. Peste cele din urmă au fost dispuse asize de cărămizi fragmentare, din care se păstrează unu-trei rânduri, echivalente cu începutul elevaţiei. Latura de N a vechii bisericii se păstrează aproape integral, în afara unei întreruperi, L= cca. 1,50 m (şanţul de fundare şi fundaţia soclului actualei împrejmuiri). Latura de S se conservă parţial, având L = 5,40 m. Pe acest segment au fost surprinse trei ziduri care se întretaie (Z1, Z2, Z3) şi o porţiune din pavimentul interior din cărămidă – dispus paralel cu latura de SE a absidei altarului. Un alt pavaj ori suport de pavaj (din cloţuri de cărămidă) a fost identificat la exteriorul Z1 - depăşea latura S a Z2 cu 0,10-0,15 m. Acest strat de cloţuri compactate a fost demontat cu totul pentru a surprinde complet zidurile 1 şi 2. După cei 5,40 m ai laturii de S, sunt cca. 3,50 m unde nu se mai păstrează zidurile vechii biserici, datorită amenajării unei gropi menajere. Apoi, urmează un stat gros de beton (cu agregate mici şi cuiburi de var), L = cca. 2,40 m, aproape coliniar cu Z1 - probabil fundaţia unui gard. Capătul V continuă, oblic, către NV, cu un segment de zidărie, întrerupt de soclul împrejmuirii actuale. La S de acest segment, a fost surprinsă o suprafaţă, orientată către N, pavată cu bolovani de râu (cca. 0,12-0,15 m). Dispunerea lor circulară sugerează că făceau parte dintr-o alee amenajată în grădina Spitalului. Marginea N a pavajului are o uşoară adâncire; după modul de realizare şi înclinare (aprox. E-V), nu poate să fie decât o rigolă de scurgere a apelor. Pavajul a intersectat la NV un masiv de zidărie de cărămidă, care pare să fi continuat către V, unde a fost dislocat de fundaţia actualei împrejmuiri12. Porţiunea de V a vechii biserici se păstrează fragmentar (latura N şi racordul cu naosul bisericii, notat umărul - U2). Zidul cuprinde două porţiuni din etape diferite şi două asize de cărămidă din elevaţie. Porţiunea de N (l = 0,45 m) se termină cu un strat de mortar şi pietre de râu. Alcătuirea porţiunii de N este la fel cu a zidurilor nordice dezvelite în 2006. Porţiunea de S (l = 0,55 m): piatră de râu, lespezi şi fragmente de cărămidă înecate în mortar, cu spaţii mari între ele, legate cu ciment de bună calitate (sec. XIX-XX). Ambele fundaţii distruse cu ocazia refacerii pavajului din 1948-50, când se toarnă o şapă de fier-beton (G = 0,06/0,09 cm), peste care s-a aşezat un rând de lespezi prefabricate din beton (0,50 x 0,50 x 0,10 m)13. Cărămizi: 0,27 x 0,14/0,145 x 0,045 m. La exteriorul laturii de N a proscomidiarului au fost dezvelite două fragmente de piatră prelucrată. Primul fragment (probabil de montant de uşă), din calcar, notat FI, are L = 0,54 m, l = 0,23 m, h = 0,15 m. În secţiune prezintă o şănţuire sub formă de cavetă (concavă), după care se racordează printr-un semitor şi urmează un racord drept şi un alt racord drept, păstrat fragmentar (este spart). Al doilea fragment, tot din calcar, notat FII, are L = 0,50 m, l = 0,33 m, H = 0,16 m. Este spart, având buciardate feţele vestică (l = cca. 0,10-0,11 m), estică şi cea sudică (aflate în pământ), iar celelalte feţe fiind sparte (prelucrate brut?). Adâncimea la care se afla FII era de cca. 0,30-0,32 m faţă de nivelul maxim de săpare. Abstract other lang. Abstract   Archaeological excavations made during two campaigns, between 2006 and 2008, led to the discovery of 127 mediaeval graves. In this cemetery were buried both monks and inhabitants of this neighborhood. These ones presented both grave goods (western coins and Turkish ones), jewels (rings, earrings) and clothing accessories (needles, bumbles, rings, and buckles). Counting on the inventory elements we could estimate that the cemetery was in use during the 16th and 19th centuries. The presence of some 16th–19th centuries graves proves us that before the first church with rock and brick foundation, documentarily proven by the middle of the 16th century, there was another church, probably made out of wood. The old ruins of Colţea Church (the church of Udrea and Colţea Doicescu) were uncovered at about 2.5 m south of the southern side of St. Three Hierarchs and St. Cuvioasa Parascheva. The foundation walls of the old church, from the altar’s apse to the fifth segment, are made out of river stones and brick fragments binded with mortar. On top of these, one to three rows of fragmentary bricks are visible, equivalent to the elevated wall. Bibliography Bibliographic notes Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   CIMEC Language   RO