Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Alba Iulia | Site: str. Munteniei nr. 15-17 - Sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii | Excavation Year: 2009

Excavation Year   2009
Epoch
Early Roman (1st - 3rd cent.)
Periods
Roman Period
Site Category
Defence;
Civil;
Domestic
Site Types
Urban settlement;
Assemblage/construction
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Alba
Locality   Alba Iulia
Commune   Alba Iulia
Site  str. Munteniei nr. 15-17 - Sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii
Site Sector
Site name   Apulum
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Bica Mihai Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Drîmbărean Matei Direcţia Judeţeană pentru Cultură Alba
Grumeza Lavinia Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Horvath Robert Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Inel Constantin Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Muntean Teodor Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Popa Cristian Ioan Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Popa Silviu-Dan Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Rusu-Bolindeţ Viorica Site director Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Turcu Christine Marie Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Varga Rada Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
National Arch. Record Site Code 1026.12
Report Cercetarea arheologică din campania anului 2009 a avut ca obiective principale finalizarea dezvelirii celor două secţiuni deschise pe laturile de E (SXVII/01), respectiv de S (SXVIII/07) ale complexului arheologic.
Secţiunea SXVII/01
În campania anului 2009, ca urmare a prăbuşirii încă o dată a profilelor, secţiunea în discuţie a fost lărgită din nou, ajungând acum la dimensiunile de 11,80 x 4,10 m (de la 10,50 x 2,50 m iniţiali). Nivelul la care se ajunsese în anul 2003 era reprezentat de ultima fază de locuire romană. Aceasta este reprezentată de un colţ al unei clădiri romane, situat în extremitatea sudică a secţiunii. Construcţia respectivă avea la sfârşitul campaniei precedente dimensiunile dezvelite de 4,30 x 1,10 m. În 2009, ca urmare a lărgirii secţiunii SXVII/01, colţul clădirii menţionate a fost mai bine surprins, având dimensiunile de 4,30 x 1,90 m. El aparţine unei construcţii care continuă sub profilul vestic al secţiunii, în spaţiul dintre latura vestică a acesteia şi profilul estic al gropii excavate. Cele două ziduri din care este constituit colţul ei nord-estic au fost realizate în două tehnici diferite, ceea ce reprezintă două faze diferite ale clădirii romane surprinse în colţul sud-vestic al secţiunii1. După poziţia stratigrafică, o încadrăm ultimei faze de locuire romană, datate în sec. al III-lea p.Chr. Cercetarea clădirii respective nu a fost încheiată, cu excepţia extinderii secţiunii ca urmare a prăbuşirii profilelor nefiind făcute săpături arheologice în acest an, datorită fondurilor reduse.
Totodată, în exteriorul colţului clădirii romane amintite mai sus, în jumătatea nordică a secţiunii, au fost identificate atât în suprafaţă, dar mai ales pe profilul de V, între -0,70 -1,20 m adâncime, straturi succesive de pietriş ce ar putea reprezenta o stradelă între două edificii romane sau chiar o curte interioară. Sub acest nivel au apărut câteva porţiuni de arsuri şi un strat de lut compact, brun închis, ce anunţă un alt nivel de locuire romană. În secţiunea SXVII/01 s-a ajuns la adâncimea de -1,90 m în această campanie. Cercetarea ei va fi finalizată anul viitor.
Secţiunea SXVIII/072
Dimensiunile actuale ale secţiunii S XVIII/07 au ajuns în acest an la 11,55 x 4,65 m (de la 10 x 3 m). Profilul vestic s-a păstrat pe o porţiune de 6,85 m, însă a fost casetat pe o lungime de 4,70 m cu 0,45 m spre V, ca urmare a prăbuşirii lui în zona în care a existat o groapă contemporană. Secţiunea este orientată N - S şi de la adâncimea de -2,80 m, pe care am rămas în anul precedent, s-a ajuns la -3,15 m în campania anului 2009.
Principalele rezultate obţinute în anul 2009 în această secţiune sunt legate de dezvelirea a două construcţii aparţinând ultimei faze de locuire romană a sediului guvernatorului consular al celor trei Dacii (sec. al III-lea p.Chr.), precum şi descoperirea de elemente constructive care se încadrează în primele două faze anterioare ale complexului arheologic (mijlocul şi a doua jumătate a secolului al II-lea p.Chr.).
Astfel, în jumătatea de S a secţiunii a fost descoperită o clădire romană, ale cărei dimensiuni sunt acum de 6,10 x 3,40 m, restul ei continuând spre E, respectiv V. Este compusă din două camere (denumite convenţional camerele 4 şi 5), ale căror ziduri, construite în tehnica opus mixtum (cu rânduri alternative de pietre şi cărămizi prinse cu mortar) sunt foarte bine conservate. Camera 4 a acestei clădiri are acum dimensiunile de 3,10 x 3,50 m, din ea fiind surprins numai colţul nord-estic. În interiorul ei nu a fost găsit nivelul de călcare deocamdată, adâncimea de -2,40 m pe care ne-am oprit în acest an fiind reprezentată de un strat brun-gălbui, relativ compact, amestecat cu pigmenţi de mortar şi de arsură. În interiorul acestei încăperi a fost descoperit un praefurnium, care deservea o încăpere dotată cu o instalaţie de hypocaust situată spre E3. Din aceasta din urmă a mai fost prinsă o porţiune de 2,20 x 1,10 m lângă profilul estic, fiind constituită deocamdată dintr-o podea de mortar şi primele patru cărămizi ce constituiau baza stâlpilor ce o susţineau, restul ei continuând sub profilul estic al secţiunii.
Camera 5 a clădirii romane din jumătatea sudică a secţiunii SXVIII/07, din care cunoaştem deocamdată colţul ei sud-estic, are acum, datorită extinderii secţiunii, dimensiunile de 2,50 x 4,00 m, restul ei continuând spre vest. Are păstrată şi o parte a podelei, realizată din mortar amestecat cu bucăţi de cărămidă (opus signinum) (3,60 x 1,10 m x 0,15 m), precum şi suspensura care stătea la baza ei. Cercetările arheologice efectuate în acest an au continuat sub nivelul de călcare al acesteia (reprezentat de podeaua din opus signinum menţionată mai sus) şi a fost observată în interior, de-a lungul zidului compartimental al camerei, o crepidă de 0,05-0,10 m grosime, sub care fundaţia zidului respectiv are o tehnică interesantă de construcţie: au fost folosite materiale tegulare şi chiar fragmente ceramice, toate aşezate înclinat şi prinse cu mortar, cu siguranţă pentru a asigura o cât mai mare soliditate a acestuia. Ca urmare a adâncirii în suprafaţă (până la maxim -3,15 m), s-au putut face şi observaţii legate de modalitatea de construire a zidului perimetral al aceleiaşi clădiri. Astfel, acesta a fost realizat în tehnica opus mixtum, pe o înălţime de 0,85 m fiind constituit din rânduri alternative de piatră şi cărămizi, ţigle prinse cu mortar. Multe dintre materialele tegulare au fost refolosite, ele purtând ştampila legiunii a XIII-a Gemina cu sau fără antroponime. Mai jos, pe o înălţime de 0,45 m, temelia este compusă din multe fragmente de mortar şi de opus signinum şi din bucăţi mici de cărămizi prinse cu mortar. Este o modalitate inedită de construcţie, neconstatată deocamdată pe situl în discuţie.
Construcţia romană din colţul nord-estic al secţiunii, denumită convenţional camera 3, are deocamdată dimensiunile de 4,50 x 3,30 m. Din ea a fost surprins numai zidul perimetral sudic, restul clădirii întinzându-se înspre N şi E. Zidul dezvelit, cu lungimea de 4,50 m şi lăţimea 0,68 m, este şi el construit în aceeaşi tehnică opus mixtum ca şi clădirea descrisă mai sus, însă la realizarea lui au fost refolosite foarte multe materiale tegulare fragmentare, unele dintre ele ştampilate. Partea inferioară a temeliei lui este alcătuită numai din pietre de mari dimensiuni prinse cu mortar. Spre bază, până la adâncimea la care s-a ajuns în campania acestui an (-3,15 m), temelia se îngustează cu 0,10 m. Pe latura internă, zidul are un aspect mai îngrijit, fiind realizat din pietre mari de calcar şi gresie, prinse cu mortar. El a fost demantelat pe o lungime de 2,40 m de la profilul nordic spre S - E, aici având lăţimea maximă de 0,50 m.
Din interiorul acestei camere au fost descoperite câteva fragmente de tencuială pictată policromă, fragmente ceramice şi obiecte de sticlă fragmentare, o fibulă cu genunchi fragmentară. Aparţine de asemenea ultimului nivel de locuire romană cunoscut al sediului guvernatorului, respectiv secolului al III-lea p.Chr. Adâncimea la care s-a ajuns în interiorul camerei 3 este de -2,55 m, cercetarea ei urmând a fi încheiată în campania viitoare.
În afara clădirilor aparţinând ultimei faze a complexului reprezentat de sediul guvernatorului al celor trei Dacii, în campania acestui an au fost descoperite elemente de construcţie încadrabile primelor două faze de existenţă ale acestuia. Astfel, la -2,94 m adâncime, la 0,60 m de fundaţia zidului perimetral al camerei 5 şi având aceeaşi orientare cu acesta (NV-SE), a fost dezvelită temelia unui zid aparţinând primei faze romane a complexului. Fundaţia respectivă, dezvelită pe lungimea de 5,60 m şi având lăţimea de 0,60 m, era constituită din pietre de râu, prinse cu mortar şi lut galben compact, din care au fost dezvelite deocamdată numai primele două asize. Ea reprezintă zidul perimetral al unei clădiri romane de mari dimensiuni, care a fost suprapusă de fundaţiile clădirilor din fazele ulterioare de locuire ale sediului guvernatorului. O posibilă compartimentare a acestei construcţii a fost surprinsă la 3,30 m de profilul estic al secţiunii sub forma unei amprente de zid, perpendiculare pe temelia construită din pietre de râu. Are dimensiunile dezvelite de 0,60 x 0,75 m (porţiunea cuprinsă între zidul cu temelia din pietre de râu şi zidul perimetral al clădirii romane din jumătatea sudică a secţiunii SXVIII/07), restul ei fiind suprapus de substrucţiile camerei 5. Construcţia romană pe care zidul cu fundaţie din pietre de râu prinse cu lut şi mortar o delimitează aparţine primei faze de locuire a complexului arheologic reprezentat de Palatului guvernatorului consular al celor trei Dacii, respectiv celei de-a doua jumătăţi a secolului al II-lea p.Chr. Tehnica de construcţie a temeliei zidului în discuţie este identică cu cea a clădirilor din aceeaşi fază descoperite la baza gropii excavate.
Pentru faza a II-a de locuire a sitului, au fost descoperite două colţuri de clădiri, care au fost surprinse în apropierea profilelor de E (0,70 x 1 m, între -2,55 şi -2,88 m) şi V ale secţiunii (0,30 x 0,25 m). Acestea sunt orientate NV-SE, ca şi clădirile aparţinând ultimei faze romane şi continuă spre E şi V. Dintre ele, numai cea din apropierea laturii estice a secţiunii este mai bine conturată, fiind constituită din asize succesive de piatră şi cărămidă prinse cu mortar. Construcţiile respective suprapun temelia din pietre de râu a clădirii aparţinând primei faze de locuire a complexului arheologic (pe latura vestică), respectiv sunt suprapuse de fundaţiile edificiilor romane din ultima fază de locuire a complexului (pe latura estică, zidul perimetral al camerei 3 suprapune colţul de clădire din faza anterioară).
Datele oferite de stratigrafia secţiunii SXVIII/07 vin să completeze informaţiile referitoare la stratigrafia complexului arheologic reprezentat de Palatul guvernatorului consular al celor trei Dacii pe latura sudică a zonei supuse cercetării arheologice recente. Aşa cum arătam anterior4, în această parte a sitului, datorită intensei locuiri de epocă modernă şi contemporană, nivele romane se află la adâncimi mult mai mari, fapt ce necesită eforturi suplimentare pentru dezvelirea lor.
Materialele descoperite în această campanie sunt atât de epocă romană, cât şi de epocă modernă sau contemporană. Piesele romane sunt preponderent constituite din material tegular ştampilat. Ştampilele poartă sigla legiunii a XIII-a Gemina, adesea însoţită de antroponime: Aurelius Godes, Lucretius Aquila, Aurelius Mommo, Statius Sentianus, Aurelius Caius etc. O categorie aparte de ştampile, specifică sitului excavat, o reprezintă cea cu sigla pedites singulares (trupe pedestre speciale, însărcinate cu paza guvernatorului). Acest gen de descoperiri confirmă caracterul oficial al acestui complex, astfel de material tegular nefiind întâlnit în structura locuinţelor private. În campania acestui an au fost descoperite 70 de cărămizi, ţigle şi olane întregi sau fragmentare, care au ştampilă sau semne particulare.
Alte artefacte remarcabile descoperite în această campanie sunt: un ac de cusut roman confecţionat din os, o fibulă fragmentară cu genunchi de epocă severică (sfârşitul secolului al II-lea - primele decenii ale secolului al III-lea p.Chr.) şi un fragment de opaiţ, purtând marca producătorului N-italic Fortis. Se adaugă fragmente ceramice aparţinând categoriilor fină şi de uz comun şi câteva fragmente de vase din sticlă.
Dintre artefactele moderne, merită amintite o monedă austriacă de sec. XIX şi o figurină zoomorfă metalică (dintr-un aliaj de plumb şi cositor), reprezentând un câine. De asemenea, au fost descoperite cartuşe de gloanţe din al doilea război mondial, precum şi vase ceramice şi din sticlă din sec. XX.
Campaniile viitoare vor avea ca scop dezvelirea construcţiilor romane de pe laturile de S şi de E ale complexului arheologic, în vederea urgentei lor valorificări din punct de vedere istorico-turistic.
Abstract other lang.
Abstract   The excavations undergone on Str. Munteniei in 2009 continued the research of the previous years: In 2001, a section was opened on the eastern side of the archaeological reservation - SXVII/01- and in 2007, another one, on its southern part - SXVIII/07. These were the subject of research in 2009.
SXVII/01. Due to the enlargement of the section motivated by the collapse of its edges, the corner of the Roman building previously excavated has been made more visible. So, the different methods of construction come suggest the existence of distinct sub-phases. On the northern half of the section, a gravel structure suggests the existence of an interior courtyard or of a street, as part of the same buildings complex.
SXVIII/07.The main result of this campaign consists in the discovery of construction elements dated from the both inhabitation phases previously delimited in the governor’s palace. Another interesting element is a very well preserved praefurnium that was destined to heat an eastern room.
Artifacts
The most representative material for this site is the stamped tegular material. The stamps bear the sign of legio XIII Gemina, persons’ names and - quite often - the stamp of pedites singulares, characteristic for this site. Other pieces from this campaign are a bone Roman needle, a Severian knee-brooch, and a fragmentary lamp, with the name of Fortis.
Future objectives
- Excavating all the structures from the southern and eastern sides of the site.
- Preserving and restoring the governor’s palace, introducing on the main touristic stream, as it is a unique site for Roman Dacia.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu