Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Luncaviţa | County: Tulcea | Site: Cetăţuia | Excavation Year: 2009

Excavation Year   2009
Epoch
Neolithic;
Early Roman (1st - 3rd cent.)
Periods
Neolithic;
Eneolithic;
Roman Period
Site Category
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary;
Unassigned
Site Types
Habitation;
Tell;
Funerary find
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Tulcea
Locality   Luncaviţa
Commune   Luncaviţa
Site  Cetăţuia
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Bălăşescu Adrian
Carozza Laurent
Florea Mihai
Haită Constantin
Maillé Michel
Micu Cristian Leonard
Mihail Florian
Provenzano Noelle
Radu Valentin
National Arch. Record Site Code 160699.02
Report Campania arheologică din acest an s-a desfăşurat în perioada 31 iulie-21 august. Obiectivele fixate de echipa de cercetare au fost următoarele:
- continuarea cercetărilor pe suprafaţa SI din aşezarea-tell aflată în punctul Cetăţuia;
- verificarea rezultatelor cercetării geo-radar realizată în anul 2008 pe terasa aflată pe partea dreaptă a Văii Largi (punctul Cetăţuia, microzona Luncaviţa);
- continuarea cercetărilor de suprafaţă în cadrul microzonei Luncaviţa;
- continuarea activităţilor de topografie la nivelul microzonei Luncaviţa;
- continuarea programului de cercetări în domeniul industriei materiilor dure animale
În campania 2009, în aşezarea-tell din punctul Cetăţuia au fost cercetate suprafeţele corespunzătoare sectoarelor 3 şi 4. În primul dintre acestea atenţia noastră s-a îndreptat asupra zonei de S a locuinţei nr. 6. Pe suprafaţa carourilor G1, H1 şi I1 a fost identificat un sediment fin, neomogen, brun, asociat cu pietre de mari dimensiuni, granule de chirpici arşi şi nearşi, fragmente ceramice de dimensiuni medii, oase de mamifere, aşchii de silex şi plăcuţe de vatră - US 1660. Această unitate stratigrafică pare să reprezinte o fază de acumulare a unor deşeuri menajere, probabil, în cea de-a doua cameră a locuinţei nr. 6. US 1660 suprapune o podea aflată într-o avansată stare de degradare, care corespunde US 1865 din sectorul 4, cercetată în campania 2008. În sectorul 4 a fost finalizată cercetarea US 1871, ce corespunde, probabil, unei locuiri exterioare locuinţei L6, posterioară distrugerii locuinţei L8. Identificată în carourile K1-K3 şi L1, această unitate stratigrafică se individualizează prin sedimentul său compact, friabil, neomogen, cenuşiu, asociat cu numeroase granule de chirpici arşi şi nearşi, mici fragmente de chirpici nearşi, oase de mamifere şi peşti, fragmente ceramice de mici dimensiuni (unele rulate), produse de debitare din silex, fragmente de lemn ars. Îndepărtarea sa a permis evidenţierea unei zone din distrugerea locuinţei L8.
Cercetările geo-radar din anul 2008 s-au desfăşurat în cadrul proiectului Cercetări arheologice şi prospecţiuni prin mijloace optoelectronice CARPO, realizat în colaborare cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică Bucureşti (INOE), MNIR şi MJ Ialomiţa. Obiectivul specific acestei activităţi a fost acela de identificare şi definire, cu ajutorul unei tehnologii moderne, a spaţiilor din afara aşezării - tell din punctul Cetăţuia transformate prin acţiunea factorilor antropici la nivelul perioadei eneolitice. În acest context, a fost aleasă o arie-test, numită convenţional Cetăţuia Est, aflată pe partea dreaptă a Văii Largi, la aproximativ 300 m SE de tell, împărţită în cinci suprafeţe cu dimensiuni variabile. În total au fost cercetaţi prin metoda mai sus amintită 1712,5 mp. În funcţie de datele puse la dispoziţie de INOE pentru patru din cele cinci suprafeţe cercetate, pentru a stabili natura neomogenităţilor rezultate, s-a decis trasarea şi cercetarea unei secţiuni, notată convenţional CE1, şi a două suprafeţe, notate convenţional CE2, respectiv CE3.
Secţiunea CE1. A fost plasată pe suprafaţa S3 din programul de cercetări geo-radar. Orientarea (NNV - SSE) şi dimensiunile (7 × 1 m) sale au fost determinate de dispunerea neomogenităţilor pe suprafaţa anterior precizată. CE1 a fost împărţită în patru carouri. În cadrul său au fost identificate următoarele realităţi stratigrafice:
- sol compact, negru, afectat superficial de rădăcini, asociat cu fragmente de silex şi rare fragmente ceramice (probabil cultura Gumelniţa) - US 1001. Reprezintă stratul vegetal în secţiunea cercetată ;
- sol mai puţin compact în raport cu stratul vegetal, omogen, fin. Această unitate stratigrafică este în fapt un amestec de mai multe tipuri de sediment - verzui, galben, maron. A fost afectat pe întreaga sa adâncime de rădăcini şi galerii de animale. Este asociat cu un număr redus de piese de silex (produse de debitaj ?) - US 1002. Reprezintă, probabil, umplutura unei alveolări apărută în c. 2 şi 3;
- US 1003 reprezintă alveolarea în care s-a acumulat US 1002;
- sol compact, omogen, fin, maron, afectat superficial de rădăcini. Este asociat cu rare fragmente ceramice de mici dimensiuni (cultura Gumelniţa) şi câteva piese de silex (una din piese este o lamă retuşată) - US 1004. A fost interpretat drept o formaţiune naturală;
- sediment compact, dur, relativ omogen, fin, negru, afectat de galeriile săpate de animale. Este asociat cu rare granule de chirpici arşi, foarte puţine fragmente ceramice rulate (cultura Gumelniţa, faza A2) şi un număr redus de oase de mamifere. În partea sa inferioară apar concreţiuni calcaroase - US 1005. A fost interpretat drept umplutura unei gropi, notată convenţional G1;
- US 1006 reprezintă amenajarea gropii G1. Acest complex arheologic, cu o adâncime maximă de 0,90 m pe suprafaţa cercetată, a fost identificat în c. 1 al CE1. Forma gropii este, probabil, ovală, iar profilul aproximativ cilindric. Întrucât complexul nu a fost cercetat pe întreaga sa suprafaţă nu putem preciza o valoare exactă a diametrului;
- US 1007 reprezintă loess-ul cuaternar.
Secţiunea a fost astupată după finalizarea cercetării.
Suprafaţa CE2. A fost plasată în jumătatea de N a suprafeţei S4 din programul de cercetări geo-radar. Şi în acest caz orientarea (NE - SV) şi dimensiunile (14 × 10 m) sale au fost determinate de dispunerea neomogenităţilor din zona anterior precizată. CE2 a fost împărţită în carouri de 2 × 2 m. Luând în considerare valoarea finanţării acestei campanii şi, prin urmare, timpul avut la dispoziţie, am hotărât aplicarea metodei „tablă de şah" în cercetarea suprafeţei CE2. Până la sfârşitul campaniei 2009 au fost cercetate carourile A1, A3, A5, B2, B4, C1, C3 şi C5. În cadrul acestora au fost identificate următoarele realităţi stratigrafice:
- sol compact, negru, afectat într-o mică măsură de rădăcinile plantelor (suprafaţa CE2 este acoperită de o vegetaţie de stepă), dispus uniform pe întreaga suprafaţă cercetată a CE2, asociat cu un vârf de săgeată de fier (c. B2), bile de Pb contemporane (carourile A5, B2, B4, C5), cartuşe (A1, A3, A5 şi B2), un fragment obiect de fier (c. C5) - US 2001. Reprezintă stratul vegetal în CE2;
- sol compact, maron, ce nu prezintă variaţii semnificative de grosime pe suprafaţa cercetată. În anumite cazuri a fost afectat superficial de câteva rădăcini. Este asociat cu o aşchie de silex ce prezintă retuşe pe una din margini (c. A1), un fragment ceramic atribuit culturii Gumelniţa (c. A3), o piatră de mici dimensiuni (D. - 10 cm, c. A5), un fragment obiect fier, probabil contemporan (c. B2) şi un fragment de topor eneolitic (c. C3). În carourile A1 şi A3, la limita dintre US 2001 şi US 2002 apar mici fragmente de lemn ars - US 2002. A fost interpretat drept o formaţiune naturală ;
- sol compact, neomogen, fin, identificat în colţul de SV al caroului A3. A fost afectat de galerii săpate de animale - US 2004. Ar putea reprezenta umplutura unui mormânt. Posibilul complex arheologic a fost notat convenţional G2 ;
- pe suprafaţa G2 au fost descoperite resturi de oase umane - US 2005. Această unitate stratigrafică ar putea corespunde acţiunii de depunere a unui corp uman;
- US 2003 reprezintă loess-ul cuaternar, în care a fost observat un mic fragment de lemn ars. De altfel, mici fragmente de lemn ars au apărut şi la limita dintre US 2002 şi US 2003, în c. A5.
După finalizarea cercetării terenul a fost readus la starea iniţială.
Suprafaţa CE3. A fost plasată în jumătatea de S a suprafeţei S4 din programul de cercetări geo-radar. Orientarea, dimensiunile şi împărţirea în carouri sunt aceleaşi cu cele precizate în cazul CE2. Constrângerile determinate de valoarea finanţării şi timpul avut la dispoziţie au împiedicat începerea săpăturilor pe CE3 în campania 2009. Singurele lucrări efectuate au fost cele de curăţire a terenului de vegetaţie.
Cercetările de suprafaţă din acest an au avut drept obiectiv verificarea unor informaţii anterioare privind anumite situri arheologice aflate pe Valea Joiţei, la SV de localitatea Luncaviţa.
În acest context a fost avut în vedere un sit aflat în punctul Puţul Joiţei, amplasat pe o terasă delimitată de două văi, în imediata apropiere a unui izvor. Facem precizarea că în acest loc au fost descoperite, alături de fragmente ceramice atribuite perioadei romane, câteva piese din silex. Descrierea acestora din urmă a fost făcută în lucrarea Neo-eneoliticul în nordul Dobrogei în lumina cercetărilor de la Isaccea, punctul Suhat şi Luncaviţa, punctul Cetăţuia (teză de doctorat prezentată de Cristian Micu în cadrul Institutului de Arheologie Bucureşti, 2005). Cu acea ocazie se preciza că piesele respective ar putea aparţine epocii neo-eneolitice.
Cercetările din acest an au permis următoare observaţii:
- punctul Puţul Joiţei se află într-o zonă dominată de terase şi promontorii. Vegetaţia actuală este specifică zonei de stepă. Pe Dealul Chitlău, aflat în apropiere, se poate observa cum vegetaţia de pădure de extinde în defavoarea celei de stepă. Suprafaţa acesteia din urmă evoluează şi în funcţie de mărirea ori reducerea suprafeţei terenurilor agricole;
- suprafaţa terasei este afectată permanent de lucrări agricole intensive. Plugul tractoarelor a ajuns în general la 0,25-0,30 m, şi foarte rar la 0,40 m adâncime. A fost afectat, se pare, doar stratul vegetal;
- materialul arheologic aflat la suprafaţa solului apare într-o stare avansată de fragmentare. Unele fragmente ceramice prezintă caracteristicile unui material rulat. Anumite spărturi observate pe materialul litic pot fi rezultatul acţiunii utilajelor agricole;
- în partea de N a terasei, spre izvorul din punctul Puţul Joiţei se găsesc în special fragmente ceramice aparţinând perioadei romane şi aşchii de silex. Rar, apar resturi faunistice;
- în partea de S a terasei, spre partea sa superioară, numărul fragmentelor ceramice de perioadă romană rămâne constant dar creşte numărul pieselor din silex şi apar câteva fragmente ceramice ce pot fi atribuite culturii Gumelniţa, faza A2;
- au fost identificate 34 piese din silex (lame brute, gratoare, nuclee etc.), 5 piese din piatră şlefuită (trei lame, un percutor, un talon de piesă piatră) şi 38 fragmente ceramice ce pot fi atribuite culturii Gumelniţa A2. Toate piesele prezintă analogii cu cele descoperite în ultimul nivel de locuire (superior) de pe tell-ul din punctul Cetăţuia;
În această campanie au fost începute ridicările topografice în aşezările gumelniţene din punctele La Cioara şi Puţul Joiţei, ambele aflate în microzona Luncaviţa;
În anul 2009 a fost continuat studiul pieselor confecţionate din materii dure animale descoperite în situl Luncaviţa-Cetăţuia, demers desfăşurat în perioada 28 iulie-12 august. Cu această ocazie, a fost realizată o statistică a materialului în funcţie de tipul materiei prime preferate pentru prelucrarea pieselor, observându-se utilizarea într-un procent foarte ridicat a oaselor provenind de la animale sălbatice. De asemenea, s-a încercat conturarea pricipalelor tipuri de obiecte fabricate de către comunităţile gumelniţene din punctul menţionat, precum şi a tehnicilor de prelucrare utilizate. Activităţile întreprinse în această campanie reprezintă o primă etapă în analiza industriei materiilor dure animale provenind din nordul Dobrogei, proces desfăşurat în colaborare cu specialişti francezi aparţinând CNRS UMR 5140, Lattes, Franţa.
PLANSE

Cercetări de suprafaţă în microzona Luncaviţa
Mihai Ştefan Florea, Cristian Leonard Micu, Florian Mihail
Cetăţuia - tell
Cetăţuia
Aşezarea tell din punctul Cetăţuia se află la 4,5 km S de centrul (primăria) satului Luncaviţa, în imediata apropiere a DJ 222 A ce leagă localitatea Luncaviţa de localitatea Nifon. Dimensiunile aşezării: 6039 m2 (diametrul 102 x 75 m) iar faţă de nivelul zonei inundabile (mlăştinoase) din partea de NE este mai sus cu cca. 8 m. Cota absolută a punctului 0 este de 52,44 m (sistem de referinţă Marea Neagră 1975).
Cetăţuia-Necropolă
Zona este în studiu, au fost efectuate cercetări cu georadarul în anul 2008 iar în 2009 s-au efectuat sondaje de verificare. La această dată nu se poate spune cu certitudine dacă necropola aşezării gumelniţene de pe tell se află în această zonă.
Mocuţa
Aşezarea gumelniţeană se află la 2 km S de centrul satului, în punctul Mocuţa, nume ce se leagă de tumulul din imediata apropiere (cercetat în întregime, ceea ce a făcut ca movila de pământ să nu mai fie astăzi vizibilă, păstrându-se doar numele locului La Mocuţa). Sondajul din 2007 (4 x 8 m) nu a reuşit să clarifice situaţia aşezării (motivul principal fiind sondarea la marginea de N a aşezării, restul terenului fiind în acea perioadă afectat de culturi agricole). Din punct de vedere al reliefului, aşezarea se află pe un bot de terasă/martor de eroziune la o altitudine de 41,58 m în timp ce la baza acestei înălţimi (zonă inundabilă) nu sunt mai mult de 12 m altitudine. Suprafaţa întregului sit (zona în care se găsesc răspândite materiale arheologice) este de 22472 m2.
Cioara
Punctul Cioara se află la marginea de E a satului, pe strada Ciorii şi la intrarea dinspre satul Rachelu, în zona inundabilă a fostei bălţi Crapina (astăzi complet asanată, întreaga suprafaţă a bălţii fiind amenajată pentru agricultură). Mare parte din aşezare a fost distrusă în momentul amenajării străzii şi a gospodăriilor din zonă, ceea ce a mai rămas fiind curpins în grădina proprietate particulară aparţinând lui Panait Alexandru. Suprafaţa rămasă este de 945 m2. Unele materiale strânse din aşezare se află astăzi la Şcoala din Luncaviţa.
Joiţa Gumelniţa
Aşezarea este amplasată în partea de SV a satului, între Valea Joiţei şi Valea Codrului. Puţinele fragmente ceramice sunt amestecate cu cele aparţinând primei epoci a fierului (cultura Babadag). S-a putut totuşi individualiza un perimetru cu concentrare de material aparţinând culturii Gumelniţa pe o suprafaţă de 9275 m2.
Joiţa Hallstatt
Aşezarea este amplasată în partea de SV a satului, între Valea Joiţei şi Valea Codrului şi se îndinde pe o suprafaţă aproximativă de 26642 m2. Sondajele efectuate în 2006 de către Sorin Cristian Ailincăi datează aşezarea în faza a 3-a a culturii Babadag1.
Puţul-Joiţei Gumelniţa
Aşezarea este amplasată între Valea Joiţeii şi Valea Stâncii, în punctul numit Puţul Joiţei, la aproximativ 3 km SSV de sat. Materialele arheologice sunt răspândite pe o suprafaţă de 52428 m2, ocupând cea mai mare parte a unui mic deal.
Puţul-Joiţei medieval
Aşezarea este amplasată între Valea Joiţei şi Valea Stâncii, în punctul numit Puţul Joiţei, la aproximativ 3 km SSV de sat. Materialele arheologice sunt răspândite pe o suprafaţă de 144328 m2.
La Milanu
Aşezarea este amplasată la aproximativ 3 km N de centrul satului (primărie), pe un promontoriu stâncos, ocupând aproximativ ¼ din suprafaţa promontoriului. Suprafaţa totală a sitului este de 18833 m2, dar fragmentele ceramice sunt răspândite pe o suprafaţă mult mai mare. Fragmentele ceramice datează situl în perioada romană târzie.
Abstract other lang.
Abstract   The 2009 archaeological campaign was between the 31st of July and the 21st of August. The objectives of the investigation team were: a. the continuation of the excavation in Surface SI from the tell-settlement, situated in Cetăţuia point; b. the examination of the geo-radar studies results carried out in 2008 on the terrace situated on the right side of Valea Largă (Large Valley, Cetăţuia point, Luncaviţa microzone); c. the continuation of surface surveys inside Luncaviţa microzone; d. the continuation of topographic activities inside Luncaviţa microzone; e. the continuation of the study of the worked bone material.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu