Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Pietroasa Mică | Commune: Pietroasele | County: Buzău | Site: Gruiu Dării | Excavation Year: 2009

Excavation Year   2009 Epoch Neolithic; Bronze Age; Hallstatt; Latene Periods Eneolithic; Bronze Age; La Tène; Early La Tène; Middle La Tène Site Category Defence; Domestic; Religious, Ritual and Funerary Site Types Open settlement; Fortifications; Cult/religious structure Map it   Find it on the Romanian map County / District  Buzău Locality   Pietroasa Mică Commune   Pietroasele Site  Gruiu Dării Site Sector Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Constantin Cătălin-Petre SC Digital Domain SRL Bucureşti Constantin Monica SC Digital Domain SRL Bucureşti Costache-Bolocan Daniel Muzeul Judeţean Buzău Grigoraş Laurenţiu Muzeul Judeţean Buzău Matei Sebastian Muzeul Judeţean Buzău Sîrbu Valeriu Site director Muzeul Brăilei Ştefan Călin Dan SC Digital Domain SRL Bucureşti Ştefan Maria Magdalena SC Digital Domain SRL Bucureşti National Arch. Record Site Code 48539.01 Report În campaniile de până acum s-au descoperit vestigii din epocile eneolitică (cultura Cernavoda I şi Cucuteni B), a bronzului (cultura Monteoru) şi geto-dacică, atât din sec. IV - III a.Chr., cât şi din sec. I a.Chr. - I p.Chr., în ultima perioadă existând aici şi o incintă sacră fortificată cu zid din piatră fasonată. In această campanie ne-am propus continuarea cercetărilor pe Platou, în secţiunile S21, S22, S8, S15, S7, S25, pentru a cerceta integral complexele descoperite în campaniile trecute, precum şi avansarea în nivelele din epocile bronzului şi eneolitică. Un alt aspect important, vizat în această campanie, a fost continuarea cercetărilor pe Terasa 1, acolo unde au fost descoperite depuneri foarte bogate cu material arheologic, dar şi o serie de amenajări din piatră din epoca dacică târzie, similare cu cele din incinta fortificată. Cercetările de pe Platou Au fost cercetate complexe din epocile geto-dacică, a bronzului şi eneolitică, paralel cu înaintarea în nivele de cultură ale respectivelor epoci. Epoca geto-dacică În această campanie săpăturile privind epoca dacică s-au concentrate în secţiunile S8, S22 şi S25, unde au fost identificate noi complexe. De asemenea, s-a încheiat cercetarea gropilor dacice, din secţiunea S15 (complexele 101 şi 110). Tot în această campanie au fost epuizate secţiunile S7, S15 şi S21, ocazie cu care au fost răzuite şi desenate profilele acestora, permiţîndu-ne să obţinem informaţii noi privind stratigrafia generală de pe Platou. Stratigrafia generală (date obţinute din secţiunea S15): 0 -0,20 m - Strat vegetal actual, brun, cu textură măzăroasă -0,20 -0,70 m - Succesiune de nivele cu depuneri de materiale şi complexe provenind din sec. I. p. Chr. -0,70 -1,20/1,30 m - Strat de cultură şi complexe de la sfârşitul sec. II - sec. I a. Chr. -1,20/1,30 -1,40/1,45 m - Strat de cultură şi complexe din sec. IV-III a. Chr - 1,40/1,45 -2,20 m - Strat de cultură şi complexe din epoca bronzului (cultura Monteoru) -2,20 -2,65 m - Strat de cultură şi complexe eneolitice (cultura Cucuteni şi Cernavoda I) Epoca geto-dacică Complexe. În această campanie au fost descoperite o serie de complexe noi, dar au fost cercetate şi complexe descoperite în campaniile anterioare, toate databile în sec. II a.Chr-sec. I p. Chr.. In continuare descriem două din cele mai bogate si interesante complexe: Complexul 101 este o groapă de formă tronconică (DG=1,10m, DB =1,60/1,65m), aflată între adâncimile de -0,80 -2,27 m, a cărei umplutură era cenuşie-gălbuie, afânată, pigmentată cu lipitură arsă şi cărbune, în care remarcăm zone cu cenuşă şi pete de pământ galben, care pot proveni de la pereţi de locuinţă nearşi. Din umplutură fac parte pietre de dimensiuni mici şi medii, fragmente ceramice, oase de animale şi numeroase bucăţi de crustă de vatră. Vasele ceramice sunt cele mai numeroase artefacte din acest complex, dintre care menţionăm borcanele, ceştile-opaiţ, cănile, capacele, pithoii, fructierele, multe dintre ele fiind întregi sau parţial întregibile. S-au găsit, de asemenea, şi câteva piese din fier, dintre care remarcam un fragment de cuţit. Complexul 159 reprezintă un complex dacic de mari dimensiuni, observat la adâncimea de -1,20 m, pe o suprafaţă de 1,90 x 1,60 m, el intrând în martorii de NV şi SV ai suprafeţei. Baza acestuia, observată pe profilul unei trepte, plasată în NV secţiunii, se află la adîncimea de -1,50m. Dimensiunile mari, forma rectangulară, adâncimea mică şi prezenţa unor grupuri mici de pietre spre marginea lui, care ar putea fi gropi de par, sugerează ipoteza, cel puţin în acest stadiu de săpătură, că ar putea fi vorba de o structură de locuire. Umplutura lui are o culoare cenuşiu-negricioasă, foarte afânată, din care nu lipsesc pigmenţii de lipitură şi cărbune. Remarcam, de asemenea, o cantitate destul de mare de pietre şi bucăţi mici de calcar fărâmicios. Materialul arheologic constă din fragmente ceramice şi oase de animale. Tipurile ceramice descoperite în acest complex sunt interesante întrucât formele descoperite (borcane, căni, fructiere) prezintă caracteristici care aparţin sec. II a.Chr., eventual începutul sec. I a. Chr. E posibil să fie cel mai vechi complex din perioada „clasică" geto-dacă. Epoca bronzului Cercetările de epoca bronzului s-au concentrat în secţiunea S15, ele fiind reluate de la adâncimea de 1,84/1,85 m, în campaniile 2008-2009 fiind descoperite 5 complexe ale culturii Monteoru, etapa Ic3: o groapă menajeră, trei gropi de stâlpi, precum şi resturile unei construcţii Complexul 155 reprezintă un rest de podină de la o locuinţă, observată, parţial, în jumătatea de V a secţiunii S15, în c. D, ea fiind vizibilă de la adâncimea de 1,92/1,94 m, pe o lungime de cca. 2,50 m şi o lăţime de cca. 0,40-0,45 m. Se prezenta sub forma unei zone de lut galben, compact, pigmentat cu fragmente de pământ albicios, dur, cu o grosime de 8-12cm. Deşi, iniţial, s-a observat doar în zona caroului D, urmele ei sunt vizibile şi pe profilul de NE al secţiunii. La -1,79/1,81 m, în partea de E a podinei, a apărut un şir de pietre de dimensiuni medii, uşor arcuit, orientat S - N, care a suprapus, parţial, podina. Materialul arheologic recoltat de pe podina locuinţei se compune din fragmente ceramice şi de oase de animale ale culturii Monteoru, etapa Ic3. Fragmentele ceramice provin de la pereţi şi buze de vase, predominante fiind cele lucrate din pastă semifină, bine omogenizată, cu ceramică pisată şi pietricele în compoziţie. În secţiunea cercetată în campania 2009 locuirea din epoca bronzului aparţine, exclusiv, perioadei timpurii a culturii Monteoru, respectiv etapele Ic4-2 şi Ic3. Asupra existenţei/inexistenţei unui nivel de depunere care să preceadă ocuparea acestei zone de către comunitatea monteoreană încă nu ne putem pronunţa. Informaţiile obţinute în anii anteriori, precum şi coroborarea acestora cu cele obţinute prin epuizarea secţiunii S15, întăresc ideea că locuirea de epoca bronzului de la Pietroasa Mică-Gruiu Dării a început la nivelul etapei Ic4-2. Faptul că suprafaţa platoului nu a fost ocupată în totalitate de comunităţile din epoca bronzului ar putea fi sugerată şi de inexistenţa, în această zonă, a elementelor aparţinând bronzului mijlociu, atestate prin cercetările din anii anteriori. Epoca eneolitică În campania din 2009 cercetarea referitoare la perioada eneolitică s-a desfăşurat doar în secţiunea S15. Primele materiale arheologice eneolitice au apărut la adâncimea de aproximativ -2,10/2,15 m, stratul de cultură având o grosime de aproximativ 0,50-0,55 m. Între -2,10/2,15 m şi -2,30/2,35 m materialul eneolitic apare asociat cu piese aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru, etapa Ic3. În acest segment stratigrafic nu există o delimitare clară între nivelul de epoca bronzului şi cel eneolitic. De asemenea, nu am putut identifica, pe acest nivel, complexe arheologice eneolitice propriu-zise, ci numai zone cu „concentrări" de material arheologic. Stratul eneolitic, în partea sa superioară, a fost afectat, parţial, de intervenţii aparţinând epocii fierului (două gropi). În partea superioară a stratului eneolitic, între -2,10/2,15m şi -2,30/2,35m, materialul asociat acestei epoci apare într-un pământ de culoare brun-cenuşiu, puternic pigmentat cu fragmente de lipitură arsă la roşu. Vasele ceramice din acest nivel pot fi atribuite culturilor Cucuteni B2 şi Cernavoda I. Alături de vase ceramice s-au descoperit şi alte tipuri de artefacte: unelte şi piese din piatră, silex (lame, gratoare) şi os (străpungătoare), un suport din lut, jetoane, un fragment de lingură şi diverse piese din lut. Între -2,30/2,35 m şi -2,55/2,66 m se poate vorbi de un nivel eneolitic nealterat de intervenţii ulterioare, adâncime unde a fost identificat un important complex arheologic, notat cu sigla C157, care reprezintă o parte dintr-o locuinţă eneolitică incendiată. Primele indicii referitoare la existenţa unei locuinţe eneolitice incendiate au apărut la adâncimea de -2,15/2,17 m, sub forma unei zone de pământ negru-cenuşiu, de 2,80 x 3 m, cu mulţi pigmenţi de lipitură arsă şi cărbune. Partea centrală a acestei zone, din c. B şi, parţial, c. C, a fost afectată de o groapă din a doua epocă a fierului (C101). Partea superioară a nivelului de distrugere a locuinţei apare la adâncimea de -2,33/2,40m, în carourile B şi, parţial, C, sub forma unei zone acoperite cu lipitură arsă. Locuinţa se prezintă ca o aglomerare de bucăţi mari de lipitură arsă şi cu o cantitate foarte mare de material ceramic şi osteologic, rămas printre şi sub pereţii prăbuşiţi. Multe din vasele întregi găsite sub nivelul de distrugere erau umplute cu lipitură arsă. Sistemul de construcţie al locuinţei este de tip ceamur: bucăţile de lipitură arsă au o lăţime medie de 12 cm şi o grosime de aprox. 8cm, prezentându-se sub forma unor vălătuci, bucăţi de lipitură arsă la roşu, dintre care unele prezintă, în negativ, urme de nuiele şi „scânduri", vestigiile găsindu-se pe o suprafaţă de 2,83x2,35m. La limita de S a lui C157, aproximativ în centrul secţiunii S15, a fost identificată o groapă de stâlp cu diametrul de aproximativ 26 cm. De remarcat prezenţa a 11 greutăţi discoidale de lut (întregi şi fragmentare), cu perforaţie centrală, concentrate pe o zonă de aproximativ 1-1,30 m, aproape de malul de NE al secţiunii, ele aflându-se deasupra nivelului de distrugere al locuinţei. Complexul 157 continuă în profilele de NE şi SE ale secţiunii S15. Pereţii locuinţei par a fi prăbuşiţi atât în interior (SE), cât şi în exterior (spre N). Inventarul arheologic este constituit din vase ceramice, fragmente de oase de animale, unelte din piatră, os şi silex. Există o foarte mare cantitate de material osteologic, concentrată în partea de SE a locuinţei, multe fragmente de oase fiind puternic arse, unele până la vitrifiere. Vasele ceramice sunt reprezentate de tipuri diferite (boluri, străchini, cupe vase de provizii, „amfore" etc), lucrate din pastă fină, semifină sau grosieră. Se pot distinge trei tipuri principale de vase şi fragmente ceramice aparţinând culturilor Cucuteni B2 şi Cernavoda I, apoi fragmente ceramice cu suprafaţa lustruită, toate fiind descoperite într-un complex de locuire in situ (C157), ceea ce evidenţiază aspecte importante privind sincronismele şi influenţele culturale de la sfârşitul perioadei eneolitice. Cercetările de pe Terasa 1 Obiectivul esenţial al campaniei din 2009 a fost acela de a obţine cât mai multe informaţii privitoare la natura vestigiilor dacice de pe Terasa 1, din sec. I a. Chr. - I p. Chr., prin dezvelirea pe suprafeţe mari a nivelului cu depuneri corespunzătoare acestui interval cronologic. În acest scop au fost trasate noi secţiuni (S56, S57, de 2 x 18 m, şi S58, de 2 x 16 m, despărţite prin martori de 0,50 m lăţime), suprafaţa totală decapată în acest sector, prin care s-a pus în evidenţă nivelul de epocă dacică, totalizând 209m2. Deschiderea suprafeţelor noi de cercetare a fost precedată de o campanie de invesigaţii geofizice, prin metoda magnetometriei gradiometrice, echipamentul folosit a fost un Bartington Grad 601. Scanarea geo-magnetică a fost realizată cu control topografic, astfel încât toate structurile descoperite prin excavaţie arheologică să poată fi puse în legătură cu rezultatele scanării geofizice. Cu ajutorul staţiei totale cu laser au fost înregistrate date privind nivelmentul antic al diferitelor structuri, precum şi grundissuri şi profile stratigrafice ale diferitelor contexte arheologice. În campania 2009 au fost cercetate atât complexele noi identificate (215, 216, 217, 218, 219, 220, 221, 222, 223, 224, 225), dar s-au finalizat şi complexe descoperite în anii anteriori (201, 203 şi 206C), din cadrul cărora vom prezenta doar câteva. Complexul 216, aflat în S57, c. 5, la adâncimea de -0,11-0,30 m, cu D=0,90 m; formă aproape circulară. Este o depunere de fragmente ceramice provenind de la un vas parţial întregibil (fructieră lucrată la roată), cuţit de fier (descoperit în interiorul vasului). Fragmentele ceramice au fost, probabil, înconjurate de pietre aşezate circular. Complexul a fost secţionat pe jumătate, fiind pus în legătură cu Complexele 215 şi 217 Complexul 217, situat în S57, c. 4, la adâncimea de-0,20 -0,35 m cu D=0,70 m. Depunere, ovală, compactă, de lipitură mărunţită, aflată într-o mică alveolare. Imediat la SE de zona lipitură, la 20 cm, pe acelaşi nivel cu aceasta, au fost descoperite fragmente ceramice provenind de la unu-două vase dacice întregibile, depuse într-o suprafaţă de cca. 0,40m în diametru, majoritatea de la un castron din pastă cenuşie, de dimensiuni mici, lucrat la roată, cu fund inelar. Vasele şi aglomerarea compactă de lipitură au fost considerate un singur complex. În partea superioară, spre S, aglomerarea de lipitură a fost mărginită de câteva pietre mici. Complexul a fost cercetat prin adâncirea jumătăţii estice, odată cu stratul de jur-împrejurul acestuia, şi obţinerea unui profil stratigrafic pe direcţia NV-SE, ce pune în legătură Complexele 217 şi 216. Cele două par două structuri diferite, deşi se află unul în continuarea celuilalt. Complexul 217 a fost observat şi pe magnetometru, ca o anomalie puternică. La adâncire s-a remarcat că, sub 10 cm de lipitură, urmează câteva pietre, una din ele fiind prinsă în profil în poziţie intermediară, chiar pe marginea complexului, sugerând că acesta a fost amenajat peste o structură circulară de pietre mici. Complexul 218, aflat înS56, carourile 10-9, la adâncimea de -0,10 -0,30 m (nefinalizat); Dimensiuni: 3 x 0,7 m. Reprezintă o structură liniară de bolovani, de dimensiuni medii, neprelucraţi, aliniaţi pe direcţia NV-SE. Printre bolovanii mai mari, mai ales în marginea sudică, se află pietre de mici dimensiuni şi fragmente ceramice, plus câteva oase. Aliniamentul general al pietrelor mai mari este NV-SE, ca structură mare, dar pietrele, luate separat, nu sunt depuse cu o orientare unitară, ele fiind aşezate în diferite direcţii. Gruparea se individualizează, în contrast cu solul liber de pietre mari, atât la S, cât şi spre NV. Aliniamentul măsoară pe direcţia NE-SV, atât cât s-a săpat, circa 3 m, cu lăţimea de 0,70 m (E - V). A fost cercetat prin păstrarea unui martor de 0,20 m lăţime, pe direcţia E - V, pe mijlocul său. Bolovanii de dimensiuni mai mari pot fi interpretaţi şi ca formând două grupări distincte, de o parte şi de alta a martorului, între cele două sectoare aflându-se o zonă de pietre mici. Aliniamentul a fost vizibil şi la scanarea magnetometrică. A conţinut sub pietrele din partea sudică o toartă de situlă romană din bronz, cu apucători (una ruptă), cu terminaţie în formă de capete de raţă, şi inel central de prindere. Complexul 222, situat în S52, c. 2, intră în profilul sudic şi, parţial, estic al secţiunii. Umplutura superioară, neagră cu pietre mari, se afla între 0 -0,50/0,55 m, iar umplutura galbenă, lutoasă, cu pietre mici şi medii, între -0,55 -1 m. Dimensiuni: aproximativ 2,40 m (E-V) x 1,40 m (dar groapa se continuă, probabil, în martorul sudic). Complex adâncit, umplut cu foarte multe pietre. În partea superioară, în primii 0,50 m, umplutura era din sediment era negru, măzărat, şi conţinea câţiva bolovani imenşi, cu diametrul de 0,70 m, aşezaţi circular, în interior şi pe margini, înconjuraţi cu pietre mai mici şi mijlocii. Unii din bolovanii mari stăteau în poziţie verticală. Până la -1 m urmează, apoi, o umplutură cafenie-galbenă, lutoasă, cu puţini pigmenţi şi foarte multe pietre. A conţinut ceramică extrem de fragmentară, atât dacică, cât şi din epoca bronzului. Nu este foarte clară relaţia cu C225 (groapă), aflată imediat la V de C222. Singura posibilitate ca C225 să taie C222 ar fi ca partea superioară a umpluturii acesteia, cu bolovani de mari dimensiuni aflaţi în pământ negru granulat, să fi fost în elevaţie, deasupra gropii, ca o moviliţă, nu în umplutura acesteia, ci deasupra nivelului de săpare a gropii C225. Complexul 223, aflat înS57, c. 8, la adâncimea de -(0,29/-0,36)m - vatra este uşor în pantă; pietrele de pe margine se află la-0,20m/-0,25m; Dimensiuni: 0,60m (NE-SV) x 0,45m (SE-NV). Este o vatră slab arsă, cu crustă subţire, de culoare cafenie-deschisă, parţial suprapusă, în extremitatea sudică, de 4-6 pietre, aşezate circular, şir care se continuă şi în exteriorul său. În extremitatea nord-vestică este suprapusă, posibil tăiată, de Complexul 219. Forma iniţială este neclară, marginea sudică fiind semicirculară. Complexul 225, aflat în S52, c. 2, în profilul vestic, la adâncimea de-(0,55/0,70-2,00)m; Dimensiuni: 1,40mN-S x 0,60m E-V. Complex adâncit, de formă uşor tronconică în profil şi circulară în plan. Umplutură de culoare brună-cafenie cu pigmenţi de lipitură arsă şi cărbune, sol lutos, cu aspect uniform. Partea inferioară este săpată în solul steril, foarte dur. În ultimii 40cm a conţinut pământ ars şi cărbune. Între -(1,13-2,00)m groapa a livrat fragmente de la mai multe vase întregibile sau parţial întregibile, printre care o fructieră lucrată cu mâna, lustruită, borcane în miniatură, unul decorat cu brăduţ incizat, cană mică globulară, din pastă cărămizie, lucrată la roată, mai multe fragmente mari de cruste de vatră în poziţie secundară. De pe la -1,00m a apărut, la îndreptarea profilului, un dorn din fier. Groapa s-a observat clar de la adâncimea de -0,70m (de la 1 m se conturează în solul steril), dar conform considerentelor enunţate în cazul Complexului 222, nivelul său de săpare s-ar putea urca până la -0,55m. Cercetările de amploare din campania 2009 au făcut posibilă evidenţierea unor prime concluzii semnificative privind natura sitului Pietroasa Mică-Gruiu Dării, sector Terasa 1, în epocă dacică clasică. Pe întreaga suprafaţa cercetată prin săpătură în cadrul sectorului Terasa 1, atât sistematică (209m2), cât şi prin sondaje (10m2), s-au făcut descoperiri databile în epocă dacică clasică (majoritatea din sec I p. Chr.) Nivelul cu depuneri de materiale dacice are, de regulă, 45-70cm grosime, fiind rezultatul unor activităţi desfăşurate în momente succesive, în timp. O ocupare repetată a spaţiului a fost pusă în evidenţă în c. 2, din S52, unde excavaţia arheologică a înaintat până la epuizarea depunerii cu material antropic. Aici s-a remarcat o succesiune de 4 complexe suprapuse de epocă dacică (C222, C225, C206c, C206), dintre care unul cu material ceramic clar databil în sec. I p.Chr. (C206c), iar altul cu materiale de la sfârşitul sec. I a. Chr. (C225). A fost, de asemenea, finalizată secţiunea S51 pe toată lungimea sa; s-a observat, astfel, că în carourile superioare dinspre deal stânca nativă apare destul de aproape de suprafaţă (între 45-75cm adâncime). Fragmente ceramice aparţinând culturii Monteoru (faza Ic3) au fost identificate chiar în crăpăturile acestor stânci. Singurele complexe sigure aparţinând acestui strat sunt două vase de provizii, sparte pe loc, depuse aproape unul de celălalt, în două cavităţi naturale ale stâncii, acoperite cu câteva pietre (Complexele 209A şi 209B, din S51, carou 5, la -0,73m adâncime). Un alt posibil complex adâncit, databil în epoca bronzului, a fost evidenţiat în profilul estic din S51, în c. 5. Cercetările ne indică, până în acest moment al săpăturilor, că stratul cu depuneri dacice nu este orizontal, ci urmează dubla pantă a Terasei 1, atât spre S, cât şi spre est. Aşadar, forma Terasei 1 nu s-ar datora unor amenăjări de amploare din epocă dacică ci, cel mai probabil, deşi excavarea contextelor de epoca bronzului este doar la început, amenajarea teraselor sudice ale Gruiului a avut loc pe parcursul locuirii monteorene a platoului, perioadă în care şi pe terase, ca şi pe platoul superior, se pot recunoaşte activităţi complexe de nivelare şi modificare a peisajului. Nivelări şi amenajări parţiale de epocă dacică pot fi însă presupuse, punctual, ca asociate unor complexe. Se poate aprecia că structurile arheologice identificate (depuneri de suprafaţă sau complexe adâncite) pot fi separate în, cel puţin, două etape, în funcţie de nivelment: astfel, mai multe situaţii sunt asociate cu adâncimea de -(0,15 -0,25)m, aşa cum sunt complexele 202, 203, 206, 210, 211, iar altele cu adâncimea de -(0,35 -0,45)m, ca în cazul complexelor 20 şi, 204. Stratul de epocă dacică este puternic expus eroziunii, multe din structurile de piatră fiind vizibile la suprafaţă. Aspectul majorităţii complexelor corespunde cu situaţia depunerilor cunoscute pe platoul fortificat al Gruiului Dării., din sec. I p.Chr., deci nu se poate vorbi de structuri clasice de locuire sau legate de activităţi meşteşugăreşti. Pe de altă parte, trebuie remarcat că structurile identificate pe Terasa 1 nu sunt chiar identice cu cele cercetate în incinta fortificată, ele prezentând şi o serie de caracteristici particulare. Piesele descoperite au intrat în patrimoniul MJ Buzău, în laboratoare efectuându-se operaţiunile de conservare şi restaurare a lor şi, aproape în totalitate, au fost deja desenate. Observaţiile de săpătură au fost înregistrare în jurnalul de şantier, iar materialul arheologic descoperit a fost spalat şi ambalat în întregime. Evidenţa descoperirilor arheologice a fost făcută în Registrul de evidenţă a pachetelor şi pieselor. În vederea documentării grafice cât mai complete au fost realizate numeroase planuri, atât clasic, cât şi cu staţia totală, precum şi numeroase fotografii. S-au luat, de asemenea, măsuri primare de protecţie şi conservare a complexelor descoperite, prin acoperire cu pietre, folii de plastic şi pământ. Abstract other lang. Abstract    Bibliography V. Dupoi, V. Sîrbu, Incinta dacică fortificată de la Pietroasele-Gruiu Dării, judeţul Buzău (I), Buzău, 2001 V. Sîrbu, S. Matei, V. Dupoi, Incinta dacică fortificată de la Pietroasa-Mică-Gruiu Dării, com Pietroasele, jud. Buzău (II), Buzău, 2005 V. Sîrbu, S. Matei, Ritual and Inventory in a Dacian Sacred Enclosure -Pietroasa Mică- Gruiu Dării (1st century BC-1st century AD), p. 155-182, în Proceedings of the International Colloquium "Iron Age Sanctuaires and Cult Places in the Thracian World" (Eds. V. Sîrbu and R. Ştefănescu), Braşov, 19th - 21th of October 2006, Braşov 2007. Bibliographic notes Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   CIMEC Language   RO