Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Zăvoi | County: Caraş-Severin | Site: Balta Neagră-Fâneţe | Excavation Year: 2009

Excavation Year   2009
Epoch
Early Roman (1st - 3rd cent.)
Periods
Early Roman Period
Site Category
Defence
Site Types
Camp
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Caraş-Severin
Locality   Zăvoi
Commune   Zăvoi
Site  Balta Neagră-Fâneţe
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Ardeţ Adrian Site director Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş
Ardeţ Lucia-Carmen Liceul Teoretic "Traian Doda" Caransebeş
Negrei Dimitrie Pavel Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş
National Arch. Record Site Code 54626.01
Report Comuna Zăvoi se află amplasată pe culoarul ce desparte Munţii Poiana Ruscăi de Munţii Ţarcului la o altitudine de 281 m, străbătută de râul Bistra, ce izvorăşte din Munţii Ţarcului.
La intrarea în comună, după traversarea localităţii Colonia 23 August, pe şoseaua ce leagă oraşul Caransebeş de oraşul Haţeg (DN 68) se pot observa cu ochiul liber de-o parte şi de alta a cestei şosele ridicându-se un val de pământ .ce se extinde pe un perimetru ce are dimensiunile de 350 x 350 m. Şoseaua taie exact în mijloc aceste valuri care sunt de formă dreptunghiulară
Problema acestor valuri este bine cunoscută de către specialişti, prima semnalare asupra existenţei acestora ne este cunoscut încă de la începutul secolului al XVIII-lea, urmând ca acestea să suscite interesul specialiştilor mai mult din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când se menţionează descoperirea unei monede din aur şi a unei cărămizi ştampilate cu inscripţia MID.
Cele mai importante date fizico-geografice sunt cunoscute în timpul celui de-al doilea război mondial în urma unor cercetări de teren efectuate de către academicianul Alexandru Borza.
Aceste însemnări publicate în timpul războiului sunt deosebit de importante şi tot odată foarte interesante pentru a a aştepta primele cercetări arheologice de la Zăvoi care sunt iniţiate în anul 1967 de către academicianul Constantin Daicoviciu împreună cu Hadrian Daicoviciu şi Marius Moga. Aceste cercetări au rămas nepublicate, la fel ca şi materialul arheologic descoperit.
În urma solicitării depuse la DCCPCN a judeţului Caraş-Severin sub nr. 11/11.01.2008 privind obţinerea Certificatului de descărcare de sarcină arheologică pentru „construire cabană din lemn" în zona Balta Neagră-Fâneţe, aflată în interiorul fortificaţiei antice de la Zăvoi, am efectuat o cercetare arheologică pe proprietatea D-lui Nicolae Albulescu, solicitant al certificatului de descărcare de sarcină arheologică şi s-a materializat prin cercetarea valului de pământ pe o lungime de 11 m şi efectuarea în interior, la 10 m de val, a unui sondaj arheologic cu dimensiunile de 4 x 1,5 m.
Cercetările efectuate în primăvara anului 2008 au vizat în principal valul cercetat de către Constantin Daicoviciu în anul 1967, săpătură rămasa deschisă şi utilizată de proprietarul terenului ca şi cale de acces. Aşa cum am menţionat mai sus, în primăvara anului 2008 am curăţat valul cercetat de către predecesorii noştri şi am reuşit să identificăm o situaţie stratigrafică deosebită pe o lungime de 11 m, până la adâncimea de 3,20 m. Din punct de vedere stratigrafic valul a fost construit pe un pat de pietriş şi nisip care la adâncimea de 0,75 m este acoperit de un strat de 0,02-0,05 m de arsură.
Peste această peliculă constatăm de-o parte şi de alta a valului respectiv în c. 2 şi 4, dispunerea alternativ a gliilor cu pământ şi nisip care să menţină miezul valului construit din pietriş scos din şanţul aflat în exterior. Gliile descoperite ajung până la înălţimea de 1,50 m, peste care constatăm un strat de cca. 0,70 m de pietriş de râu. Întreaga substrucţie este acoperită pe toată lungimea de un strat de pietriş amestecat cu pământ ce atinge înălţimea de 2,50 m. Peste acest strat s-a depus pământul modern ce reprezintă cca. 0,70 m. De-o parte şi alta valul atât în exterior cât şi în interior este acoperit cu un strat de pământ amestecat cu nisip. În c. 1 am descoperit şi o porţiune din şanţul acestei fortificaţii pe care nu am mai cercetat-o atât datorită traversării zonei de către drumul comunal cât şi a lipsei de forţă de muncă pentru cercetarea unui şanţ de apărare.
Din cele prezentate până în prezent putem preciza că ne aflăm în faţa unui val şi şanţ antic (lipsa materialului arheologic ne face să nu putem data momentul construcţiei) care respectă structura de construcţie romană a fortificaţiilor de pământ, probabil un castru de etapă din timpul campaniilor traiane (?)
La 10 m de valul de pământ în zona în care se intenţionează a se construi cabana din lemn, am efectuat un sondaj arheologic cu dimensiunile de 4 x 1,5 m şi o adâncime de 0,90 m. Am reuşit să identificăm la 0,20 m un strat de pietriş aluvionar care reprezintă de fapt nivelul de pământ viu, peste care am surprins un strat afânat de bolovani de râu amestecaţi cu pământ de cca. 0,40 m, peste care se află glia modernă formată din pământ şi pietre de cca. 0,35 m
Nu am identificat nici un nivel arheologic antic, chiar dacă suntem în interiorul fortificaţiei.
Din punct de vedere ştiinţific, dacă presupunem că suntem într-o fortificaţie romană, zona cercetată de noi se află în partea cunoscută sub denumirea de raetentura, mai precis în terenul din interiorul incintei unde se aflau grajdurile sau silozurile pentru rezervele soldaţilor.
Atât cercetarea efectuată la acest sondaj cât şi curăţarea valului de pământ nu au adus noi lămuriri în ceea ce priveşte evoluţia incintei fortificate de la Zăvoi.
Prezenţa la cca. 100 m N de incinta fortificată, în cimitirul satului, a cărămizilor romane dintre care şi cea cu ştampila COH I S ridică tot mai mult problema localizării anticei localităţi Agnaviae de pe Tabula Peutingeriana cu incinta fortificată de la Zăvoi.
Poate că cercetările arheologice viitoare pe care le preconizăm a le efectua în apropierea cimitirului din sat ne vor elucida asupra acestei aşezări romane.
Abstract other lang.
Abstract   The commune of Zăvoi is located on the corridor separating the Poiana Ruscăi Mountains from Ţarcului Mountains at an altitude of 281 m, crossed by the Bistra river, originating in Ţarcului Mountains. Upon entering the commune, after crossing the locality of Colonia 23 August, on the highway linking the town of Caransebeş to the town of Haţeg (DN 68) one can notice with the bare eye on both sides of this highway a vallum rising and stretching over an area sized 350 X 350 m. The highway crosses right in the middle these rectangular vallums,
Upon what we discovered until now we may specify that we deal with an ancient vallum and trench (the lack of archaeological material makes it impossible for us to date the construction) that observes the Roman construction structure of earth fortifications, probably a phase camp from the time of the Trajan campaigns. From a scientific point of view, if we presuppose that we are in a Roman fortification, the area investigated by us lies in the part known under the name of raetentura, more precisely in the ground inside the precincts, where there are the stables and silos for the supplies of the soldiers. The presence about 100 m north of the fortified precincts, in the village cemetery, of some Roman bricks including the one with the stamp COH I S raises more and more the issue of the location of the ancient settlement of Agnaviae on Tabula Peutingeriana with the fortified precincts at Zăvoi.
Bibliography Al. Borza, Cetăţile romane dintre Tibiscum şi Sarmizegetusa, în Revista Institutului Social Banat - Crişana, Anul XI, mai-iunie, 1943, Timişora, p. 210-217.
O. Bozu, Cohors I Sagittariorum la Zăvoi (Judeţul Caraş-Severin), Banatica 4, Reşiţa, 1977, p. 131-133.
C. Daicoviciu, Recenzie, Al. Borza, Banatul în timpul romanilor, Timişoara, 1943, AISC 4, 1941-1943, Sibiu 1944, p. 308.
C. Daicoviciu, Dacica, Cluj, 1969.
Inscriptiones Daciae Romanae, Vol. III/1, Bucureşti, 1977, p. 234
Danubius Pannonico-Mysicus, observationibus geographicis, astronomicis, physicis perlustratus ab Aloysio Ferd. Com. Marsili. Hagae-Amstelodami, II 1726 (cf. IDR III/1 p. 19-20)
B. Felix Milleker, Délmagyarorszag régiségleletei, Timişoara, 1906.
D. Tudor, Oraşe, tîrguri şi sate în Dacia Romană, Bucureşti, 1968.
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu