Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Jurilovca | County: Tulcea | Site: Cetate, Zimbru, Tumulul Ivan Bair | Excavation Year: 2010

Excavation Year   2010
Epoch
Greek and Hellenistic;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.)
Periods
Greek Age;
Hellenistic Period;
Roman Period;
Late Roman Period;
Roman-Byzantine Period
Site Category
Defence;
Civil;
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Urban settlement;
Citadel;
Cemetery
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Tulcea
Locality   Jurilovca
Commune   Jurilovca
Site  Cetate, Zimbru, Tumulul Ivan Bair
Site Sector Sector EM
Site name   Orgame/Argamum
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Apostol Virgil
Baralis Alexandre
Burlacu-Timofte Raluca
Coadă Roxana
Coropceanu Ion
Danciu Sebastian
Dobrescu Maria Violeta
Dolea Alexandra
Giosanu Bogdan
Honcu Ştefan
Iacob Mihaela
Lungu Vasilica
Mănucu-Adameşteanu Mihaela
Mărgineanu-Cârstoiu Monica
Micu Simona
Muşat Alina
Opaiţ Andrei
Păuşan Xenia
Petric Paul-Ioan
Rogobete Carmen
Rusu Vera
Timofte Ştefan
Topoleanu Florin George
Trăistaru Florin
National Arch. Record Site Code 160653.02 160653.06 160653.07
Report (Analiza materialului ceramic, recoltat în cursul cercetărilor din anul 2009 în sector, a fost realizată de dr. Dorel Paraschiv – ICEM Tulcea16.
Campania din 2010 a avut în vedere continuarea cercetării secţiunii SVIII, trasată şi cercetată parţial în campaniile arheologice din anii 2006 şi 2009, punerea în relaţie a acestei zone (SVIII) cu strada surprinsă în cercetările anterioare prin prelungirea acesteia (S VIII) cu 30 m, şi demantelarea şi cercetarea martorilor dintre SIII şi SIV excavate în campaniile 1994-1995.
Cercetarea arheologică sistematică din sectorul extra muros, precedată de câteva sondaje efectuate sporadic în afara fortificaţiilor oraşului romano-bizantin, a fost iniţiată în anul 1977, fiind întreruptă după patru campanii, prin concentrarea întregului colectiv de cercetare, condus de Maria Coja, asupra monumentelor din interiorul cetăţii. A fost reluată în 1994, întrucât din această zonă pot fi obţinute cele mai directe mărturii privind vieţuirea din epoca romană timpurie (sec. II-IV p.Chr.) şi organizarea spaţiului funerar în ultima etapă a locuirii antice de la Argamum (sec. V-VI p.Chr.). În campaniile precedente au fost degajate parţial mai multe edificii datând din epoca romană, fără însă a se putea determina caracterul locuirii. De asemenea, au fost cercetate morminte ale necropolei plane de inhumaţie din epoca romano-bizantină. În cadrul sectorului a fost descoperit, în anul 2000, un tezaur de peste 250 monede din bronz din sec. IV-V p.Chr.
SVIII (24 x 2 m). Cercetarea din acest an a avut în vedere verificarea stratigrafiei până la stâncă (sau până la solul viu) şi săparea unor morminte, a căror existenţă era anunţată prin amenajări din piatră specifice, încă din campaniile precedente. Din datele anterioare cunoşteam faptul ca ne aflăm la „periferia” locuirii sistematice a platoului argamens, într-un spaţiu destinat depozitării resturilor menajere în sec. II-III p.Chr.; ulterior, cel mai devreme spre sfârşitul sec. IV p.Chr., această zonă a fost afectată necropolei romano-bizantine. Campania din 2006 a permis cercetarea a trei morminte cu scheletele depuse în groapă, fără coşciug, dar cu amenajări din piatră şi a dus la identificarea altora, marcate cu amenajări din piatră. În campania din 2009 am identificat şase amenajări de morminte, dintre care am cercetat două (M1/2009 şi M2/2009 - M24 şi M25 la nivelul întregii necropole romano-bizantine); cel de-al treilea (M28) era distrus de factorul antropic şi a fost recuperat parţial în 2009 şi 2010. Pentru scoaterea la lumină a unor astfel de monumente sepulcrale procedasem, în 2009, la lărgirea secţiunii cu 2 m în dreptul c.5 şi 6 spre S, şi a c.8, respectiv, 12 spre N.
Noile date din teren ne-au impus, în 2010, lărgirea SVIII spre N, în zona c.6 şi 8 şi de asemenea, spre S, în zona c.5 şi 6, astfel încât extinderea să fie de 2,5 m lăţime spre S. Tot pentru clarificarea unor descoperiri şi contexte din SVIII am trasat, în continuarea acesteia, SVIII bis (30 m x 2 m), spre V; în dreptul c.1-4, spre S, paralelă cu aceasta, am trasat SIX (30 x 3,5 m).
Până la sfârşitul campaniei am reuşit să ajungem, în SVIII, la adâncimea de 1,60 - 1,70 m (V) epuizând, astfel, în unele zone, stratul arheologic. Au fost cercetate 12 morminte (M26-M27 şi M29-M38), dintre care 3 evidenţiate, ca amenajare, în 2009. Sub mormântul M26 a apărut o amenajare funerară de perioadă elenistică, distrusă parţial de mormintele din perioada romano-bizantină şi de construcţia unei clădiri, al cărei colţ a fost identificat în prelungirea SVIII; ulterior, zidul orientat E - V al acestui edificiu a fost surprins şi în SIX.
În SVIII bis, în ciuda unei cantităţi mari de piatră sub formă de dărâmătură, nu am găsit urmele vreunei construcţii, cu excepţia unei borduri/unui pavaj? orientat(ă) SV-NE, capătul de V fiind „liber” de orice urmă de amenajare antropică.
În SIX cercetarea s-a oprit la adâncimea de 0,70 m, după ce au fost puse în evidenţă zidul construcţiei din SVIII – prelungire, a fost săpat M 38 şi a fost curăţată o zonă din groapa menajeră (zona în care fusese depozitat materialul tegular).
În ceea ce priveşte activitatea de demantelare a martorilor dintre SIV şi SV, am reuşit să punem în evidenţă pereţii de S ai edificiului cercetat în 1994-1995.
Materialul recoltat: ceramică romană şi getică de perioadă romană, sec. II-III p.Chr. : fragmente de amfore, ulcioare, opaiţe, platouri şi boluri hemisferice pergameniene, farfurii cu buza arcuită (pontice), castroane, între acestea fragmente de platou în tehnica Terra sigillata şi boluri decorate în tehnica barbotinei.
- ceramică elenistică depusă la amenajarea funerară din perioada corespunzătoare
- ceramică romană târzie - sec. IV p.Chr. – rezultată din cercetarea martorilor în zona edificiului 1/1994-1995.
- monede (bronz): o monedă, sec. II-III p.Chr., în groapa menajeră (SVIII) şi o monedă sec. IV p.Chr. (martor SIV-SV).
- piese de podoabă – cercei, mărgele, brăţări, ca inventar funerar.
- o mare cantitate de material tegular în zona construcţiei din SVIII prelungire şi SIX, dar şi în groapa de depunere a deşeurilor din SIX.
- fragmente de vase de sticlă şi vitrus.
Rezultatele cercetărilor din campania 2010 au oferit răspunsuri unora din întrebările formulate de ani de zile cu privire la amenajarea spaţiului platoului argamens în diferite perioade istorice, anume: întinderea necropolei greceşti până în zona SVIII, amenajarea unei zone de depunere a deşeurilor în sec. II-III p.Chr. şi recuperarea - cu ocazia cercetării - a informaţiei privind sec. II-III măcar la nivelul produselor ceramice şi vitrice utilizate, ocuparea platoului, în sec. IV p.Chr., sub forma unor nuclee de locuire dispersate şi nu ca ţesut urbanistic compact; amenajarea, la finalul sec. IV p.Chr., a necropolei romano-bizantine, în mod sistematic, cu trei orizonturi de depunere a scheletelor.
Mormintele:
M26 – a fost excavat la adâncimea de 1,10 m, în c.5-6, în extinderea SVIII. Defunctul este un copil nou-născut, aşezat pe spate, orientare V - E. Din schelet se păstrează craniul, o claviculă, trei coaste şi parte din coloană, bazinul, femurele, tibia şi peroneul de la ambele picioare şi parte din oasele tălpii; bazinul este contorsionat, femurul drept mai sus decât celelalte oase, cu labele picioarele „aduse” spre interior. Fără inventar.
Mormântul a fost săpat deasupra amenajării funerare elenistice, având ca semn de mormânt 4 pietre puse oblic pe partea stângă a scheletului.
M27 – amplasarea sa era cunoscută, ca urmare a observării markerilor specifici, încă din 2009. M27 a fost săpat la adâncimea de 1,15 m faţă de nivelul actual de călcare, în C10-11 din SVIII; lungimea păstrată a scheletului = 1 m, lăţimea = 0,20 m; depus în decubit dorsal, orientare V - E, cu privirea spre NE, braţele aduse pe piept (diafragmă), prezintă ca inventar funerar o brăţară şi un cercel. Mormântul a fost amenajat într-o cistă din blochete de piatră, de dimensiuni mijlocii, adosată spre sud amenajării din pietre puse oblic a mormântului M30. Se stabileşte astfel şi o relaţie cronologică între cele două morminte, dar şi o posibilă relaţie de familie.
M28 a fost pus în evidenţă de câteva fragmente descoperite în C12 al SVIII, profilul de N: maxilar, claviculă coaste, apărute parte în 2009, parte în 2010.
M29 – anunţat încă din anul 2009, prin amenajarea de pietre dispuse de-a lungul scheletului, pe toată latura de V. Scheletul, bine conservat, cu o lungime de 1,43 m şi o lăţime la nivelul bazinului de 0,34 m, a fost depus în groapă săpată în stâncă, în decubit dorsal, orientare V - E, pe aceeaşi linie cu M1/2009 (M24) şi M31, la distanţă egală faţă de acestea şi paralel cu M2/2009 (M 25), la o distanţă de 0,70 m de acesta. Fără inventar.
M30 – a fost cercetat în SVIII, C11-12. Scheletul are o lungime păstrată de 0,64 m şi o lăţime, în zona toracelui, de 0,13 m; aşezat pe spate, orientat V - E, cu capul aplecat spre stânga; oasele au fost găsite în poziţie anatomică până la nivelul bazinului, mai jos de acesta fiind puternic deranjat. Ca amenajare, prezintă două plăci mari de calcar, de care adosează amenajarea lui M27. Pe aceeaşi direcţie cu acesta se află M29 şi M31. Lipsit de inventar.
M31 - se găsea la adâncimea de 1,20 m. Scheletul era în poziţie decubit dorsal, orientat V - E, cu mâinile pe lângă corp; din schelet lipsesc membrele superioare şi zona toracală. O mărgică din sticlă constituia singurul obiect de inventar.
M32 - fusese anunţat încă din 2006, prin plăcile de mari dimensiuni. Cercetările din 2010 au dus la concluzia că mormântul este, de fapt, un cenotaf.
M33 – a apărut în zona mormintelor cercetate în 2009, mai exact, la 0,44 m distanţă, spre S, faţă de M1/2009, şi ceva mai jos cu 0,22 m faţă de acesta. Scheletul era în poziţie decubit dorsal, cu mâinile pe lângă corp, cu orientare V - E; iniţial în poziţie anatomică, dar ulterior deranjat de un factor extern - animal – astfel încât partea stângă a scheletului – omoplatul şi braţul stâng – au fost deplasate la nivelul membrului inferior. Ca amenajare avea un şir de pietre pe partea de N şi o piatră la picioare. Nu prezenta inventar.
M34 - a fost deranjat şi, în parte, distrus de groapa mormântului M 33. Din schelet au fost recuperate oasele unei mâini, osul coxal, mai multe vertebre şi fragmente de coaste; restul scheletului a rămas în profilul de sud al secţiunii SVIII, C7. Groapa mormântului a fost săpată în stâncă, iar defunctul a fost depus în sicriu (dovadă prezenţa unor piroane în zona scheletului). Fără inventar.
M35 - a apărut în profilul de V al extinderii SVIII, în vecinătatea amenajării funerare elenistice. Au fost recuperate doar câteva oase ale membrelor inferioare; din amenajarea specifică a mormântului s-au păstrat plăci de mici dimensiuni, aşezate vertical de o parte şi de alta a scheletului. Lipsit de inventar.
M36 - a apărut în peretele de est al extinderii secţiunii S VIII, la nivelul amenajării elenistice. Scheletul are orientarea V - E şi a fost depus într-un şanţ săpat în amenajarea elenistică; lipseşte craniul, iar oasele sunt depuse în toată groapa, amestecate, astfel încât nici o porţiune a scheletului nu se mai păstrează în conexiune anatomică; ar putea fi vorba de o reînhumare. Nici o urmă de inventar.
M37 - a fost amenajat în zidul orientat N-S al colţului de clădire apărut în extinderea S VIII: zidul, datând din sec. IV p.Chr., a fost spart, iar mormântul a fost amenajat ca într-o casetă de piatră, păstrându-se faţa de vest zidului şi adăugându-se lespezi pe latura de nord, respectiv sud şi la picioare. Este vorba despre scheletul unui copil, din care s-au păstrat doar craniul, câteva coaste şi degete. Scheletul a fost aşezat în decubit dorsal, orientat V-E. Fără inventar.
M38 - a fost cercetat în secţiunea SIX, în colţul de NE; scheletul aparţine unui copil, are orientare V - E, dar se abate de la direcţia pe care par a fi orientate celelalte morminte cercetate în SVIII, în sensul că, dacă devierea acestora era VNV- ESE, M38 prezintă o deviere VSV-ENE. Scheletul a fost aşezat în decubit dorsal, dar lipsesc părţi din acesta; ca amenajare de mormânt am găsit un şir de pietre depuse pe partea de sud. Mormântul a avut un inventar bogat, constând în piese de podoabă: câte o brăţară de bronz pe fiecare din antebraţe, un cercel, un lanţ de bronz şi mărgele de sticlă.
Cercetarea martorilor dintre secţiunile SIII şi SIV nu s-a efectuat decât parţial, în lipsa fondurilor şi a forţei de muncă. Chiar şi în astfel de condiţii a fost scos la iveală şi curăţat unul dintre pereţii edificiului dezvelit în 1994-1995 (martorul dintre SIII si SIV, c.1-5), a fost recoltată ceramică, fragmente de sticlă şi o monedă din bronz, din sec. IV p.Chr.
Cercetarea arheologică va fi orientată în 2011 spre deschiderea unor suprafeţe la N şi S de SVIII, dar şi spre efectuarea unor sondaje pe platoul argamens pentru delimitarea zonei locuite dincolo de sistemul defensiv al cetăţii romano-bizantine. [Mihaela Iacob]
Analiza ceramicii romane descoperite în sectorul EM
Ceramica romană, în exclusivitate fragmentară, e reprezentată prin toate categoriile funcţionale: amfore, veselă pentru servitul mesei, veselă pentru băut, veselă de bucătărie, vase pentru depozitare.
Din totalul de 1468 de vase identificate, amforele se situează pe primul loc, cu un număr de 429 exemplare (29,2 %), fiind urmate de vesela de masă – 350 exemplare (23,8 %), de cea de băut – 344 exemplare (23,4 %), de cea de bucătărie – 334 exemplare (22,8 %) şi de vasele pentru depozitare – 11 exemplare (0,8 %).
În ceea ce priveşte amforele, 242 de piese (57,2 %) sunt realizate în ateliere situate în bazinul Mării Negre, 179 (42,3 %) sunt importate din Orient iar 2 (0,5 %) din nordul Africii. Pentru sec. II-III p.Chr., amforele pontice deţin peste 80 % din numărul recipientelor pentru transport, în cadrul acestora remarcându-se vasele nord-pontice Zeest 84-85 şi cele heracleene Šelov B, importurile orientale fiind slab reprezentate (prin piesele chiote Dressel 24 şi Cretane 4). În cadrul amforelor din sec. IV p.Chr., pe primul loc se situează, de departe, amforele orientale LR 2, care sunt urmate de cele sinopeene – Carrot, de cele est-mediteraneene Carthage LR 3 şi de cele vest-pontice Kuzmanov XV. Amforele orientale Kapitän II şi cele Zeest 80 sunt atestate atât în perioada romană timpurie, cât şi la începutul celei romano-bizantine. Unele vase, ce se datează după încetarea locuirii extramurane de la Argamum (Kuzmanov XVI, Opaiţ B V, LR 2) au ajuns probabil întâmplător în acest sector.
Marea majoritate a veselei pentru servitul mâncării – 318 piese (90,9 %) – este produsă în Moesia Inferior sau în nordul Mării Negre, doar 31 de piese (8,9 %) fiind orientale, iar una nord-africană. În cadrul veselei pontice se remarcă piesele cu buza arcuită şi cele cu buza separată de corp printr-un prag. Dintre vasele orientale romane timpurii, doar cele pergameniene au putut fi atribuite cu certitudine atelierelor. Cele trei piese incluse în LRCW şi ARSW nu provin din contexte clare.
Vasele pentru băut, cele de bucătărie şi cele pentru depozitare sunt în exclusivitate produse în situri din bazinul Mării Negre. Exceptând câteva cratiţe, ce pot fi atribuite atelierelor heracleene (după particulele de piroxen şi de cuarţ), considerăm că toate celelalte vase incluse în aceste categorii funcţionale au fost produse în zona istro-pontică. [Dorel Paraschiv]
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu