Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Pietrele | Commune: Băneasa | County: Giurgiu | Site: Gorgana | Excavation Year: 2010

Excavation Year   2010
Epoch
Neolithic
Periods
Neolithic;
Eneolithic
Site Category
Civil;
Domestic
Site Types
Tell
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Giurgiu
Locality   Pietrele
Commune   Băneasa
Site  Gorgana
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Abuladze Joni Georgian National Museum "O. Lordkipanidze" Archaeological Centre, Tbilisi
Benecke Norbert Centre for Baltic and Scandinavian Archaeology, Schleswig, Germany
Berdzenishvili Irma Georgian National Museum "O. Lordkipanidze" Archaeological Centre, Tbilisi
Bernert Hendrik Institut für Physische Geographie, Universität Frankfurt am Main, Germany
Beutler Katrin Institut für Vor-und Frühgeschichte, Leipzig, Germany
Brandel Katrin Institut für Ur- und Frühgeschichte, Heidelberg
Brummack Sven Institut für Prähistorische Archäologie, Freie Universität Berlin, Germany
Fejer Eszter Universitatea "Eötvös Lóránd", Budapest, Hungary
Gatsov Ivan Nov Bîlgarski Universitet, Sofia; Bulgaria
Gatsova Lili Nov Bîlgarski Universitet, Sofia; Bulgaria
Găvan Alexandra Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Gavrilă Elena-Florentina Muzeul Municipiului Bucureşti
Georgescu Cristina Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Grigore Gabriel Facultatea de Istorie, Universitatea București
Hansen Svend Site director Deutsches Archäologisches Institut, Eurasien Abteilung, Berlin, Germany
Ioseliani Vladimir Institut für Prähistorische Archäologie, Freie Universität Berlin, Germany
Karaucak Mehmet İstanbul Üniversitesi, Edebiyat Fakültesi, Prehistorya Anabilim Dalı
Kelder Jorrit Netherlands Organisation for Scientific Research
Keller Nina Deutsches Archäologisches Institut, Naturwissenschaften, Berlin, Germany
Klimscha Florian Deutsches Archäologisches Institut, Orient Abteilung, Berlin, Germany
Koprivc Ute Deutsches Archäologisches Institut, Eurasien Abteilung, Berlin, Germany
Leidner Patrick Institut für Physische Geographie, Universität Frankfurt am Main, Germany
Martini Jelena Universität Hamburg, Archäologisches Institut
Mihalache Mihaela Facultatea de Istorie, Universitatea București
Müller Michael Institut für Prähistorische Archäologie, Freie Universität Berlin, Germany
Nedelčeva Petranka Nov Bîlgarski Universitet, Sofia; Bulgaria
Neef Reinder Deutsches Archäologisches Institut, Naturwissenschaften, Berlin, Germany
Noack Kristin Hochschule für Technik und Wirtschaft Berlin, Germany
Norgaard Heide Aarhus University, Denmark
Novak Mariann Universitatea "Eötvös Lóránd", Budapest, Hungary
Nowacki Dirk Institut für Physische Geographie, Universität Frankfurt am Main, Germany
Pelegrin Jacques La Maison René Ginouvès d'Archéologie et d'Ethnologie, Nanterre Cedex, Paris
Podsiadlowski Viola Deutsches Archäologisches Institut, Naturwissenschaften, Berlin, Germany
Prange Michael Deutsches Bergbau-Museum, Bochum, Germany
Reingruber Agathe Deutsches Archäologisches Institut, Eurasien Abteilung, Berlin, Germany
Ritchie Kenneth Centre for Baltic and Scandinavian Archaeology, Schleswig, Germany
Schäkel Nils Institut für Prähistorische Archäologie, Freie Universität Berlin, Germany
Scheele Konstantin Institut für Physische Geographie, Freie Universität Berlin, Germany
Schröder Christoph Institut für Prähistorische Archäologie, Freie Universität Berlin, Germany
Spânu Daniel Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Tchabashvili Levan Georgian National Museum "O. Lordkipanidze" Archaeological Centre, Tbilisi
Ţerna Stanislav Şcoala Antropologică Superioară, Chişinău
Tharand Luise Centre for Baltic and Scandinavian Archaeology, Schleswig, Germany
Toderaş Meda Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Tsoneva Tsenka Nov Bîlgarski Universitet, Sofia; Bulgaria
Urák Malvinka Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Vachta Tilmann Topoi-Publication. Militärsiedlungen und Territorialherrschaft in der Antike, Berlin, Germany
Vulpe Alexandru Site director Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Wunderlich Jürgen Institut für Physische Geographie, Universität Frankfurt am Main, Germany
Zhvania Dimitri Georgian National Museum "O. Lordkipanidze" Archaeological Centre, Tbilisi
National Arch. Record Site Code 101038.01
Report Cercetările arheologice din tell-ul de la Pietrele-Măgura Gorgana fac parte dintr-un proiect comun de cercetare româno-german (Pietrele Archaeological Project) iniţiat de Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” din Bucureşti şi Deutsches Archäologisches Institut, Eurasien-Abteilung.
În campania 2010 obiectivul urmărit a fost continuarea cercetărilor sistematice în aşezarea de tip tell, în aşezarea plană din jurul tell-ului şi începerea cercetărilor în aria amenajării cu şanţuri circulare concentrice de pe terasa superioară a Dunării. În campaniile viitoare sunt programate cercetări sistematice în necropola identificată la cca. 200 m V de tell, continuarea cercetării ariei amenajării cu şanţuri circulare concentrice de pe terasa superioară a Dunării, precum şi continuarea cercetărilor sistematice în aşezarea de tip tell şi în aşezarea plană din jurul tell-ului
Pe tell activitatea de cercetare din anul 2010 s-a desfăşurat într-o singură suprafaţă (suprafaţa F). În aşezarea plană din jurul tell-ului s-a continuat cercetarea în suprafaţa deschisă în anul 2009 (suprafaţa J) şi au fost deschise două noi suprafeţe (suprafaţa L şi suprafaţa M). În zona ariei amenajării cu şanţuri circulare concentrice a fost deschis şanţul K.
Suprafaţa F
Datorită dimensiunilor mari ale secţiunii F (9 x 19 m), precum şi datorită priorităţilor diferite de cercetare a contextelor de aici, aceasta a fost împărţită în două sub-secţiuni: F - Nord şi F - Sud.
F - Nord
Suprafaţa F - Nord se situează între coordonatele N83-N96 şi E88-E97 din caroiajul de şantier. Cercetările din acest an s-au adâncit cu încă cca. 1 m în stratigrafia tell-ului, mai precis între altitudinile de 30,18 m şi 29,13 m.
Cercetările desfăşurate în campania 2010 în secţiunea F-Nord au urmărit într-o primă etapă curăţarea podelei (adâncime cca. 30,10/29,98 m) şi evidenţierea pereţilor casei incendiate identificată şi cercetată parţial în campania precedentă. Concomitent au fost complet degajate documentate şi demontate o instalaţie de foc patrulateră, o casetă patrulateră cu pereţi de lut (înalţi de cca 20-25 cm) şi o banchetă din lut amenajată de-a lungul peretelui sudic al locuinţei. De altfel, partea inferioară a acestui perete din chirpic s-a păstrat surprinzător de bine şi datorită prezenţei la interior a banchetei.
Trebuie precizat că arderea peretelui s-a realizat numai la interior, nu şi la exterior. Din acest motiv, doar făţuiala dinspre interior a peretelui cu amprente de modelare cu mâna şi cu amprente de pari şi-a păstrat o consistenţă solidă, de chirpic. Totuşi, cercetarea atentă a tuturor elementelor care au alcătuit peretele a permis distingerea sistemului său constructiv. Două şiruri de pari verticali (cca. 7-8 cm diametru) formează armătura paramentelor interior şi exterior ale peretelui. Grosimea lui este de cca. 35 cm. Elementele principale de rezistenţă ale peretelui au fost asigurate însă de stâlpi masivi de lemn (trunchiuri de copac) situaţi în miezul peretelui, dispuşi la distanţă de cca 1,50 x 2 m unii de alţii. Pentru stabilizarea acestor stâlpi au fost săpate şanţuri de fundaţie umplute cu pământ şi lut. Suprastructura casei nu a fost susţinută exclusiv de pereţi, ci şi prin stâlpi liberi în interiorul spaţiului locuinţei. În interiorul suprafeţei cercetate, sub podeaua locuinţei, au fost identificate două şiruri de câte trei gropi de stâlpi, orientate paralel cu şanţurile de fundaţie ale pereţilor. Până la finele campaniei 2010, toate elementele constitutive surprinse în secţiunea F - Nord, care aparţin locuinţei incendiate identificate în anul 2009, (instalaţii, pereţi, fundaţii) au fost dezvelite, documentate şi demontate.
A doua etapă a cercetărilor din secţiunea F - Nord a cuprins documentarea şi demontarea umpluturilor acestor gropi de par, a şanţurilor de fundaţie, precum şi cercetarea unei prime grupe de straturi de nivelare care fac parte din substrucţia locuinţei identificate în anul 2009. Aceste straturi de nivelare au fost alcătuite prin amplasarea unor lentile de dimensiuni variabile de lut galben, brun şi negru şi de nisip. In prezent ele sunt uşor înclinate de la NV către SE.
Prima grupă de straturi de nivelare, descrisă mai sus, a acoperit un strat de dărâmătură de chirpic de 10-25 cm grosime întins peste nivel de călcare ilustrat de lentile de material lemnos carbonizat şi numeroase concentrări de fragmente ceramice. Nu au fost identificate însă forme ceramice complet întregibile, fapt care indică poziţia secundară a acestor fragmente pe nivelul de călcare. Pachetul format din stratul de dărâmătură de chirpic şi nivelul de călcare din lemn carbonizat a putut fi urmărit pe diferite adâncimi din nordul până în sudul secţiunii F - Nord. In stratul de dărâmătură de chirpic au fost identificate, pe lângă numeroase fragmente de recipiente ceramice şi mai multe fragmente ale unui model de casă de dimensiuni mari (la origine de cca 30 cm lungime).
Sub depunerea de chirpic şi lemn carbonizat au fost identificate straturi de nivelare mai vechi realizate din lut şi nisip care au putut fi cercetate numai parţial în campania din acest an. Totodată, a fost efectuat un foraj ale cărui rezultate au indicat o stratigrafie de 5,5 m adâncime între nivelul actual al săpăturii şi solul geologic peste care s-a ridicat tellul.
Majoritatea materialelor recoltate, şi anume fragmente de recipiente ceramice, unelte şi câteva podoabe de os, unelte de silex şi piatră şlefuită, scoici, fragment de plastică (idoli şi fragmente de case miniaturale) au fost recondiţionate şi documentate concomitent cu desfăşurarea cercetărilor de teren.
F - Sud
Înainte de începerea lucrărilor în F - Sud, o porţiune lată de 1 m a fost lăsată intactă între cele două secţiuni (F - Nord şi F - Sud).
La începutul campaniei 2010, suprafaţa de lucru reprezenta 28,5 m2, lărgindu-se până la 43 m2. în cursul cercetărilor. Limitele finale ale F - Sud la sfârşitul campaniei 2010: E 90,00- E 95,00; N 83,00; colţul de SE N 73,70 / E 95,00; colţul de SV E 90,00 / N 73,10.
Scopul principal al cercetărilor din F - Sud constă în atingerea şi cercetarea unei structuri arse, ce face parte din şirul sudic al caselor de pe tell, surprins prin intermediul cercetărilor geomagnetice din 2004. Stratigrafia depunerilor de pe tell în această parte este ilustrată de rezultatele a două foraje (Piet 65 şi 66), executate de J. Wunderlich în anul 2009. Forajul Piet 65 se află în partea nordică a secţiunii, iar Piet 66 se situează la 4 m spre S, la mijlocul secţiunii.
În timpul săpăturilor au putut fi documentate următoarele situaţii: în partea de N se află straturi atinse parţial de diferite gropi şi alte intervenţii ulterioare. Aproximativ de la mijlocul secţiunii începe un strat gros de nisip, delimitat de straturi de lut solid. În extremitatea sudică, suprafaţa tell-ului este reprezentată de un strat, format din diverse resturi culturale amestecate provenite de la surparea consecutivă a straturilor de cultură.
Deosebit de importantă e situaţia surprinsă în profilul de V: în colţul de NV la adâncimea de 28,10-28,80 m au putut fi observate straturi de nisip neatinse, suprapuse până la adâncimea de 30 m de straturi solide lutoase gri-cafenii. Situaţia din profilul de E este similară celei din V. În extremitatea de N se află straturi lutoase neatinse, precum şi un strat de arsură, iar în partea de S se disting straturi lutoase tari şi stratul amestecat de la suprafaţa tell -ului.
Cercetările ulterioare din secţiunea F - Sud vor putea să ne furnizeze noi date despre construcţia tell -ului. Nisipul era cel mai probabil adus cu scopul de a extinde suprafaţa tell-ului, iar partea superioară a fost întărită cu un strat de lut dur şi curat.
Au fost prelevate probe de sol, lemn şi botanică (cereale).
Suprafaţa J
Săpăturile din şanţul J au fost continuate cu decopertarea unor suprafeţe din extensia sudică şi din cea estică. Cu aceste extensii largi de 2 m fiecare, şanţul are următoarele coordonate: N-E 162-94.50/162-100; 159-92.50/159-94.50; 159-100/159-102; 152-92.50/152-102.
Decopertarea a fost iniţiată la adâncimea de 32,59 m şi primul strat de cultură a fost atins la adâncimea de 30,63 m, unde au apărut două schelete umane, (J402) în conexiune anatomică. Ambele schelete sunt aproape complete, nu foarte bine conservate, fără obiecte funerare. La adâncimea de 30,45 m în extensia estică a fost descoperit apoi un craniu de bour, recuperat complet împreună cu coarnele sale (J407). La acelaşi nivel, în extremitatea nord-estică a extensiei au apărut în solul de culoare gri cu cenuşă, fragmente de chirpic ars şi un vas ceramic (J408). Solul a continuat să conţină atât cenuşă cât şi fragmente de chirpic la nivelele inferioare, iar la adâncimea de 30,30 m a fost descoperită o suprafaţă arsă, îngustă şi întinsă de-a lungul profilului estic, ce pare a face parte dintr-o structură arsă (J415). Între structura arsă ce a fost excavată în campania trecută şi această suprafaţă arsă descoperită acum se află un strat de pământ gălbui steril la adâncimea de 30,13 m. Urme ale unui material compact şi solid, aliniate pe direcţia N - S, posibil un perete slab conservat, mărginesc suprafaţa arsă.
În interiorul acesteia, au fost detectate fragmente foarte netede de chirpic ars, o concentrare de cioburi şi o piatră de râşnit. La sud se află un mormânt individual, la adâncimea de 29,94 m, probabil din epoca cuprului (J417). Scheletul se află într-o poziţie chircită, cu capul orientat spre SSE. Craniul, sternul şi oasele lungi au fost găsite intacte, în schimb fragmente osoase de mici dimensiuni, ca cele ale membrelor, nu au fost conservate. Două obiecte funerare au fost recuperate: o lamă de silex şi un pandantiv din colţ de mistreţ.
În cazul extensiei sudice s-au observat un număr relativ limitat de concentrări ceramice, regăsite la diferite nivele şi în diferite contexte.
Structura arsă, ce a fost descoperită în campania trecută, a fost excavată şi documentată în întregime în acest an. Vatra şi instalaţia de lut au fost secţionate şi astfel au fost observate urme ale unor reconstrucţii succesive, cinci în cazul vetrei (J441) şi două în cazul instalaţiei (J440). După demontarea completă a acestor două complexe şi înlăturarea banchetei de lut a structurii arse, a fost descoperită dedesubt, o altă structură, nearsă, de dimensiuni şi formă similare. Peretele estic al acesteia (J423) a fost descoperit pe o lungime de 3,20 m, iar colţul cu peretele nordic a fost conservat în întregime. Peretele sudic este dislocat de o groapă umplută cu pământ ars, iar cel nordic complet distrus de astfel de gropi.
O instalaţie de lut (J445) de dimensiuni şi formă similare celei anterioare fusese construită la intersecţia peretelui nordic cu cel estic al structurii. În secţiunea de E s-au găsit pietre de râşnit, o dală de gresie, un mic topor de piatră şi un ciocan din corn de cerb, iar în cea de V un vas ceramic, o lamă de silex şi numeroase pietre lucrate. Vatra descoperită în această structură (J448), are formă rectangulară, are cel puţin două faze de reconstrucţie, este poziţionată la S de instalaţie şi a fost conservată în condiţii excelente.
Ca şi structura arsă de deasupra sa, structura nearsă avea o banchetă de lut (J432) dispusă de-a lungul peretelui nordic. Podeaua de lut întărit a structurii a fost conservată complet, cu excepţia unei mici suprafeţe din E unde, într-o groapă au fost descoperite oase de mamifere mari, coarne de cerb, harpoane din corn de cerb, pietre lucrate de mici dimensiuni, oase şlefuite, o figurină zoomorfă. După dezvăluirea completă şi documentarea contextelor aparţinând structurii nearse, instalaţia de lut a fost secţionată pe axa E - V.
Şanţul K
Cercetarea şanţului K a avut ca temei observarea amenajării cu şanţuri circulare concentrice de pe terasa aflată la 400 m de tell. Aceste structuri au fost observate pe o fotografie din satelit din anul 1967. Rezultatele cercetărilor geomagnetice efectuate în anul 2007 au evidenţiat trei şanţuri circulare, concentrice.
Şanţul K (5 x 42 m) a fost trasat în aşa fel încât să putem surprinde toate cele trei şanţuri.
După decopertare, în primul plan a fost distinsă o zonă de culoare brună, lată de de 20 m, care contrasta cu solul galben lutos. Aceasta era exact aria în care ne aşteptam să surprindem două din cele trei şanţuri. În partea estică a şanţului a fost cercetată şi documentată o groapă datând din epoca bronzului. În groapă s-a găsit: ceramică de epoca bronzului, oase calcinate, cenuşă şi cărbune. În zona estică a şanţului, în care ne aşteptam să surprindem cel de al treilea şanţ, nu am putut observa nimic în solul galben lutos. În această zonă nu au apărut structuri sau materiale arheologice.
În centrul structurii late de 20 m s-a efectuat un sondaj de 4 x 3 m, secţiune denumită KB. Solul maroniu omogen din această secţiune, până la adâncimea de 2,35 m este plin de piese de chirpic, fragmente ceramice şi oase de animale. La o mai mare adâncime a fost descoperită o monedă celtică. Sub acest strat urmează un altul, din lut brun roşcat, urmat de un altul din lut gălbui, până la adâncimea de 3,80 m, ambele sterile din punct de vedere arheologic.
La V de KB s-a efectuat un alt sondaj de 5 x 1,5 m, denumit KA, în care am putut observa aceleaşi tipuri de straturi, de asemenea pline de bucăţi de chirpic, fragmente ceramice şi oase de animale. Sondajul KA are adâncimea de 2 m.
Un al treilea sondaj, KC a fost efectuat la est de KB şi a avut dimensiunile de 8 x 1,5 m, cu o adâncime de peste 3 m. În partea estică a secţiunii, trei cioburi din perioada Gumelniţa au fost descoperite împreună cu un număr de pietre lucrate aparţinând epocii cuprului.
Suprafaţa L
Suprafaţa L (NW: N 185, E 94; NE: N. 185, E. 99; SE: N. 180, E. 94; SE: N. 180, E. 99) este localizată la nord de suprafaţa J, în pantă. Poziţionarea şanţului a fost determinată de rezultatele forajelor executate pe parcursul anului 2009 de către echipa condusă de J. Wunderlich.
Grosimea stratului de colluvium (pământ moale, de culoare cenuşie) a suprafeţei L atinge aproape 60 cm în partea de N şi 30-36 cm în partea sudică. Stratul de cultură începe cu contextul L206 şi poate fi interpretat ca o structură continuă de la V la E mărginită în ambele extremităţi de aglomerări de pietre. Materialul arheologic descoperit aici, altminteri destul de bogat, rezidă în piese de ceramică, oase animaliere, scoici, pietre. O mare concentrare de fragmente ceramice apare în contextul L213 (4 vase reîntregibile). Contextul L223 prezintă o cantitate mare de fragmente ceramice de mici dimensiuni, oase de animale şi mici artefacte. În adâncime a fost descoperită o instalaţie de lut galben, de forma ovală, prevăzută cu o piatră de râşnit (L228), iar în profilul sudic al şanţului putem observa o mare concentraţie de scoici în apropierea unui cuptor (contextele L229, L230, L231).
La cercetarea structurii de formă rotundă cu o râşniţă la centru (L228) s-a observat, că piatra era de fapt plasată într-un bloc solid lutos de culoare galbenă şi formă patrulateră regulată, care, cel mai probabil, a fost edificat pentru a fixa râşniţa în poziţie stabilă, înlesnind procesul de prelucrare a grânelor. Grosimea stratului de lut era de 8-10 cm.
Cele trei aglomerări de scoici (L229, L230, L231) au reprezentat, de fapt, o singură mare aglomerare, care a putut fi studiată până la adâncimea de 33,77 m, urmând să fie cercetată integral în anul viitor. Aglomerarea avea o formă neregulată, marginile fiind mai înalte decât partea centrală. Dimensiunile maxime surprinse ale aglomerării – 3,20 x 2,50 m. Cantitatea de scoici conţinută în acest complex era enormă. Pe lângă scoici, complexul conţinea oase de animale, fragmente ceramice, pietre de mici dimensiuni. În partea estică, mai aproape de centru, a fost descoperit un craniu uman intact, culcat pe partea stângă (orientare SV, cu faţa spre NV), aflat în conexiune anatomică cu două vertebre superioare ale gâtului. Pe craniu se afla o unealtă (?) de silex. Craniul era amplasat pe stratul de scoici. Alte cel puţin 7 oase umane (oase lungi, o vertebră, clavicule) erau împrăştiate pe aglomerarea de scoici.
Sub stratul de scoici se întindea un strat subţire (0,06-0,08 m) de lut galben, sub care urmează un strat de pământ negru. În partea NV a acestui complex negru, aproape de marginea nordică a sa, a fost descoperit fragmentul unui alt craniu uman (H = 33,86 m).
În jumătatea vestică a secţiunii, între aglomerarea de scoici şi complexul negru de sub profil, au fost cercetate două gropi rotunde (L238 şi 242; diametrul 0,40-0,50 m) ce conţineau pământ negru şi puţine pietre, fragmente ceramice. Adâncimea gropilor nu era mare (0,20-0,25 m).
Suprafaţa M
Suprafaţa M este localizată la N de tell, la E de suprafaţa J, între coordonatele: N 151- N158 şi E112-E126.
Plasarea acestei suprafeţe a fost determinată de observaţiile făcute în urma investigaţiilor geomagnetice efectuate în anul 2004, ce indicau două anomalii puternice în această arie.
Sub stratul de colluvium gros de 0,80-0,90 m cu materiale arheologice amestecate, a fost atins stratul de cultură de culoare brun-roşcat perturbat puternic de numeroase ganguri de animale. În timpul săpăturii au fost cercetate două structuri puternic arse, una în jumătatea estică (M625) şi alta în jumătatea vestică (M630) separate de o zonă de lut galben (cu puţine materiale arheologice) şi patru morminte de inhumaţie.
Structura arsă din jumătatea estică (M625) a fost surprinsă pe o lungime de 3,50-4 m şi pe o lăţime de 2,50-3 m şi nu a fost cercetată integral datorită faptului că aceasta se continuă sub profilul de est al suprafeţei. La nord, pe o lungime de cca. 1 m este delimitată de o banchetă de lut ars, păstrată parţial, orientată E - V, înaltă de cca. 0,30 m şi lată de cca. 0,20 m. La S de această banchetă de lut ars s-au găsit 75 de vase întregi şi întregibile, unele fiind acoperite de bucăţi masive de chirpic ars, topoare de silex, lame de silex, o piatră de ascuţit, unelte de os puternic arse. Vasele erau distribuite pe întreaga suprafaţă a complexului arheologic. În interiorul unuia dintre vase a fost descoperit un împungător din cupru. După recoltarea vaselor pe anumite zone a putut fi observată podeaua din lut întărit, pe alocuri puternic arsă. Au fost recoltate probe de sol şi cărbune.
Elemente ale structurii arse din jumătatea vestică (M630) au fost identificate pe o lungime de cca. 4 m şi pe o lăţime de 1,50-2 m. În partea estică a fost cercetată o instalaţie de lut de formă semicirculară ce înconjura o piatră de râşnit de mari dimensiuni (peste 50 kg) bine încastrată în lut. La V de instalaţie pe o lungime de 1-1,50 m au fost descoperite fragmente de la un vas de mari dimensiuni. Au mai fost identificate 6 vase întregibile şi 10 greutăţi de lut arse şi nearse (distribuite pe toată suprafaţa contextului).
În suprafaţa M au fost cercetate patru morminte de inhumaţie (trei complete în partea sudică a suprafeţei şi unul parţial).
La V de contextul M630 şi continuând în profilul de V al suprafeţei au fost identificate părţi ale unui mormânt de inhumaţie. În suprafaţă a fost surprinsă partea inferioară a picioarelor şi oase provenind de la mâini. Nu se poate preciza poziţia exactă a scheletului.
Contextul M644 - mormânt de inhumaţie - a fost identificat la adâncimea de 30,08 m într-un sol brun. Nu a fost surprinsă urma gropii. Scheletul era orientat SE-NV, chircit pe partea stângă. Gradul de conservare al oaselor era destul de precar.
Contextul M647 - mormânt de inhumaţie - a fost găsit la 1,50 m E de M644 şi a fost surprins la adâncimea de 29,91m. Nu a fost surprinsă forma gropii. Scheletul era chircit pe partea dreaptă, orientat S - N.
Contextul M650 a fost găsit la cota de 29,74 m fiind situat aproximativ sub contextul M644. Nu se observă forma gropii. Scheletul era orientat aproximativ E - V, chircit pe partea dreaptă. Din craniu s-a păstrat doar mandibula.
Şi în campania 2010 pe tell, în zona înconjurătoare tell-ului, în aşezarea plană pe terasa superioară a tell-ului şi în anumite arii din lunca Dunării a continuat seria de foraje efectuate de echipa de geografi de la Universitatea din Frankfurt, condusă de prof. dr. J. Wunderlich. Scopul acestor foraje este obţinerea informaţiilor asupra cursurilor de apă sau a bălţilor existente în preistorie, prin analiza sedimentelor, pentru reconstituirea mediului geografic preistoric.
Au fost colectate probe de sol pentru analize sedimentologice şi arheobotanice. Din diverse contexte arheologice au fost colectate bucăţi de lemn şi cărbune pentru datarea cu radiocarbon şi analize dendrocronologice.
Şi în această campanie am avut oportunitatea de a utiliza un octocopter pentru efectuarea unor fotografii aeriene deasupra tell-ului şi în zonele învecinate. După prelucrare, seriile de fotografii efectuate vor putea fi folosite pentru alcătuirea planului 3D al zonei.
Abstract other lang.
Abstract   The archaeological investigations in the tell of Pietrele-Măgura Gorgana are part of a Romanian-German joint research project (Pietrele Archaeological Project) initiated by “Vasile Pârvan” Institute of Archaeology in Bucharest and Deutsches Archäologisches Institut, Eurasien-Abteilung. During the 2010 campaign the goal was to continue the systematic excavations in the tell type settlement, in the flat settlement around the tell and to begin the investigations in the area where circular concentric trenches are dug on the upper terrace of the Danube. In the future campaigns we schedule systematic excavations in the cemetery identified about 200 m west of the tell, to go on with the investigation of the area where circular concentric trenches are dug on the upper terrace of the Danube, as well as to continue the systematic excavations in the tell type settlement and in the flat settlement around the tell.
Bibliography S. Hansen, M. Toderaş, A. Reingruber, I. Gatsov, C. Georgescu, J. Görsdorf, T. Hoppe, P. Nedelcheva, M. Prange, J. Wahl, J. Wunderlich, P. Zidarov, Pietrele, Măgura Gorgana. Ergebnisse der Ausgrabungen im Sommer 2006. Eurasia Antiqua 13, 2007, p. 43-112.
S. Hansen, M. Toderaş, A. Reingruber, I. Gatsov, F. Klimscha, P. Nedelcheva, R. Neef, M. Prange, T. D. Price, J. Wahl, B. Weniger, H. Wrobel, J. Wunderlich, P. Zidarov, Der kupferzeitliche Siedlungshügel Măgura Gorgana bei Pietrele in der Walachei. Ergebnisse der Ausgrabungen im Sommer 2007. Eurasia Antiqua, 14, 2008, p. 1-83.
S. Hansen, M. Toderaş, A. Reingruber, N. Becker, I. Gatsov, M. Kay, P. Nedelcheva, M. Prange, A. Röpke und J. Wunderlich, Pietrele: Der kupferzeitliche Siedlungshügel "Măgura Gorgana" und sein Umfeld. Bericht über die Ausgrabungen und geomorhologischen Untersuchungen im Sommer 2008. Eurasia Antiqua 15, 2009, p. 19-100.
M. Toderaş, S. Hansen, A. Reingruber, J. Wunderlich, Pietrele-Măgura Gorgana: o aşezare eneolitică la Dunărea de Jos între 4500 şi 4250 î.e.n., MCA, SN, 5, 2009, p. 39-90.
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu