|
Excavation Year |
2011 |
|
Epoch |
Neolithic;
Bronze Age;
Hallstatt;
Latene
|
|
Periods |
Eneolithic;
Late Eneolithic;
Bronze Age;
Middle Bronze Age;
Hallstatt;
La Tène;
Early La Tène;
Middle La Tène
|
|
Site Category |
Defence;
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary;
Unassigned
|
|
Site Types |
Habitation;
Open settlement;
Fortified settlement;
Fortifications
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Buzău |
|
Locality |
Pietroasa Mică |
|
Commune |
Pietroasele |
|
Site |
Gruiu Dării |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Constantin |
Monica |
|
|
| Costache-Bolocan |
Daniel |
|
Muzeul Judeţean Buzău |
| Davâncă |
Diana |
|
|
| Fărnoagă |
Smaranda |
|
|
| Grigoraş |
Laurenţiu |
|
Muzeul Judeţean Buzău |
| Istrate |
Cami Manuela |
|
|
| Matei |
Sebastian |
|
Muzeul Judeţean Buzău |
| Sîrbu |
Valeriu |
|
Muzeul Brăilei |
|
|
National Arch. Record Site Code |
48539.01
|
|
Report |
În această campanie ne-am propus continuarea săpăturilor pe Platou în secţiunile S12, S16, S17 şi S25, pentru a cerceta integral complexele descoperite în campaniile trecute, precum şi avansarea în nivelele din epoca bronzului şi eneolitic. Un aspect important vizat în această campanie a fost continuarea cercetărilor în S19 în vederea obţinerii unor date suplimentare privind fortificaţia de pe latura de nord-vest si prelungirea acesteia cu 6 m, acum ea având, astfel, o lungime totală de 12 metri.
Epoca fierului
Epoca geto-dacică
În campania din 2011 a fost epuizată secţiunea S17, fapt ce ne-a permis obţinerea de noi informaţii privind stratigrafia generală de pe Platou.
Stratigrafia generală (date obţinute din secţiunea S17, profil de NE):
- Între -(0-0,20/0,25) m - Strat vegetal actual, brun, cu textură măzăroasă. Conţine materiale arheologice
- Între -(0,20/0,25 -0,55/0,60/0,65) m - Strat cenuşiu, cu textura măzăroasă, ce conţine numeroase fragmente ceramice, bucăţi de lipitură arsă, oase şi pietre. A conţinut complexe din sec. I p. Chr.
- Între - (0,55/0,60/0,65 -1,25/1,30) m - Strat de cultură cu materiale şi complexe datate în sec. II - I a. Chr. Conţine numeroase fragmente ceramice, oase, lipitură arsă, cărbune, pietre mărunte. Pe baza texturii şi a culorii s-au putut distinge trei nivele ce alcătuiau acest strat
- Între - (1,25/1,30-1,35/1,40) m - Strat cenuşiu-gălbui, relativ compact, ce conţine rare fragmente ceramice din sec. IV- III a. Chr.
- Între - (1,35/1,40 m-2,20/2,45/2,60) m (de la nord spre est) Strat de cultură din epoca bronzului, cu o textură compactă, bogat în materiale arheologice. Pe baza culorii şi a distribuţiei materialelor şi a complexelor acest strat se divide în trei nivele distincte
- Între - (2,20/2,45/2,60 -2,20m-est/ 3,40m-nord) - Strat de cultură din epoca eneolitică (cultura Cucuteni). Stratul este usor în pantă, iar în partea de nord este amenajată o locuinţă
- De la - 2,20-est/3,40-nord în jos - Argilă gălbuie foarte dură, sterilă arheologic
Fortificaţia a fost cercetată, parţial, doar în secţiunea S19. A fost dezvelită fundaţia zidului din faza a doua, ce avea o lăţime între paramente de 2,30 m. De asemenea, a fost detectat şi paramentul exterior al fundaţiei zidului din prima fază, în zona caroului 5 al secţiunii, fiind mai jos cu aproximativ 1,00 m. În faţa paramentului din faza I, pe o lungime de aproximativ 5 metri, a fost amenajat un rambleu în umplutura căruia au fost descoperite numeroase materialele de factură monteoreană sau eneolitică, în special bucăţi de lipitură arsă sau pământ ars, fapt ce ne dovedeşte că dacii au dislocat anumite porţiuni din stratul de cultură aparţinând celor două epoci.
Cercetarea fortificaţiei în această zonă nu este încheiată, astfel că date complete despre amenajarea rambleului şi a pantei vom putea obţine în cursul campaniilor viitoare
În această campanie au fost descoperite o serie de complexe noi, dar au fost cercetate şi complexe descoperite în campaniile anterioare. Astfel, au fost descoperite 4 complexe getice din sec. IV-III a. Chr. şi 12 complexe din perioada sec. II-I a. Chr.
Complexe din sec. II-I a. Chr.
Din sec. II - I a. Chr. provin 8 gropi, două vetre in situ şi două probabile structuri de locuire.
Complexul 174. Groapă situată în centrul secţiunii, ea fiind observată la cota de - 0,95 m. Are formă uşor ovală în grund, cu dimensiunile de 1,40 x 1,60 m, umplutura ei este gălbuie spre centru şi cenuşie spre margine, fiind pigmentată cu cărbune şi lipitură arsă. Materialul ceramic este relativ bogat cu forme ce se pot încadra în sec. I a. Chr.
Complexul 175. Groapă de formă tronconică, cu baza mică în jos. S-a observat foarte clar pe profilul de NE al secţiunii S17, dar şi în grund. A fost săpată de la cota de - 0,55 şi avea un diametru al gurii de 1,40 m şi o adâncime de 1,50 m; mai mult de jumătate din acest complex intră în malul de NE al secţiunii
Complexul 176. Groapă de formă aproximativ cilindrică, cu gura uşor evazată, observată foarte bine pe profilul de NE al secţiunii S17. A fost săpată, cel puţin, de la cota de - 0,60 şi avea un diametru al gurii de 1,30 m şi o adâncime de 1,70 m; mai mult de jumătate din acest complex intra în malul de NE al secţiunii.
Complexul 184. În secţiunea S25, la -1,15 m, a fost observat un şanţ pe direcţia N-S, lung de 2 metri şi lat de 0,50 m, iar în prelungire, la cca 40 cm, se afla o groapă de stâlp cu diametrul de 25 cm. Spre sud de aceasta, la 0,60 m distanţă, se afla o altă groapă de stâlp cu diametrul de aproximativ 0,40 m. Doar extinderea săpăturii spre N si E ne va putea furiniza date suplimentare privind această structură.
Complexul 188, reprezintă o structură adâncită cu lungimea vizibilă de 2,30 m, ce intră în malul de NV al secţiunii S16. A fost săpată de la cota de 0,60 m, lucru observat foarte clar în profil, iar baza se află la -1,50 m. Umplutura este cenuşie-gălbuie cu pigmenţi de cărbune, lipitură arsă, oase şi fragmente ceramice care se pot încadra în sec. I a. Chr.
Complexe din sec. IV-III a. Chr.
Remarcăm complexul 180, din secţiunea S16, ce reprezintă o aglomerare de material arheologic, observat la cota de - 1,05 m, aflat într-o groapă/alveolare cu dimensiunile de 0,90 x 1,20 m. Se remarcă numărul mare de fragmente ceramice, în special de amfore, precum şi fragmente de castroane şi căni lucrate la mână. Printre ele apar şi oase de animale, unele dintre ele puternic arse. La -1,35m acest complex a dispărut. În imediata apropiere a mai fost detectată o altă aglomerare de fragmente ceramice (complex 189), precum şi o groapă (complex 187) cu o umplutură neagră, cenuşoasă, foarte săracă în materiale arheologice.
În secţiunea S25 a fost cercetată o vatră, identificată la cota de -1,20 m, cu dimensiunile păstrate de 0,68 x 0,64 m, puternic afectată de amenajarea fortificaţiei. Crusta, păstrată doar pe alocuri, avea o grosime de 2-3 cm, iar la secţionarea ei s-a constatat că vatra a fost amenajată pe un pat de pietre plate.
Prima epocă a fierului
Pentru prima data de când se fac cercetări la Gruiu Dării au fost descoperite materiale arheologice din epoca fierului. Este vorba de două fragmente ceramice ce pot fi atribuite culturii Basarabi. Primul fragment provine de la un vas bitronconic, decorat cu caneluri oblice şi proeminenţe conice pe pântece, iar cel de al doilea reprezintă o porţiune din gura unei străchini decorată pe buză cu caneluri. Descoperiri aparţinând culturii Basarabi au mai fost făcute in imediata apropiere în punctul Coasta Rusului, precum şi la Izvorul Dulce. Alte doua descoperiri de la Cârlomăneşti şi Berca închid tabloul sărac al prezenţei purtătorilor culturii Basarabi în zona Buzăului (Matei 2009, p. 103-120).
Materialul arheologic este deosebit de bogat şi variat, extrem de fragmentat în strat şi mai bine păstrat în complexele adâncite. Vasele ceramice predomină, fiind descoperite borcane, fructiere, ceşti-opaiţ, căni, boluri, pithoi. Dintre piesele cele mai expresive descoperite în această campanie notam doar câteva: o fibulă din fier, o seceră şi un fragment de cuţit din fier, un bol cenuşiu lucrat la roată, cu decor imprimat, o amforă locală, parţial întregibilă, lucrată la mână şi acoperită cu angobă fină, lustruită, un fragment de cană decorată cu „ mustăţi", specifică sec. II a. Chr., o căniţă întreagă, lucrată la roată dintr-o pastă fină, cenuşie, două mărgele din sticlă şi un vârf de săgeată din fier.
Epoca bronzului - cultura Monteoru.
În vederea cercetării vestigiilor aparţinând epocii bronzului au fost continuate săpăturile în secţiunea S17. Menţionăm faptul că fragmente ceramice din această perioadă au fost identificate şi în alte secţiuni, respectiv S16 şi S12, dar erau materiale antrenate de locuirea dacică.
Nivelul atribuit epocii bronzului cercetat în secţiunea S17 are o grosime medie de cca. 1,00 m. Analiza materialului ceramic a permis identificarea mai multor stiluri ceramice atribuite culturii Monteoru. Astfel, menţionăm faptul că au fost identificate fragmente ceramice aparţinând stilurilor Ic4-2, Ic3, Ic2, IIa/IIb ale culturii Monteoru. Materialele monteorene târzii, relativ puţine, apar la zona de contact cu stratul din sec. IV-III a. Chr. Analiza atentă a celor patru profile ale secţiunii nu a scos în evidenţă un strat de cultură distinct pentru Monteoru târziu.
Dintre formele ceramice identificate amintim cupe cu marginile puternic răsfrânte şi corp globular, ceşti cu două toarte supraînălţate, trase din buză, Spendegeffasse, vase cu gât înalt şi gura trompetiformă ş.a. Din punct de vedere al pastei din care au fost realizate formele ceramice identificate s-a stabilit că cel mai des utilizată era pasta semifină, bine omogenizată, cu pietricele, cioburi pisate şi argilă cu granulaţie fină în compoziţie. Mai puţine din punct de vedere numeric sunt fragmentele ceramice lucrate din pastă grosieră.
Depunerea atribuită locuirii de epoca bronzului este reprezentată de un pământ cenuşiu sau brun-cenuşiu pe alocuri, relativ compact, puternic pigmentat cu bucăţi de lipitură arsă, cărbune, cenuşă şi fragmente ceramice, ceea ce indică caracterul casnic al perimetrului cercetat în campania din acest an.
Au fost identificate şi cercetate, parţial, 5 complexe: două resturi de locuinţe (complexele 192 şi 196), două vetre in situ (complexele 193 şi 201) şi o groapă de stâlp.
Complex 192. A fost identificat în secţiunea S17, carourile B, C şi, parţial, A, de la adâncimea de -1,55 m. Dimensiunile la această cotă au fost 3,00 x 1,60 m. Reprezintă un rest dintr-o locuinţă de suprafaţă, parţial incendiată. Aceasta a fost construită în sistem paiantă, fiind identificate bucăţi de lipitură ce păstrau amprente de nuiele, cu diametrul de cca. 5 - 8 cm. Grosimea stratului rezultat din distrugerea locuinţei variază între 8 şi 20 cm, urmele de ardere fiind observate în partea de nord-est a acesteia. Din inventarul arheologic al acesteia amintim un inel lucrat din os, precum şi fragmente ceramice şi resturi osteologice. Pe baza fragmentelor ceramice locuinţa a putut fi atribuită perioadei corespunzătoare stilului ceramic Ic3 al culturii Monteoru.
Complex 193. A fost identificat în secţiunea S17, caroul D, la adâncimea de - 1,55 m. Reprezintă o vatră, cu dimensiunile de 0,45 x 0,20 m, dar ea continuă în zona malului de nord-est, fiind identificată parţial. Vatra a aparţinut locuinţei notată cu indicativul C192. Vatra avea crusta de o grosime de cca. 4 cm şi miezul cu o grosime de 10 cm. Aceasta a fost amenajată pe un pat de fragmente ceramice. În imediata apropiere a acesteia a fost identificat un fragment provenind de la un căţel de vatră.
Materialul arheologic este relativ bogat şi expresiv, însă remarcam faptul ca ceramica, în special, are un indice de fragmentare foarte ridicat. Practic, în această campanie nu a fost descoperit nici un vas întreg sau parţial întregibil. Dintre piesele mai importante menţionăm: un fragment de statuetă antropomorfă din lut, un inel din os, un topor miniatural din lut, un topor din piatră, două rotiţe de care miniaturale şi un fragment de cuţit curb din piatră.
Cercetările din epoca eneolitică
În campania arheologică din anul 2011 vestigii ale epocii neo-eneolitice au fost identificate şi cercetate în secţiunea S17. Din această epocă au fost identificate trei complexe, notate cu sigla C157, C194 şi C195, din care primele două reprezentă fragmente ale unor locuinţe incendiate, iar ultimul o groapă.
Complexul 157. Reprezintă resturile unei locuinţe incendiate, identificate în carourile A şi D ale secţiunii S17. Acest complex a fost definit ca locuinţă eneolitică incendiată în urma cercetărilor din anul 2009, desfăşurate în secţiunea S15, carourile B şi C. Primele indicii referitoare la existenţa complexului C157 apar în carourile A şi D ale S17, la adâncimea de -1,99/-2,03 m, sub forma unei zone cu pământ brun-cenuşiu, puternic pigmentat cu mici fragmente de lipitură arsă şi cărbune. Partea superioară a nivelului de distrugere al locuinţei apare la adâncimea de -2,18/-2,20, sub forma unei zone acoperită cu lipitură arsă, compactă. Sterilul arheologic, reprezentat de un pământ cafeniu-roşcat, a apărut la -2,65/-2,70 m, în caroul A, şi -2,80/-2,98 m, în caroul D. Locuinţa eneolitică este puternic afectată de o groapă dacică (C174), aflată aproape în centrul secţiunii, care a fost epuizată la -2,36 m. Gradul mare de fragmentare al materialului eneolitic ce a făcut parte din inventarul locuinţei se datorează, în bună măsură, existenţei complexului dacic.
Complexul 194. Locuinţă eneolitică incendiată, identificată în carourile B şi C ale secţiunii S17. Primele zone cu lipitură compactă au putut fi observate la -2,50/-2,54. Locuinţa este situată într-o alveolare, posibil naturală. Sterilul arheologic, reprezentat de un pământ cafeniu-roşcat, apare în caroul B, la -2,80/-3,00 m, şi în caroul C, la adâncimea maximă de -3,63 m, înregistrată în colţul de sud-est al suprafeţei. Această locuinţă a fost puternic afectată, ca şi în cazul locuinţei C157, de groapa dacică notată cu sigla C174. Raportul stratigrafic între cele două locuinţe a fost surprins în profilul martorului stratigrafic. Astfel, complexul 157 apare ca suprapunând parţial complexul 194.
Inventarul arheologic descoperit este constituit din ceramică, plastică zoomorfă, fragmente de oase de animale, unelte din piatră, os şi silex. Există o foarte mare cantitate de material osteologic, concentrată atât în afara, cât şi în interiorul locuinţelor, multe fragmente de oase fiind puternic arse.
Ceramica este reprezentată de tipuri diferite de vase (boluri, străchini, vase de provizii etc), lucrate din pastă fină, semifină sau grosieră. Se pot distinge trei tipuri de vase şi fragmente ceramice aparţinând culturilor Cucuteni B, Cernavoda I şi fragmente ceramice cu suprafaţa lustruită.
Vasele şi fragmentele de vase de tip Cucuteni B sunt realizate din pastă fină, cu nisip ca degresant, arse oxidant, unele cu urme de ardere secundară. Decorul este constituit din linii şi benzi late de culoare maro-închis, uneori mărginite de negru, pictate pe fondul roşu al vasului sau peste un fond de culoare alb-gălbuie. Trebuie remarcată şi prezenţa unor toarte cu motive zoomorfe.
Vasele de tip Cernavoda I se disting prin pasta poroasă având ca degresant pietricele, cioburi şi scoici pisate. Arderea este oxidantă, iar suprafaţa vaselor este finisată neglijent. Decorul se găseşte pe buză, sub forma unor şiruri de alveolări, impresiuni, unele crestate în interior.
Fragmentele de vase lustruite sunt realizate din pastă fină, de culoare neagră-cenuşie, cu angobă lustruită, la interior şi exterior. Aceste fragmente provin de la vase realizate în aria culturii Cernavoda I asupra căreia s-au manifestat influenţe cucuteniene şi sud-balcanice.
Toate tipurile ceramice descrise apar asociate în complexe de locuire in situ, C157 şi C194, ceea ce evidenţiază aspecte importante privind sincronismele şi influenţele culturale de la sfârşitul perioadei eneolitice.
Suprafaţa totală săpată în această campanie însumează 88 mp, fiind cercetate 4 suprafeţe cu dimensiunile de 4 x 4 m şi o secţiune prin fortificaţie, spre Terasa 2, cu dimensiunile de 12 x 2 m.
Piesele descoperite au intrat în patrimoniul Muzeului Judeţean Buzău, unde vor fi supuse operaţiunilor de conservare şi restaurare. O parte dintre ele au fost deja desenate şi fotografiate.
Observaţiile de săpătură au fost înregistrare în jurnalul de şantier, iar materialul arheologic descoperit a fost spălat şi ambalat în întregime în pungi de plastic şi cutii de carton.
Evidenţa descoperirilor arheologice a fost făcută în Registrul de evidenţă a pachetelor şi pieselor, fiind alcătuite din 534 de înregistrări. În vederea documentării grafice cât mai complete a fost realizat un număr de 38 planuri prin metode clasice (28 grunduri şi 10 profile), la scara de 1:20. Au fost, de asemenea, realizate numeroase fotografii de ansamblu şi detaliu.
S-au luat, măsuri primare de protecţie şi conservare a zidurilor şi a complexelor descoperite, prin sprijinire şi acoperire cu pietre, folii de plastic, lemn şi pământ.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
V. Dupoi, V. Sîrbu, Incinta dacică fortificată de la Pietroasele-Gruiu Dării, judeţul Buzău (I), Buzău, 2001;
V. Sîrbu, S. Matei, V. Dupoi, Incinta dacică fortificată de la Pietroasa-Mică - Gruiu Dării, com Pietroasele, jud. Buzău (II), Buzău, 2005;
V. Sîrbu, S. Matei, D. Costache, L. Grigoraş, G. El Susi, Pietroasa Mică-Gruiu Dării, jud. Buzău. Descoperirile din epocile eneolitică şi a bronzului, vol. III, Brăila-Buzău, 2011;
V. Sîrbu, S. Matei, Ritual and Inventory in a Dacian Sacred Enclosure - Pietroasa Mică- Gruiu Dării (1st century BC-1st century AD), p. 155-182, în Iron Age Sanctuaires and Cult Places in the Thracian World, Proceedings of the International Colloquium Braşov, 19th - 2th of October 2006, Braşov 2007;
V. Sîrbu, Les figurines anthropomorphes et zoomorphes découvertes dans l’enceinte sacrée dace de Pietroasa Mică-Gruiu Dării (dép. de Buzău), p.177-193, în Mélanges à la mémoire de Niculae Conovici (Eds. Al. Avram, V. Lungu, M. Neagu), Călăraşi, 2008;
V. Sîrbu, Figurine, statuete şi capace antropomorfe şi zoomorfe geto-dacice din Muntenia (sec. IV a. Chr.-I p. Chr.), Thraco-Dacica 1 (24), 1-2, 2009, p. 37-69;
V. Sîrbu, A Sacred Dacian Enclosure at Pietroasa Mică-Gruiu Dării: the center of a future archaeological park?, CCDJ 27, 2010, p. 45-52;
S. Matei, Mousaios 14, 2009, p. 103-120;
V. Sîrbu et alii, Pietroasa Mică, com. Pietrioasele, jud. Buzău. Punct Gruiu Dării, CCA 2002, p. 233-235, pl. 82; CCA 2003, p. 232-233, pl. 94; CCA 2004, Cluj-Napoca, p.232-234, pl. 51-B; CCA 2005, Jupiter-Mangalia, p. 271-274, pl. 30; CCA 2006, p. 267-268; CCA 2007, p. 268-270; CCA 2008, p. 225-227; CCA 2009, p.142-145, CCA 2010, p. 105-107; CCA 2011, poziţia 49.
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
