Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Sarmizegetusa | County: Hunedoara | Site: Templul zeilor palmyreni | Excavation Year: 2011

Excavation Year   2011
Epoch
Early Roman (1st - 3rd cent.)
Periods
Roman Period
Site Category
Defence;
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Urban settlement;
Cult/religious structure;
Temple
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Hunedoara
Locality   Sarmizegetusa
Commune   Sarmizegetusa
Site  Templul zeilor palmyreni
Site Sector Templul zeilor palmyreni
Site name   Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Cumurciuc Andreea Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Cupcea George Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Marcu Felix Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Piso Ioan Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Ţentea Ovidiu Muzeul Naţional de Istorie a României
Varga Rada Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
National Arch. Record Site Code 91063.01
Report Cercetarea arheologică a templului zeilor palmyreni din centrul Coloniei Dacica Sarmizegetusa s-a derulat în campania 2011 între 11 iulie - 6 august. Datorită întârzierii cu care au fost viraţi banii de către MCPN, forţa de muncă a constat exclusiv din studenţi şi masteranzi de la Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj Napoca şi de la Universitatea din Bucureşti, precum şi din voluntari.
Faza de lemn
Cercetarea acestei faze a început în anul precedent (în S2), dar elementele ei au fost complet cercetate în 20111. Dificultatea cercetării şi interpretării a constat în intervenţiile moderne, care au ajuns pe alocuri până în faza de lemn, şi în faptul că spaţiul este limitat şi deranjat de elementele fazelor de piatră: ZY2, ZY3, ZY12, ZY13, ZY16. Structurile de lemn au fost surprinse sub forma unor amprente în humus. Un prim element al acestor structuri este un aliniament de gropi de bârne orientat nord-sud (denumite „A", „B", „C", de la sud la nord). Groapa de par A are diametrul de 40 cm. La 65 cm spre nord se află groapa B (25 x 27 cm), la nord de aceasta, la 65 cm se află groapa de stâlp „C", cu diametrul de 35 cm şi adâncimea păstrată de 50 cm cm. Aceste gropi au făcut parte dintr-un perete de lemn din care s-a păstrat o amprentă de 20 x 25 cm, care ar fi putut fi urma unei scânduri. La circa 30 cm est de acest aliniament se află un alt şir de 3 gropi de bârne (P12), denumite de la nord la sud, „D"-„F". Amprenta F, dinspre sud, poate fi începutul unui perete, suprins pe o lungime de 50 cm (nord-sud) si o lăţime de 25 cm (est-vest). În interiorul acestei amprente se conturează şi o groapă de bârnă. La 60 cm spre nord a fost identificată o groapă de bârnă („E") cu diametrul de circa 35 cm, care constituie începutul unui şanţ de implantare a unui perete cu orientarea est-vest (P12). La 60 cm nord se află groapa de stâlp „D", cu diametrul de 35 cm. Unele gropi de stâlp din P12, P11 sunt unite prin două dungi de lut galben, late de 10-15 cm. Aceste dungi nu reprezintă contururile şanţurilor de implantare, ci amprente lăsate de scândurile care unesc bârnele din structura peretelui. Substrucţia din lut galben aparţine podelei. Un element asemătător a fost identificat şi între gropile de bârne „C" şi „D". Gropile de bârne şi şanţurile pereţilor P11 şi P12 sunt umplute cu pământ amestecat şi lut ars. Această umplutură a fost identificată şi în gropile de stâlp „B" şi „C".
Peretele P11, orientat est-vest, include în traiectul sau o groapă de stâlp „G" plină cu cenuşă. Compoziţia şantului acestui perete pare să fie ulterioră gropii "E". Acest element ipotetic nu ne poate conduce spre o concluzie privitoare la existenţa a doua faze ale construcţiilor de lemn în acest spaţiu. Avem de-a face cu două traiecte paralele aparţinând unor pereţi de lemn orientaţi nord-sud despre care nu putem afirma in ce relaţie stratigrafică se află. Aşadar nu putem preciza dacă aceste clădiri sunt contemporane sau succesive.
Groapa G1 din partea de vest şi nord-vest a suprafeţei S2 a fost probabil anterioară amenajării elementelor construţiei de lemn. În partea de nord a suprafeţei S2 groapa G1 (310 cm - est-vest x 350 cm - nord-sud) se uneşte cu groapa G2 (160 cm - Est-Vest x 350 cm - Nord-Sud). Ele sunt umplute cu un pământ amestecat, compus din mult lut galben, conţinând pigmenţi de mortar, de cărbune şi fragmente de ţiglă. Contextele arheologice care au umplut G1 şi G2 au fost denumite 117, respectiv 116. Este posibil ca aceste gropile să fi fost excavate în vederea extragerii de lutului necesar construirii unor pereţi de lemn. Cele două gropi au fost străpunse parţial de gropi moderne în partea de sud. Stratul de amenajare şi utilizare al fazei de lemn este c. 112 şi contă dintr-o peliculă compactă de lut galben. După demolarea fazei de lemn este aşternut în partea de est c. 111, un strat de demolare şi de amenajare, cuprinzând o catitate apreciabilă de balast. În partea de vest a suprafeţei amintite, acest strat a fost denumit 111’. Groapa G3 a fost secţionată de zidurile ZY13, ZY16 şi ZY3. Are dimensiunile: 97 cm (est-vest) x 180 cm (nord-sud) x 73 cm (adâncime). A fost umplută de straturile 119 şi 115, conţinând un bogat material arheologic. Din cauza spaţiului îngust şi a distrugerilor moderne nu ne-am putut stabili relaţia complexului G3 cu elementele identificate din clădirea cu pereţi de lemn.
Zidurile
Completări la ZY3 - Zidul nu aparţine fazelor I-II, ci doar fazei III, a templului, ca şi ZY9’. Fundaţia, fără mortar, este alcătuită din pietre de râu, fragmente de ţigle şi cărămizi, şi pământ, având chiar aspect de dărâmătură. Fundaţiile succesive presupuse în 2010, date de aşa-zise crepide, sunt în realitate asize de construcţie. Elevaţia este construită, ca şi podium-ul şi ZY9’, cu opus signinum. Înălţimea păstrată a elevaţiei este de 90 cm, lăţimea de 80 cm. În ce priveşte porţiunea de la est de ZY13, din cauza distrugerilor şi refacerilor din timpul lui C. Daicoviciu, ea este greu de datat. Se vede clar că porţiunile estică şi vestică ale zidului ZY3 sunt adosate la ZY13. Judecând după faptul că zidul ZY13 a fost încadrat de ZY3, după care porţiunea din ZY13 cuprinsă între ZY2 şi ZY3 a fost rasă până sub viitorul nivel de călcare, concluzia este că întregul zid ZY3 este târziu. Pe porţiunea rasă a lui ZY13 a fost pus c 101 (vezi şi ZY13). Întregul zid ZY3 este adosat la ZY12, spre deosebire de ZY12 şi ZY2, care sunt ţesute în partea inferioară.
Completări la ZY12 şi ZY2 - În raportul pe 2010 am amintit că ZY2 este spart în colţul cu ZY12, groapa fiind lată de 80 cm, apoi în pe direcţia canalului C 2, dar mai sus decât acesta. De la coama păstrată spărtura este adâncă de 70 cm, sus este lată de 120 cm, iar jos de 50 cm. Totuşi, orificiul pentru canal se află mai jos decât spărtura amintită şi străpunge fundaţia zidului. Dimensiunile acestei perforaţii sunt de 45 x 40 cm.
Cercetarea arealului nordic al curţii a fost realizata in cadrului suprafetei S3. Scopul acestei investigatii a fost acela de a identifica delimitarea nordica a templului, pornind de la ipoteza de lucru ca spatiul nordic cuprindea elemente constructive asemanatoare celui sudic. Dacă traiectul zidului ZY9 a fost dezvelit integral in cursul cercetărilor din anul 2008, se punea problema identificarii prelungirii spre vest a zidului ZY8, identificat intre intersectiile acestuia cu ZY6, repsctiv ZY7. Supriza a fost ca traseul lui ZY8 a fost identificat pe o portine de doar aproximativ 2 metri spre vest, el neputand fi identificat deocamdata dincolo de distrugerile cauzate de interventiile ulterioare ale canalelor C1, C3 si C4, ale caror trasee au distrus planimetria cladirilor romane in acest areal. In acest moment nu putem preciza inca delimitarea nordica a constructiei in ultima sa faza. Orientarea zidului ZY8 este putin diferita fata de restul zidurilor clădirii din care acesta face parte. Faptul amintit se poate datora si starii precare in care zidul respectiv se pastra in momentul descoperirii, elevatia sa fiind usor oblică.
În zona nordică a podiumului, cercetată în S4 (3 metri nord-sud x 7 metru est-vest) a fost identificată o porţiune considerabilă a zidului ZY16`, denumit astfel datorită faptului că are acelaşi traiect cu ZY16, identificat în partea sudică a podiumului.
În cursul cercetării din campania 2008 observam faptul că zidul ZY9 (orientat E-V, care suprapunea încăperea „L") suprapunea parţial ZY13. De asemenea, am constatat amprenta adosării acestuia pe ZY12, pe o porţiune de tencuială în unghi drept. În acel moment consideram că peretele ZY14 ar fi putut fi un stâlp adosat acestuia2. În fapt ZY13 se intersecta în unghi drept cu ZY15` (nord-sud) şi continua spre est uşor dezaxat - ZY14.
Observam, de asemenea, o diferenţă de nivel de 20 cm în interiorul acestei camere, denumind porţiunea de delimitare prag. În fapt delimitarea acestei porţiuni se realiza printr-un perete ZY15` (ulterior dezafectat), care se intersecta în unghi drept cu ZY14, ambii aparţinând fazei 1 de piatră. Datorită faptului că parte din intersecţia celor doi pereţi este suprapusă de zidul ZY9, iar cercetarea zonei nordice nu a fost finalizată, nu putem preciza dacă traiectul peretelui orientat nord-sud, continua în la nord de zidul ZY9. La baza zidului ZY15`, pe o porţiune o înălţime de maxim 7 cm se observă frescă decorată similar celei de pe zidul ZY14. Podeaua pare să suprapună baza frescei întrucât în această poţiune nu poate fi sesizat chenarul din zona inferioară a decoraţiei, cum a putut fi identificată în cazul zidului ZY14.
În aceste condiţii delimitarea camerei „L" (considerată anterior a fi fost realizată de Z10, Z11 şi Z12; fiind suprapusă parţial de podiumul templului şi de zidul ZY9) se face de către ZY15` ZY13 şi ZY12, partea sudică fiind suprapusă de podiumul „J".
Astfel la nod de camera "L" se delimitează o altă cameră „M", iar spaţiul cuprins între Z16`, Z20 (în prelungirea lui ZY14) şi ZY16 primeşte denumirea de „N". Remarcabil este faptul că pe pereţii ZY16` şi ZY20 (intersectaţi în unghi drept) s-a păstrat o porţiune apreciabilă de frescă, asemănătoare ca manieră de realizare şi motive decorative cu cea de pe zidul ZY14. Această porţiune cuprinde cele mai spectaculoase porţiuni decorate în tehnica frescei din întreaga clădire. Cel de-al doilea strat de tencuială dispus peste fresca de pe cele două ziduri (ZY 20 şi ZY16`) nu a fost pictat. Tencuiala ulterioară a fost aplicată în urma buciardării atente a frescei (similar situaţiei de pe frescei de pe ZY14). Această tencuială a fost aplicată pe toată suprafaţa zidului acoperit anterior de frescă, până la baza podelei. Podeaua superioară identificată în spaţiul cuprins între ZY16`, ZY 20, podiumul J şi ZY10 corespunde, cel mai probabil, unei faze ulterioare, neidentificându-se nicio porţiune în care aceasta să se lipească de vreun zid. Potrivit acestor observaţii se poate afirma că ambele tencuieli (fresca - anterioară şi tencuiala nedecorată - ulterioară) au aparţinut clădirii din prima fază de piatră.
Cercetarea limitei vestice a suprafeţei S 3 a condus la identificarea feţei estice a zidului ZY16` pe o lungime de aproximativ 4 metri. Se poate observa în detaliu perforarea acestuia de către canalele ulterioare (datând în perioada modernă) C3, respectiv C4. Un detaliu semnificativ l-a constituit identificarea la baza acestui zid a unui canal realizat din cărămidă. Acesta are o lăţime de aproximativ 15 cm şi o înălţime de 17 cm. A fost construit din şase rânduri de cărămizi cu grosimea de 5 cm, fixate cu mortar. În interiorul acestui orificiu au putut fi observate lentile succesive de cenuşă alternând cu straturi de nisip amestecate cu lut galben destul de inconsistent. Este foarte probabil ca acest orificiu, care asigura comunicarea din subsolurile a două camere despărţite despărţite de ZY16`, să fi fost făcut parte din amenajarea unei instalaţii de hypocaust, din care încă avem destul de puţine elemente.
O completare a observaţiilor realizate anterior în cazul zidului ZY12 se poate face pentru traiectul din arealul nordic al podiumului, identificat în S4. Porţiunea nordică zidului ZY12 are, la nivelul asizelor, două maniere diferite de construire. Elevaţia segmentul nordic, pe o lungime de aproximativ 2,20 metri (cuprinsă între intersecţia zidului cu ZY11 şi până la 30 cm sud de intersecţia virtuală cu ZY9) este realizată sau începe cu un strat din ţigle (fapt observat la aceeaşi cotă şi în cazul zidului ZY10), iar o porţiune de aproximativ 60 cm, până la colţul nord-vestic al podiumului, zidul este realizat exclusiv din piatră. Delimitarea dintre cele două porţiuni de zid se poate observa cu uşurinţă şi în plan vertical. În acest stadiu nu putem preciza alte date funcţionale determinate de această particularitate tehnică.
Canalul C 1 - A fost identificat în 2010, când a fost urmărit în suprafaţa S 1 între zidurile ZY2 şi ZY9. Are direcţia sud-nord şi începe la 3,30 m nord de zidul ZY2. El deservea probabil un adăpost lipit de aceste ziduri. Rupe zidurile ZY3, ZY18, ZY9 şi ZY8. Între ZY3 şi ZY9 lăţimea sa este de 20-50 cm, iar pereţii sunt alcătuiţi din monumente mari de marmură, din plăci de gresie de pavaj şi din pietre de râu. Deoarece între ZY3 şi ZY9 nu avem deocamdată posibilitatea de a dizloca monumentele de marmură, aici cercetarea acestui canal nu este încheiată. Am încheiat însă cercetarea canalului între ZY9 şi marginea nordică a suprafeţei S3. În această porţiune canalul are o lăţime de 20-60 cm. Cel mai bine s-a păstrat peretele vestic, format la bază din monumente de marmură şi piatră de râu, iar în partea superioară din piatră de râu. S-au păstrat patru sau cinci rânduri de pietre. Adâncimea maximă este de 90 cm. Porţiunea nordică a peretelui vestic este lipită printr-un rând de pietre, pe o lungime de 1,70 m de zidul ZY21. Peretele estic este mai rău păstrat şi este de asemenea alcătuit din monumente de marmură şi pietre de râu. Cota sigură este cea dată de spărtura prin zidul ZY9 - 332 cm. În general, adâncimea canalului putea fi de 90-100 cm. Cota coamei peretelui vestic se află la cel mult 270 cm. Nisip aluvionar a fost găsit în capătul nordic, unde el trece în contextul 132, care reprezintă o groapă mare în care a băltit apa timp îndelungat. Nisipul 132 este despărţit de nisipul din canalul C1 de o lentilă de lut de circa 25 cm. C. 132 acoperea şi jumătate din capitelul doric. În rest, pe fundul canalului s-a găsit pământ negru (de grădină), pătruns probabil în urma ultimelor intervenţii moderne. Groapa modernă ajunge aproape pretutindeni până la fundul canalului.
Canalul C3 - Este paralel cu canalul C 1. Are direcţia sud-vest - nord-est. Îşi are originea la 1,70 m nord de ZY9 şi la 1,30 m de ZY13. Deservea probabil un mic adăpost în colţul format din ZY9 şi ZY13. Lăţimea este de circa 40 cm. În prima porţiune pereţii sunt alcătuiţi din fragmente de marmură şi piatră de râu, păstrată în a doua porţiune pe trei rânduri. Peretele estic este format din ZY21. În această porţiune a fost găsit nisip aluvionar. Adâncimea maximă este de 1m, în dreptul zidului ZY21. Din prima parte a canalului nisipul aluvionar a fost înlăturat de groapa modernă. Canalele C 1 şi C 3 sunt posterioare canalului C4.
Canalul C4 - Îşi are originea la vest de zidul ZY13. Are direcţia sud-vest - nord-est. A rupt zidul ZY16’. A rupt de două ori zidul ZY13. Probabil că a rupt şi zidurile ZY21 şi ZY8. Prima spărtură în ZY13, dinspre sud, este lată de circa 70 cm şi ajunge până la adâncimea de 344 cm. A doua spărtură se află la 1,20 m nord de prima, este lată de circa 60 cm şi ajunge la -317 cm. Pe marginea spărturii se vede o piatră de râu lată, pusă în dungă. În această varinată canalul C 4 (C 4’) se îndrepta spre nord-est de-a lungul zidului ZY21. Cele două traiecte vor fi desfiinţate de canalele C 1 şi C 3, deci de noi necesităţi de drenare a apei, legate de noi adăposturi. În locul în care C 4 distruge zidul ZY16’ a fost identificat un fragment din baza unui vas lucrat la roată înceată, negru-cenuşiu, decorat cu incizii vălurite. Fiind descoperit la baza canalului respectiv, ar putea fi un indiciu important privitor la datarea acestuia.
Între pietrele pereţilor canalelor se află mult nisip. Canalele au fost deci făcute în urma unor inundaţii şi nu preventiv.
Contexte:
C. 101 - Strat de amenajare în suprafaţa S 2, între ZY2, ZY3 si ZY7. A fost identificat în plan şi în profil. Este alcătuit din lut galben; H max. pastrat: 16 cm. Este acoperit şi tăiat de c. 1. Acopera pe 102, pe ZY13 şi pe 103. Reprezintă un prim strat de amenajare dupa desfiinţarea lui ZY13. Apartine unei prime (?) faze a templului.
C. 102 - Substrucţie de podea, din mortar alb, în S 2. Se află între ZY13, ZY7, ZY2 si ZY3. Este acoperit de 101 şi îl acoperă pe 103. S-a păstrat pe porţiuni, cea mai mare fiind de 150 x 100 cm, neregulată şi alveolată. Este puternic tasată spre est..
C. 104 - Strat de carbonizare, în S 2, la vest de ZY13. Este de culoare neagră; H max.: 3 cm. Constă din lemn ars. Este acoperit de c. 1 si îl acoperă pe 106. Este tăiat de groapa 121 şi de ZY3. Provine din arderea acoperişului şi a duşumelei. Nu am constatat aceeaşi arsură la est de ZY13.
C. 105 - Umplutura canalului C 1, în suprafaţa S 1, pe directia sud-nord; H. max. 15 cm. Conţine nisip aluvionar, puternic deranjat de gropile moderne (c. 1).
C. 106 - Strat de amenajare, în S 2, la vest de ZY13. Se păstrează pe o lungime (est-vest) de 2,7 m (vezi desenul profilului) şi pe o lăţime de 60 cm (nord-sud). Este tăiat de ZY3 si de ZY13, restul fiind distrus de groapa 121. Se distinge prin culoarea galben-maronie. Este alcătuit din lut galben, cuprinzând pietricele şi pigmenţi de mortar şi de tencuială. H max.: 20 cm. Este acoperit de 104 si 101 şi îl acopera pe 107. Porţiunea superioară este 104, care reprezintă probabil duşumeaua arsă. C. 106+104 reprezintă a doua amenajare a podelei din faza II, deci II/1.
C. 107 - Strat de dărâmătură şi de umplutură (amenajare), în S 2, între ZY2, ZY3 si ZY13. Se distinge prin compoziţie si textură (afânat). H max.: 20 cm. Se compune din ţigle, cărămizi, mortar, tencuială, nisip, pietricele. Este acoperit de 106, 1 si 104. Acoperă pe 108. Este tăiat de groapa 121 şi de ZY3. Este dărâmătura unei prime faze de piatră corespunzatoare zidului ZY13.
C. 108 - Substrucţie de podea, în S 2. A fost surprinsă pe ZY16 şi pe o porţiune de 200 x 100 cm, la est de acesta. Se distinge prin culoarea galben-roşcată. Se compune din lut galben, ars la suprafaţă, unde se află şi o peliculă de cărbune de lemn. H = ca 15 cm. Este acoperit de 117 şi îl acoperă pe 109 şi zidul ZY16. Este tăiat de groapa 121 şi de ZY3. Arsura provine de la incendierea podelei şi a acoperişului. Aparţine primei faze corespunzătoare zidului ZY13. Cu 108’ a fost notat pe desen stratul superior, puternic înroşit. Apartine fazei II/1, în care funcţiona zidul ZY13.
C. 109 - Strat de amenajare în S 2. Se distinge pe o porţiune de 1 m pe profilul de la vest de ZY16. Se distinge prin culoarea galben-albicioasă şi prin textură (afânat). Se compune din nisip şi pietriş, cu moloz, pigmenţi de cărbune şi de ţigle; H= ca 10 cm. Este acoperit de 108 şi îl acoperă pe 110. Este tăiat de groapa 121. Se mărgineşte cu ZY16. Reprezintă o amenajare în urma desfiinţării podelei(?) 110, corespunzătoare zidului ZY16.
C. 110 - Substrucţie de podea(?) în S 2, la vest de ZY16. Se distinge prin culoarea brun-negricioasă şi textura mai compactă în profilul de la vest de ZY16; H max.: 5 cm. Se compune din lut şi mult cărbune de lemn, provenit probabil de la o duşumea carbonizată. Ar putea proveni şi de la o vatră din cursul amenajării din prima fază de piatră, dar în acest caz nu ştim care a fost nivelul de călcare corespunzător acestei faze. Aparţine probabil podelei primei faze de piatră, corespunzătoare zidului X Y16iar la est de acesta îi corespunde c. 119.
C. 111 - Strat de amenajare, în S 2. S păstrează pe profilul de la vest de ZY16. Seamănă cu c. 109. Se distinge prin culoarea galben-albicioasă şi prin textură (afânat). Se compune din nisip şi pietriş, cu moloz, pigmenţi de cărbune şi dărâmâtură de perete cu bucăţi de tencuială pictată; H= ca 10 cm. Este acoperit de 110 şi îl acopera pe 112. Este tăiat de groapa 121 şi de zidul ZY3. Se mărgineşte cu ZY16. Reprezintă un strat de amenajare a fazei I de piatra, în urma demolării fazei de lemn, şi este tăiat de zidul ZY16.
C. 112 - Elemente ale fazelor de lemn, în S 2 şi în profilul de la vest de X Y16. Sunt acoperite de 111 şi se află pe humusul antic. Sunt tăiate de groapa 121 şi de toate zidurile. Avem de-a face întâi cu o amenajare cu lut, pe care par a se distinge urme de duşumea, urmată de o reamenajare a podelei cu o lentila subţire de lut. Pe alocuri se vede o peliculă de mortar, probabil pentru fixarea podelei. În acest context au fost gasite o închizătoare de lorica segmentata şi un ornament de echipament legionar.
C. 113 - Se află în S2. Constă în mici suprafeţe de mortar alb, între ZY13 şi ZY16 şi imediat la nord de ZY3: 42 x 53 x 6 cm; 86 x 25 x 5 cm. Sunt puse pe amenajarea (substrucţia de podea) 112. Sunt tăiate de gropi moderne. Puteau servi la fixarea unei duşumele.
C. 114 - Se află în S2, la est de ZY13. Este un strat de amenajare din pământ lutos, de culoare galben-maronie. Cuprinde lut, fragmente de ţigle şi cărămizi, pietricele. Între ZY16 şi ZY13 are grosimea de 50 cm, peste ZY16 are circa 8 cm. Constituie un strat de amenajare în vederea podelei din faza II/1. Se află peste 119 (între ZY16 şi ZY13), peste ZY16 şi peste 109. Poate fi considerat partea inferioară a lui 108, care este înroşit în urma unui incendiu. Este tăiat de ZY3. Se adosează la ZY13 şi este tăiat de ZY3 şi de 121.
C. 115 - Se află în S2, între ZY16 şi ZY13. Reprezintă umplutura superioară a gropii G3; pământ lutos, de culoare gri închis. Conţine lut brun, lut galben, pietre de râu de mici dimensiuni, pietricele, fragmente de cărămidă şi material arheologic, multe oase. Acoperă pe 118. Este acoperit de 111. Este tăiat de ZY13 şi ZY16.
C. 118 - Se află în S2, între ZY16 şi ZY13. Reprezintă unplutura inferioară a gropii G3. Conţine pământ brun-negricios cu mult cărbune, fragmente de ţigle, material arheologic, multe oase. Se deosebeşte de 115 prin culoare şi cantitatea de material arheologic. Provine de la un incendiu de la sfârşitul fazei de lemn. Umple groapa G3 şi este acoperit de 115. Este tăiat de fundaţiile zidurilor ZY16 şi ZY13.
C. 119 - Se află în S2, la est de ZY16 şi reprezintă un strat de amenajare (substrucţie) de podea. Este alcătuit din lut nisipos, de culoare roşiatică, proenită din arsură; grosime: 10 cm. Se adosează la ZY16 şi este tăiat de ZY13. Este pus peste 111. Reprezintă substrucţia podelei din camera de la est de ZY16 din faza I de piatră.
C. 121 - Depunere de nisip aluvionar în S 2; H = ca 40 cm. Cuprinde şi pigmenţi de ţigle, de mortar şi de tencuială. Se deosebeşte de gropile moderne prin conţinut. Dovedeşte o intervenţie post-romană destul de veche şi o băltire îndelungată a apei.
C. 122 - Substrucţia treptelor, în suprafaţa S 1. Este delimitata spre vest de podium, spre sud de ZY17a, spre nord de ZY17b (scos în întregime), iar spre est de un zid necunoscut, scos de groapa modernă, apropiat de traseul zidului ZY19. Pe umpluturile anterioare sunt aşternute rânduri de bolovani de râu de dimensiuni mari şi mijlocii, care constituie o fundaţie puternică. Peste aceştia este pus un strat de mortar cu mult pietriş, gros de circa 25 cm. Între timp partea de est s-a scufundat din cauza umpluturilor anterioare, dincolo de limita de est a fostului zid ZY13. Suprafaţa păstrată este de 280 cm (est-vest) x 300 cm (nord-sud). Nivelul său de lângă podium trebuie să coincidă aproximativ cu nivelul de călcare în curte.
C. 127 - Se află în S2. Este o lentilă compactă de mortar, groasă de circa 1 cm, discontinuă. Are aspectul unei tencuieli albe de perete, prăbuşită peste o podea de lut. Se albiază şi se pierde în groapa 121.
G1 - Se află în partea estică a lui S2 şi este tăiat de canalul C2. Se află între ZY2, ZY12 şi ZY3 (mărginit sau tăiat de ziduri, care sunt posterioare). Este de formă neregulată: 3,30 m (nord-sud) x 2,30 m (est-vest). Este umplut de 117, acoperit parţial de 111’ (probabil analog lui 111), tăiat parţial de C2 şi de 128. Este tăiat de ZY3 şi de groapa modernă. Într-o porţiune din marginea lui G1, ca şi în partea de nord-vest a lui G2 şi porţiunea de legătură între G1 şi G2 constatăm o dungă de arsură de 2-3 cm (lut înroşit şi cărbune), ca şi când ar fi fost un foc aici sau au fost împinse materiale incendiate. Această dungă intră în contact cu umplutura stâlpului C, dar nu cunoaştem raportul între aceste două elemente.
G2 - Se află în suprafaţa S2, între ZY2, ZY3şi ZY16. A fost parţial golit în campania din 2010. A fost umplut parţial cu 116, care s-a păstrat la nord de P11. Umplutura 116 şi P11 au fost tăiate în partea de sud de o groapă modernă, care a spart T-ul făcut de ZY2 şi ZY16.
G3 - Se află între ZY16 şi ZY13. Apare în plan şi în progil. Se întinde până la ZY13. Are formă aproximativ circulară, cu diametrul de circa 80 cm. Cuprinde arsură, resturi menajere, materiale arheologice. Are în parta superioară o prelungire spre nord de 90-100 cm, cu adâncimea de 30-50 cm. Este tăiat de ZY13 şi ZY16. Este umplut cu 118 şi 115. Este acoperit de 111, strat de amenajare în vederea fazei I de piatră. A funcţionat în timpul sau la sfârşitul ultimei faze de lemn.
Potrivit planului multianual de cercetare al sitului, în campania 2012 cercetările arheologice vor continua în arealul nordic şi nord-vestic al edificiului. Vom încerca să realizăm delimitarea edificiului pe laturile nordice. În acelaşi timp vom continua cercetarea clădirilor anterioare templului. În paralel cu cercetarea arheologică şi procesarea rezultatelor, a fost definitivat proiectul de conservare şi valorificare a frescei din edificiului suprapus de templu, care include un plan de conservare primară a zidurilor suport.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu