Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Bucureşti | Site: Centrul Istoric - str. Lipscani nr. 30 | Excavation Year: 2011

Excavation Year   2011
Epoch
Late Medieval;
Modern
Periods
Late Medieval Period;
Modern Age
Site Category
Domestic
Site Types
Urban settlement
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Bucureşti
Locality   Bucureşti
Commune   mun. Bucureşti
Site  Centrul Istoric - str. Lipscani nr. 30
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Gavrilă Elena-Florentina Muzeul Municipiului Bucureşti
Măgureanu Andrei Mircea Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Mănucu-Adameşteanu Gheorghe Site director Muzeul Municipiului Bucureşti
Mitroi Florina Cristina Muzeul Municipiului Bucureşti
Nestorescu Cristian Muzeul Municipiului Bucureşti
Popescu Raluca-Iuliana Muzeul Municipiului Bucureşti
National Arch. Record Site Code 179132.216
Report Între 21 iunie - 06 iulie 2011 au fost efectuate cercetări arheologice preventive pe un teren cu o suprafaţă de 90 mp situat în strada Lipscani nr. 30, sectorul 3, în Centrul istoric al oraşului Bucureşti. Pe acest amplasament se află pivniţele unei clădiri (casă cu prăvălie, sfârşitul sec. al XIX-lea ) înscrisă în L.M.I. 2010 (nr. 1300 B-II-m-B-19027). Cercetările s-au constituit, arheologic, ca o continuare a descoperirilor rezultate ca urmare a săpăturilor realizate în anul 2010 pe suprafaţa parcelelor învecinate de la nr. 32-341. Atunci au fost cercetate mai multe complexe datate în secolele XVI2-XIX: fundaţii şi pivniţe ce aparţineau unui număr de şase clădiri, locuinţe şi gropi menajere, precum şi o conductă de apă.
Cercetările arheologice din anul 2011 au scos la lumină câteva structuri de zidărie din secolul XVIII, fundaţiile unei case de la jumătatea secolului XIX, zidurile de fundaţie şi subsolul unei clădiri de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX3, precum şi o serie de complexe arheologice (o locuinţă şi mai multe gropi menajere) anterioare acestora (sec. XVI)
Structuri de zid din secolul al XVIII-lea
Cea mai veche structură de zidărie de pe această parcelă, denumită convenţional amenajare 6 (numerotarea s-a făcut în continuarea celor descoperite în anul 2010), pare să reprezinte resturile unei fântâni construite în sec. XVIII. A fost surprinsă la cca 0,30 m S faţă de limita nordică a proprietăţii şi la o adâncime de - 2,34 m faţă de nivelul de călcare al străzii Lipscani. Amenajarea 6 a fost zidită în asize de cărămizi acoperite la exterior cu un mortar alb-gălbui, nisipos, destul de dur. Forma sa era uşor tronconică, partea inferioară având un diametru exterior de cca 1,50 m, iar grosimea peretelui era de 0,25 m. În partea superioară s-au mai păstrat elemente care sugerează că avea gura de formă rectangulară. A fost cercetată pe o înălţime de 2,10 m, fără a se ajunge la baza ei datorită riscului de prăbuşire a zidurilor, săpătura oprindu-se la cota maximă de - 4,45 m faţă de nivelul de călcare al străzii Lipscani. Adosat cu amenajarea 6, la E de aceasta, se află Z 204, orientat N-S. A fost cercetat pe o înălţime de 2,30 m. Este construit din cărămizi dispuse în asize, mai puţin în partea superioară, arcuită, în care cărămizile sunt dispuse radial. Este acoperit cu un mortar alb-gălbui, nisipos, destul de dur.
Structuri de zid din secolul XIX
În partea nordică a terenului au fost descoperite o parte din fundaţiile unei case construite la jumătatea secolului XIX, denumite convenţional Casa 8. Se păstrează foarte bine două ziduri perpendiculare ce fac corp comun: primul, orientat N-S, care delimitează la est clădirea (Z 224) şi cel de-al doilea (Z 223), orientat E-V, care desparte două încăperi (Camera 1 spre N şi Camera 2, spre S). Z 224 are o lungime păstrată de 8,90 m, o lăţime de 0,60 m şi o înălţime păstrată de 1,70 m, iar Z 223 are o lungime de 2,90 m, o lăţime de 0,54 m şi o înălţime păstrată de 2,34 m. La cele două ziduri, cu cărămizile la vedere (24,5 x ? x 3 cm; 25 x 11,5 x 3 cm; ? x 12,5 x 3,5 cm), a fost folosit un mortar alb, dur, cu pietricele şi pigment de var în compoziţie. Faţa V a Z 224 şi cea N a lui Z 223 au un aspect neglijent, nu au o linie regulată şi sunt acoperite în mare parte de scurgeri de mortar. Din casa 8 mai face parte şi un alt zid, lipit de fundaţia casei de la nr. 28, denumit conveţional Z 18, la care se adosează Z 223. În ultima etapă de existenţă a clădirii, au fost efectuate lucrări de consolidare, prin ridicarea unor ziduri de cămăşuială pentru Z 223 (denumit Z 225) şi pentru zidul care delimita proprietatea la V (denumit Z 226), astăzi aflat sub clădirea de la nr. 28.
Structuri de zid din secolele XIX-XX
Casa 8 a fost distrusă la sfârşitul secolului XIX, pe locul său fiind ridicată o altă clădire, denumită convenţional Casa 6, ale cărei fundaţii se păstrează pe întreaga parcelă de la nr. 30. Clădirea apare reprezentată pe planul oraşului Bucureşti din 19114.
O încăpere şi un grup sanitar al casei 6, aflate în colţul de SV al terenului de pe strada Lipscani nr. 30, au fost cercetate în campania din anul 2010. Imobilul era alcătuit din două corpuri de clădire separate de o curte interioară de mici dimensiuni. Din corpul de clădire aflat spre stradă s-au păstrat zidurile de fundaţie ale unei încăperi ample (Z 213, Z 214), ce cuprindea întregul spaţiu păstrat al casei 8, precum şi o pivniţă cu tavan boltit, ce avea 7,40 m lungime şi 3,26 m lăţime.
Zidurile pivniţei (Z 206, Z 207, Z 208 şi Z 209), fac corp comun şi au fost construite din cărămizi (27x12x5,5 cm), cu rosturi înguste de 0,5-1 cm grosime, umplute cu mortar alb-gălbui cu nisip şi pietricele în compoziţie. Pe laturile de E şi V au fost practicate două deschideri spre imobilele învecinate (numerele 28 şi 32). Pivniţa era acoperită de o boltă, alcătuită din cărămizi dispuse pe cant (28 x 13,5 x 5 cm), cu rosturile de 2 cm, umplute cu un mortar alb, dur. Spre curtea interioară, în zidul de S al pivniţei (Z 207) pe o lungime de 0,94 m a fost practicată o răsuflătoare. La - 3,15 m faţă de nivelul de surprindere al bolţii se afla podeaua realizată dintr-un strat gros de ciment, folosită în secolul XX. Accesul se făcea printr-o scară elipsoidală, din care se păstrează 12 trepte. La V de scară s-au păstrat fundaţiile unei anexe.
În curtea interioară au fost descoperite două amenajări, circulare în plan, realizate din cărămidă. Cea aflată la sud, amenajarea 5 (avea un diametru interior de 2,30 m, o lăţime de cca. 0,33 m şi o adâncime cercetată de 3,87 m faţă de nivelul de surprindere), reprezintă un decantor pentru grupul sanitar cercetat în anul 2010, de care este şi legată prin Z 227.
Complexe de locuire din secolul XVI
În suprafaţa cercetată au apărut şi o serie de complexe anterioare structurilor de zid: gropi menajere şi o locuinţă.
În colţul format de Z 223 şi Z 18, tăiată de acestea, la cota de - 3,04 m faţă de nivelul de călcare al străzii Lipscani, a fost descoperită o groapă (complexul 4). În plan, groapa avea o formă rectangulară, cu colţurile rotunjite: ea a fost cercetată la N de Z 223 şi la S de Z 225, în colţul format de acesta din urmă cu Z 226. În această zonă groapa a fost surprinsă la cota de 3,16 m faţă de nivelul de călcare al străzii Lipscani şi avea cca 2,50 m lungime şi 0,46 m lăţime. Aceasta a fost cercetată pe o adâncime maximă de 1,30 m, fundul ei aflându-se la cota de 4,46 m, în stratul de pământ galben-verzui, steril din punct de vedere arheologic. La cca 0,90 m deasupra fundului gropii există un strat de fragmente de cărămidă şi lut ars, fragmente ceramice şi cahle din secolul XVI5, gros de 0,15-0,20 m. Ulterior groapa a fost umplută cu pământ amestecat galben-cenuşiu.
Sub groapa prezentată mai sus, a fost identificat un complex, cu pereţii puternic arşi. Acesta, la nivelul de surprindere, avea o lăţime de 1,10 m (măsurată pe profilul de sud, aflat sub Z 223). Pereţii arşi s-au păstrat pe o înălţime maximă de 1,40 m. Umplutura, alcătuită din pământ ars, avea o grosime de cca 1,30 m. Pe fundul complexului se afla un strat de cărbune cu o grosime de 3-4 cm. Baza sa se află la cota de 5,12 m faţă de nivelul de călcare al străzii Lipscani şi este amenajată într-un strat de pământ amestecat cu pietriş şi nisip. Având în vedere relaţia cu complexul 4, putem presupune că acest complex a funcţionat în cursul secolului al XVI-lea.
În interiorul pivniţei de la casa 6, la cota - 3,20 m faţă de nivelul de nivelul de călcare al străzii Lipscani, la 1,06 m E faţă de latura de vest (Z 208), a apărut o pată de arsură şi cărbune, ce a primit denumirea convenţională de complexul 5. Avea o formă dreptunghiulară, cu o lungime păstrată de cca. 1,30 m şi o lăţime de 0,80 m. A fost cercetat pe o adâncime de cca 0,23 m. Din umplutură au apărut mai multe fragmente de cahle disc şi de cahle cu mijloc circular-concav din secolul XVI.
Locuinţa 1
La cota de - 3,90 m faţă de nivelul de nivelul de călcare al străzii Lipscani, în colţul de SE al pivniţei, a apărut umplutura unei locuinţe, cu o formă rectangulară (Locuinţa 1). Avea o lungime de cca 4,10 m, o lăţime de 1,80 m şi o umplutură formată dintr-un pământ negru, amestecat cu cărbune, rare fragmente de cărămidă şi fragmente ceramice întregibile. Materialul ceramic provine din secolul XVI şi este compus din oale cu toartă, capace, castroane şi farfurii smălţuite, cahle disc.
Abstract other lang.
Abstract   Rescue archaeological excavations on the No. 30 Lipscani St. brought to light the remains of a 16th century wooden house, a fountain from the 18th century, as well as walls of various buildings dating to the 19th - 20th centuries and several archaeological complexes with pottery fragments and tiles from the 16th centuries. The results obtained during the 2011 excavations on Lipscani Street come as a completion of those of the 2010 excavations, improving our knowledge on the urban structure of medieval Bucharest.
Bibliography
Bibliographic notes 1. Pentru rezultatele cercetǎrilor arheologice din anul 2010 vezi Gheorghe Mănucu-Adameşteanu, Raluca-Iuliana Popescu, Elena Florentina Gavrilă, Florina Cristina Mitroi (MMB), Andrei Mircea Măgureanu, Adina-Elena Boroneanţ, Meda Toderaş (IAB), Bucureşti. Punct: Centrul Istoric, str. Lipscani nr. 32 - 34, CCA 2011, p. 169-171.
2. La analiza întregului material s-a constatat că Locuinţa 2, descoperită în anul 2010, se datează la sfârşitul secolului al XVI-lea, vezi Maria Venera Rădulescu, Cahle de la sfârşitul secolului al XVI-lea descoperite în Centrul Vechi al oraşului Bucureşti, pp. 116-139, în O jumătate de veac în slujba istoriei Bucureştilor. Omagiu profesorului Panait I. Panait la 80 de ani, volumul II, Bucureşti 2011.
3. Structurile de zid identificate în săpătură au fost documentate de un colectiv de arhitecţi compus din: Virgil Apostol, Ştefan Bâlici şi Claudia Apostol.
4. «Planul perspectivă al oraşului Bucureşti», Petre Ambrosiu 1911.
5. Cahlele au fost datate de doamna dr. Maria Venera Rădulescu, căreia îi mulţumim pe această cale.
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu