Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Creţeştii de Sus | County: Vaslui | Site: La Intersecţie | Excavation Year: 2011

Excavation Year   2011
Epoch
Neolithic;
Bronze Age;
Hallstatt
Periods
Eneolithic;
Hallstatt
Site Category
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Open settlement;
Cemetery
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Vaslui
Locality   Creţeştii de Sus
Commune   Creţeşti
Site  La Intersecţie
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Merlan Vicu Site director Muzeul Municipal Huşi
Salomeia Paul Muzeul Municipal Huşi
National Arch. Record Site Code 163235.01
Report Obiectivele campaniei din 2011 au fost finalizarea secţiunii anterioare Ş11-2011 şi deschiderea a două noi secţiuni, paralele cu Ş11.
Au fost decopertate şi studiate integral secţiunile Ş11 şi Ş12, însă S13 nu a fost exploatată decât pentru nivelul hallstatian, din motive financiare.
În partea de nord - vest a satului Creţeştii de Sus, judeţul Vaslui, pe promontoriul dintre pârâul Lohan şi un afluent temporar, a fost descoperită încă din 1999 o necropolă aparţinând culturii Hallstatt. Necropola suprapune situl eneolitic ce aparţine culturii Cucuteni A3, nivel identificat între - 0,80-1,30 m, cu o vechime de circa 5500 de ani.
Din anul 2003 au început campaniile de săpături arheologice preventive de salvare, avându-se în vedere că pe fruntea promontoriului, spre est, localnicii exploatau lutul galben, distrugând cu această ocazie toate vestigiile arheologice întâlnite.
Din 2003 până în septembrie 2011 au fost identificate un număr de 24 de morminte de inhumaţie, pe un perimetru de circa 600 mp. Majoritatea au în inventar obiecte de cult (ulcele cu torţi supraînălţate sau vase mari rareori), podoabe (cercei, brăţări, pandantive, fibule, agrafe, nasturi, etc.) din bronz, toate puternic oxidate sau cu urme adânci de oxidare.
Trebuie specificat că din numărul total amintit, 5 morminte aveau în inventarul osteologic doar craniul, unele au părţi lipsă din trup (de exemplu bazinul sau coloana şi coastele sau picioarele), fapt pus pe seama unor decapitări războinice, accidente, atacul unor animale sălbatice, sau poate chiar măcinarea lor de timp (circa 3000 de ani).
O altă caracteristică interesantă este aceea că atunci când săpau o groapă pentru a înhuma un contemporan, membrii tribali venind în contact cu vestigiile înantaşilor, le lăsau neatinse, plasând decedatul chiar pe acestea. Vestigiile înaintaşilor constituiau aşadar un tabu ce trebuia respectat riguros pentru a nu stârni furia strămoşilor lor, dar şi un obicei legat de aceştia privitor la cultul strămoşilor.
Ritul de înmormântare este diferit de cel de astăzi. Inhumatul este plasat cu capul la est şi picioarele spre vest, iar ulcica, ce avea în conţinut hrană sau uleiuri volatile de plante, era plasată în apropierea capului, uneori la picioare. La unele morminte am descoperit în inventar câte o râşniţă de mână, confecţionată din piatră, cu o uşoară albiere (concavitate centrală), plasată mai ales în zona bazinului. Râşniţa este un element ce simboliza fertilitatea, belşugul, fecunditatea, fiind depusă în special în mormintele aparţinând femeilor. Toate aceste pregătiri şi plasări precise în zona unor părţi anatomice ţineau de un ritual strict pus în corelaţie cu unele evenimente astrologice individuale sau de grup care ajutau defunctul să traverseze vămile astrale ale lumii de dincolo.
Credinţa în lumea de dincolo este reflectată în precizia orientării mormintelor faţă de astrul zilei, conform unor cutume sacrale, în grija ca fiecare plecat să dispună de cele strict necesare pentru astfel de călătorii, fiindu-i ghidat sufletul de cei rămaşi în viaţă, de şamanul comunităţii.
În cadrul campaniei din anul 2011 din punctul Creţeşti - „La Intersecţie", am avut surpriza de a identifica, pe cuprinsul unei singure secţiuni 5 morminte, din care 2 duble, cu o plasare nemaiîntâlnită până acum în acest sit.
În cazul celor patru schelete inhumate, descoperite în carourile 16-19 din Ş12, avem de-a face cu două morminte duble, soţ şi soţie.
Am constatat că două dintre morminte au în inventar ulcele (ritualul clasic specific acestei epocii), ce erau poziţionate în partea dreaptă a scheletelor, fiind puse în corespondenţă cu principiul masculin, emisiv al transcendenţei divine. La mormântul nr. 22, ulcica cu toartă supraînălţată avea în interior o alta tronconică, constituind astfel un sistem de tip matrioşca. Acest simbol esoteric este pus în corespondenţă cu principiul holografic al părţii în tot, specific transcendenţei în Manifestare. În schimb mormintele nr. 21 şi 24 au piese de tip podoabe, şiraguri de mărgele etc. Mărgelele erau confecţionate din fructe de plante, perforându-le pentru a fi depuse într-un şirag, fiind de diverse culori: albe, maro, negre, cenuşii, predominând însă cele de culoare albă.
Se ştie de exemplu că în tradiţia indiană şiragul de mărgele din fructe de plante, numite rudrakşha, avea proprietăţi miraculoase, vindecătoare şi chiar exorcizante, plasând purtătorul în rezonanţă cu unele zeităţi mitologice antice, dându-le acestora stări şi trăiri beatice. Nu excludem ca astfel de podoabe naturale să fi fost purtate şi pentru efectele spirituale dobândite prin posesiunea lor.
Piesele de la scheletele de bărbaţi, deşi simple, redau o simbolistică teluric-transcendentă, iar cele de la scheletele de femei, din bronz si aramă au rezonanţă cu energiile planetei Venus, energii ale frumuseţii, ale naturii receptive universale.
Femeia ce aparţinea scheletului nr. 21 avea capul pe genunchii bărbatului de la nr. 22, obicei foarte rar întâlnit, dar care arată o apartenenţă de cuplu, iar cealaltă cu nr. 24 era poziţionată paralel cu bărbatul de la nr. 23 dar în imediata vecinătate, la circa 40 cm de acesta.
Prin continuarea săpăturii în nivelul inferior, a fost identificată o groapă de fundare G18 în S11, ce era sub locuinţa cucuteniană L8/2009, prelungindu-se pe direcţia de orientare, spre est în S12. În inventarul acesteia s-au găsit numeroase oase de animale, unele de talie mare, dar şi un bucraniu de Boss primigenius descoperit pe fundul gropii, din care s-a păstrat doar partea dreaptă cu 20 cm din cornul drept şi zona de inserţie cu o mare parte din craniu. Groapa nr. 18 a fost surprinsă la -0, 80 m, adâncindu-se până la -1,72m. Au fost descoperite şi fragmente ceramice cucuteniene, unele cu pictură, dar şi căteva aparţinând culturii Precucuteni III, cu incizii, de calitate bună şi culoare neagră, precum şi pietre înroşite, chirpici răzleţi, un gratoar din silex şi cărbuni.
Gratoarul este confecţionat din silex de Prut, având retuşe pronunţate şi cu partea activă convexă. Bulbul de percuţie este abia vizibil, dar lizibile undele de şoc de pe partea ventrală din timpul percuţiei.(L = 3,5 cm, l = 2 cm).
Locuinţa nr. 9, decopertată parţial în 2010, a fost dezvelită în totalitate. Suprafaţa surprinsă se direcţionează spre est şi în S12, până la mijlocul secţiunii. Nu s-au găsit decât chirpici răzleţi, unii cu urme de pari şi nuiele. Locuinţa nu pare să fi avut platformă, la nivel inferior. Printre chirpicii din partea de nord s-au găsit: o râşniţă fragmentată, confecţionată dintr-o gresie dură, cu o albiere pronunţată, iar împrejurul ei pietre înroşite, fără a fi vorba de o vatră propriu-zisă.
Ceramica pictată cucuteniană are ca motiv predominant spirala, însă ceramica din nivelul inferior are pictate romburi, labirinturi, linii paralele etc.
Pe ansamblu profilul stratigrafic al S11 se prezintă astfel:
0-0,20 m nivelul de călcare;
- 0,40-0,60 m nivelul hallstatian;
- 0,60-0,95 m, nuvelul Cucuteni A3;
- 0,95-1, 20 m, nivel Precucuteni III;
- peste 1,20 m steril arheologic.
Secţiunea S12
A fost trasată pe direcţia NV-SE, paralel cu S11/2010, având următoarele dimensiunii: L = 20 m, l = 2 m.
Pe întreaga suprafaţă de 40 mpau fost descoperite 5 morminte, despre care credeam că aparţin culturii Noua, însă prin materialul inedit apărut anul acesta, mai ales în inventarul mormintelor, se pare că aparţine (având şi părerea unor specialişti pe această perioadă) Hallsttat-ului.
Mormântul nr. 20 surprins în caroul 10 la - 0,70 m pe un ax E-V, cu capul spre est, faţa orientată spre sus, uşor înclinată spre sud, dar cu maxilarul deformat. Mâna stângă are antebraţul pe orizontală, iar mâna dreaptă întinsă până la bazin. Dentiţia este integrală, foarte bună, fără carii. Datorită presiunii pământului osatura craniană este deformată.
Scheletul are 1,7 m cu 40 cm lăţime la umeri, 37 cm la bazin, 55 cm lungimea mâinilor, 85 cm lungimea picioarelor, 27 cm cea a antebraţelor şi 21 cm diametrul craniului.
În zona pieptului a fost găsită o fibulă alcătuită din două piese puternic corodată pe capete. La un capăt prezintă o sârmă, care face legătura cu cealaltă latură a arcului. Un capăt este lat şi subţiat (2 cm), uşor întors pentru prinderea sârmei, mijlocul de 1 cm (zona maximă de arcuire) prezintă o proeminenţă, după care se îngustează gradat spre urechea agrafei. Cealaltă piesă este identică, fiind prinsă de prima printr-o prelungire de 1 cm. Arcul are 7 cm lungime şi l = 4 cm.
Fibula din inventarul mormântului a fost folosită la prinderea mantalei sau a îmbrăcăminţii fostului defunct.
Mormântul dublu ( M21-M22) a fost descoperit la m17, la - 1,10 m. Practic este vorba de două morminte suprapuse.
Mormântul M21, a aparţinut unei femei, fiind orientat E-V, având capul spre est. Îi lipseşte bazinul şi o parte din coaste şi coloană. Capul este orientat spre în sus, cu maxilarul inferior distrus de presiunea pământului. Dentiţia este foarte bună. Lungimea maximă a scheletului este de 1,40 m, lăţimea la umeri 25 cm, diametrul craniului 16 cm.
Inventar:
- în partea stângă la 5 cm deasupra genunchiului, o piesă din bronz puternic oxidată;
- în stânga craniului, la nivelul maxilarului lateral a fost găsit un cercel dintr-o sârmă din bronz, fragmentat în două părţi, cu capetele boldate (îngroşate), având φ = 4,5 cm, gr. = 0,3 cm;
- fragment de ac din bronz la clavicula stângă;
- fragment de tablă din bronz la clavicula dreaptă, puternic oxidată, foarte subţire;
- mărgică din bronz, oxidată, ruptă, cu diam = 0,5 cm;
- podoabă de tip nasture din bronz cu diam = 2,8 cm, având o concavitate centrală pe partea ventrală, cu o mică proeminenţă găurită orizontal şi convexă dorsal, fiind descoperită la gât;
- şirag de mărgele mici descoperit în jurul craniului şi gâtului până la piept, alcătuit din peste 200 de piese cu dimensiuni mici şi foarte mici (diam = 0,2 - 0,4 cm ), probabil lucrate din os sau seminţe de plante. Sunt friabile, distrugându-se uneori la apăsare uşoară.
Mormântul nr. 22 este poziţionat sub nr. 21. Are craniul uşor aplatizat de la greutatea pământului, faţa orientată lateral dreapta. Dentiţia este bună, cu dinţii totuşi tociţi (de matur). Orientarea mormântului aproximativ NE - SV, ieşind din tiparul celor descoperiţi până acum cu orientarea predominantă E-V. Scheletul are 1,68 m, 35 cm lăţimea umerilor şi diam capului de 24 cm.
Inventar:
- la 20 de cm de craniu, pe partea dreaptă au fost identificte două ulcele fragmentate, puse una în alta, de dimensiuni diferite cu φ la gură de 6 cm respectiv 4 cm. Cea mare avea o toartă supraînălţată, dar ruptă din vechime (conform uni canon ritualic), iar cealaltă era simplă, uşor cilindrică, cu o tortiţă aplicată lateral de tip buton, dar fragmentată.
Mormântul dublu (M23 - M24) a fost descoperit la 50 de cm nord - vest de M22, fiind orientat pe direcţia E-V, paralel cu M21.
Mormântul nr. 23 era într-o stare avansată de degradare, lipsindu-i labele picioarelor şi mâinile.
Capul este orientat spre est, însă maxilarul inferior este deplasat la 20 cm spre vest de cel superior. Mâna stângă este lăsată spre exterior, iar cea dreaptă cu antebraţul îndreptat pe bazin. Dentiţie bună de matur. Bazinul este distrus din vechime fiind fragmentat. Lungimea totală a scheletului este de 1,30m.
Inventar:
- în zona pieptului a fost găsit un obiect asemănător cu un cercel din bronz, puternic oxidat, cu diam = 2,5 cm, gr. = 0,2 cm, având în capăt o îngroşare de tip cap;
la picioare, pe partea dreaptă, a fost descoperită o ulcică fragmentară, cu toarta ruptă din vechime.
Mormântul nr. 24 se afla la 0,5 m de nr. 23, aproximativ paralel cu acesta, însă deplasat cu 20 cm mai spre est, având o orientare E-V. Capul este orientat spre sus, cu zona frontală a craniului şi cea nazală distruse de presiunea pământului de deasupra.
Scheletul are o lungime de 1,30 m, fiind într-o stare de conservare precară, lipsindu-i coloana, coastele, labele picioarelor şi degetele mâinilor. Dentiţia este bună de matur.
Inventar:
- în zona umărului stâng şi claviculă au fost descoperite două fibule din bronz cu arc, într-o avansată stare de oxidare. Cea mai mare are cu lungimea de 7 cm. Acele pieselor au o încovoiere pentru prindere în corpul lat al podoabelor;
- şirag de mărgele mici, ca şi la M21, dar într-un număr mai mic;
- râşniţă din piatră înroşită, cvasipătrată, plată la partea activă, descoperită la picioare, latura dreaptă.
Deşi par contemporane cele patru morminte sunt poziţionate diferit faţă de nivelul de călcare: mormintele M21-M22 sunt cu câţiva centimetri mai adânci decât M23 şi M24, deoarece acestea din urmă sunt plasate direct pe chirpicii unei locuinţe mai vechi din eneolitic aparţinând înaintaşilor acestora, respectiv civilizaţia Cucuteni. De aici putem deduce că atunci când săpau groapa pentru cei decedaţi, intersectând resturile de civilizaţie anterioare, din respect pentru înaintaşi, nu s-a continuat distrugerea nivelului cucutenian ci s-au oprit la acel nivel, chiar dacă nu corespondea adâncimi standard pe care şi o propuse să o sape. Aşadar putem vedea clar rolul de tabu a acestor artefacte anterioare pe care aceste populaţii le respectau riguros. Privitor la cele două morminte duble, nu excludem ipoteza ca acestea să fie contemporane, avându-se în vedere poziţionarea apropiată, relativ egală între schelete, culoarea stratului de umplutură a gropilor ce au aceeaşi compoziţie litologică, fapt ce ne înclină să credem că avem de a face cu o groapă comună.
Moartea lor ar putea fi cauzată de o luptă sau de atacul unor animale sălbatice (dedus din lipsa unor părţi anatomice) sau răpuşi de vreo boală.
Locuinţa nr. 8 cucuteniană, surprinsă şi-n secţiunea anterioară (S11/2010), a fost identificată în S12 între m19 şi m20, până în zona mediană spre est. Chirpicii răzleţi provin de la peretele estic prăbuşit, având amprente de pari şi crengi. Sub locuinţă a fost depistată groapa de fundare G18, ce se continuuă din S10 şi S11.
La m 11 (.0,90 m)a fost descoperit un fragment ceramic de culoare neagră cu scoică în pastă, uşor friabil, cu incizii paralele pe orizontală, iar deasupra acestora, două şiruri paralele de mici alveole, ce aparţine purtătorilor ceramicii „Cucuteni C".
Între m 5-m 6 (- 0, 90 m)a fost identificată o nouă groapă cucuteniană G19, fiind menajeră, pe latura de est a secţiunii. În inventar s-a găsit un bogat material osteologic animalier, pietre, aşchii din silex, cărbuni.
Pe cuprinsul S12 s-au descoperit:
- un fragment de statuetă antropomorfă din lut ars, de culoare galben-cenuşie. Se păstrează de la gât până în apropiere de piept. Lăţimea maximă este în zona umerilor, unde prezintă câte o gaură pe orizontală (tip urechiuşă), srăpungând umerii. (L = 4,5 cm, l = 4 cm, gr. = 1,8 cm);
- vârf de săgeată din silex descoperit la m7/ - 0,50 m, preparat prin tehnica cioplirii în pojghiţă. Pe partea ventrală are o desprindere cvasiplană din timpul percuţiei, iar pe partea dorsală prezintă o carenă. De o parte şi de alta se observă desprinderi solzoase. Partea activă este ascuţită, având retuşe pe ambele părţi. (L = 2,8 cm, l = 1,8 cm la bază);
- străpungător din corn de bovină, descoperit la m1/-0,40 m, şlefuit la partea superioară pe o suprafaţă de circa 4 cm. Are uşoară arcuire în zona mediană, păstrând şi zona de inserţie din craniu. (L = 11 cm, l = 2 cm în bază)
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography Vicu Merlan, Paul Salomeia, Creţeşti - La Intersecţie, jud. Vaslui, CCA 2003, 2004, 2005, 2006, 2007.
Vicu Merlan, Noi descoperiri arheologice la Creţeşti, jud. Vaslui, în Cercetări Istorice 3, 2007, p. 2.
Vicu Merlan, Necropolă din Epoca Bronzului la Creţeşti, jud. Vaslui, în Lohanul nr. 6, 2008, p. 1-2.
Vicu Merlan, Paul Salomeia, Creţeştii de Sus, comuna Creţeşti, jud. Vaslui, CCA 2009.
Vicu Merlan, Arme şi unelte din silex şi piatră din eneoliticul Moldovei dintre Carpaţi şi Prut, Iaşi, 2005; ediţia II: 2008.
Vicu Merlan, Paul Salomeia, Creţeşti - La Intersecţie, jud. Vaslui, CCA 2010, 179.
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu