Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Valu lui Traian | County: Constanţa | Excavation Year: 2011

Excavation Year   2011
Epoch
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Medieval
Periods
Early Medieval Period
Site Category
Defence;
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Open settlement;
Fortifications;
Plane cemetery
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Constanţa
Locality   Valu lui Traian
Commune   Valu lui Traian
Site  
Site Sector km 197+700-198+700
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Bodolică Vitalie Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Cliante Traian Site director Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Dobrotă Sebastian Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Georgescu Ştefan Viorel Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Heroiu Andrei Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Lascu Marius Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Lungu Liviu Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Mitroi Octavian Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Petcu Radu Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Petcu Răzvan Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Potârniche Tiberiu Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Şova Constantin Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Talmaţchi Cristina Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Talmaţchi Gabriel Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Vasilescu Dan Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
National Arch. Record Site Code 63134.06
Report Săpăturile arheologice au fost prilejuite de realizarea investiţiei „Autostrada - Constanţa - Medgidia" (A 2), km 197+700 - 198+700. Locaţia punctului se află în extravilanul localităţii Valu lui Traian, în partea de sud - sud-est a acesteia.
Perieghezele efectuate în zonă au sugerat existenţa unor urme de locuire medievală constând în fragmente ceramice, materiale de construcţie şi resturi osteologice. Cercetarea arheologică realizată prin intermediul a 64 de secţiuni a relevat existenţa unei aşezări nefortificate medieval timpurii şi a necropolei ei, plasată la vest de aceasta. Lor li se adaugă valul mic de pământ, care în acest punct este străbătut de traseul autostrăzii. Suprafaţa cercetată a fost grav afectată de lucrări antropice moderne, agricole şi de irigaţii.
În urma cercetării, în aşezare au fost identificate circa 128 de locuinţe (semiîngropate sau de suprafaţă), trei complexe cu cuptoare de topit minereul, un complex cu cuptor de ars ceramica, circa 65 de cuptoare menajere (cele mai multe cu groapă de acces), peste 30 de gropi de bucate şi menajere, două anexe şi două fântâni. S-a constatat că în partea sudică a aşezării a avut loc, la un moment dat, o restrângere a vetrei satului şi transformarea zonei în necropolă, concludente în acest sens fiind cele 21 de mormintele care taie sau suprapun locuinţele. De altfel, multiplele elemente constatate în timpul cercetării (suprapuneri şi tăieri de complexe, modalităţi de construcţie a locuinţelor şi de realizare a cuptoarelor, schimbarea uşoară a inventarului de la o zonă la alta etc.) par a releva faptul că avem de a face cu trei orizonturi de locuire desfăşurate pe parcursul a circa două secole (veacul al IX-lea - începutul secolului al XI-lea), prelucrarea înregistrărilor şi materialului urmând a aduce date mai concludente.
În linii generale, din punct de vedere stratigrafic, în aşezare după nivelul vegetal, înregistrat între 0 şi - 0,45 m, urmează unul brun-cenuşiu reprezentând nivelul medieval timpuriu (cu o grosime variind de la 0,45 m la 0,65 m, excepţie zona gropilor menajere unde poate ajunge şi la aproape 2 m), apoi loessul galben.
Suprafaţa aşezării, numărul impresionant de complexe identificate până acum şi bogatul inventar existent (constând în vase ceramice fragmentare sau reîntregibile, împungătoare din os, fusaiole, ascuţitori din cărămidă, râşniţe, gresii, obiecte din os, fier şi bronz, mărgele etc.) ne relevă o aşezare rurală dezvoltată din punct de vedere economic, care putea concura, la acel moment, cu cele protejate de zidurile cetăţilor. Descoperirea unor produse ajunse aici probabil pe cale comercială (ceramică smălţuită verde-oliv), a atelierelor cu cuptoare pentru reducerea minereului şi ars ceramica, a nefiresc de numeroaselor obiecte care relevă practicarea meşteşugului pielăriei, subliniază încă o dată cele spuse anterior.
Adosată valului mic de pământ şi aflată sub protecţia acestuia (atât cât se mai păstra la momentul respectiv), rămâne de văzut în ce măsură locuitorii ei au contribuit la ridicarea valului de piatră în această zonă sau au constituit garnizoanele de pază din castrul 22 al acestuia, existent la circa 300 de m nord de aşezare.
Singura limită sigură surprinsă a aşezării este cea de vest, care se opreşte în faţa necropolei. Celelalte depăşesc suprafaţa alocată cercetării.
Alături de aşezarea medievală timpurie, în acest punct au mai fost cercetate o porţiune a valului mic de pământ, ce intersectează traseul autostrăzii între km 197+800 - 197+960, şi o parte din necropola aferentă acesteia.
Pentru investigarea valului mic de pământ au fost efectuate patru secţiuni (SI - SIV) orientate N-S, paralele între ele, şi dispuse perpendicular pe ansamblu şanţ-val. Şanţul prezintă o formă tronconică, deschisă cu fundul plat, fiind înregistrat la adâncimea de 2,30-2,40 m în toate cele patru secţiuni. Aşa cum reiese din situaţia stratigrafică, prezintă cel puţin patru etape de colmatare succesive, în care au fost reperate o serie de complexe aparţinând, în această primă instanţă, intervalului cronologic al secolelor IX-XI. Este vorba despre resturile unui cuptor menajer, precum şi ale unei locuinţe de tip bordei identificate în umplutura şanţului din secţiunile SI, respectiv SIII. Ambele complexe sunt plasate spre nord, în proximitatea escarpei valului mic de pământ, zonă ce probabil a fost folosită întrucât conferea un adăpost suplimentar acestor complexe, ferindu-le de intemperii. Creasta valului se păstrează relativ puţin fiind afectată grav de lucrările agricole desfăşurate în zonă. Diferenţa de nivel dintre creasta păstrată a valului şi fundul şanţului este de 2,10 m.
În urma săpăturii arheologice efectuate în cele patru secţiuni, au fost reperate şi primele morminte ale necropolei amintite, obţinând în final un număr de 305 morminte de inhumaţie. Marea lor majoritate reprezintă morminte de inhumaţie în groapă simplă cu defunctul depus în decubit dorsal, având orientarea V-E (craniul la V). Există însă şi excepţii fiind reprezentate de o serie de morminte de inhumaţie în cistă de piatră, morminte de inhumaţie în groapă simplă, dar cu defuncţi multipli (M 98, M 133), precum şi un mormânt de inhumaţie în groapă simplă cu defunctul depus ventral (M 168 ). Inventarul funerar este specific epocii (piese de bronz: cercei, inele, butoni vestimentari, catarame, capete de curea; piese de fier: catarame, amnare, cuţite;vase ceramice întregi sau fragmentare), el fiind întâlnit într-un procent relativ scăzut, de cca 30%.
În ansamblul ei, necropola se dovedeşte a fi una bine organizată, plasată la nord faţă de valul mic de pământ, pe care iniţial l-a folosit ca pe o delimitare naturală. Alături de morminte au mai fost identificate o serie de şanţuri, late de cca. 0,60 m, care delimitează şi închid arii funerare bine delimitate. A fost surprinsă cu certitudine doar latura vestică a necropolei şi probabil cea sudică reprezentată de valul mic de pământ. În acest ultim caz avem însă rezerve, întrucât o serie de morminte (probabil cele mai târzii) suprapun valul mic de pământ, dar nu îl depăşesc către sud. În aceste condiţii laturile de nord şi de est ale necropolei pot fi doar intuite, probabil undeva în apropierea castrului 22 al valului de piatră aflat în vecinătate.
Extinsă pe un kilometru lungime (aşezare şi necropolă) şi circa 42 de m lăţime, cercetarea a reuşit să salveze cam o treime din suprafaţa totală a sitului, restul aflându-se la nord şi sud de traseul viitoarei autostrăzi. Dată fiind întinderea mare a sitului, suntem de părere că ar trebui extinse cercetările, cu atât mai mult cu cât în acest stadiu nu au putut fi surprinse limitele lui integrale, iar la cca. 300 m nord de el se află unul din castrele valului de piatră. Corelarea informaţiilor din cele două puncte ar aduce informaţii noi despre evul mediu timpuriu în Dobrogea, de un interes deosebit pentru cercetarea arheologică românească şi nu numai.
Materialul rezultat a fost depozitat la MINAC.
Abstract other lang.
Abstract   Archaeological excavations were occasioned by the construction of the "Highway - Constanţa - Medgidia" (A 2), km 197+700-198+700.The point is located outside the Valu lui Traian village, in the south - southeast of it.

After investigation, in the settlement around 128 houses (sunken-floored or surface) have been identified, three complexes with ore melting furnaces, one kiln for pottery, about 65 domestic ovens (most with pit access), over 30 pits for storage or middens, annexes and two wells. It was found that in the southern part of the settlement, in a later phase, the village shrank and some of the area was occupied by a cemetery; conclusive in this regard are the 21 tombs that cut or overlie some dwellings. Many elements found during our excavation revealed that we are dealing with three horizons of housing developed over about two centuries (ninth century - the beginning of 11th century). Its surface, identified over 700 m in lengths, the impressive number of complexes and the existing rich inventory not yet studied (consisting of fragmentation and reunification pottery, bone awls, spindle-whorls, brick sharpeners, grinders, sand stones, objects of bone, iron and bronze, glass beads, etc.) reveals a rural settlement economically developed and able to compete, at that moment, with those protected by the walledcities (Capidava, Carsium-Hârşova, Dinogetia-Garvăn, etc.).

Along with early medieval settlement at this point a portion of a small bank of earth was investigated. The highway route crosses it between km 197+800-197+960, and part of its associated cemetery. In the first case, were identified constructive elements of a ditch. The ditch has a truncated cone shape; its open, flat bottom was recorded at a depth of 2.30 to 2.40 m. The bank has been relatively severely affected by agricultural works in the area. The difference in level between preserved top of the bank and bottom of the ditch was 2.10 m.

West of the settlement was uncovered part of the necropolis. There were 305 inhumation graves with an E-W orientation (skull to W). Most of these are simple inhumation graves. There are also exceptions being represented by a number of inhumation graves in stone cists, inhumation graves in simple pits, but with multiple dead (M 98, M 133) and an inhumation grave with the deceased in simple pit laid face-down (M 168). The funeral inventory is specific age (bronze pieces: earrings, rings, fashion cufflinks, buckles, strap ends, iron pieces: buckles, flint, knives, whole or fragmented pottery) being found in a rather low percentage, about 30% of the graves. Spread over one kilometre in length (settlement and cemetery) and about 42 m width, the research manages to reveal about a third of the total area of the site, the rest being at the north and south of future highway route.

The material has been stored at the Museum of National History and Archaeology in Constanţa.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu