Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Călugăreni | Commune: Eremitu | County: Mureş | Site: Vicusul castrului roman de la Călugăreni | Excavation Year: 2013

Excavation Year   2013
Epoch
Early Roman (1st - 3rd cent.)
Periods
Roman Period
Site Category
Defence;
Domestic
Site Types
Civil settlement;
Military habitation
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Mureş
Locality   Călugăreni
Commune   Eremitu
Site  Vicusul castrului roman de la Călugăreni
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Cioată Daniel Muzeul Judeţean Mureş
Cociş Sorin Ilie Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Crişan Coralia Muzeul Judeţean Mureş
Fiedler Manuel Deutsches Archäologisches Institut, Berlin, Germany
Man Nicoleta Muzeul Judeţean Mureş
Pánczél Szilamér-Péter Muzeul Judeţean Mureş
Stürmer Veit Humboldt Universität zu Berlin, Winckelmann Institut, Germany
National Arch. Record Site Code 116616.01 116616.04 116616.07
Report Satul Călugăreni face parte din punct de vedere administrativ din comuna Eremitu, judeţul Mureş. Accesul în sat se face pe drumul judeţean 153 A. Satul este străbătut de râul Niraj. Distanţele până la cele mai apropiate localităţi sunt Miercurea Niraj - 15 km, Sovata - 20 km, Reghin - 25 km şi Tg. Mureş - 35 km.
Situl se află în apropierea râului Niraj, la capătul vestic al satului, în spatele ultimelor case şi a drumului de ţară care face legătura cu satul Dămieni. Castrul este amplasat pe terenul arabil din spatele caselor, şi parţial se extinde în grădinile de pe lângă case. Vicusul este amplasat de-a lungul drumului spre Dămieni, de-o parte şi de alta, având o întindere destul de mare, materialul ceramic extinzîndu- se pe o suprafaţă de cca. 5 ha. În primăvara anului 2013, termele au fost identificate prin prospecţie geomagnetică, în dreapta drumului principal de ieşire din sat, la aproximativ 300 m de castru.
În anul 2013 au fost vizate pentru cercetare trei sectoare importante ale sitului roman: principia castrului, băile, şi s-a urmărit stabilirea extinderii vicusului în imediata apropiere a castrului.
Suprafaţa A a fost deschisă în principia castrului orientată N-S şi având dimensiunile de 15 x 10 m. Imediat sub stratul vegetal, cu o grosime de aproximativ 0,20 m., au apărut ruinele zidurilor aedesului.
În această suprafaţă au fost identificate trei laturi ale aedesului, după cum urmează: zidul estic dinspre basilica (L = 6,20 m, l = 1,10 m) a fost construit pe o fundaţie seacă compusă din piatră de râu şi numai la elevaţia zidului s-a folosit piatră de râu şi blocuri de calcar legate cu mortar. Zidul din spatele aedesului este amplasat spre vest (L = 7 m, l = 1 m), fiind furat aproape în întregime, păstrându-se numai puţină piatră în şanţurile de fundaţie ale zidurilor. Încăperea aedesului este închisă spre nord de un zid (L = 7 m, l = 1 m), unde sunt amplasate două officii. În interiorul aedesului s-a păstrat podeaua de cocciopesto, amplasată pe o fundaţie din piatră mare de râu şi nisip. Atât în ziduri, cât şi în podea există gropi moderne de scoatere a pietrei. Cele două birouri dinspre latura de nord a aedesului, au aproximativ aceleaşi dimensiuni (4 x 4,5 m) iar lăţimea zidurilor exterioare variază între 1 m şi 1,30 m iar cel despărţitor este lung de 4,4 m, şi lat de 0,70 m. Tehnica de construcţie este aceeaşi, nesesizându-se mai multe faze de construcţie. Şi traseul zidurilor birourilor este întrerupt de gropi moderne de scoatere a pietrei.
În partea frontală a aedesului şi a officiilor a apărut un strat gros de demolare, format în principal din ţigle şi olane fragmentate, provenind probabil din acoperişul basilicii. Sub stratul de demolare din faţa aedesului, a apărut o încăpere ataşată zidului din faţă cu laturile de 2,17 x 3,85 x 1,40 m. Pereţii sunt construiţi din cărămizi şi pietre dispuse aleatoriu, legate cu mortar alb. Lăţimea maximă a pereţilor acestei încăperi este de de 0,65 m. În interiorul încăperii, ca de altfel pe toată suprafaţa situată sub stratul de demolare se află urme evidente de arsură. În colţul de S-E a încăperii a fost creată o nişă rectangulară, probabil ca loc de fixare pentru un element arhitectonic.
Cercetările din Suprafaţa A a principiei nu au fost finalizate urmând ca ele să continue în anul 2014.
Suprafaţa B a fost deschisă în băile castrului, identificate prin măsurători magnetometrice în primăvara anului 2013. Orientată NE-SV, cu dimensiunile de 10 x 5 m, Suprafaţa B a fost astfel trasată încât să surprindă latura vestică a termelor. În această unitate de săpătură au fost descoperite două ziduri paralele, dispuse la 1,5 m. distanţă, între ele existând o structură de lut galben compact, tasat, spaţiul delimitat de cele două ziduri putând fi interpretat ca fiind un culoar de acces spre alte încăperi. Zidul vestic (L = 6,20 m., l = 1,30 m.) a fost construit din piatră de râu, cărămizi şi mortar alb. Fundaţia prezintă un şanţ adânc de 1 m., umplut cu piatră de râu fără mortar. În proporţie mare, acest zid a fost distrus prin scoaterea pietrei în epoca modernă. Zidul interior, pare să fie cel mai bine construit, fiind executat în opus incertum din blocuri de calcar şi gresie, legate cu mortar alb.
În partea de nord-est a zidului s-a păstrat un strat gros de demolare care conţinea resturi de podea, cărămizi, tencuială, tegulae mammate fragmentare. La nivelul de fundaţie a zidului a apărut un sistem de hypocaust, care se întinde pe toată suprafaţa de nord-est a secţiunii, din care s-au păstrat câteva pilae formate din mai multe cărămizi şi amprentele pilelor scoase, care se disting foarte bine în lutul galben. Toată suprafaţa hypocaustului este acoperită cu un strat gros de arsură, în care s-au conservat amprentele de pile. Sistemul de hypocaust se întinde în continuarea suprafeţei cercetate atât înspre nord cât şi înspre est.
Suprafaţa B1, reprezintă o extensie spre sud a suprafeţei B, cu dimensiunile de 5 x 12 m. Această suprafaţă a fost deschisă pentru a clarifica traseul zidurilor apărute în suprafaţa B şi eventualele compartimentări ale clădirii. Într-adevăr, zidul exterior traversează şi B1 pe toată lăţimea, având o lungime de 6,60 m, iar lungimea totală relevată în cele două suprafeţe este de 12,80 m. În partea de sud-est a suprafeţei au apărut câteva ziduri de compartimentare: două dintre ele se unesc în unghi drept, formând colţul unei încăperi. Încăperea se întinde spre estul suprafeţei B1 şi în exteriorul ei. Zidurile au lungimile de 4,40 m şi 1,40 m, cu o lăţime cuprinsă între 0,60 şi 0,80 m. În partea nordică a zidului, la 2,80 m de la colţul sudic, zidul este prevăzut la bază cu un canal de circulaţie a aerului cald, cu lăţimea de 0,40 m. Din interiorul încăperii se păstrează baza din lut galben pe care au fost amplasate pilele de hypocaust, precar conservate. Spre deosebire de suprafaţa B, unde patul de lut a sistemului de hypocaust era acoperit de un strat gros de arsură, în această încăpere lutul prezintă foarte puţine urme de arsură, semn că prefurniul era la distanţă de această încăpere, iar aerul cald trecea prin mai multe canale (mai multe încăperi) până ajungea aici. De la peretele lung de 4,40 m. înspre vest, porneşte un alt perete lung de 3,20 m, lat de 0,60 m care probabil se întâlneşte cu un perete care porneşte din suprafaţa B şi intră în B1 cu o lungime păstrată de 2m. Toate zidurile sunt construite în opus incertum din blocuri de calcar, piatră de râu şi pe alocuri cărămizi şi legate cu un mortar alb.
Şi această încăpere a fost dotată cu sistem de încălzire, unele pile păstrându-se până la înălţimea de 0,60 m.
Până acum, putem concluziona că au fost descoperite 3 încăperi (decopertate parţial), toate dotate cu sistem de încălzire.
Suprafaţa C a fost trasată aproximativ la 50 m. sud de terme, înspre castru. Suprafaţa C (10 m x 5 m) a surprins un nivel gros de cultură romană (0,30 - 0,40 m) care conţine o cantitate impresionantă de material arheologic (ceramică, obiecte şi unelte din fier, fragmente de fibule, monede, mărgele de sticlă). Jumătatea nordică a secţiunii, la adâncimea de 0,60 m, este acoperită cu o platformă de piatră de râu, cu dimensiunile de 5,70 x 1,60 m şi cu grosimea de 0,40 m, interpretată într-o primă variantă, ca fiind un drum roman, care traversa vicusul. Platforma este mărginită de un şanţ, interpretat ca rigola drumului, într-o primă variantă, cu lăţimea de 1,60 m, lăţimea la fund de 0,70 m. şi adâncimea de 0,40 m. Aceste dimensiuni, cât şi umplutura acestui şanţ, care conţine mult pigment roşu (fragmente de cărămizi şi chirpici) şi material arheologic, ne îndreptăţeşte să considerăm acest complex o locuinţă, respectiv şanţul de fundaţie al unui perete, lung de 5,70 m, care intră în profilul nordic. În profil se păstrează aproape sub tot stratul de piatră, un strat de dărâmătură format din fragmente de cărămizi şi chirpici, lat de 0,20 m, şi un strat gros de arsură de 0,10 m, şi bucăţi carbonizate de lemn, probabil provenite din structura clădirii.
Campania arheologică din anul 2013 a avut drept scop cercetarea a 3 sectoare importante:
1. Principia castrului, din care au fost decopertate aedesul, cele două birouri dinspre nord şi o parte din basilica;
2. Termele castrului, din care au fost surprinse zidul exterior şi 3 încăperi dotate cu instalaţie de hypocaust;
3. O locuinţă din vicusul militar, de mari dimensiuni, surprinsă
parţial (numai fundaţia unui perete lung cu dimensiunile de 9 m x
0,80 m x 0,40 m) care traversează oblic secţiunea.
În anul 2014, cercetarea arheologică a sitului de la Călugăreni se va concentra pe cele 3 sectoare începute în 2013.
Abstract other lang.
Abstract   The archaeological excavations in 2013 in the Roman site of
Călugăreni were focused on 3 important sectors:
1. The principia of the roman fort, which have been uncovered the aedes, two offices and a part of the basilica;
2. The thermae of the fort, of which were caught the outside wall and three rooms fitted with hypocaustum system;
3. A dwelling of military vicus, a large one, partially surprised
(only the foundation of a long wall with dimensions of 9 m x 0,80 m x 0,40 m), crossing angle the section.
In 2014, the archaeological research of the site of Călugăreni will be focus on the three sectors started in 2013.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu