|
Excavation Year |
2013 |
|
Epoch |
Late Roman period (2nd - 4th cent.)
|
|
Periods |
Roman Period;
Late Roman Period
|
|
Site Category |
Defence
|
|
Site Types |
Camp
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Argeş |
|
Locality |
Câmpulung |
|
Commune |
Câmpulung |
|
Site |
castrul Pescăreasa - Jidava |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Dumitrescu |
Ion |
|
Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
| Matei-Popescu |
Florian |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Petolescu |
Constantin |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
|
|
National Arch. Record Site Code |
13506.02
|
|
Report |
Completarea planului construcţiilor din treimea centrală a castrului lăsa necunoscut rostul micii construcţii cu hypocaust aflată între principia şi horreum; de asemenea, nu se cunoştea rostul existenţei acelui spaţiu liber, neutilizat, la sud de această clădire.
Cercetările lui Em. Popescu (vezi secţiunea SG; v planul publicat în „Materiale şi cercetări arheologice”, IX, 1970), au secţionat via principalis şi s-a identificat traseul şi planul acestei clădiri. De asemenea, cu ocazia cercetării acestei mici construcţii, s-a identificat şi o “stradelă” între principia (latura de vest) şi această mică clădire.
Intrigaţi de această situaţie, am decis, în anul 2010, să reluăm cercetările din această zonă.
Prin cercetările anterioare (efectuate de Em. Popescu şi Eugenia Popescu), această suprafaţă (la sud de micul edificiu cu hypocaust) fusese cercetată până la un nivel de dărâmături. La reluarea cercetărilor noastre, în porţiunea de la sud de această clădire, s-a înlăturat mai întâi stratul vegetal constituit în ultima jumătate de secol. S-a ajuns astfel la nivelul de dărâmătură, format din bolovani de râu şi fragmente de cărămizi şi ţigle, chiar mici fragmente de chirpic întărite prin foc; dezordinea în care au apărut, după curăţare (şpăcluire şi periere), ne-a arătat că proveneau din dărâmarea celor trei edificii din apropiere. Am observat că sub aceste dărâmături se află depus un strat subţire de pietriş.
Prima constatare importantă a constat în identificarea, între latura de vest a edificiului comandamentului (principia) şi horreum a acelui drum, lat de circa 3,5 m; el este situat totuşi la o depărtare de
50-60 cm de zidul micului edificiu cu hypocaust. Aceasta ne-a pus problema dacă nu cumva, înainte de acest mic edificiu, a existat o altă clădire dar mai mare în lăţime, cu circa jumătate de metru. De altfel, pe suprafaţa dintre acest drum şi horreum s-au identificat mici suprafeţe cu arsură şi au apărut multe fragmente ceramice.
În vara anului următor (august 2011) au continuat cercetările în această zonă (fig. 1). În primul rând s-a lărgit suprafaţa cercetată: spre sud, prinzându-se, pe o lăţime de 1 m, şi o parte din via principalis; precum şi spre nord, până la linia (imaginară) care uneşte capetele de nord ale cădirilor horreum-ului şi comandamentului. S-au curăţat din nou suprafeţele drumurilor menţionate, delimitându-se clar în topografia zonei.
Dar cea mai importantă cercetare a avut în vedere suprafaţa dintre via principalis şi latura de sud a micului edificiu cu hypocaust. După înlăturarea bolovanilor, a căror prezenţă în zonă era haotică (întâmplătoare), săpătura atentă şi migăloasă ne-a relevant o situaţie foarte interesantă. S-a constatat existenţa unui strat arheologic cu urme de arsură; prin săparea în straturi subţiri şi răzuiri repetate, au apărut fragmente ceramice (cele mai multe membra disiecta, dar unele provenind de la vase parţial întregibile; ba chiar şi un mic amforidion, aproape întreg), obiecte de fier (cuie, scoabe). Surpriza a fost descoperirea în acest strat a patru monede: un denar de la Geta Caesar (197 p. Chr.), un denar de la Severus Alexander (222 p. Chr.), o altă piesă de argint (dar neidentificată), precum şi o mică piesă de bronz (trecută prin foc, complet ştearsă; posibil o monedă “colonială”). Cum moneda de la Severus Alexander trebuie să fi circulat vreme mai îndelungată (acest împărat a reluat baterea denarului, fiind denumit restitutor monetae), este aproape sigur că a fost pierdută în urma atacului carpic din timpul lui Filip Arabul.
Această clădire a fost construită după sistemul de realizare a barăcilor militare cercetate în retentura dextra: prin stâlpi (trunchiuri de arbori) introduşi în gropi săpate în stratul virgin; cum aceste gropi (adânci de circa 50 cm) erau săpate în formă de trunchi de con (mai largi la gură), stâlpii erau “împănaţi” cu bolovani şi bucăţi de tegule. Prezenţa unor asemenea concentrări de bolovani, în special pe laturile de est, vest şi sud a permis identificarea ipotetică a traseului acestui edificiu; aceasta depăşea în lăţime edificiul cu hypocaust, fiind mărginită spre est de mica via (realizată cu pietriş şi pietre de mici dimensiuni
În cursul anului 2013, s-au efectuat săpături cu finanţare din partea Ministerului Culturii (prin Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”; 5 000 lei) şi Muzeul judeţean Argeş (6 000 lei).
S-a continuat cercetarea clădirii incendiate din zona situată între horreum (la vest), principia (la est), via principalis (la sud), iar la nord micul edificiu cu hipocaust (absidat spre nord). S-a continuat săparea cu grijă a suprafeţei, ceea ce ne-a permis identificare a cinci rânduri de stâlpi, care marcheazăa traseul şi planul barăcii. Rândurile de stâlpi sunt orientate pe direcţie nord-sud. Aşa cum s-a constatat încă din campania precedentă, rândul din marginea de vest se află la o depărtare de 0,80-0,90 m de linia contraforţilor horreum-ului, intrând sub clădirea cu hypocaust, care se află la 0,60 m de aceeaşi linie, ceea ce arată că această clădire este anterioară (constatare făcută încă din campania precedentă). Rândul care marchează latura dreaptă a construcţie de lemn (rândul V) se află la 0,35 m est de clădirea cu hypocaust.
Totodată, în acest an s-a constatat că rândurile de stâlpi continuă şi la nord de clădirea cu hypocaust până la limita imaginară ce uneşte colţul de nord-vest al clădirii comandamentului (principia) de cel de nord-est al horreum-ului. Traseul rândului V a fost complet identificat, numărând 11 stâlpi. Locul stâlpilor se identifică prin amprenta (lut mai închis la culoare, datorită diferiţilor compuşi organici şi lemn ars sau putrezit) lăsate în loess. Gropile aveau profil tronconic, cu o adâncime de circa 0,40-0,50 m; pentru împănarea stâlpilor erau folosite pietre sau (şi) bucăţi de ţiglă (aşezate în dungă).
Rândul I (RI). Având în vedere că pe latura estică rândul de stâlpi este complet, considerăm că şi pe latura de vest a construcţie de lemn se aflau iniţial acelaşi număr de stâlpi; dar o parte din ei se află acum în spaţiul acoperit de mica clădire cu hypocaust. Prin urmare în spaţiul dintre via principalis şi clădirea cu hypocaust se află doar cinci stâlpi: 1-5, iar la nord de clădire alţi doi – nr. 10-11. Distanţa dintre stâlpi este de 3,50 m.
Rândul II (RII). Se află la o depărtare de 0,80-1,00 m faţă de rândul I. Variaţia dimensiunilor dintre rânduri arată că aceşti stâlpi nu marcau o compartimentare pe lungime, ci se aflau pe parcursul pereţilor executaţi pe orizontală (pe direcţie est-vest). Pe acest rând au fost identificaţi şase stâlpi la sud de clădirea cu hypocaust şi un altul, dincolo de această, pe latura nordică a barăcii de lemn. Între stâlpii 1-2 şi 2-3 este o distanţă de 2 m, între stâlpul nr. 3 şi următorul este o distantă de 3 m, între stâlpii 4 şi 5, de 2,5 m.
Rândul III (RIII). Se află la 2,5 m faţă de precedentul. Traseul lor este o linie dreaptă. S-au identificat şase stâlpi. Între stâlpii 1-2 şi 2-3 este o distanţă de 2 m, iar între stâlpii 3-4, 4-5, 5-6 distanţa este de 2,5 m.
Rândul IV (RIV). Faţă de rândul precedent se află la o distanţă de 1-1,10 m. Pe parcursul acestuia au fost identificaţi sigur doar primii patru stâlpi, depărtaţi între ei la 2 m.
Rândul V. Se află la o distanţă de 3 m faţă de precedentul, traseul acestuia fiind identificat în întregime, numărând 11 stâlpi. Mai observăm că traseul acestuia se află la circa 0,35 m est faţă de clădirea cu hypocaust.
Latura nordică a barăcii de lemn este reprezentată, în primul rând, de cei doi stâlpi care marchează colţul de nord vest şi respectiv nord-est (stâlpii cu numărul 11 din rândurile I şi V). Pe această latură se mai observă clar urma perfect circulară a unui stâlp, făcând parte din rândul II. Diametrele gropilor din rândurile I şi V sunt mai mari decât cele din celelalte rânduri, deoarece aici erau fixate trunchiuri de dimensiuni mai mari (cu diametre mai mari), care mărgineau clădirea; ceilalţi stâlpi, de pe rândurile II-IV, erau mai mici (prin urmare şi gropile lor sunt mai mici), deoarece erau destinaţi compartimentării clădirii pe lăţime.
Impresia noastră este că rândurile III şi IV marchează un coridor longitudinal, lat de aprox. 1 m, care separa două rânduri de camere unul pe latura dinspre horreum şi altul spre principia. Gropile de pe rândul II marchează numai stâlpi aflaţi în pereţii transversali, orientaţi est-vest (aici pereţii au o lăţime mai mare, de circa 3,5 m).
La nord de clădirea cu hypocaust a rămasă deocamdată nesăpată o mică suprafaţă, relativ pătrată, pe care s-a observat un strat de pietriş şi chiar câteva cărămizi aflate in situ, care pot proveni de la o pardoseală. De asemenea, în faţa gurii absidei dinspre horreum, s-au descoperit fragmente de cărămidă care ar putea proveni de la prefurnium care alimenta instalaţia de hypocaust.
Între rândurile II şi III, la 4 m faţă de latura sudică a clădirii cu hypocaust, a apărut conturul unei gropi. Aceasta este de formă circulară, având un diametru de 1,80 m. Ea a fost secţionată parţial, săpându-se până la adâncimea de 0,30 m. În umplutura ei au apărut cărămizi şi ţigle căzute pe cant, fragmente ceramice, urme de cărbune.
În C3, sub un vas a apărut un denar de la Geta Caesar, menţionat mai sus. Printre alte materiale descoperite amintim o piesă de bronz, posibil de la o armură, găsită lângă stâlpul nr. 5 de pe rândul V şi un bolţ de balistă.
Ca o concluzie generală, putem afirma că această clădire de tip baracă, construită din lemn şi pământ, este anterioară construcţiei cu hypocaust. Ea a sfârşit printr-un incendiu violent; moneda de la Severus Alexander reprezintă doar un terminus post quem, distrugerea putând fi provocată de invazia carpică din timpul lui Filip Arabul. În cursul acestui război a fost distrusă şi clădirea din latus sinistrum, cum arată moneda de la Philippus Caesar, cea mai târzie monedă de pe limes transalutan.
După incendierea barăcii, terenul a fost nivelat şi pe o porţiune a acestuia s-a construit micul edificiu cu hypocaust, iar la nord şi în special la sud s-a constituit un pavaj din pietriş.
Între principia şi această baraca se afla un drum realizat din pietriş, acum acoperit cu bolovanii proveniţi din dărâmarea clădirii comandamentului. Aceeaşi situaţie este şi la sud de construcţia cu hypocust, care provin în special din dărâmarea horreum-ului.
Cercetările din această zonă întrevăd posibilitatea ca fortificaţia romană de la Câmpulung „Jidova” să-şi fi continuat existenţa şi după atacul carpic din timpul lui Filip Arabul. Ea şi-a încetat probabil existenţa abia în urma marii invazii „scitice” din anul 269, din timpul lui Gallienus.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
