Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Adamclisi | County: Constanţa | Site: Cetate | Excavation Year: 2014

Excavation Year   2014
Epoch
Age of migrations (4th - 6th cent.)
Periods
Roman-Byzantine Period
Site Category
Defence;
Domestic
Site Types
Urban settlement;
Citadel
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Constanţa
Locality   Adamclisi
Commune   Adamclisi
Site  Cetate
Site Sector Sector B
Site name   Tropaeum Traiani
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Barnea Alexandru Site director Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Muşat Alina Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Panaite Adriana Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Scurtu Florin Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
National Arch. Record Site Code 60892.08
Report Rezultatele cercetării arheologice (Adriana Panaite, Alina Muşat Streinu)
Conform reperelor stabilite de dl. Ing. Scurtu şi a planului
de încadrare realizat au fost efectuate 2 secţiuni noi, SG13 şi SG14, dar a fost continuată cercetarea şi într-o secţiune trasată în campaniile anterioare, SG5.

SG 13
Noua secţiune a fost trasată perpendicular faţă de SG 9, lăsând un martor de 1 m, pe direcţia E-V, cu o lungime de 14 m şi o lăţime de 2 m. După îndepărtarea stratului vegetal de aproximativ 0, 17 m, compus dintr-un pământ aproape negru la culoare, am ajuns la un strat compact de dărâmătură, format din numeroase fragmente de materiale de construcţie (ţigle, cărămizi, chirpici). Tot după îndepărtarea stratului vegetal s-a profilat foarte clar un zid între metrii 6,20 şi 7, cu pietre masive căzute de o parte şi alta a acestuia. După curăţare, am observat că zidul orientat N-S are o grosime aproximativă de 0,70 m, format din blocuri masive în partea superioară, legate cu pământ, păstrat pe trei asize, cele două inferioare fiind compuse din blocuri de piatră de dimensiuni mai mici. Acest zid împarte secţiunea în două contexte diferite. La est de acest zid a fost înregistrat stratul compact de dărâmătură, pe când la vest de zid a fost înregistrat un strat de culoare gri, cu mai puţine fragmente de materiale de construcţie, dar cu mai multe pietre de mari dimensiuni, probabil prăbuşite din zid.

Context 1 – Est de zid/ metrii 0 – 6,20 m
În această zonă am continuat cercetarea arheologică până
la adâncimea de 0,63-0,70 m, îndepărtând stratul de dărâmătură, până am atins un nivel compact, galben închis la culoare, cu urme de lutuială. Între metrii 0 şi 2 am observat foarte aproape de suprafaţă o aglomerare de pietre care după curăţare s-a dovedit a reprezenta restul a două ziduri slab conservate şi dărâmătura aferentă. Cele două ziduri au o grosime de 0,40 m fiecare şi s-au păstrat pe două (zidul E-V) şi trei asize (zidul N-S). Cele două ziduri sunt formate din blocuri de piatră de dimensiuni medii (oscilând ca dimensiuni între aprox. 0,10 – 0,20 m) legate cu pământ. Primul zid este orientat E-V si pare să fie continuarea zidului descoperit în SG9. Cel de-al doilea zid, orientat N-S, formează un colţ cu primul, astfel cele două ziduri descoperite în SG13 delimitează o încăpere împreună cu două ziduri descoperite anterior în SG9. De remarcat este faptul că acest colţ clar profilat pare să fi integrat şi o placă masivă din piatră. Cercetarea din SG13 din interiorul acestei încăperi s-a oprit pe nivelul de dărâmătură, astfel funcţionalitatea acestui spaţiu va putea fi stabilită după continuarea săpăturii şi corelarea materialului cu cel descoperit în aceeaşi zonă din SG9.
Un alt element descoperit în acest perimetru, între metrii 2,15 – 2,70, îl reprezintă un fragment de sarcofag ce pare să fi fost plasat pe un bloc de piatră fasonată, aşezată direct pe nivelul de pământ galben cu urme de lutuială, la aceelaşi nivel cu cele două ziduri. Din păcate, se pare că cea mai mare parte a sarcofagului este cuprinsă în profilul de S al secţiunii.

Context 2 – Vest de zid/ metrii 7-14
În această zonă, după cum am menţionat, după îndepărtarea stratului vegetal am atins un strat compact format din pământ foarte prăfos, de culoare gri. Stratul conţinea fragmente litice de mari dimensiuni, dar şi fragmente de materiale de construcţii. Cercetarea arheologică s-a oprit o dată cu atingerea unui nivel compact de pământ gri, bătătorit, cu urme de lutuială, la adâncimea de cca. 0,77-0,80 m. Pe acest nivel am observat şi
curăţat un zid orientat E-V, din care se putea observa doar primul şir de pietre, celelalte aflându-se integrate în profilul de S. Acest zid legat cu pământ şi format din pietre de dimensiuni medii ( cca. 0,20 m) a putut fi înregistrat pe două asize şi pe o lungime de 1,40 m între metrii 12.60 şi 14.
Materialele recuperate din SG 13 constau în principal din fragmente ceramice provenite de la vase de transport (amfore), servit ( o cană), un opaiţ aproape întreg, dar şi alte fragmente ce urmează a fi identificate. Materialele se încadrează cronologic în intervalul sec. V-VI, dar cercetarea de specialitate va oferi o datare precisă.

SG 14
Cea de-a doua secţiune deschisă a urmărit stabilirea limitelor străzii principale N-S, cardo. Secţiunea a fost trasată pe direcţia E-V, la un 1 m vest de SG 12. Iniţial, SG 14 a măsurat 12 m lungime şi 2 metri lăţime, pentru ca după extinderea spre est şi vest şi eliminarea martorului de 1 m, să ajungă la dimensiunile 17 x
2 m. După îndepărtarea stratului vegetal de aproximativ 0,10-0,12 m, şi în această secţiune s-a profilat un zid masiv ce a despărţit-o în două contexte, cu dimensiuni aproape egale. Zidul măsoară aproximativ 0,80 m grosime, format din blocuri de piatră legate cu pământ, pastrate pe trei asize, orientat N-S.

Context 1 – Est de zid
În această zonă am continuat cercetarea arheologică până la adâncimea de cca. 0,45 m. Imediat după stratul vegetal am îndepărtat un strat de pământ galben închis, prăfos, cu fragmente litice şi de materiale de construcţii. La aproximativ 1,20 m E de zid au apărut două blocuri litice de mari dimensiuni, nivel la care am
oprit cercetarea. Cele două blocuri par a fi în poziţia iniţială şi este posibil să reprezinte urmele unui pavaj, fie că vorbim despre un posibil trotuar sau un alt tip de spaţiu de circulaţie. Cu toate acestea, nivelul pe care a fost oprită săpătura nu poate în aceste condiţii indica funcţionalitatea certă a acestui spaţiu.

Context 2 – Vest de zid
În această zonă, săpătura s-a oprit imediat după îndepărtarea stratului vegetal pentru că a fost atins un nivel compact, tare, de pământ gri. Acest strat nu părea să se continue până la zid, astfel am decis efectuarea unui sondaj de 1 x 1 m cu adâncimea de 0,80 m, în urma căruia am observat cele trei asize. În acest sondaj am săpat într-un strat de pământ galben închis, prăfos, cu numeroase fragmente litice şi de materiale de construcţii, dar timpul scurt alocat cercetării şi condiţiile meteo nefavorabile nu a permis îndepărtarea totală a acestui nivel de dărâmătură. Zidul descoperit în SG14 nu poate momentan fi atribuit unui edificiu, la fel cum nici stratul dur de pământ gri nu poate cu siguranţă fi atribuit unui drum sau unei curţi interioare. Materialele recuperate în timpul cercetării arheologice sunt foarte puţine la număr, constând mai ales din fragmente ceramice de amfore, databile în perioada sec. V-VI.

SG5
În secţiunea SG5, cercetată parţial în campaniile anterioare, am reluat cercetarea începând cu metrul 6.60 până la metrul 16. Pentru că în perimetrul aflat între metrii 6.60 şi 12.70 cercetarea arheologică ajunsese până la adâncimea de cca. 0,80-0,90 m, sistată pe un nivel de dărâmătură format dintr-un pământ brun cu fragmente de materiale de construcţii (ţigle, olane, cărămizi, chirpici), am continuat cercetarea până la atingerea unui nivel de călcare. Săpătura a continuat până la adâncimea de 1,20 m, nivel la care am atins un strat de pământ brun deschis, compact şi au ieşit în evidenţă urmele unei construcţii din piatră legată cu
mortar. Prima latură a fost identificată la metrul 8,05, iar o a doua latură a devenit clară în profilul de E, vizibilă până la metrul 12.70, unde cercetarea arheologică nu a atins acest nivel. Pe mijlocul primei laturi se poate observa urma unui bloc litic masiv care ar fi putut servi ca fundaţie pentru o bază de coloană, un astfel de element arhitectonic fiind descoperit în timpul săpăturilor din campania anterioară.
Între metrii 10.90 şi 12.55 au fost identificate şi clar profilate două blocuri litice masive, cu dimensiuni de 0,70 x 0,54 x 0,27 m şi 0,90 x 0,60 x 0,23 m, unul în continuarea celuilalt, pe direcţia N-S, pentru ca în extremitatea sudică să fie descoperit un fus de coloană în picioare. Aceste descoperiri, fundaţia pentru baza de coloană, cele două blocuri, fusul de coloană, precum şi un al doilea fus descoperit în campania anterioară, toate aflate în linie dreaptă pe aceeaşi direcţie, îndreptăţesc presupunerea că ar fi putut face parte dintr-o curte interioară a unui edificiu important sau dintr-o piaţă.
Continuând cercetarea până la metrul 16, unde se află fusul de coloană identificat anterior, am adâncit această zonă de la cca. 0,40 m până la 0,80 m. Cu această ocazie am urmărit spaţiul aflat între zidul observat în campania anterioară şi fusul de coloană descoperit în această campanie. Între metrii 13.40 şi cca 15.40 am ideentificat o aglomerare masivă de cărămizi din chirpici ars (dimensiunea maximă a unei astfel de cărămizi întregi fiind de o,40 x 0,42 x 0,10 m), care la prima vedere părea a forma un zid. La o curăţire mai atentă am observat că aceste cărămizi nu formau un zid, ci păreau mai degrabă depuse în vederea unei utilizări ulterioare; nu excluden nici ipoteza că reprezintă urmele unei dărâmături. Această din urmă este întărită şi de proximitarea faţă de fusul de coloană şi de zidul din piatră imediat la S de acesta.
Conform raportului de cercetare al secţiunii din anul 2007, se pare că întreaga zonă era acoperită de fragmente de chirpici arşi şi de ţigle. Aceste date împreună cu cele obţinute în timpul săpăturii din 2014 pot susţine ipoteza prăbuşirii unui edificiu construit din chirpici arşi şi ţigle, dar în condiţiile actuale nu se
poate stabili o legătură clară între aceste urme de distrugere, zidurile şi pavajul descoperite.
Materialele recuperate constau din fragmente ceramice diverse, o parte databile în perioada secolelor V-VI, în special cele descoperite în zona superioară, urmând ca o cercetarea a tuturor fragmentelor să ofere datări precise.
Verificarea arheologică a unor zone anormale geofizice Datele geofizice privind zona investigată (Dr. Ing. Florin Scurtu, GEI PROSECO Bucureşti)

Cercetările geofizice de teren în cetatea Tropaeum Traiani au început în anul 2000 (v. Scurtu, Barnea, 2005) şi au continuat până în anul 2006, cu fonduri de la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan în primul an şi apoi cu fonduri obţinute de la Ministerul Cercetării în cadrul a două proiecte de cercetare conduse de subsemnatul. Începând cu anul 2006 am realizat, în colaborare cu arheologi recomandaţi de responsabilul ştiinţific al şantierului Tropaeum Traiani, săpături de verificare şi confirmare a unor obiective arheologice puse în evidenţă de cercetarea noastră geofizică. Secţiuni arheologice de sondaj, în sectorul B al cetăţii, au fost realizate practic în fiecare an, cu rezultate care au validat obiectivele arheologice presupuse ca urmare a interpretării fizico- arheologice a anomaliilor geofizice.
Din cauza vremii foarte nefavorabile, în anul 2014 verificările arheologice au fost efectuate doar în perioada 28 octombrie – 1 noiembrie, utilizând 5 muncitori, cu program de lucru prelungit. Ca şi în anii trecuţi, cheltuielile de transport şi manoperă au fost suportate de subsemnatul, din fondurile proprii.
Săpăturile arheologice de anul acesta au urmărit trei obiective: 1) verificarea şi confirmarea poziţiei jumătăţii vestice a edificiului de formă trapezoidală pus în evidenţă de harta geomagnetică a zonei de NV a sectorului B (edificiu cercetat parţial, în anii 2012-2013, prin secţiunile SG9 şi SG11), 2) localizarea fizică, pe teren, a amplasamentului cardo în zona de la nord de decumanus maximus, pe baza datelor geomagnetice şi 3) detalierea zonei nordice a secţiunii SG5 (secţiune începută în anul 2007 şi continuată în 2013) pentru a verifica o eventuală corelaţie între mai multe fusuri de coloană (unul dintre acestea probabil chiar în poziţie primară) evidenţiate de această secţiune.
1) Pentru cercetarea părţii vestice a edificiului trapezoidal a fost realizată o secţiune orientată E-V, SG13, cu dimensiunile de 14 m x 2 m. Aceasta începe la 1 m V de secţiunea SG9, care este orientată N-S şi traversează atât întregul edificiu, cât şi străzile care îl limitează la N şi la S.
Elementul reper din secţiunea SG13 îl constituie un zid orientat N-S, amplasat chiar la mijlocul secţiunii (m.6,3-m.7), având o grosime de circa 0,70 m şi format din blocuri legate cu pământ. La vest de acesta, pe lângă aspectele arheologice clasice este de remarcat şi stratul vegetal, compus dintr-un pământ aproape negru la culoare şi foarte aderent, aproape lipicios, ca şi cum ar fi fost îmbibat cu un lichid unsuros (Fig.11_SG13_in timpul cercetării). La est de zidul central au fost evidenţiate câteva artefacte care invită la detalieri în campania viitoare.
2) Pentru realizarea celui de al doilea obiectiv am amplasat, pe baza hărţii geomagnetice, o secţiune (SG14) orientată V-E, imediat la N de movila de pământ rezultat din săpăturile anterioare, la V de secţiunea SG12 realizată în anul 2013 (de fapt chiar în continuarea acesteia). Secţiunea SG12 avusese scopul de a explica prezenţa în zona respectivă a unei anomalii locale rezistivimetrice de maxim şi a arătat că maximul rezistivimetric respectiv a fost generat de o aglomerare compactă de blocuri de calcar de mari dimensiuni, rezultat al prăbuşirii zidurilor unei clădiri antice masive acoperite în prezent în întregime de către aceste blocuri (Scurtu, Paraschiv, 2014). Hărţile geofizice (geomagnetică şi rezistivimetrică) indicau faptul că această clădire avea faţada spre cardo, aflat imediat la vest de clădire.
Un obiectiv subsecvent a fost acela de a confirma lăţimea de 12 m a acestei străzi (după cum rezultă din harta geomagnetică şi din secţiunea SG3 realizată în anul 2006), precum şi eventuala prezenţă a unui zid median care să împartă strada în două părţi aproximativ egale, aşa cum apare şi în SG3, dar şi în alte situri arheologice, de exemplu la Porolissum (Moga 1950, Scurtu 1977).
Cel mai evident rezultat al săpăturii din secţiunea SG14
este prezenţa în zona sa centrală a unui zid masiv, de circa 0,80 m grosime, format din blocuri de piatră legate cu pământ, orientat N- S, care împarte secţiunea în două părţi aproximativ egale (Fig.02_SG14_zid central). Partea estică a secţiunii pare să includă şi un pavaj. Limita estică a cardo se află probabil sub aglomerarea de blocuri din secţiunea SG12, la 5-7 m E de zidul central. În ceea ce priveşte partea de vest a secţiunii, este probabil ca stratul de pământ tare pe care a fost oprită săpătura să fie de
fapt pământ alunecat din movila învecinată, compactat şi diagenizat în zecile de ani de depozitare în această poziţie, în acest caz limita vestică a cardo aflându-se la un nivel inferior. Pentru mărirea gradului de probabilitate a interpretării acestor situaţii vor fi necesare mici detalieri în campania următoare.
3) Detalierea zonei nordice a secţiunii SG5 s-a realizat pe o lungime de circa 13 m (între punctele m.0 şi m.13 ale secţiunii iniţiale), cu intenţia de a afla relaţia dintre un fus de coloană posibil în poziţie primară (m.9,5) şi o aglomerare de chirpici situată imediat la N de aceasta, precum şi pentru adâncirea secţiunii în partea sa nordică (m.6-m.0) până la atingerea unui nivel de călcare, operaţiune care nu fusese realizată în anul 2013 din lipsă de timp. Ambele obiective au fost atinse, cu rezultate interesante, descrise mai jos.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
2 M.S.Ionescu, Şt. E.Gamureac, F. Drăghici, The edifice A 9 from the roman-byzantine town Tropaeum Traiani, Pontica 46 (2013), pag. 173-223.
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu