Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Maliuc | County: Tulcea | Site: Taraschina | Excavation Year: 2014

Excavation Year   2014
Epoch
Periods
Site Category
Site Types
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Tulcea
Locality   Maliuc
Commune   Maliuc
Site  Taraschina
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Ailincăi Sorin Cristian Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Bălăşescu Adrian Muzeul Naţional de Istorie a României
Burens Albane UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France
Carozza Jean-Michel UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France
Carozza Laurent UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France
Constantinescu Mihai Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti
Danu Mihaela Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Florea Mihai Muzeul Naţional de Istorie a României
Furestier Robin Cité de la Préhistoire d’Orgnac l’Aven
Groparu Tiberiu UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France
Haită Constantin Muzeul Naţional de Istorie a României
Manolakakis Laurence CNRS, UMR 8215 Trajectoire, Paris
Messager Erwan CEPAM UMR 7264 Nice, Franţa
Micu Cristian Leonard Site director Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Mihail Florian Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Provenzano Noelle UMR 5140, CNRS, Archeo-Lattes, France
Radu Valentin Muzeul Naţional de Istorie a României
National Arch. Record Site Code 160788.01
Report Obiectivele cercetării
I. Continuarea cercetărilor în Zona 2 din aşezarea-tell
II. Prospecţiuni efectuate în nordul Dobrogei în vederea identificării zonelor sursă pentru industria litică cioplită
III. Realizarea unui plan topografic al sitului eneolitic din punctul „Dâmbul lui Haralambie”

Rezultate

I. Zona 2 reprezintă o suprafaţă de 140 mp, aflată în partea de nord-est a sitului nr. 1 din punctul „Taraschina”. Săpăturile arheologice din anul 2014 au avut în vedere cercetarea întregii suprafeţe mai sus menţionate. Luând în considerare variaţiile de nivel ale pânzei freatice, s-a decis cercetarea accelerată a carourilor J-N 53-54, până la o cotă generală de -0,70 m (pe fundul unor gropi din aceste carouri s-a ajuns chiar la -1,50 m) în raport cu punctul de reper fixat în imediata apropiere a Zonei 2. Până în prezent, au fost înregistrate 22 complexe arheologice (gropi, cuvete, un mormânt) şi 54 unităţi stratigrafice. Acestea au fost grupate pe ansambluri, formate din unităţi contemporane, ce corespund marilor etape din formarea aşezării- tell.
Ansamblul 0 reuneşte unităţi stratigrafice şi complexe arheologice atribuite perioadei post-eneolitice. În Zona 2 au fost individualizate două complexe: groapa Fs 2065, cu material specific epocii romane; mormântul Sp 2070, pentru care nu a fost exclusă o încadrare în perioada modernă.
Ansamblul 1 include materialul arheologic (fragmente ceramice, fragmente de chirpici, material faunistic) descoperit în stratul vegetal şi într-un orizont adiacent acestuia. Cele două unităţi stratigrafice înregistrate (US 2001 şi US 2002) par să se fi format ca urmare a afectării unor paleosoluri şi a unor complexe arheologice eneolitice (partea superioară a acestora). Materialul ceramic a fost prelucrat în totalitate. În acest context, au fost înregistrate 5435 fragmente, cu o masă totală de 57,788 kg. Un procent de 77,6% dintre acestea reprezintă categoria micilor fragmente. Distribuţia pe cele două unităţi stratigrafice este una inegală, de vreme ce 3980 fragmente aparţin US 2001. În marea lor majoritate, fragmentele analizate aparţin perioadei eneolitice. Doar 85 (1,55%) – cele mai multe descoperite în US 2001 – pot fi atribuite celorlalte epoci. Printre cele 5435 fragmente au fost identificate 812 elemente tipologice (peste 60% dintre acestea din urmă aparţin părţii superioare a vaselor). Doar 20 fragmente ceramice au urme de pictură cu grafit.
Ansamblul 2 cuprinde în general complexe care formează ultima etapă de locuire identificată pe situl nr. 1 din punctul „Taraschina”. Au fost cercetate 7 gropi, prin a căror amenajare au fost afectate zone din ansamblurile 3, 4 şi 5.
În campania 2014 a fost finalizată cercetarea complexului Fs 2015, ce corespunde unei grupări de gropi amenajate în aceeaşi zonă. Observaţiile înregistrate cu această ocazie au permis formularea unor ipoteze în legătură cu amenajarea gropilor, destinaţia lor şi procesele intervenite după încetarea locuirii, în special sub acţiunea factorilor naturali. În timpul săpăturii au fost prelevate eşantioane de sediment, pe fiecare unitate stratigrafică individualizată, în vederea sitării sub jet de apă, acţiune desfăşurată, de altfel, pe sit. În acest context, o atenţie deosebită a fost acordată identificării macroresturilor vegetale. Analiza materialului ceramic a condus la înregistrarea a 2746 fragmente – cu o masă de 62,382 kg – ce reprezintă 40,4% din materialul de acest tip din Ansamblul 2. Trebuie precizat că o analiză similară realizată pe materialul ceramic din complexul Fs 2013, ce aparţine la rândul său Ansamblului 2, a avut ca rezultat contabilizarea a 1727 fragmente, cu o masă de 19,76 kg.
Ansamblul 3 este format din două unităţi stratigrafice, US 2005 şi US 2008, regăsite pe mare parte din Zona 2. Din punct de vedere al texturii lor, acestea corespund unui limon argilos brun. La nivelul interpretării, în stadiul actual al cercetării se poate presupune existenţa unor niveluri de acumulări succesive, al căror proces de formare este încă dificil de înţeles. În aceeaşi ordine de idei, trebuie spus că analizele micro-morfologice realizate pe eşantioanele de sol prelevate pe sit au arătat că procesele de bioturbaţie nu permit caracterizarea Ansamblului 3, care include un aport de elemente alogene. Prezenţa unor structuri amenajate (cuvete alungite) şi densitatea materialului ceramic (6976 fragmente, cu o masă totală de 58,5 kg) par să indice mai degrabă o origine antropică a acestuia. În US 2005 au fost prelevate şi două eşantioane de faună (mamifere) pentru datări radiocarbon.
Ansamblul 4 reprezintă o entitate omogenă, de aproximativ 40 cm grosime, compusă din două unităţi stratigrafice principale: US 2030 şi US 2038. Prima dintre acestea corespunde unui limon brun-deschis, pe alocuri compact. Acest nivel omogen prezintă totuşi câteva bioturbaţii determinate de acţiunea rozătoarelor şi a vegetaţiei. În US 2030 au fost înregistrate 2114 fragmente ceramice, cu o masă de 19,7 kg. Alături de acestea, am consemnat material litic şi fragmente de chirpici. US 2038 prezintă caracteristici asemănătoare. Diferenţe nesemnificative au fost sesizate la nivelul structurii, pe alocuri compacte, şi culorii mai deschise (spre nuanţe de bej). Textura corespunde unui limon pe alocuri mai nisipos. Densitatea materialului arheologic este echivalentă cu cea menţionată în cazul US 2030. Au fost contabilizate 3375 fragmente ceramice, cu o masă de 38,3 kg. Dintre acestea, 564 pot fi încadrate din punct de vedere tipologic (o mare proporţie de fragmente din partea superioară a vaselor – 318) iar 33 păstrează urme de pictură.
În stadiul actual al cercetărilor nu poate fi exclus ca Ansamblul 4 să corespundă unui nivel de degradare a unor structuri din chirpici neincendiate, fapt susţinut şi de rezultatele analizelor micro-morfologice. Descoperirea unor resturi umane împrăştiate şi a unora în conexiune anatomică poate constitui un indiciu în legătură cu prezenţa unei înmormântări. Aceasta suprapune US 2038 şi ar corespunde unei etape de abandon a acestei părţi a sitului nr. 1 din punctul „Taraschina”.
Ansamblul 5 este format din cinci unităţi stratigrafice ce corespund unor niveluri ocupaţionale ori structuri în elevaţie şi cinci complexe tip cuvetă (Fs 2050, Fs 2052, Fs 2055 şi Fs 2059). Partea superioară a secvenţei stratigrafice (US 2042) este reprezentată de un nivel siltic eterogen, ce include fragmente de chirpici neincendiaţi, dar şi de un sediment mai închis, maron-brun. Suprafaţa acestei unităţi stratigrafice nu este una regulată. Prezenţa a numeroase resturi menajere, printre care şi fragmente ceramice (1862, pentru o masă de 21 kg), pare să indice destinaţia spaţiului în care aceasta s-a format.
Din punct de vedere stratigrafic, US 2042 suprapune în acelaşi timp un nivel ocupaţional (US 2048) şi, probabil, un perete (US 2044). La rândul său este suprapusă de mici cuvete ce formează depresiuni artificiale, în care se regăsesc resturi menajere, contemporane cu etapa de degradare a structurilor neincendiate incluse în Ansamblul 4.
Tot în cadrul Ansamblului 5 a fost cercetat parţial US 2049: limon bej-deschis, ce poate indica un aport de material loessoid. Nu excludem atribuirea sa unui nivel de degradare a elementelor de arhitectură dintr-o structură neincendiată. Această unitate stratigrafică este suprapusă de US 2042 şi formează o lentilă bine individualizată în spaţiu.
Ansamblul 6 este în curs de cercetare. Din acest motiv este dificil de stabilit legătura sa cu Ansamblul 5. În cadrul său au fost individualizate două unităţi stratigrafice care au apărut după cercetarea US 2038. Prima dintre acestea, US 2043, reprezintă un limon cenuşiu, compact, omogen, ce ar putea fi pus în legătură cu demontarea unor elemente de arhitectură din structuri neincendiate. Este asociat cu fragmente ceramice, oase de mamifere şi peşti, fragmente scoici. US 2047 corespunde la rândul său unui strat de chirpici neincendiaţi.
Ansamblul 7 a fost observat pe o suprafaţă de 2 mp, ce corespunde unui sondaj realizat în zona gropii Fs 2015, la o cotă determinată de contactul cu pânza freatică (adâncimea atinsă la finalul cercetării este de 1,90 m). Datorită condiţiilor în care s-a realizat cercetarea, este imposibil să precizăm eventuale raporturi cu celelalte ansabluri definite anterior în Zona 2. Au fost individualizate două unităţi stratigrafice. Prima dintre acestea, US 2045, reprezintă un sediment argilos omogen marcat de prezenţa unor fragmente de chirpici incendiaţi de diferite dimensiuni. Sub US 2045 a fost definit US 2046. Acesta este dificil de caracterizat, pentru că textura sa a fost în întregime modificată ca urmare a prezenţei apei. Sedimentul este argilos, brun, plastic. Pentru o mai bună cunoaştere a contextului arheologic, au fost eşantionaţi şi sitaţi sub jet de apă 277 l de sediment. Prezenţa a numeroase resturi de peşti şi mici fragmente ceramice poate constitui un indiciu pentru existenţa unor niveluri ocupaţionale.
În campania 2014 a continuat şi studiul industriei litice cioplite de pe situl eneolitic din punctul „Taraschina”. Analiza noastră a urmărit o serie compusă din 194 exemplare provenite din Zona 2. O cantitate apreciabilă (aproximativ 40%) reprezintă aşchii de mici dimensiuni, identificate pe parcursul selectării sedimentului obţinut prin sitarea sub jet de apă a solului din diverse niveluri arheologice.
Caracterizarea materiei prime s-a realizat macroscopic şi a ţinut cont de criterii precum: culoare, aspect şi granulaţie. Materia primă cu cea mai bună reprezentare este aşa-numitul silex balcanic, ce prezintă culoarea maroniu, în diferite nuanţe, granulaţie fină şi foarte fină, opac şi aspect ce variază între mat şi strălucitor. Cu o mai slabă, dar totuşi importantă, prezenţă sunt: silexul negru, cu granulaţie fină sau medie, semi-translucid, cu aspect ce variază între mat şi strălucitor, dar şi cel gri-bej, cu granulaţie foarte fină, translucid sau semi-translucid şi mat. În foarte mică măsură a fost înregistrată, pentru moment, folosirea altor varietăţi de silex şi a calcarului.
Producţia suporturilor laminari şi lamelari este predominantă. Au fost realizaţi într-o proporţie covârşitoare din silex balcanic. Din punct de vedere tehnic, cele mai multe au fost obţinute prin tehnica percuţiei indirecte. Pentru debitajul aşchiilor, executat cel mai adesea prin percuţiei directă dură sau moale, materiile prime preponderente au fost silexul negru şi cel gri-bej.
Din totalul pieselor analizate 62 exemplare constituie obiecte finite. Cea mai importantă prezenţă este cea a gratoarelor (20 ex.), prezente atât în formă simplă, cât şi dublă. Piesele cu retuş marginal şi/sau de utilizare sunt al doilea mare grup al acestei serii (19 ex.). În mai mică măsură au fost identificate: piese de tip pieces esquillées (7 ex.), racloare (5 ex.), vârfuri (4 ex.), străpungătoare, unelte multiple, burin.
Studiul seriei ce corespunde campaniei 2014 contribuie nu doar la întregirea tabloului industriei litice din situl în care a fost descoperită, ci şi la o mai bună caracterizare a acestui domeniu pentru întreaga zonă de nord a Dobrogei. Pentru viitor, este importantă, de asemenea, completarea informaţiilor obţinute cu cele oferite de studiile traseologice, ce se ocupă cu analiza funcţională a obiectelor litice cioplite.
În 2014 a fost realizat un studiu al pieselor realizate din materii dure de origine animală descoperite în Zona 2, în campaniile 2013 şi 2014. Au fost avute în vedere 31 de exemplare. Dintre acestea 5 au fost amenajate pe corn de cerb, 25 pe oase de mamifere şi unul singur pe o carapace de broască ţestoasă.
Cu excepţia unui exemplar descoperit în afara unui context arheologic bine definit şi a altor două identificate în unităţile stratigrafice din Ansamblul 1, piesele înregistrate în campaniile mai sus menţionate aparţin în mare parte Ansamblului 4 (20) şi într-o mai mică măsură Ansamblului 2 (6) şi 3 (1).
Materialul faunistic descoperit în Zona 2 a fost studiat în vederea cunoaşterii caracteristicilor paleo-economiei sitului, pentru a determina particularităţile acesteia şi pentru a identifica eventualele diferenţe în raport cu Zona 1. Lotul analizat include 9530 resturi faunistice, consecinţă directă a intensei activităţi de sitare sub jet de apă a sedimentului în timpul cercetărilor arheologice desfăşurate pe sit. În prezent, se poate spune că a fost conturată o imagine relativ completă a spectrului faunistic pentru locuirea din punctul „Taraschina”. Această faună se raportează la diverse clase de animale: moluşte, peşti, reptile, păsări şi mamifere. Au fost identificaţi 43 de taxoni (12 – moluşte, 11 – peşti, 2 – reptile, 1 – păsări, 17 – mamifere).
Studiul paleobotanic realizat în cadrul cercetărilor din punctul „Taraschina” are în vedere analiza fitolitelor şi a materialului sporo-polinic. Pentru campania 2014 au fost fixate două obiective:
1. Creşterea rezoluţiei analizei fitolitelor pentru secvenţa 12, carotă înregistrată pe situl arheologic, în vederea finalizării studiului început în 2013;
2. testarea potenţialului palinologic şi fitolitic al noilor secvenţe obţinute ca urmare a realizării unor carotaje în preajma sitului arheologic.
II. Studiul pieselor de silex provenite de pe mai multe situri atribuite culturii din zona de nord a Dobrogei a născut întrebări cu privire la maniera de aprovizionare a comunităţilor în cauză cu acest tip de materie primă şi, în acelaşi timp, a evidenţiat gravele carenţe informaţionale legate de acest subiect. Pornind de la informaţiile acumulate prin aceste studii dar şi prin analizarea literaturii de specialitate dedicată resurselor litice ale Dobrogei, în vara anului 2014 a fost organizată o primă etapă de prospecţiuni pedestre.
Organizarea prospecţiunilor a avut la bază atât harta, însoţită de diverse indicii de localizare, publicată de către Al. Păunescu (110), cât şi harta geologică a Dobrogei de nord (111).
Echipa de prospecţiuni a conceput o fişă de înregistrare a eşantioanelor prelvate şi a stabilit cinci trasee susceptibile a oferi posibile zăcăminte de silex. În final, patru zile au fost petrecute pe teren pe rutele prezentate mai jos:
5. Somova – Tulcea – Victoria – Beştepe.
6. Cloşca – General Praporgescu – Mircea Vodă – Traian.
7. Nicolae Bălcescu – Slava Rusă – Babadag – Mihai Bravu.
8. Visterna – Jurilovca – Caugagia – Camena.
Au fost prelevate 43 eşantioane din diferite puncte situate pe traseele menţionate, fiecare beneficiind de o fişă specială şi de o localizare GPS. Fragmente din fiecare eşantion au fost trimise către un specialist geolog şi sunt în curs de determinare.
Doar patru zile de prospecţiuni nu pot oferi o imagine completă asupra potenţialului în resurse silicioase, întrucât nu a fost acoperită o suprafaţă foarte întinsă. Însă, ca o concluzie preliminară, a fost remarcat un potenţial scăzut al acestei regiuni.
Zona de nord, cuprinsă între Somova – Beştepe, pare complet lipsită de asemenea resurse, iar celelalte nu sunt foarte bogate. Schimbul se prefigurează ca principală modalitate de achiziţie a materiei prime pentru comunităţile ce au locuit pe situl din punctul „Taraschina”.
III. În cadrul campaniei 2014 a fost realizat planul topografic al sitului eneolitic din punctul „Dâmbul lui Haralambie”. În acest context, pe noul plan au fost introduse şi punctele în care au fost realizate carotajele din anul 2013.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu