Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Capidava | Commune: Topalu | County: Constanţa | Site: Cetate | Excavation Year: 2015

Excavation Year   2015
Epoch
Early Roman period (1st cent. BC - 1st cent. AD);
Late Roman period (2nd - 4th cent.);
Age of migrations (4th - 6th cent.);
Early Medieval Age (7th - 13th cent.)
Periods
Roman Period;
Early Roman Period;
Late Roman Period;
Roman-Byzantine Period;
Byzantine Period;
Early Medieval Period
Site Category
Defence;
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Fortified settlement;
Urban settlement;
Military habitation;
Camp;
Citadel;
Fortifications;
Church
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Constanţa
Locality   Capidava
Commune   Topalu
Site  Cetate
Site Sector Sector I intra muros, curtina C
Site name   Capidava
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Achim Irina Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Duca Mihai Universitatea Bucureşti
Levei Ingrid Linda Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Petcu Radu Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Sîrbu Cătălin Universitatea Bucureşti
Toader Elisabeta Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
National Arch. Record Site Code 63063.1
Report Implementarea proiectului de reconstituire parţială a sistemului defensiv al cetăţii a oferit un prilej foarte bun de reluare a săpăturilor în Sectorul I, respectiv pe curtina C. Curtina în cauză a ieşit din atenţia specialiştilor după săpăturile în zona bisericii şi în bordeiele medio-bizantine din sector (anii 1960-1970), în contextul resurselor limitate de care a dispus şantierul în ultimele decade. În cele ce urmează vom prezenta rezultatele cercetărilor desfăşurate în perioada 25.07.2015 - 15.09.2015 pe curtina C, zona aferentă carourilor J 53 – 55 (pl. 1, fig. 1).
Săpăturile arheologice întreprinse în trecut în acest sector şi-au îndreptat atenţia asupra cercetării nivelurilor de locuire medio-bizantine (sec. X-XI p.Chr.), straturile romane târzii rămânând nestudiate, cu excepţia unei porţiuni din camera C 1, cercetată în trecut printr-o secţiune de 5 x 2 m.
Suprafaţa investigată în campania din anul 2015 a fost de aproximativ 40 mp, împărţită în 3 carouri de 5 x 2,5 m (carourile J 53 – J 54 – J 55). Cercetarea a avut ca scop dezvelirea treptelor de acces pe incintă, cât şi a canalului de evacuare a apei pluviale (pl. 1, fig. 2). În funcţie de situaţiile arheologice întâlnite, a fost luată hotărârea opririi pe anumite nivele relevante şi importante pentru situaţia urbanistică şi stratigrafică a sectorului şi a cetăţii. Cercetarea s-a efectuat în cea mai mare parte în straturile de locuire romano-bizantine cuprinse între secolele IV-VI p.Chr. Materialul special descoperit (peste 60 de piese), cât şi cantitatea bogată de ceramică şi de material osteologic recoltată, indică un grad ridicat de activitate economică şi domestică desfăşurată în antichitate în această parte a fortificaţiei. Aflându-ne în imediata proximitate a bisericii, putem admite, desigur cu rezervele de rigoare, că încăperea C 1 ar fi deservit edificiul de cult.
Pentru o mai bună întelegere a situaţiei din teren şi a metodologiei de cercetare în zona respectivă, în cele ce urmează vom prezenta, pe scurt, contextele arheologice descoperite în cele 3 carouri.

Camera C 1 – carourile J 55/J 54 (pl. 2.3-4; 3.5-6):
Camera C1 adosată incintei, este de formă dreptunghiulară şi are ca dimensiuni aproximativ 6,50 m de-a lungul curtinei x 5 m spre interiorul cetăţii, cu o grosime a celor trei ziduri care variază între 0,60 şi 0,65 m.
Din punct de vedere stratigrafic în zona celor două c. J 55/J 54 (interiorul camerei C1) au fost identificate până în momentul de faţă 3 niveluri de locuire datate în perioadele romano-bizantină şi medio-bizantină:
1. Nivelul medieval (secolele X-XI p.Chr.) a fost surprins doar în partea sa inferioară, întreaga arie fiind cercetată în trecut. Din el au fost recoltate fragmente ceramice şi osteologice amestecate, atât romano-bizantine, cât şi medievale. Stratul se prezintă în teren sub forma unui pământ prăfos, de culoare cenuşie, în care se regăsesc fragmente de cărbune, cenuşă, pietre şi cărămizi, provenite de la dărâmarea zidurilor încăperii, a zidului de incintă, dar şi a locuinţelor medievale. Are o grosime cuprinsă între 25 - 40 cm.
2. Nivelul romano-bizantin (mijlocul şi a doua jumătate a secolului al VI-lea p.Chr.). În interiorul camerei C1 nivelul de secol VI a fost identificat sub forma unei distrugeri puternice prin incendiere. El cuprinde un strat gros de arsură şi o dărâmătură abundentă, formată din bârne arse de la acoperiş sau de la mobielierul interior, chirpici ars din elevaţia zidurilor, lut galben provenit de la spoiala pereţilor încăperii, pietre, cărămizi, tigle şi olane.
Din acest nivel a fost recoltat o cantitate mare de material arheologic: fragmente ceramice de la mai multe amfore întregibile, fragmente de opaiţe, obiecte de fier şi de os, cuie şi scoabe, care împreună cu bârnele arse sugerează un schelet de lemn masiv şi rezistent pentru susţinerea acoperişului, obiecte de sticlă şi o monedă datată în timpul împăratului Iustin al II-lea, datată în anul I de domnie, anii 565-566 p.Chr.
3. Ultimul nivel identificat (cea de-a doua jumătate a secolului al V-lea p.Chr., probabil începutul sec. al VI-lea p.Chr.). Acesta se poate observa sub forma unui strat de cenuşă cu foarte mult material fragmentar, care ar indica o nivelare. Ca inventar arheologic, au fost descoperite fragmente ceramice, fragmente osteologice, sticlă, material metalic şi monede, datate în a doua jumătate a secolului al IV-lea şi secolul V p.Chr. A fost identificat pe o grosime de 20 cm-30 cm, dar cu siguranţă continua mai jos.
În interiorul camerei săpătura a fost oprită la adâncimea de – 0,80/ - 0,90 m, faţă de punctul 0, stabilit convenţional în interiorul bisericii.
Din punct de vedere arhitectural, considerăm, desigur cu rezervele de rigoare, că încăperea a fost construită undeva în prima jumatate a secolului al V-lea, odată cu reamenajarea spaţiului intramuran ce a avut loc în aceea vreme, lucru observat atât în cercetările pe curtinele A şi B, dar şi în imediata apropiere a basilicii. De altfel, în sprijinul aceste ipoteze s-a putut observa în exteriorul încăperii, spre treptele de acces de pe curtină, cum zidul lui C 1 încalecă parţial un alt zid demantelat, ce provine destul de probabil de la o baracă militară anterioară, datat în a doua jumătate a secolului al IV-lea p.Chr.
Pentru nivelul al 3-lea, cel aferent secolului al V-lea şi probabil început de VI, tavanul încăperii era susţinut în interior de 6 stâlpi, lucru indicat de cele patru postamente descoperite, trei păstrate întregi şi una parţial, poziţionate simetric spre centrul încăperi. Acestea sunt construite din pietre de dimensiuni medii şi mici legate cu pământ şi au următoarele dimensiuni: I. L=0,60 m, l=0,50 m, h surprins = 0,26 m; II. L=0,70 m, l=0,50 m, h surprins = 0,22 m; III. L=0,55 m, l=0,50 m, h=0,28; IV. L=0,70 m, l=0,40 m, h=0,26 m.
Pentru a doua jumătate a secolului al VI-lea p.Chr. se renunţă la aceste baze de coloană, ele fiind acoperite de podeaua aferentă, formată dintr-un strat lut galben foarte bine bătătorit. Susţinerea tavanului în această perioadă era făcută probabil prin stâlpi de lemn, teorie sprijinită de cele trei gropi de implementare conturate, la nivelul podelei. Nu este exclus ca ele să fi fost în legătură cu piese de mobilier interior, cum ar fi rafturi pentru depozitarea bunurilor.
În colţul de sud al încăperii au fost descoperite in situ două pavele de cărămidă. Lucru care poate indica o podea formată din cărămizi, distrusă de puternicul incendiu din a doua jumătate a secolului al VI-lea p.Chr. dar şi de prăbuşirea zidurilor.
Treptele de acces pe curtina C (pl. 4.7-8).
Identificate încă din campaniile anterioare (anii 1970, atunci când Alexandru Simion Ştefan extinde cercetările în afara bisericii paleocreştine) şi trecute pe planul de situaţie al cetăţii, ele nu apăreau însă menţionate în monografia dedicată sitului din anul 1958, Capidava I. Acest lucru s-a datorat probabil din cauza suprapuneri lor, cât şi a întregi curtine C de către zidul fortificaţiei medievale din secolul al X-lea p.Chr.(1)
Deşi se poate spune cu siguranţă că au fost folosite în secolul al VI-lea p.Chr., momentul construcţiei lor rămâne încă deschis. Ca şi ipoteză de lucru preliminară, considerăm că au fost special amenajate în curtina C, odată cu reconfigurarea spaţiului interior în cetate, respectiv în colţul de NV, când este construită biserica - prima jumătate a secolului al VI-lea p.Chr. Utilitatea şi necesitatea lor s-a legat de obturarea intrării în turnul de colţ (turnul nr. 2). Astfel permiteau accesul pe drumul de rond de pe zidul de incintă.
Ca şi analogii, treptele de acces pe zidul fortificaţiei se regăsesc şi în alte fortificaţii din Scythia Minor cum ar fi, Ulmetum(2), Histria(3), (L)Ibida(4) etc.
Sistemul de trepte este amenajat în grosimea incintei, reducând lăţimea acesteia de la 2,90 m la aproximativ 2,10 m (pl. 4, fig. 7; pl. 5, fig. 9). Au fost identificate 2 perechi a câte 4 trepte în oglindă care pornesc în direcţii opuse. Ca şi metodă constructivă, ele sunt făcute din blochete de calcar de diferite dimensiuni, cu un sistem de egalizare prin cărămizi prinse cu mortar. Ceea ce se poate observa este că atât treptele cât şi incinta din dreptul lor au suferit reparaţii într-un anumit moment. Pe lespedea de prag, a fost descoperit un opaiţ datat în a doua jumătate a secolului al VI-lea p.Chr., lucru ce confirmă funcţionalitatea lor în perioada respectivă (pl. 5, fig. 10).
Canalul de evacuare a apei, caroul J 53 (pl. 6, fig. 11-12)
Gura de scurgere a canalului pe partea exterioară a curtinei a fost identificată de către Grigore Florescu, care semnala că la jumătatea curtinei C se află o gură de canal lucrată dintr-un altar funerar cu inscripţie care a fost extrasă, punându-se o altă piatră în locul ei pe post de jgheab.(5)
Intra muros, canalul a fost conturat în caroul J 53 la adâncimea de –1,85 m, faţă de punctul fix stabilit în basilică. Din punct de vedere cronologic, au fost identificate trei faze de utilizare a sa, cât şi a gurii de evacuare a apei menajere şi pluviale din cetate. Considerăm că cele ce urmează sunt date preliminare şi că numai prelungirea cercetăriilor pe viitor, deopotrivă cu deschiderea unor suprafeţe noi pot confirma sau infirma anumite ipoteze de lucru:
1. Sec. IV p. Chr. - Momentul de construcţie şi de amenajare a sa poate fi propus chiar odată cu ridicarea incintei, la începutul secolului al IV-lea p.Chr. Canalul este alcătuit din trei componente: canalul propriu zis, bazinul de colectare a apei şi gura de scurgere, formată dintr-o placă de marmură(?) refolosită, probabil tot o piesă funerară sau votivă. Prima fază a canalului a fost surprinsă lângă profilul de sud al caroului J 53, pe o lungime de aproximativ 0,60 m, lăţimea sa fiind de 0,50/0,60 m. Este format din două şiruri paralele de blocuri de calcar de dimensiuni medii şi mari. Una dintre pietre din peretele său este baza inferioară a unui altar de marmură refolosit şi spart. Dimensiunile păstrate ale acestuia sunt: 0,65 m lungime, pe 0,60 m lăţime cu 0,20 m grosime. Canalul continuă desigur spre interiorul fortificaţiei, indicând probabil un sistem stradal din acelaşi veac. Tot langă profilul caroului, în interiorul său, a fost descoperită in poziţie originară o cărămidă, lucru ce indică o pavare a întregului canal în perioada sa iniţială. Dimensiunile bazinului de colectare a apei pentru această primă fază sunt necunoscute. Aflarea lor necesită pe viitor o deschidere în suprafaţă a săpături. Fundul bazinului este format dintr-o şapă de mortar, care avea un rol hidroizolant. În bazin, împrăştiate pe şapa de mortar, pe o suprafaţă restrânsă, a fost descoperit un depozit de 16 monede de bronz. dintre care 13 au fost curăţate şi analizate de către colegul Dan Vasilescu de la MINA Constanta. Opt dintre cele 13 sunt acelaşi tip, FEL TEMP REPARATIO (călăreţ căzând), datate în anii 353/354-358 p.Chr., din timpul împăratului Constantius II. Prin urmare, depozitul este un grup compact de nominale mici (AE3, poate şi AE4), pierdut sau depus, cu scopul de a fi recuperat. Pentru terminus post quem este o monedă de tip SPES REIPUBLICE, datată între anii 358-361 p.Chr.
2. Sfârşit de secol IV, secolul al V-lea p.Chr.(?) - Coincide, după cum s-a putut observa şi în alte sectoare, cu o reamenajare a planului urbanistic intern al cetăţii. Din punct de vedere constructiv, canalul se prelungeşte înspre zidul de incintă L=1,40 m, l=0,60 m , iar bazinul se restrânge L=2,30 m pe l=1,00 m. Această reamenajare se poate observa în teren printr-un stat gros de lut galben care acoperă şi sigilează clădirile şi complexele datate în secolul al IV-lea p.Chr., cum ar fi spre exemplu camera C 2 (vezi mai jos). Atât în prelungirea canalului, cât şi pe marginile sale sunt puse blochete de calcar de dimensiuni medii şi mari pentru a delimita şi căptuşi spaţiul celor două complexe.
3. Secolului al VI-lea p.Chr. (?) - Canalul iniţial cât şi bazinul au fost colmatate şi acoperite. Funcţia acestuai era îndeplinită de o rigolă care folosea aceaşi gură de evacuare din incintă ca şi în secolele precedente. Umplutura ei fiind formată dintr-un strat cenuşos pigmentat cu cărbune.
Camera C 2, caroul J 53 (pl. 7, fig. 14)
Camera C2 s-a conturat la -1,65 m adâncime, sub forma unui zid demantelat, acoperit şi sigilat cu lut galben. Camera este de formă patrulateră şi măsoară 1,50 m x 1,70. Zidurile sunt păstrate fragmentar, cu o lăţime care variază între 0,40 m şi 0,60 m, şi sunt construite din pietre şi cărămizi legate cu pământ. Pe mijlocul ei au fost descoperite două cărămizi şi o piatră dispuse în forma literei U. Din această mică amenajare porneşte un canal cu pereţii arşi care se îndreaptă spre colţul de sud al încăperii, traversează zidul acesteia şi dă în bazin (corespunde primei faze a bazinului, vezi mai sus). Materialul arheologic recoltat dinăuntrul camerei se rezumă la cateva fragmente ceramice atipice. Poziţionarea ei foarte aproape de canal, de o baracă militară (vezi descoperirile făcute de dr. Irina Achim în caroul J 52), cât şi detaliile constructive sugerează faptul că funcţionalitatea ei ar fi putut fi: ori cisternă de apă, ori latrină. Desigur acestea sunt doar ipoteze de lucru preliminare care se pot oricând schimba în funcţie de noi descoperiri. Aşadar propunem o datare a lui C2, din punct de vedere stratigrafic, în secolul al IV-lea p.Chr.
Rezultate campaniei din anul 2015 din sectorul I intra muros, Curtina C, au oferit situaţii arheologice inedite, datorită nederanjării complexelor romano-bizantine de alte cercetări arheologice. Informaţiile stratigrafice, coroborate cu săpăturile din perimetrul basilicii oferă o nouă imagine privind sectorul din colţul de nord al cetăţii de la Capidava.
Conform primelor interpretari stratigrafice pentru carourile J 53-55 au fost identificate trei niveluri clare de locuire. Succesiunea straturilor descrie o reconfigurare a spaţiul intra muran, o recompartimentare şi o refacere a ansamblului urbanistic. Primul nivel corespunde secolului al VI-lea p.Chr., fapt confirmat de materialul arheologic încadrabil pe acest segment cronologic. Din punct de vedere arhitectural este vizibilă o modificare a structurii clădirilor, modul de construcţie fiind considerabil mai neglijent faţă de perioada secolelor IV-V. Nivelul al II-lea se încadrează cronologic în secolul al V-lea, fiind o perioadă de reamenajare a spaţiului intra muran, înregistrată de astfel şi în alte zone din cetate (vezi curtina A şi B). Nivelul al III-lea presupunem a corespunde unei faze mai timpurii care se caracterizează printr-un plan urbanistic total diferit de ceea ce este cunoscut pentru perioada secolelor V-VI. Descoperirea mai multor ziduri demantelate şi scoase din uz confirmă ipoteza existenţei unui nivel cu o planimetrie diferită probabil contemporană cu ridicarea zidului de incintă, în secolul al IV-lea p.Chr.
Desigur cercetările viitoare vor completa informaţiile obţinute în campania din anul 2015 şi vor avea rolul de a confirma sau infirma ipotezele prezentate mai sus.
Abstract other lang.
Abstract   The archaeological excavations carried out next to the curtain wall C (between fan-shaped tower 2 and the horseshoe tower no 3) aimed the uncovering of the stone steps which made possible the access to the wall-walk on top of the enclosure wall, of the drainage channel build in Late Roman times to evacuate wastewater and rainwater out of the fortification; and, generally speaking, to establish the stratigraphy and construction phases in this sector. The investigated surface covered circa 40 m2, i.e. alphanumeric grid units J 53 – J 54 – J 55 (each measuring 5 x 2.5 m). The excavation was conducted mostly in Romano-Byzantine occupational levels, dated between 4th – 6th c. A.D. The considerable amount of archaeological material discovered in this sector indicates a high degree of domestic and economic activity that took place in this part of the fort. Also a very important factor that must be taken into account is the vicinity of the Early Christian church, which could infer a specific employment of the interior space of these buildings.
Bibliography Cronica cercetărilor arheologice din România, 2003 (campania 2002).
Cronica cercetărilor arheologice din România, 2004 (campania 2003).
Cronica cercetărilor arheologice din România, 2009 (campania 2008).
Cronica cercetărilor arheologice din România, 2011 (campania 2010).
Gr. Florescu şi colab., Capidava, Monografie arheologică I, Bucureşti, 1958.
Histria. Monografie Arheologică. Vol 1., Bucureşti 1954.
Vasile Pârvan, Cetatea Ulmetum. Descoperirile primei campanii de săpături din vara anului 1911, Bucureşti, 1912.
Bibliographic notes 1. Pentru traseul incintei medievale timpurii, vezi Florescu şi colab., Capidava, I, 1958, plan general I.
2. Pârvan, 1912, pl. VII, fig, 1şi 2.
3. Histria I, p. 288, fig. 124.
4. CCA 2011, Campania 2010, p. 131-132.
5. Florescu şi colab. 1958, p. 46.
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu