Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Adamclisi | County: Constanţa | Site: Tropaeum Traiani | Excavation Year: 2016

Excavation Year   2016
Epoch
Late Roman period (2nd - 4th cent.)
Periods
Roman Period
Site Category
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Fortified settlement;
Urban settlement;
Church
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Constanţa
Locality   Adamclisi
Commune   Adamclisi
Site  Tropaeum Traiani
Site Sector Sector A - la nord de Basilica A, Sector A - Străzile ABV IV, AV 2’ şi AV 3,Sector C - Basilica C, Sector C1 Constanţa
Site name   Tropaeum Traiani
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Alexandru Nicolae Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Alexiu Alexandru
Alina Mușat Streinu Muzeul Municipiului Bucureşti
Barnea Alexandru Site director Universitatea din București
Bogdan Cătăniciu Ioana
Căpiţă Carol Universitatea din București
Constantin Robert
Dolea Alexandra
Drăghici Filica
Ionescu Mihai Severus
Lungu Liviu
Mărgineanu-Cârstoiu Monica
Panaite Adriana Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Papuc Gheorghe
Paraschiv-Grigore Eugen Marius
Paraschiv-Grigore Ioana
Streinu Marius Institutul Naţional al Patrimoniului
Şova Constantin Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Talmaţchi Gabriel Muzeul Municipiului Bucureşti
National Arch. Record Site Code 60892.08
Report Cercetările arheologice de la Tropaeum Traiani, Adamclisi, jud. Constanţa din campania 2016 s-au desfăşurat ân patru puncte, aflate în două sectoare ale cetăţii: în Sectorul A: la nord de Basilica A şi în zona străzilor ABV IV, AV 2’ şi AV 3, iar în Sectorul C: în zona edificiului C5, aflat la E de Basilica C şi în zona de la sud de Basilica Forensis. De asemenea, au fost întreprinse mai multe cercetări de teren la Ion Corvin, Adâncata şi Ispanaru.

Sector A – la nord de Basilica A
Responsabil sector: Adriana Panaite; Colectiv: studenţi FIB şi Universitatea din Madrid, studenţi Erasmus (Universitatea din Salerno, Italia), doctoranzi, voluntari: Bianca Profiran, Bogdan Ionuţ Babii, Ştefania Bahulea, Vlad Pătrăşescu, Adrian Nicolae Ionescu, Vania Parisi, Anna Siani, Florentina Ghemuţ.

În campania arheologică 2016 am avut ca scop dezvelirea în totalitate a edificiului numit convenţional A15. Acesta a fost identificat în campaniile anterioare, dar abia anul acesta planul edificiului a putut fi cunoscut în totalitate. În mare parte au fost reluate secţiuni anterior deschise, care au fost recurăţate şi extinse şi au fost trasate 4 noi secţiuni, numite convenţional S 44, 45, 46, 47. Cu dimensiuni dictate de cercetarea arheologică, acestea sunt poziţionate la nord şi nord-vest de camera nr. 1 a edificiului A 15, iar cercetarea lor a dus la identificarea, în totalitate a camerei 2 a aceluiaşi edificiu, cu dimensiunile de 5 x 15 m.
Cercetarea s-a concentrat asupra nivelelor romane târzii. Am coborât până la adâncimea de cca. -1,00 m unde ne-am oprit pe un nivel de pământ galben, lutos, extrem de bine bătătorit şi cu foarte puţin material arheologic, foarte probabil nivelarea – constatată şi în alte părţi în cetate – pe care se ridică oraşul roman târziu, la începutul secolului al IV-lea.
Edificiul A 15 reprezintă o construcţie anexă a basilicii, care nu are legătură directă cu aceasta, din punct de vedere constructiv. Este foarte posibil ca această construcţie să fie mai veche decât basilica, să fi fost reparată – aşa cum rezultă din observaţiile făcute asupra zidurilor, în mai multe etape, fiind ulterior transformată într-o anexă a basilicii, a cărei destinaţie însă nu poate fi încă precizată.
Între cele două edificii, în secţiunea S 17 P a putut fi identificat anterior un zid dintr-o construcţie mai veche. Ziduri sau resturi de fundaţii, aparţinând unor construcţii anterioare, au fost puse în evidenţă în toate secţiunile deschise anul acesta. În plus, a putut fi evidenţiată foarte bine intrarea în prima cameră a acestui edificiu şi au fost cercetate două posibile intrări în camera 2, una dintre ele prevăzută cu trepte. De asemenea, în toate secţiunile cercetate au fost identificate mai multe nivele de călcare, aparţinând epocii romane târzii. Sub acestea apare, pe toată suprafaţa cercetată anul acesta (cca 250 m2), un strat consistent de umplutură cu pământ galben lutos, care reprezintă nivelarea, anterior menţionată. Edificiul A 15 mărgineşte spre vest o zonă liberă de construcţii, foarte probabil o curte, a cărei destinaţie urmează să fie stabilită [Adriana Panaite].

Sector A – Străzile ABV IV, AV 2’ şi AV 3
Responsabil sector: Mihai Severus Ionescu (Baza 90 Aeriană, Otopeni); Colectiv: Bogdan Ionuţ Babii, Bianca Andreea Profiran (studenţi FIB)

În campania arheologică efectuată în 2016 s-a continuat cercetarea străzii AV 3, al cărei traiect era previzibil încă din anii precedenţi în secţiunile S 11, S 12, S 13 şi S 14. A fost trasată o singură secţiune, S 13’, orientată est-vest, cu dimensiunile de 4 x 2 m, amplasată pe strada ABV IV, în faţa edificiului A 11. Pentru înţelegerea scopului urmărit sunt necesare câteva precizări, legate de istoricul săpăturilor efectuate aici. Cercetările din trecut, realizate la joncţiunea străzilor AV 2’ şi AV 3 cu strada ABV IV au identificat ziduri care delimitau străzile între ele. Poziţia şi traseul lor în plan sugerează faptul că ar fi praguri. În cazul străzii AV 2’ (4,40 m lăţime) vorbim de un zid, lat de 0,75 m, compus din blocuri rectangulare de piatră, ce pleacă din zidul sudic al edificiului A 8 (la 0,15 m nord de colţul clădirii ) şi ajunge în zidul sudic al edificiului A 9. Acesta are în partea centrală o scurgere, lată de 0,30 m, ce permitea deversarea apelor pluviale de la nord la sud, în strada ABV IV. Situaţia arheologică din teren a permis realizarea unui singur sondaj, de 1,80 x 2 m, pentru lămurirea situaţiei stratigrafice a străzii AV 2’. Scurgerea ghida apele pluviale spre un bazin de colectare rudimentar, instalat pe un pat de lutuială arsă, ce suprapune substrucţia străzii ABV IV, realizată dintr-o şapă de mortar, groasă de 0,10 - 0,15 m, cu fragmente de cărămidă. Sondajul realizat confirmă că pragul străzii AV 2’ a fost realizat ulterior instalării edificiului A 8, la care este adosat.
În cazul străzii AV 3, lată de 4 m, avem de a face cu un prag similar, lat de această data de 0,85 m, ce pleacă din zidul sudic al edificiului A 9 şi ajunge în zidul sudic al edificiului A 11 (fig. 2). Sondajul realizat în acest an a urmărit corelarea situaţiei stratigrafice de la joncţiunea celor două străzi cu cea principală. Primul strat, gros de 0,10 - 0,12 m, este brun, tasat cu piatră şi corespunde ultimului nivel de călcare al străzii. Sub acesta urmează un alt nivel, gros de 0,20 - 0,21 m, compus din pământ brun cenuşiu cu fragmente litice, tasat, ce reprezintă nivelul de substrucţie al străzii AV 3. El suprapune un strat cu urme de arsură şi fragmente de cărămidă, gros de 0,07 - 0,09 m. În sfârşit, ultimul strat este compus din pământ brun-galben, gros de 0,20 m (fig. 3 şi 4), pe care sunt instalate lespezile rămase din pavajul străzii ABV IV şi identificate în acest an (fig. 5, 6 şi 7). În ceea ce priveşte modul de construcţie al pragului străzii AV 3, analiza modului de construcţie arată că fundaţia pragului este aceeaşi cu a edificiului A 11 şi posibil şi a edificiului A 9 (fig. 8). În acest caz nu este improbabil să vorbim de un plan urbanistic unitar, existent în momentul refacerii întregului sector.
Imposibilitatea realizării altor două sondaje în zona celor două străzi analizate mai sus, situaţie impusă de conservarea vestigiilor descoperite anterior, ne determină să ne limităm momentan la aceste concluzii. De asemenea, tot în acest an a fost realizată conservarea primară a zidurilor de sud şi est ale edificiului A 11. [Mihai Severus Ionescu].

Sector C – Basilica C
Colectiv: Robert Constantin, Carol Căpiţă, studenţi, doctoranzi, voluntari

În campania 2016 a fost reluată cercetarea în compartimentarea C5c (cca 95 mp). Zona este considerată într-o faza initiala (F1) un pietonal adiacent cisternei, cu acces din Via Principalis prin BCV4, sprijinit spre vest pe un zid de terasare. Dalele de paviment din C5B şi C5C sunt flancate spre est, în C5A de patru baze de coloane care provin de la un portic. Piesele litice identificte în paviment - şi care prezintă diverse orificii traforate au fost descrise în raportul privind campania de cercetări arheologice din anul 2013 - in situ ori refolosite ridică oricum noi semne de întrebare asupra evoluţiei planimetrice şi cronologiei ariei cercetate. Conform rapoartelor de cercetare de la începutul secolului al XX-lea, în această zonă s-au succedat două monumente extrem de importante pentru planul urbanistic al oraşului roman Tropaeum Traiani: bazinul rezervor - prima fază şi basilica creştină - faza 2.
La vest de intrarea în C5D situat la limita estică a pavajului a fost efectuat sondajul S14 de 3x2m orientat E-V. Dalele cu o grosime de 0,20 m formeaza un pavaj care, dupa orientare, se încadrează cronologic în faza constructivă C6. Sondajul surprinde pe limita estică a pavajului o substrucţie (blocaj) de piatră legată cu mortar de 0,30 m. Cercetarea arheologica a continuat până la 1,05 m cota la care a fost înregistrată talpa fundaţiei zidului vestic a C5D. Edificiile din zonă ori poate amenajarea terasei estice din faza F1 au generat o perturbare stratigrafică (fragmente dintr-un vas La Tène într-un context de materiale de epoca romano-bizantină).
Sondajul în S15 cu dimensiunile 2,5 x 2 m a fost efectuat pe limita vestică a C5C perpendicular pe zidul de terasare. Terenul care prezintă o uşoară albiere N-S a fost afectat de săpăturile antebelice care au urmărit traseul zidului de sprijin şi care au condus la prăbuşirea parţială a pavajului pe latura vestică.
Dincolo de utilitatea imediată – cale de acces BCV4 pavajul sau mai degrabă elementele litice care-l compun constituie sau au constituit planseul superioar al unei instalaţii hidraulice care a avut drept scop drenajul si captarea apei pluviale. Daca pentru alimentarea cu apa a orasului Tropaeum Traiani eforturile s-au concentrat doar pe identificarea derivatiilor gravitationale un aspect la fel de important in gestionarea apei într-un mediu urban îl constituie distribuţia apei cu cele două aspecte juridice care trebuiesc luate in calcul edificiile publice şi spaţiile private. Pentru lumea romană sunt documentate două sisteme de colectare a apei pluviale în edificiile cu peristil şi în casele cu atrium.
Astfel, în casele cu atrium, în afară de schema clasică, în care se colectează apa din impluvium de unde se duce la un rezervor care are un canal de scurgere, există şi alte metode mai sofisticate cu rezervoare intermediare de drenaj care transferă surplusul spre cisterna publică.
Pe de altă parte, diferitele case cu peristil care se regăsec în toată lumea romană au, de asemenea, un sistem care practic colectează de la pridvoarele şi transferă spre un bazin rezervor. [Robert Constantin].

Sector C1 Constanţa
Responsabil sector: Gabriel Talmaţchi; Colectiv: Constantin Şova

În perioada 07-21 septembrie 2016 au fost efectuate săpături arheologice în sectorul C, de sud al cetăţii de la Tropaeum Traiani, cartierul romano-bizantin. Scopul lor este identificarea datelor urbanistice privitoare la acestor sector, mai precis continuarea cercetării unei clădiri de mari dimensiuni, de tip domus descoperită cu mai mult de un deceniu în urmă. Noile cercetări au constat în dezafectarea unor martori aflaţi în colţul de sud-est ale clădirii, în zona centrală, ca şi de pe latura de vest. Aceste cercetări ne-au relevat prezenţa unor noi ziduri/intrări componente ale planului clădirii. Astfel eliminarea martorilor aflaţi între secţiunile Cs4-Cs7 au permis identificarea, după îndepărtarea a pietrelor deplasate, a colţului de sud-est al clădirii, probabil cel existent încă din prima fază de evoluţie a clădirii din secolul IV p.Chr. Aici au fost identificate două intrări. Una, de mică amploare, pe latura de sud, respectiv cea de a doua, probabil cea mai importantă de până acum a întregului edificiu, aflată pe latura de est. Aceasta făcea, pe de o parte, legătura directă cu cardo, iar, pe de altă parte, în interior pare a fi fost cea mai rapidă legătură din această parte a casei cu atrium-ul central. Intrarea menţionată este mărginită de un nou zid interior compus din bolovani de mică şi mijlocie dimensiune legaţi cu pământ, dispus paralel ca direcţie cu latura de sud (deţine 4 asize, plinta fiind identificată la – 0,75 m de la nivelul actual de călcare care coincide cu partea superioară a zidului păstrat). Intrarea principală menţionată pe latura de est mai păstrează, pe de o parte două trepte, iar pe de altă parte urmele imprimate în piatră a unor uşi rabatate (găuri cu dimensiunile de 10 x 5 cm), probabil din lemn, ce permiteau trecerea dinspre şi spre drumul secundar din cetate care unea zona unde se afla basilica forensis şi cea aflată la poarta de sud. Lungimea maximă a acestei treceri era de 1,5 m. În partea sa stângă, mai apare un prag compus din 5 pietre, dispuse liniar, în stradă, ceea ce ar putea să sugereze şi un eventual postament.
În extremitatea de est a secţiunilor nu a mai fost descoperită, dincolo de limita cardo, nici un rest de zid sau alt sistem constructiv aparţinător unul edificiu, care să mărginească strada aşa cum am constat spre nord-est în zona Cs1-2 şi Cs19. Lăţimea cardo este cea identificată şi în cursul săpăturilor arheologice din anii trecuţi, fiind de aproximativ 3,40-3,50 m.
De asemenea, au fost eliminaţi parţial martorii aflaţi între secţiunile Cs14-17. Aceştia ne-au relevat un nou zid interior (compus din bolovani mijlocii şi mici în partea superioară şi dale late spre bază, legaţi cu pământ, cu o intrare de aproximativ 0,90 m în lungime, fiind prevăzută cu o treaptă, orientată sud-nord) care compartimentează casa pe latura de vest, nu departe de atrium şi vestibulum. Acesta din urmă a fost scos la lumină pe întreaga întindere păstrată, el terminându-se brusc spre nord, fiind în chip foarte clar demantelat puternic, la fel ca zidul înregistrat în cursul anilor trecuţi orientat vest-est cu o abatere clară spre nord-est în unul din capete. De asemenea, din capătul său de nord pleacă spre vest un mic pasaj/coridor (lat de 0,80 m), delimitat de doi pereţi înguşti, surprins pe o lungime de 2,00 m, pentru moment nefiind foarte clar către care din camerele interioare se îndreaptă (poate spre α şi β).
Ca materiale arheologice reţinem fragmente ceramice specifice secolelor V-VI p.Chr., monede din secolul IV p.Chr., fragmente de sticlă provenind de la geamuri şi pahare de sticlă, etc. [Gabriel Talmaţchi].

Periegheze şi cercetări de teren

La sud de comuna Ion Corvin au fost efectuate măsuratori şi cercetări de teren la fortificaţia romană. Alte două puncte vizate de cercetările de teren au fost aşezările de la Adâncata şi Ispanaru. Materialul ceramic recoltat din acestea din urmă se datează în epocile elenistică, romană timpurie şi romană târzie. La Ispanaru a fost identificată pe teren baza unui monument votiv.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu